„Se presupune că Tunisia este povestea de succes a Primăverii Arabe. Atunci de ce atât de mulţi dintre tinerii ei se îndreaptă către Statul Islamic?
Este uşor să te entuziasmezi în legătură cu Tunisia. În ciuda conflictului ideologic profund, tranziţia democratică a reuşit, cu urme, dar intactă. Cu fiecare zi care trece – în timp ce Siria, Irak, Libia şi Yemen fac implozie – Tunisia arată din ce în ce mai bine.
Totuşi, în Tunisia există subcurente îngrijorătoare, dacă ştii unde să te uiţi. Diviziunile ideologice încă nu au fost rezolvate, doar amânate. Dar este şi altceva, care provoacă confuzie printre analişti şi activişti, deopotrivă. Pe măsură ce tranziţia democratică îşi continuă mersul, un număr disproporţionat de tunisieni privesc în altă parte pentru speranţă şi inspiraţie. Mai bine de 3.000 de tunisieni şi-au găsit inspiraţia pe câmpurile de luptă din Siria, formând un procentaj şocant de mare de străini care au ajuns acolo.
Pentru occidentalul obişnuit, ideea de a cunoaşte un luptător al Statului Islamic – sau a cunoaşte un frate, un tată sau o soră a unui luptător jihadist – reprezintă apogeul exotismului. Pentru mulţi tunisieni tineri a devenit o normalitate. Este ceva ce unii oameni au făcut. Prieteni şi rude ale luptătorilor străini mi-au vorbit, uneori pe un ton nonşalant, despre asta.
S-ar putea la fel de bine să vorbească despre o rudă care s-a dus să călătorească în Europa sau să studieze în Statele Unite. Apoi, din nou, a existat vreodată un mod corect de a vorbi despre cei pe care i-ai cunoscut sau chiar iubit şi care au mers să lupte pentru o grupare teroristă?”Articolul complet poate fi citit AICI: http://foreignpolicy.com/2016/06/13/why-jihadists-fight/?utm_content=buffer8a9ff&utm_medium=social&utm_source=facebook.com&utm_campaign=buffer.
