Donald Trump va deveni – odată cu depunerea jurământului – cel de-al 45-lea președinte al Statelor Unite ale Americii după ce va încheia cea mai dramatică schimbare politică din istoria nord-americană. Și va avea de răspuns la marea întrebare: cum va arăta economia americană sub mandatul său?
În fiecare an, revista Monocle analizează ierarhizarea statelor lumii în funcție de cât de influente sunt acestea din câteva puncte de vedere extrem de pașnice: câte universități celebre are fiecare țară, câți compozitori de renume, câte cărți publicate global, câți studenți străini, câți medici celebri salvatori de vieți, câte medalii olimpice câștigate etc. Toate acestea definesc ceea ce occidentalii numesc SOFT POWER (puterea „de catifea”). Anul acesta a apărut un element suplimentar de cercetare: reputația politică. La americani, profitul în business ține de reputație. Ține oare (și) de reputația politică succesul economiei americane? Statele Unite ale Americii își reconstruiesc săptămânile astea structura de putere executivă după o lungă confruntare electorală având ca miez reputația politică și ca miză puterea. Odată cu alegerea lui Donald Trump în fruntea administrației de la Casa Albă, reputația politică devine un titlu pe piața de capital. Un titlu care poate arunca în aer economia americană sau, dimpotrivă, un adevărat nou blue-chip (pentru neinițiați, potrivit New York Stock Exchange, un blue chip este o acțiune deținută la o corporație cu o reputație națională în calitate, credibilitate și abilitatea de a funcționa cu profitabilitate atât în vremuri bune cât și în vremuri tulburi). Trump ar putea fi un blue-chip dacă nu cumva va deveni o mare dezamăgire. Deocamdată, lumea îl privește mai mult cu speranță și interes. Potrivit unei analize Bloomberg, în ochii Deutsche Bank Donald Trump este cel care ar putea împinge economia SUA și piața de capital către noi recorduri, producând astfel beneficii economiei reale cât și piețelor financiare. Trump ar putea prezida astfel peste cea mai lungă continuă expansiune din toate ciclurile economice ale Statelor Unite, depășind recordul actual de 10 ani de creștere continuă (din 1991 până în 2001). Unul dintre argumentele Deutsche Bank este bazat pe estimarea că administrația Trump va reduce impozitarea companiilor la aproximativ 25% – în linie cu media statelor OECD – iar fiecare 5 puncte procentuale de relaxare fiscală ridică câștigurile per acțiune cu circa 5 dolari la companiile aflate în indicele S&P 500, indicele care exprimă progresul (sau regresul) corporațiilor globale.
Un alt punct de vedere l-am sesizat la mai conservatorii analiști britanici. Potrivit BBC, președintele-ales Donald Trump semnalează defapt o transformare majoră în politica economică americană. Trump vrea îmblânzirea regimului fiscal și vrea creșterea semnificativă a cheltuielilor de capital în infrastructură. Cu alte cuvinte Trump anunță mai mulți stimuli pentru economia reală transmiși de la bugetul federal. Ceea ce, spun unii, asta ar însemna că Federal Reserve (banca centrală americană) ar avea mai puține bătăi de cap în relansarea economică a SUA (răspundere mai mică înseamnă de fapt rol mai mic, adică o mai mică putere în conducerea Americii) dar în schimb ar mai însemna și o reîntoarcere rapidă către o rată „normală” a dobânzii bancare. Asta în timp ce foarte mulți americani din zonele puternic industrializate sunt frustrați în continuare de faptul că vindecarea economiei după criza din 2008 a trecut pe deasupra lor, iar pansamentele au fost administrate exclusiv prin politica dobânzilor jucată de Federal Reserve și mai puțin prin politici guvernamentale țintite direct către ei. Principala provocare a administrației Trump ar putea fi aceea să separe retorica din campania electorală de ceea ce este cu adevărat „real și realizabil”. Unii experți consideră că problemele economiei americane nu vin nici de la imigranții care „fură” joburile americanilor nici de la mexicanii care „fură” unitățile de producție americane, ci adevăratul impact asupra locurilor de muncă ale oamenilor va fi dat de robotizare și de inteligența artificială. Roboții sunt, deci, cei care „fură” joburile oamenilor. De aceea, concentrarea pe dezvoltarea sectorului antreprenorial manufacturier este considerată ca o posibilă soluție de diminuare a impactului negativ al celei de-a 4 revoluții industriale. În plus ceea ce ar putea face bun Trump la Casa Albă ar fi să pună în aplicare un program masiv de dezvoltare de infrastructură, astfel încât americanii să meargă la muncă la reconstrucția de drumuri și poduri, de conducte și rețele și de orice altceva ce este deja îmbătrânit în infrastructura nord-americană. Pe de altă parte, Phil Blair, analist al Manpower spune că America va avea de traversat o perioadă extrem de tulbure cu privire la stabilirea propriilor priorități economice, astfel încât să nu piardă ce a reușit să câștige deja atât pe plan intern cât și în piața globală. Președintele Trump va sparge „bisericuțele” legate între Casa Albă și restul lumiii: nu vor mai fi relații prea apropiate între „big government”, „big media” și „big business”. Mandatul său pare a deveni mai curând primejdios pentru „cercurile de interese” ale „establishment-ului” american atât timp cât lui Trump nu pare să-i pese de ce spune media sau de ce anume gândesc elitele corporatiste americane. Dintre multele întrebări care se nasc sau care se vor naște pe marginea admnistrației noi de la Casa Albă, câteva sunt acum extrem de pertinente pentru cei ce vor să înțeleagă mersul economic al Americii lui Trump. Va putea Trump să stabilizeze piețele de capital? Va arunca în aer sau va continua cu actualele acorduri comerciale internaționale? Va tăia din puterea și din independența Guvernatorului de la Federal Reserve, sau se va folosi și el de banca centrală ca de un aliat principal în relansarea economică? Prin ce mijloace și prin ce politici va aduce Trump creștere economică țării sale? Cum va conlucra – dacă va conlucra – cu Congresul american? Cum are de gând să-și promoveze și să-și susțină proiectele legislative care trebuie să aibă votul legislativului de la Washington? Din Ianuarie încolo, America sub Trump va începe să-și arate fața. Și economia.
