7 întrebări pe care INACO le adresează public prim-viceguvernatorului Florin Georgescu cu privire la ultimele sale declarații publice:
1. Care sunt pungile de sărăcie în România? Vă rugăm să ne puneți la dispoziție analiza și informațiile/evaluările statistice detaliate care indică cauzele reale ale acestor pungi de sărăcie, care explică decalajele de venituri, respectiv cele care stau la baza concluziei dvs. legat de „cota unică care crește corupția și evaziunea fiscală”. În absența argumentelor de fond, noi nu credem în această afirmație pe care o considerăm o nefericită eroare, o superficialitate, o părerologie care maschează incompetențele decizionale actuale.
2. Cu cât va contribui concret introducerea cotei progresive la „reconcilierea națională” față de scenariul menținerii cotei unice? Vă rugăm să faceți publică, transparentă, analiza care fundamentează cauzele reale ale discriminării veniturilor în societatea românească și cu cât se vor diminua acestea în scenariile de lucru pe care le susțineți în spațiul public.
3. Cu cât a contribuit introducerea cotei unice la dezvoltarea clasei de mijloc comparativ cu sistemul impozitării progresive? Cine mai exact doriți să plătească mai mult, pentru cine, cât să plătească?
4. De ce solicitați cetățenilor ceea ce statul român nu vrea să facă el însuși? Mai exact, care este argumentul pentru care cereți „globalizarea veniturilor individuale şi impozitarea lor cu cote moderat progresive” atât timp cât statul român nu și-a evaluat propria avuție națională niciodată după 1990, credem noi, tocmai pentru a ascunde marile hoții din patrimoniul național? Ultima evaluare a patrimoniului național a avut loc în anul 1990, iar solicitările mele publice și instituționale ca fost deputat în Parlamentul României pentru evaluarea sa în anii trecuți s-au lovit de zidul indiferenței. Eurostat va obliga România să facă această primă raportare oficială abia în anul 2020.
5. Care sunt deficitele ascunse în bugetul public coafat azi cu 3% deficit bugetar în plin avânt de creștere economică, dar care vor avea impact pe termen lung și vor pune presiune pe creșterea veniturilor bugetare prin majorarea de taxe și impozite?
6. De ce să majorăm taxele când nu absorbim fondurile europene disponibile? De ce căutați resurse noi de venituri bugetare colectate dinspre populația activă în muncă, atât timp cât 5 miliarde de euro alocate capitalului uman din fondurile europene rămân neatinse și neabsorbite în România, în al patrulea an din acest ciclu financiar 2014-2020? La fel grantul nerambursabil acordat de Japonia pentru persoanele vulnerabile. La fel cu multe alte resurse financiare disponibile și nefolosite de administrația publică. De ce suntem sub riscul presuspendării fondurilor europene pe capitole cheie? Care sunt toate aceste resurse financiare la dispoziția României în prezent și nefolosite?
7. Sunteți convins că trebuie să deturnăm temele reale ale pierderii de competitivitate în România din cauza erorilor decizionale publice? BNR nu-și poate permite să-și mănânce rezervele valutare când România pierde din competitivitate pentru menținerea cursului de schimb pe termen lung.
Ridicăm aceste întrebări pentru o dezbatere constructivă, fără a pica în capcana ideilor care văd că se propagă „statul e corect, contribuabilul e de vină”, „cota unică e de vină, impozitele progresive ne salvează”, „averile mari s-au acumulat din cauza cotei unice” – în care noi nu credem fără dovezi și argumente clare, cuantificate.
