Semnificaţiile implicării Turciei în conflictul din Siria

0
14
O analiză BBC prezintă situaţia complexă a crizei de la graniţa Turciei cu Siria şi impactul implicării efective a autorităţilor de la Ankara în lupta împotriva Statului Islamic. Jocul este cu atât mai complicat cu cât aviaţia turcă a atacat poziţii deţinute de militanţii kurzi. Atacurile aeriene asupra kurzilor reflectă teama Turciei de creşterea puterii kurzilor în Irakul de Nord şi zone din Turcia. „În mai puţin de-o săptămână, a trecut ( Turcia – n.a. ) de la un observator ezitant, abţinându-se de la lovituri militare împotriva aşa-numitului Stat Islamic, la lovituri aeriene puternice împotriva grupului, permiţând atacuri ale coaliţiei de la bazele sale şi, simultan, la primul atac aerian asupra separatiştilor kurzi din Irakul de Nord în ultimii patru ani.” „Luni de zile Ankara a refuzat să se implice militar în coaliţia benevolă condusă de Statele Unite. A insistat ca atacurile să se concentreze şi asupra forţelor lui Bashar al-Assad. Replica venită de la Washington a fost că îngrijorarea imediată este Statul Islamic şi că problema Assad trebuie pusă pe plan secund. Dar cea de-a doua condiţie a Turciei, ca o zonă no-fly să fie creată în nordul Siriei, se pare că a câştigat puţin mai multă aderenţă. Acum ministrul de externe turc afirmă că o zonă sigură de-a lungul graniţei turce, liberă de militanţii Statului Islamic, va fi creată, patrulată de aviaţia aliată. Asta se pare că a jucat un rol major în decizia Turciei de a intra în joc”, arată analiza. „Dar strategia Ankarei este complexă. Pe lângă atacurile împotriva Statului Islamic, Turcia a bombardat câteva poziţii ale kurzilor şi a arestat sute de suspecţi, membri ai acestui grup. Şi aceasta a fost determinată de violenţa de săptămâna trecută, după ce kurzii au ucis ofiţeri de poliţie turci imediat după atentatul de la Suruc, ca represalii la ceea ce ei au văzut ca fiind colaborarea Turciei cu Statul Islamic ( reamintim că atacul de la Suruc s-a produs la centrul cultural din oraş, cei vizaţi fiind, în majoritate, kurzi – n.a. ). Se poate ca aprobarea tacită de către Washington a atacurilor asupra kurzilor să fi fost preţul pentru implicarea Ankarei împotriva Statului Islamic?” se întreabă analistul BBC. „Criticii consideră că Turcia îi atacă pe jihadişti doar ca acoperire pentru adevăratul inamic: kurzii. Reticenţa Ankarei în a lovi mai devreme SI a fost de fapt o reticenţă în a-i ajuta pe kurzi în lupta lor împotriva militanţilor SI. Acum că ambele grupări pot fi bombardate, Turcia este dispusă se se implice. Dar există, de asemenea, posibilitatea unei probleme de politică internă. În alegerile generale din iunie, AKP ( Partidul Justiţiei şi Dreptăţii, partidul aflat la guvernare şi condus de preşedintele Recep Erdogan – n.a. ) a pierdut majoritatea şi se află în discuţii pentru formarea unui guvern. Dacă negocierile eşuează, ar trebui organizate noi alegeri, în care preşedintele Erdogan poate spera ca AKP să câştige înapoi voturile naţionaliştilor care s-au îndepărtat la ultimele alegeri. Lovindu-i pe kurzi şi punând capăt procesului de pace ( este în vigoare un armistiţiu între autorităţile turce şi militanţii kurzi, semnat în 2013 - n.a. ) – dispreţuit de naţionalişti – s-ar putea să obţină votul lor şi să recâştige majoritatea AKP pe care o doreşte”, concluzionează textul în ceea ce priveşte jocul intern. „Pericolul, totuşi, este acela că atacul pe două fronturi va expune Turcia altor atacuri ale Statului Islamic şi va crea violenţă suplimentară în cadrul minorităţii kurde din Turcia. 40.000 de oameni au murit în timpul celor 30 de ani de conflict între kurzi şi statul turc. Turcia poate preveni o reîntorcere la zilele negre din anii ’90. Dar fantomele trecutului pot fi redeşteptate”, îşi încheie analistul textul.

