Cu ochii la 40, cu gândul la peste 50!

0
52
cu ochii la 40 cu gandul la peste 50

Așa stau acum producătorii mondiali de petrol: cu un preț/baril care pare blocat pe la 40 de dolari, dar cu speranța unei reveniri peste cota de 50. Cât de repede se va produce revenirea, dacă se va produce? Piața mondială a petrolului se redresează într-un ritm lent, ar putea dura peste șase luni ca să dispară supra-producția și alte șase până la 12 luni să se consume excesul din inventar, arată un recent raport al McKinsey Energy Insight (MEI). Mai mult, capacitatea OPEC de a crește și mai mult producția de țiței poate păstra prețurile joase pentru mult mai mult timp.

Analiștii arată că ritmul și calendarul de redresare a pieței petrolului depind de patru factori majori: creșterea economică mondială, declinul câmpurilor de producție, încetinirea producției Statelor Unite și comportamentul statelor din Golf, mai ales al Iranului și al Arabiei Saudite.

James Eddy, șeful susține că “piața își revine, dar asta mult mai încet decât se aștepta”. MEI a modelat patru posibile scenarii: recuperare rapidă, recuperare lentă, sub-finanțarea investițiilor și  supra-ofertă. Dar ultimele tendințe indică o revenire lentă a pieței mondiale a petrolului. Pe termen lung, experții nu cred ca prețul la țiței va mai sări de 65-70 de dolari/baril. Potrivit „World Oil”, analizele arată că există și riscul imediat ca statele OPEC din zona Golfului să crească în continuare producția, împingând prețul mic al petrolului încă doi-trei ani de aici încolo.

O posibilă înțelegere de a redresa prețurile la țiței ar putea dura până la circa un an, indica recent secretarul-general al OPEC Mohammad Sanusi Barkindo. Statele OPEC și Rusia încearcă să se înțeleagă cu privire la stabilizarea pieței măcar prin înghețarea producției. Petro-statele, ale căror venituri naționale au căzut odată cu colapsul prețului la țiței, au nevoie urgentă de plafonarea producției, dar consensul pe această temă este greu de obținut deși aparent toți cer același lucru, iar speranța stă în viitoarea întâlnire OPEC de la Viena din 30 noiembrie.

Potrivit președintelui venezuelan Nicolas Maduro, este foarte probabil un acord între statele OPEC și non-OPEC  de stabilizare a pieței și de împingere a prețului la petrol mai sus de 55 dolari/baril.

Până și președintele iranian Hassan Rouhani anunța că susține orice încercare de stabilizare a pieței țițeiului și de creștere a prețului pe baril, bazate pe „dreptate, corectitudine și cotații oneste”,  pentru că „instabilitatea și căderea prețului fac rău tuturor țărilor, mai ales celor producătoare de petrol”, spunea Rouhani, citat de agenția SHANA. Iranul – al treilea mare producător din OPEC – și-a gonflat producția după ridicarea sancțiunilor occidentale, respingând încercările anterioare de stabilizare a pieței. Pe de altă parte, Banca Centrală a Rusiei anunța recent că se așteaptă ca excedentul de petrol de pe piața mondială să persiste până în 2017, raportul băncii arătând  că posibila decizie cu privire la înghețarea producției de petrol nu va avea un efect semnificativ asupra reechilibrării pieței petrolului. Potrivit finanțiștilor ruși, prețul petrolului ar putea scădea până la aproximativ 40 de dolari pe baril în 2016 și să rămână la acest nivel în 2017-2019.

Posibila decizie de a îngheța producția de petrol de către țările exportate nu ar avea un efect semnificativ asupra raportului cerere – ofertă pe piața mondială a petrolului sau a prețului petrolului, citează raportul. „Acest lucru ar fi posibil numai în cazul în care părțile ar conveni asupra reducerii directe a producției în comparație cu nivelurile actuale, însă este puțin probabil. Stabilirea producției și a exporturilor la niveluri apropiate de cele actuale, o soluție mult mai probabilă – nu va afecta în mod semnificativ echilibrul dintre cerere și ofertă pe piața mondială a petrolului “, se arată în raportul citat. În contextul global extrem de nesigur, piața mondială a petrolului continuă să-i pună pe gânduri nu doar pe liderii lumii sau pe marii producători de petrol. Producători mai mici, dar cu năzuințe mari, precum România, se întreabă care e ieșirea din impas. Prețul mic al petrolului, pentru o țară care dorește să devină independentă energetic și un hub regional, este o amenințare. Înghețarea petrolului la prețuri sub 50 de dolari/baril îngheață la rândul ei investițiile în sector. Amenințarea nu este doar a industriei, este a întregii economii. Și nimeni nu are încă soluția miraculoasă pentru ieșirea rapidă din impas. Incertitudinea pare să guverneze acum piața globală a petrolului.

DISTRIBUIȚI

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here