România, la o răscruce energetică

0
8

Puține state europene au un atât de mare potențial de dezvoltare a sectorului energetic național precum îl are România, mai ales datorită resurselor de gaze naturale. Descoperirile de la Marea Neagră adăugate la potențialul geologic on-shore de adâncime conferă țării noastre perspectiva de a dezvolta noi rezerve semnificative de gaze naturale, care este cel mai important tip de energie primară din economia românească. Studiul „Perspectivele gazelor naturale în România și modalități de valorificare superioară a acestora”, realizat de experții Vasile Iuga și Radu Dudău (publicat sintetic în ediția de față a revistei Economistul), arată că dezvoltarea și producția acestor resurse necesită investiții de miliarde de euro. Iar pentru a reuși să atragă investiții la un asemenea volum, România are nevoie de politici publice înțelepte: reglementare coerentă, predictibilă și stabilă, urmare a unui proces de consultare aprofundată a tuturor părților interesate.
Astăzi, bogată în resurse naturale, România se află la răscruce: trebuie să decidă dacă alege interconectarea și internaționalizarea în locul izolării, predictibilitatea în locul incertitudinii, securitatea energetică în locul vulnerabilității. România poate merge pe calea controlului fluxurilor (de materii prime și resurse, de energie, de bani, de forță de muncă) sau, dimpotrivă, România poate aluneca pe panta controlului strict al frontierelor și al tot ceea ce se regăsește între acestea. România se află la o răscruce de politici publice și trebuie să se hotărască dacă alege ca mediul de reglementare pe care îl construiește să asigure un triunghi echilateral pentru investitori, consumatori și stat. Alternativa, nefericită spun eu, ar fi aceea ca România să aleagă să fabrice un cadru de reglementare din care câștigător să iasă doar un sistem statal autocrat, clientelar, adesea corupt. România este la o bifurcație: poate opera mari proiecte de investiții cu transparență sau se poate afunda (și mai tare) într-o ceață a relațiilor dintre mediul privat și cel politico-administrativ. România poate alege să obțină beneficii directe, indirecte și induse în întreaga economie prin exploatarea inteligentă a resurselor de gaze naturale (și nu numai), cu un grad sporit de multiplicare economică a fiecărui dolar investit în sector, sau poate culege doar beneficii spontane, punctuale, fără durată, fără impact major la nivel național.
Studiul citat arată că securitatea aprovizionării cu gaze naturale a țării noastre depinde, pe termen lung, de dezvoltarea resurselor interne de gaze naturale, on-shore și off-shore. În orizontul anului 2030, cel mai mare aport de securitate a aprovizionării îl pot aduce zăcămintele din Marea Neagră. Finanțarea proiectelor energetice necesită investiții de circa 15 mld euro până în 2030, iar un capital de asemenea dimensiune nu poate fi acoperit de stat. Este, prin urmare, de importanță crucială ca mediul de reglementare și guvernanța (publică și corporativă) sectorului energetic și stabilitatea politică să contribuie la minimizarea costurilor de capital în sectorul energetic și să încurajeze investițiile. Gazele naturale constituie cel mai important combustibil din economia românească, reprezentând în prezent 31% din balanța de energie primară. Cum poate statul român crea un mediu favorabil pentru valorificarea propriilor resurse naturale de gaze naturale și pentru dezvoltarea sectorului energetic? Autorii studiului citat enunță trei direcții: politici economice, fiscale și de ajutor de stat; legislație și reglementare; investiții în educație, cercetare și dezvoltare. Pe scurt, dacă dovedim înțelepciune, România va păși pe un drum plin de beneficii. Riscul este ca, din neînțelegere, necunoaștere, nepricepere sau nepăsare, România să rateze calea cea bună. Azi, suntem la o răscruce; să vedem cum ieșim din ea.

DISTRIBUIȚI

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here