În întreaga lume, crearea de noi locuri de muncă este din ce în ce mai concentrată în unele dintre orașele cele mai mari. Persoanele inovatoare doresc să lucreze și să trăiască în imediata apropiere unele de celelalte. Acest proces de aglomerare a talentului a fost mai accelerat în ultimele decenii și nu dă semne de atenuare. De asemenea, a produs efecte secundare negative, din ce în ce mai evidente: agravarea aglomerării (a drumurilor, școlilor și serviciilor sociale) în marile metropole; segregarea economică, pe măsură ce persoanele cu venituri reduse suntîndepărtate din marile orașe, prin creșterea costurilor locuințelor; și o polarizare socială, posibil mai profundă,deoarece oamenii din alte părți se simt excluși de la cele mai bune oportunități.
Un răspuns la expansiunea urbană a fost acela de a introduce taxarea aglomerației. Taxele urbane care variază în funcție de nivelurile traficului sunt deja utilizate în locuri precum Londra, Singapore și Stockholm. Orașul New York va introduce o versiune pentru cea mai aglomerată parte a Manhattan-ului în 2021, Seattle analizează situația, iar în Virginia de Nord se implementează deja pe arterele importante. Poate costa până la 25 de dolari să mergi pe autostrada Interstate 66 către Washington, DC, în timpul orelor de vârf (este gratuit în afara orelor de vârf). În orice caz, taxele de aglomerație cresc costul vieții și reduc și mai mult accesul familiilor de clasă medie la locurile cu cele mai bune oportunități.
O abordare alternativă este concentrarea pe construirea de sisteme de inovare, care nu sunt neapărat în cele mai mari orașe. Unii dintre colegii mei de la MIT derulează programul Regional Entrepreneurship Acceleration Program (REAP), care îi ajută pe liderii locali să înființeze coaliții viabile, incluzând universități, guvern, sectorul privat existent, antreprenori și capital de risc. Această abordare, introdusă de Fiona Murray și Phil Budden, s-a dovedit de mare interes în întreaga lume.
Toți cei care se gândesc la dezvoltare economică și inovație se confruntă cu o variantă a aceleiași întrebări: de unde vor veni locurile de muncă bune? Strategiile existente, cum ar fi angajarea oamenilor în orice loc de muncă, nu mai sunt satisfăcătoare. Oamenii au nevoie de posturi care să le aducă salarii decente (sau mai bune). Iar când angajatorii vor să angajeze, cum se întâmplă în unele locuri din Vestul Mijlociu al SUA, aceștia raportează deficiențe semnificative în ceea ce privește competențele locale disponibile și pregătirea profesională adecvată.
A ajuta la dezvoltarea afacerilor antreprenorilor și la atragerea finanțărilor reprezintă întotdeauna o parte importantă a puzzle-ului, după cum au subliniat Bill Aulet și Shari Loessberg, de la MIT. Dar în procesul practic de construire a unor centre de inovare mai puternice nu se aplică un model nediferențiat. În unele părți ale lumii, soluția poate include construirea unor legături mai rapide de transport local. De exemplu, reducerea timpului de călătorie între Liverpool, Manchester, Leeds și Sheffield ar crea o piață mult mai integrată a forței de muncă pentru talentul creativ în nordul Angliei.
În alte locuri, o importantă parte a acestei misiuni poate fi schimbarea strategiei universității tehnice locale și consolidarea angajamentului acesteia cu industria. Turnurile de fildeș aparțin trecutului, cel puțin în ceea ce privește dezvoltarea noii tehnologii. Sunt impresionat de numărul funcționari universitari care subliniază astăzi acest aspect.
În același timp, cei responsabili de dezvoltarea unui ecosistem inovator trebuie să acorde atenție numărului de locuri de muncă create, pentru persoane cu diferite niveluri de educație. Nu mai este suficientă presupunerea că dacă ești inovator într-un anumit loc, vor exista, în mod necesar, locuri de muncă asociate fabricării.
Viitorul producției, în țări precum SUA, pare luminos, în parte deoarece automatizarea presupune că devin mai puțin importante costurile forței de muncă, atunci când se analizează unde se vor construi fabrici noi. Dar, ca o consecință, producția va folosi mult mai puțină forță de muncă decât în trecut.
Așa cum îi place colegului meu de la MIT, Scott Stern, să spună: nimeni nu se ocupă de antreprenoriat. Ideea că guvernul – la orice nivel – poate va crea, în mod direct, mai multe companii noi este o iluzie. În același timp, administrația locală este o parte importantă a coalițiilor REAP, mai ales în locurile unde se desfășoară inițiative de reînnoire urbană. Transportul trebuie modernizat, terenul adesea trebuie curățat, înainte de a putea fi refolosit, iar sistemele educaționale trebuie consolidate. Toate acestea sunt responsabilitățile guvernului.
În plus, așa cum am susținut Jon Gruber și cu mine, în cartea noastră, ”Jump-Starting America”, guvernele naționale pot cataliza atât dezvoltarea unor noi științe, cât și a cadrelor care încurajează comercializarea. Cercetarea și dezvoltarea necesită multă forță de muncă: fiecare om de știință are nevoie de 3-5 tehnicieni de laborator, în funcție de proces, iar acestea sunt în general locuri de muncă bine plătite. În plus, pe măsură ce un grup devine mai puternic, acesta creează mai multe locuri de muncă în activități auxiliare și servicii personale, toate acestea fiind pe plan local și greu de externalizat în locuri îndepărtate.
Partenerii comerciali ai Americii din Europa și Asia sunt atrași de această idee. Este destul de ușor de implementat cu ajutorul diferitelor forme de concurență între autoritățile locale – cum e cazul procesului de licitație pentru al doilea sediu al companiei Amazon. Diferența este că autoritățile ar concura prin oferirea de investiții locale complementare (infrastructură, școli și facilități publice), și nu prin scutiri de taxe.
Pe măsură ce marile orașe atrag mai mulți oameni talentați, devine tot mai dificil pentru ei să rămână productivi. Prețurile ridicate ale proprietăților imobiliare descurajează tinerii să încerce să pătrundă într-o zonă. Difuzarea procesului de dezvoltare, din punct de vedere geografic, prin adoptarea unui proces mai larg și mai profund, pentru cultivarea ecosistemelor de inovare, consolidează economiile naționale și ajută țările să concureze pentru a fi locurile în care este inventată și fabricată tehnologia de nouă generație. Țările care nu adoptă una dintre versiunile acestui proces vor pierde în fața celor care o fac.
