Alegerea lui Donald Trump ca președinte al Statelor Unite ar putea să fi grăbit finalul „Secolului American“ și al ordinii internaționale de după război conduse de SUA. Este adevărat, centrul gravitațional politic și economic al lumii a început să se îndrepte către Asia de Est încă dinainte de 2016 și ideea conform căreia China se va ridica devenind putere globală în viitorul „Secol Pacific“ nu este nici ea nouă. Dar acțiunile lui Trump, împreună cu cele ale omologului său chinez, Xi Jinping, au adus rivalitatea din ce în ce mai mare a superputerilor în prim-plan. Din păcate Europa încă trebuie să dea un răspuns coerent.
Disputa comercială curentă SUA-China are potențialul de a declanșa o recesiune globală. Dar și acest conflict este doar o parte dintr-o mai mare luptă de putere, inclusiv în sectorul tehnologic, pentru a determina dacă noua vedetă în devenire (China) sau titularul (America) joacă rolul de lider global.
În cea mai mare parte a perioadei de când China și-a început modernizarea sub Deng Xiaoping la finalul anilor ’70, politica sa a fost să nu provoace ordinea geopolitică și strategică existentă și să evite o confruntare cu SUA cu orice preț. Dar discursul lui Xi la al 19-lea Congres Național al Partidului Comunist Chinez din octombrie 2017 și diferitele inițiative chinezești au urmărit să provoace dominația SUA și au arătat cum China nu își va mai ascunde puterea și nu își va mai aștepta vremea, așa cum a interzis Deng.
Noua asertivitate a Chinei este evidentă în fortificarea sa militară de recifuri și mici insule în Marea Chinei de Sud, precum și în strategia „Fabricat în China 2025“, care are scopul de a transforma țara în lider mondial în industriile cheie ale viitorului într-un deceniu. Și prin masiva sa Inițiativă de Centuri și Drumuri (BRI), China dorește să folosească investiții în comerț și în infrastructura de transport pentru a-și stabili dominanța geopolitică și comercială în Eurasia, Europa, Orientul Mijlociu și Africa.
Confruntată cu această provocare din ce în ce mai evidentă a statutului lor de lider, SUA și-au schimbat, de asemenea, strategia și au adoptat o atitudine mai conflictuală față de China. Deși Trump conduce în acest schimb, de lovituri furia, frica și frustrarea americană în legătură cu China merg mai departe de Casa Albă și de Partidul Republican și adânc în rândurile Partidului Democrat.
Pentru început, SUA au o abordare comercială mai dură. În trecut, piața americană a fost în general deschisă la exporturile chinezești – fără un astfel de acces, creșterea economică rapidă a Chinei nu ar fi fost niciodată posibilă. Dar administrația Trump vrea să încheie această deschidere și să transforme comerțul bilateral al țărilor din instrument în armă. SUA are o abordare și mai dură față de BRI și a criticat decizia recentă a Italiei de a susține inițiativa.
Tehnologia este o altă mare preocupare americană. SUA și China sunt angajate într-un concurs înverșunat în domeniul inteligenței artificiale, iar SUA continuă să se ciocnească cu societatea de telefonie chinezească Huawei, una dintre societățile globale lider ale țării.
Directorul executiv senior al Huawei, Meng Wanzhou, fiica fondatorului societății, așteaptă în prezent extrădarea în SUA după ce a fost arestată în Canada în decembrie anul trecut pentru că ar fi încălcat regulile embargoului SUA cu privire la Iran. În același timp, administrația Trump pune presiune pe aliații săi europeni să excludă Huawei din piețele sale de telefonie din cauza îngrijorărilor legate de spionaj (deși SUA încă trebuie să dovedească public acest lucru).
Sosirea aceste noi ordini globali a secolului XXI nu prevestește ceva bun pentru Europa, așa cum arată aceste încăierări comerciale și tehnologice inițiale. Dar, ca de obicei atunci când este confruntată cu o provocare majoră globală, Europa se autocontemplează și este preocupată de problemele interne, incluzând Brexitul.
Dar europenii nu își pot permite să rămână departe. Europa va fi una dintre primele victime în cazul în care disputa curentă dintre China și SUA se transformă într-un conflict comercial de proporții. În cazul în care se întâmplă acest lucru, cele două superputeri vor cere Europei să aleagă o tabără – exact tipul de alegere pe care aceasta nu vrea să îl facă, deoarece SUA și China sunt cele două piețe principale de export ale sale. În mod similar, probabil Europa s-ar confrunta cu represaliile chinezilor dacă ar decide să scoată Huawei de pe piețele sale naționale.
Europa trebuie să își creeze propria imagine strategică despre noua ordine globală. Și va trebui să pună suficientă greutate pe scara geopolitică pentru a continua să facă comerț atât cu SUA cât și cu China conform termenilor săi.
Acest lucru va cere Europei să dezvolte o politică industrială bazată pe interesele și valorile europene.
În plus, liderii europeni trebuie să recunoască faptul că China construiește rapid un sistem politic alternativ, în care un singur partid controlează digital masele. Oricare ar fi viziunea despre Trump, acest lucru nu se va întâmpla în SUA.
Echilibrul geopolitic se schimbă rapid și Europa trebuie să se adapteze. În loc să se uite în interior, liderii europeni au nevoie de o strategie credibilă către privind cele două superputeri – și China în special.
https://www.project-syndicate.org/commentary/united-states-china-conflict-europe-needs-strategy-by-joschka-fischer-2019-03
Joschka Fischer, ministrul de externe al Germaniei și vicecancelar între 1998 și 2005, a fost lider al Partidului Verzilor din Germania timp de aproape 20 de ani.
© Project Syndicate 1995–2019
