Ce ar trebui sa înțelegem după Summitul de la Varșovia, unde România nu a reușit să negocieze și să bifeze toate obiectivele cu care a plecat de acasă. Pe scurt, iată că țara noastră are de navigat pe ape „și” mai tulburi, deoarece NATO va evalua opţiunile pentru o prezenţă aeriană şi maritimă întărită în zona Mării Negre.
Art 41. Vom dezvolta, de asemenea, prezenţa înaintată adaptată în sud-estul Alianţei. Măsuri potrivite şi adaptate regiunii Mării Negre, inclusiv iniţiativa românească de a stabili o brigadă multinaţională cadru pentru a sprijini antrenamentul integrat a unităţilor aliate şi Cartierul General al Diviziei Multinaţionale de Sud Est, vor contribui la întărirea descurajării Alianţei şi posturii de apărare şi demonstraţiilor în vreme de pace a intenţiei NATO de a opera fără constrângeri. Va da, de asemenea, un semnal puternic de sprijin pentru securitatea regională. Opţiunile pentru o prezenţă întărită aeriană şi navală vor fi evaluare ulterior.
E de înțeles că prioritatea legată de prezența navală în Marea Neagră mai are de așteptat având în vedere că sunt aliați care nu sunt convinși că NATO ar trebui să fie prezentă în această zonă. Acest dezechilibru între nord est si sud este se pare că își are o cauză ascunsă (mai mult sau mai puțin) pentru a nu deranja pe Rusia, lasând astfel sud estul descoperit.
Legat de brigada multinațională, aceasta reprezintă o soluție și o inițiativă în cazul în care trebuie să ne descurcăm cu ce avem, dar și cu puțină coloborare din partea bulgarilor și polonezilor. Astfel cu trupele noastre sub umbrela NATO, România trebuie să atragă pe viitor și alți participanți pentru întărirea flancului sud estic. Dar de ce se evită amplasarea unei forțe NATO în țara noastră? Explicația ar fi așa cum am precizat și mai sus, ca nu cumva ca Rusia să fie supărată și exasperată prin închirea completă de la nord la sud a flancului, înconjurarea Rusiei fiind nedorită. Lucrurile stau în felul următor: în timp ce unele țări europene încearcă să păstreze o relație de prietenie cu Rusia, aceasta din urmă investește banii obținuți din petrolul și gazele naturale vândute Europei, în mare parte în modernizarea armatei. Se poate afirma că europenii participă într-o oarecare măsură la finanțarea armetei ruse. O altă explicație ar fi și evitarea unor cheltuieli suplimentare, având în vedere că toate cheltuielile de la Deveselu au fost transferate de către America pe umerii NATO.
Părțile bune ar fi trecerea sub comanda NATO a scutului de la Deveseleu, ceea ce reprezintă o garanție de securitate dar și un angajament al Alianței, dar și realizarea planului de contingență, un element esențial în planificarea militară. Totuși aceste realizări nu sunt chiar actuale, reprezentând o dezvoltare, deoarece au fost anunțate încă de la Summitul din Țara Galilor.
