Britanicii aruncă în aer unitatea europeană

0
50
Britanicii aruncă în aer unitatea europeană

23 Iunie 2016 rămâne o dată istorică pentru Europa, data la care referendumul britanic a deschis cutia Pandorei și a aruncat un ocean de incertitudine peste ceea ce părea a fi o stâncă de siguranță: stabilitatea proiectului unionist european. Ceea ce părea pe vecie de neclintit, proiectul de pace, de conviețuire și de prosperitate europeană se demonstrează a fi astăzi și pe viitor un subiect care reaprinde dispute, dileme și conflicte. De-a lungul ultimelor săptămâni analiști, politologi, finanțiști, econiomiști sau strategi de pe ambele maluri ale Atlanticului au încercat să privească în detaliu chestiunea Brexit-unui și să prevadă impactul pe care referendumul britanic îl are asupra viitorului întregii Europe și mai ales asupra politicilor Regatului Unit. Avantajele majore au fost puse în oglindă cu marile pierderi pe care votul britanic le provoacă atât britanicilor cât și celorlalte țări membre UE. Lebăda Neagră s-a produs, plutește deja pe apele odinioară limpezi – astăzi extrem de tulburi – ale Uniunii Europene („lebăda neagră” – producerea neașteptatului, teorie lansată de Nassim Taleb, n.a.). Acum, la săptămâni după mișcarea făcută de britanici, îmi revine în minte o declarație mai veche a șefei FMI, Christine Lagarde: „consecințele sunt de la destul de rele, la foarte-foarte rele”. Cât de „foarte rele” sunt consecințele, lumea încă nu are capacitatea de a evalua și de a înțelege, iar experții în măsurarea impactului nu există, pentru că șocul care a produs acest impact nu fusese deloc luat în seamă, dezbinarea Uniunii Europene nu era în planuri. Acum însă pare a fi subiectul principal.

Referendumul britanic a reaprins o dezbatere, nu numai cu privire la rolul Regatului Unit în Europa, dar mai ales despre prezentul și viitorul Uniunii Europene. Euroscepticismul prinde avânt de-a lungul și de-a latul continentului, iar liderii europeni, tributari propriilor viziuni divergente cu privire la modul în care trebuie condusă Europa, par a fi incapabili de a opri acest curent. Între timp, suporterii ambelor tabere britanice, „leave” și „remain” , în ciuda părerilor lor opuse, au ajuns acum, paradoxal, să agreeze un punct de vedere: încercările de a federaliza blocul continental vor produce țărilor membre mai mult rău decât bine. Deși, privind la alte momente istorice ale Europei, federalismul a părut mai curând să fie răspunsul propice  care să vindece rănile continentului, susțin analiștii cu reputație internațională de la Geopolitical Futures. Unul dintre cele mai puternice argumente de campanie ale taberei pro-Brexit a fost acela că Parlamentul Britanic a cedat prea multă autoritate către oficialii ne-aleși ai Bruxelles-ului. Ca rezultat, reglementări iraționale europene au subminat businessul britanic. Toată lumea este de acord că votul privind despărțirea Marii Britanii de UE este testul crucial pe care Europa îl traversează în ultimii 70 de ani. Ruperea insularilor de continent este o criză reală, deopotrivă pentru stabilitatea proiectului european și pentru viața de zi cu zi a supușilor coroanei. Din start, dezbaterea s-a concentrat mai ales pe consecințele de natură economică, pe pierderile financiare și pe șocul asupra locurilor de muncă pe care britanicii vor trebui să le suporte ca urmare a unui Brexit.  Dar, așa cum se arăta recent într-o analiză a think-tank-ului condus de reputatul geo-strateg George Friedman, „în timp ce impactul economic al BREXIT este o chestiune fundamentală, este departe de a rămâne singura problemă și probabil nici măcar nu e cea mai importantă dintre toate”. Friedman consideră că cel puțin încă două alte probleme rămân pe tapet și amândouă sunt la fel de sensibile pentru Coroana Britanică și pentru supușii ei. Prima problemă e legată de suveranitatea britanicilor asupra tuturor teritoriilor supuse Coroanei. A doua este legată, potrivit Geopolitical Futures (GF), de poziția strategică a Regatului Unit în lume. Oponenții Brexit-ului s-au concentrat pe consecințele economice, dar cei în favoarea ieșirii Marii Britanii din UE cer schimbarea radicală a abordării de către britanici a cadrului internațional. Analiștii consideră că, istoricește vorbind, britanicii au fost totdeauna neîncrezători cu privire la Europa Continentală, s-au temut tot timpul să nu fie copleșiți de mult mai populatul continent și le-a fost frică să nu-și epuizeze propriile resurse fiind trași în disputele continentale. „Britanicii s-au concentrat mai întâi pe problemele propriului imperiu, iar când acesta a dispărut, atenția lor s-a îndreptat spre Statele Unite”, scriu analiștii GF. De altfel, ideea de integrare economică europeană expusă prima dată în Planul Marshall a și fost respinsă de Marea Britanie, neîncrezătoare nu neapărat în măsurile economice unioniste cât în ideea de a se amesteca într-o mare masă de „afaceri” continentale căreia Londra nu a simțit că-i face parte.

