Care este legătura între „America first” a președintelui Donald Trump, maestrul păpușar politic Jarosław Kaczyński, și președintele rus Vladimir Putin? Trump și Kaczyński, cu piepturile umflate de atâta naționalism, ar trebui să condamne spiritul revanșard al liderului rus pentru politica sa expansionistă din țările ex-sovietice precum Gerogia și Ucraina. Cu toate acestea, Trump îl laudă cu căldură pe Putin, în timp ce Kaczyński își etalează din ce în ce mai mult metodele sale autocratice. Și toți trei par să fie predispuși nu doar să creadă în conspirații excentrice, dar, de asemenea, să utilizeze aceste credințe pentru a modela politica și să manipuleze publicul.
Putin vede comploturi clandestine oriunde pentru a submina măreția Rusiei, cele mai multe inițiate de maeștrii spionajului, Statele Unite și Marea Britanie. Teoriile la care de multe ori el subscrie, deseori nu au nicio bază în realitate, dar cineva poate cel puțin să înțeleagă de ce el le-ar putea crede: un fost agent KGB, el însuși un maestru al spionajului, are un grad sporit de suspiciune și dacă lucrurile nu sunt așa cum ar părea ar fi, asta nu reprezintă nimic șocant.
Susceptibilitatea lui Trump – chiar entuziasmul – pentru teorii ale conspirației radicale este mai greu de explicat. Trump este departe de a fi un maestru al intrigilor, cu excepția cazului în care lumea criminală a pieței imobiliare din New York este chiar mai mult încălecată de Mafie decât își pot imagina cei din afară.
Este evident că strategul-șef al lui Trump, Stephen Bannon, un fabulator anti-liberal de-a lungul întregii sale vieți, îi întărește șefului său viziunea de lumpen asupra lumii. Dar nici măcar influența lui Bannon nu poate explica mesajele exaltate de pe Twitter, trimise sâmbătă dimineața, în care îl acuza pe fostul președinte Barack Obama că Trump Tower a fost „cablat” înainte de alegeri.
În lipsa oricăror dovezi care să-i susțină acuzațiile, Trump a cerut o anchetă, la fel cum a cerut o investigație pentru fraudarea alegerilor pe scară largă (în favoarea adversarului său, Hillary Clinton) și care nu a mai avut loc. Atât de ciudată și neplauzibilă a fost această ultimă tiradă a sa – extremă chiar și pentru un președinte ce urmărește canale de știri confuze, dependent de Twitter – că cineva nu poate decât să se întrebe (și sunt mulți) dacă Trump nu se confruntă cu un soi de tulburări psihice.
Kaczyńskiîși are propriile teorii paranoice. El crede că președintele Consiliului European, Donald Tusk, fost premier polonez, a conspirat cu Putin ca să-l asasineze pe fratele său geamăn, președintele Poloniei Lech Kaczyński. Accidentul aviatic de lângă Smolensk din 2010, în care și-au pierdut viața 92 de demnitari polonezi, inclusiv Lech Kaczyński, a fost investigat în detaliu – și niciuna dintre dovezile găsite la fața locului nu susține afirmațiile lui Kaczynski. Și totuși, pe baza delirului său morbid, Kaczyński s-a implicat într-un complot invizibil, la Bruxelles, pentru a-l înlocui pe Tusk.
Ceea ce istoricul Richard Hofstadter a numit „stilul paranoic“ a atins cele mai înalte cercuri ale puterii politice din SUA și Polonia.
Întrebarea care se pune este cum de aceste două democrații au căzut sub vraja unor lideri care amintesc mai degrabă de Putin decât de lideri occidentali convenționali. Analiza politică obișnuită – și chiar psihologia – nu sunt capabile să ofere un răspuns.
Scriitoarea Joan Didion este poate mai aproape de a identifica traseul urmat de politicile lui Trump și Kaczyński. În eseul său „Note despre politica din vis”, Didion descrie oameni care se mișcă prin lumea „copacilor care se prăbușesc pentru totdeauna într-un fel de pustiu interior”. Ei sunt „pionerii secreți care merg direct în ganglionul unui fantastic puls electronic”, care caracterizează viața modernă, și „continuă să primească informația numai prin lanțurile cele mai subtile de zvonuri, din auzite, scurgeri haotice”. Sunt „alfabetizați aparent” și „iau parte la anxietățile de pe plan național doar printr-o fereastră întunecată”.
Este destul de înfricoșător că președintele american refuză de cele mai multe ori informările zilnice ale profesioniștilor de la Departamentul de Stat și ale serviciilor militare secrete și de informații. Faptul că în schimb el se bazează pe Fox News, bloguri de dreapta rasiste și emisiuni radio pline de furie patologică este cu adevărat terifiant. Liderul lumii libere trăiește la marginea maniacă a discursului politic al Statelor Unite.
Sub Kaczyński, Polonia pare să se fi împotmolit în aceeași cavernă a informațiilor de pe Internet și emisiuni de radio. Într-adevăr, un post de radio al bisericii catolice, Radio Maria, se află printre cele cu cea mai mare notorietate în rândul „oamenilor de frontieră”.
Dar, după cum a demonstrat conducerea lui Putin, stilul paranoic nu este doar o slăbiciune personală. În cartea sa „Istoriile Voodoo: Rolul teoriei conspirației în modelarea istoriei moderne”, jurnalistul britanic David Aaronovitch a descris această paranoia politică ca un fel de voodoo al epocii social media în care trăim. Alegerea cuvintelor este importantă. Așa după cum doctorul Voodoo François „Papa Doc“ Duvalier a arătat în timpul dictaturii sale de 15 ani din Haiti, în cazul în care nu există o bază pentru legitimitatea politică, că paranoia conducătorului trebuie să fie neobosită.
Papa Doc a transformat frica în formă de magie neagră politică. Orice haitian care punea sub semnul întrebării regimul dictatorial se putea aștepta să fie executat – de multe ori în public și într-un mod violent, teatral – de temutul Tonton Macoute, subordonatul lui Papa Doc. Criticii străini își aveau reputația aruncată la gunoi. Graham Greene, care a disecat regimul lui Papa Doc în romanul său „Comedianții”, a fost caracterizat ca dependent de Benzedrină – și chiar mai rău – de către propagandiștii sistemului. La rândul său, Putin nu este străin de astfel de tactici.
În prezent, Occidentul se confruntă cu ceva similar. Președintele SUA, George H.W. Bush, a devenit faimos pentru că a avertizat asupra pericolului „economiei voodoo”. Astăzi, ne confruntăm cu o formă de politică voodoo: un regim bazat pe „adevăruri alternative” și teorii fără fundament și instabile care îi vrăjesc pe cetățenii care se chinuie să înțeleagă o economie și o lume globalizată de care se simt îngroziți.
Trump, Kaczyński, și Putin îmbrățișează această abordare, pentru că funcționează. Indiferent dacă, sau în ce măsură, ei cred în ceea ce afirmă, sunt siguri că pentru mulți dintre susținătorii lor, magia nu va dispărea, indiferent cât de rău ar greși sau cât de mult ar minți.
Copyright: Project Syndicate 2017 – When Obama Is Always Listening
