Ce se întâmplă când tu, ca cetățean, ca individ, iei decizii fără să fii informat? Dar atunci când te lași manipulat? Dar atunci când frica de străini și mândria națională sunt direct proporționale? Răspunsul ar fi că alegi, decizi și votezi izolarea. Dat fiind contextul actual al Marii Britanii putem spune că așa au gândit locuitorii acestei țări, mai bine zis, o jumătate din ei.
Se dovedește încă o dată că populația mai învârstă decide și pentru cei tineri și că împreună, mai mult sau mai puțin, vor suporta consecințele. Având în vedere istoria Marii Britanii putem crede că cetățenii știu să se informeze mai bine, mai corect și să gândească în termeni de avantaje și dezavantaje atunci când le-a fost cerută părerea sau chiar luarea unei decizii în legătură cu țara lor dar și cu legăturile pe care aceasta le are cu celelalte țări vecine, cu Uniunea Europeană și continentul în sine.
Este adevărat că cetățeanul de rând nu are cunoștințele necesare pentru a-l face expert în finanțe, legislație și așa mai departe, dar agumentele aduse de politicieni ar fi trebuit sa pună câteva semne de întrebare. Această ignoranță a populației, dacă o putem numi așa, a pus în joc unitatea țării lor. Acest joc al lipsei de unitate câștigat de referendumul cu succes nesperat, după cum a fost numit.
Dar să ne amintim cine a dat startul acestui joc. Referendumul din Marea Britanie a fost pierdut din momentul în care cancelarul german Angela Merkel a anunțat deschiderea porților către amestecul popoarelor și culturilor. Teama de pierderea propriei culturi a împins britanicii spre izolarea de restul continentului. Iată că naționalismul sălășluiește și dincolo de „periferia” Europei și se pare că a devenit o armă pentru toate partidele dar și un scut al cetățenilor.
Demisia lui Nigel Farage de la conducerea partidului populist UKIP este o dovadă a lipsei de curaj, acesta preferând să se retragă fără a-și asuma răspunderea după Brexit. Declarația politicianului „Scopul meu în politică a fost să scot Marea Britanie din Uniunea Europeană. Prin urmare, mi se pare corect să renunţ acum să mai fiu liderul UKIP”, aduce nenumărate critici la adresa acestuia, având în vedere că încă mai face parte din Parlamentul European, din care nu și-a anunțat demisia.