Insularii au puternice legături economice cu Europa, dar au și mai puternice legături financiare cu Statele Unite, pentru că majoritatea companiilor financiare care au dorit să facă afaceri în Europa și-au stabilit capul de pod la Londra, rămasă încă centrul financiar mondial.  În plus, arată analize GF, există „Cinci Ochi” („Five Eyes” , în original) – un grup extrem de restrâns de conlucrare strategică în domeniul inteligence și militar, constituit din Marea Britanie, SUA, Canada, Australia și Noua Zeelandă („miezul” imperiului britanic de altădată). Asta arată relațiile istorice și culturale tradiționale ale Marii Britanii, mult mai puternice și mai adânci decât orice altă relație construită de Regatul Unit cu Continentul. De aceia cei au provocat Brexit-ul nu se rezumă doar la a calcula costurile și beneficiile relațiilor cu Uniunea Europeană ci și costurile și beneficiile unei și mai strânse legături cu Statele Unite, ca substitut pentru puntea Londra-Bruxelles.

Argumentele pentru Brexit au fost ușor de enumerat: Europa este disfuncțională iar eșecul UE rănește inclusiv Marea Britanie; Londra nu va rămâne singură dacă se rupe de Bruxelles, îi rămâne Washington; teama de colaps economic prin ruperea de UE este nefondată din moment ce majoritatea țărilor UE au relații strânse cu Marea Britanie care vor continua și în afara UE; interesele strategice și economice ale Londrei nu corespund cu cele ale continentalilor. Dar liderii continentali nu au vrut sau nu au putut să vadă realitatea din teren. Potrivit lor, Europa nu are probleme și nici nu trăiește o criză economică – deși astăzi cancelariile occidentale numai despre asta discută – iar în eventualitatea unei astfel de crize nimeni nu ar fi protejat, din afara sau dinăuntrul uniunii; relațiile economice cu UE sunt instituționalizare pe termen lung, în timp ce relația cu SUA nu are o definire clară pe o perioadă lungă de timp, deci nu poate fi o soluție de durată; problemele de suveranitate ale britanicilor se accentuează și mai mult, paradoxal, deși prin BREXIT supușii Coroanei doresc să-și recâștige atribute ale puterii globale.

Dincolo de problemele personale ale britanicilor, scepticismul lor față de proiectul european – manifestat chiar de la nașterea UE – pare să fie contagios, studiile arătând că euroscepticismul este „noua normalitate” în majoritatea statelor UE. Un studiu recent al Pew Research Center arată că UE este privită favorabil de doar 51% dintre cei chestionați. În cele 10 țări selectate în studiu, o medie de 42% dintre oameni vor mai multă putere a propriilor guverne, în timp ce doar 19% militează pentru o mai mare autoritate transferată către Bruxelles. Sprijinul pentru UE este în mod particular extrem de scăzut în Grecia – deloc surprinzător ținând cont de criza financiară a Atenei – dar este la fel de scăzut în Franța și Spania, care joacă roluri mari în administrarea blocului european. În centrul argumentelor pentru și împotriva unei Europe Federalizate stau problemele de identitate. Majoritatea țărilor au o identitate națională, sau cel puțin elemente precise care unesc popoarele lor și care țin statul laolaltă. Este greu de imaginat că vom avea mulți cetățeni europeni înrolați să apere Uniunea Europeană și, potrivit GF, asta explică de ce, în ciuda multor atribute pozitive, UE pierde bătălia sa pentru câștigarea inimilor și minților propriilor cetățeni și din ce în ce mai mulți alegători văd UE drept o organizație ostilă. Referendumul britanic, unul dintre multele simptome ale fragmentării Europei, a pus teza federalizării la sertar, pentru moment. Inițial, dezbaterea politică se construia în jurul unei și mai puternice integrări menită să salveze construcția. Dar această strategie inițială pare să fi eșuat, iar atenția se mută mai curând către modul în care UE va avea înțelepciunea să cedeze din ce are pentru a păstra ceea ce este: o uniune. Unitatea uniunii a fost aruncată în aer de insulari și va fi greu de recuperat pe continent.

DISTRIBUIȚI

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here