O analiză BBC prezintă situaţia complexă a crizei de la graniţa Turciei cu Siria şi impactul implicării efective a autorităţilor de la Ankara în lupta împotriva Statului Islamic. Jocul este cu atât mai complicat cu cât aviaţia turcă a atacat poziţii deţinute de militanţii kurzi. Atacurile aeriene asupra kurzilor reflectă teama Turciei de creşterea puterii kurzilor în Irakul de Nord şi zone din Turcia.

„În mai puţin de-o săptămână, a trecut ( Turcia – n.a. ) de la un observator ezitant, abţinându-se de la lovituri militare împotriva aşa-numitului Stat Islamic, la lovituri aeriene puternice împotriva grupului, permiţând atacuri ale coaliţiei de la bazele sale şi, simultan, la primul atac aerian asupra separatiştilor kurzi din Irakul de Nord în ultimii patru ani.”

„Luni de zile Ankara a refuzat să se implice militar în coaliţia benevolă condusă de Statele Unite. A insistat ca atacurile să se concentreze şi asupra forţelor lui Bashar al-Assad. Replica venită de la Washington a fost că îngrijorarea imediată este Statul Islamic şi că problema Assad trebuie pusă pe plan secund. Dar cea de-a doua condiţie a Turciei, ca o zonă no-fly să fie creată în nordul Siriei, se pare că a câştigat puţin mai multă aderenţă. Acum ministrul de externe turc afirmă că o zonă sigură de-a lungul graniţei turce, liberă de militanţii Statului Islamic, va fi creată, patrulată de aviaţia aliată. Asta se pare că a jucat un rol major în decizia Turciei de a intra în joc”, arată analiza.

„Dar strategia Ankarei este complexă. Pe lângă atacurile împotriva Statului Islamic, Turcia a bombardat câteva poziţii ale kurzilor şi a arestat sute de suspecţi, membri ai acestui grup. Şi aceasta a fost determinată de violenţa de săptămâna trecută, după ce kurzii au ucis ofiţeri de poliţie turci imediat după atentatul de la Suruc, ca represalii la ceea ce ei au văzut ca fiind colaborarea Turciei cu Statul Islamic ( reamintim că atacul de la Suruc s-a produs la centrul cultural din oraş, cei vizaţi fiind, în majoritate, kurzi – n.a. ). Se poate ca aprobarea tacită de către Washington a atacurilor asupra kurzilor să fi fost preţul pentru implicarea Ankarei împotriva Statului Islamic?” se întreabă analistul BBC.

„Criticii consideră că Turcia îi atacă pe jihadişti doar ca acoperire pentru adevăratul inamic: kurzii. Reticenţa Ankarei în a lovi mai devreme SI a fost de fapt o reticenţă în a-i ajuta pe kurzi în lupta lor împotriva militanţilor SI. Acum că ambele grupări pot fi bombardate, Turcia este dispusă se se implice. Dar există, de asemenea, posibilitatea unei probleme de politică internă. În alegerile generale din iunie, AKP ( Partidul Justiţiei şi Dreptăţii, partidul aflat la guvernare şi condus de preşedintele Recep Erdogan – n.a. ) a pierdut majoritatea şi se află în discuţii pentru formarea unui guvern. Dacă negocierile eşuează, ar trebui organizate noi alegeri, în care preşedintele Erdogan poate spera ca AKP să câştige înapoi voturile naţionaliştilor care s-au îndepărtat la ultimele alegeri. Lovindu-i pe kurzi şi punând capăt procesului de pace ( este în vigoare un armistiţiu între autorităţile turce şi militanţii kurzi, semnat în 2013 – n.a. ) – dispreţuit de naţionalişti – s-ar putea să obţină votul lor şi să recâştige majoritatea AKP pe care o doreşte”, concluzionează textul în ceea  ce priveşte jocul intern.

„Pericolul, totuşi, este acela că atacul pe două fronturi va expune Turcia altor atacuri ale Statului Islamic şi va crea violenţă suplimentară în cadrul minorităţii kurde din Turcia. 40.000 de oameni au murit în timpul celor 30 de ani de conflict între kurzi şi statul turc. Turcia poate preveni o reîntorcere la zilele negre din anii ’90. Dar fantomele trecutului pot fi redeşteptate”, îşi încheie analistul textul.

DISTRIBUIȚI

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here