spot_img
AcasăOpiniiPeroniștii americani ai reducerilor de impozite


Peroniștii americani ai reducerilor de impozite

Denumiți țara. Conducătorul său se opune străinilor, generează diverse bariere la import și împinge rate scăzute ale dobânzii și o mulțime de credite ieftine pentru sectoarele favorizate. Datoria publică este deja ridicată, însă potențialul forțat în putere se decide să se acumuleze și mai mult prin creșterea deficitului bugetar, argumentând că acest lucru va spori prosperitatea la niveluri nedeterabile anterior. În timp ce guvernul pretinde că reprezintă poporul comun, contractele de stat sunt acordate prietenilor prietenilor.

În epoca Trump, populismul american deși promite venituri mai mari pentru salariați, beneficiarii vor fi de fapt doar cei ce sunt deja bogați. Asta este o variațiune a tot ceea ce și-ar fi putut imagina Juan Peron al Argentinei. Însă, dacă programul va fi păstrat neschimbat, rezultatul, din punct de vedere al dificultăților economice și al declinului național, va fi același.

Ghiciți ce țară este. Conducătorul ei este împotriva străinilor, ridică bariere pentru importuri, pune presiune pe scăderea dobânzilor și acordarea de credite ieftine cu dedicație pentru anumite sectoare favorizate. Datoria publică este deja foarte sus, dar cel ce conduce în mod autoritar a decis să facă și mai multe datorii prin majorarea deficitului bugetar, argumentând că în acest mod va spori și mai mult prosperitatea până la nivele care erau mai înainte inaccesibile. În timp ce guvernul pretinde că reprezintă oamenii obișnuiți, contractele de stat sunt acordate prietenilor prietenilor.

Răspunsul, firește, este Argentina în timpul lui Juan Peron, care a deținut puterea între 1946 și 1955 (și pentru o perioadă scurtă în 1973 și 1974), precum și a celor care i-au succedat la putere. Cotată drept una dintre cele mai bogatate țări din lume în jurul anului 1900 a fost îngenuncheată de deceniile de politici economice nesustenabile care au făcut ca oamenii să trăiască mai bine pe termen scurt, dar în cele din urmă s-au încheiat numai cu dezastre, cum inflația necontrolată, crize financiare și intrarea periodică în incapacitate de plată. (Să fie clar, politicile ecconomice din Argentina  sunt astăzi destul de diferite, iar pentru o analiză profundă și actuală, recomand lucrarea colegului meu Alberto Cavallo.)

Dar dacă ați fi răspuns că este vorba de Statele Unite sub președinția lui Donald Trump, nu ați fi greșit mult. Sunt motive serioase să ne temem că SUA se află acum pe calea către ceea ce era cunoscut anterior ca populismul sud-american.

Luați în considerare remarcabila volte-față a Partidului Republican privind responsabilitatea fiscală. A fost un ceas de datorie la nivel național în sala de audiere a Comitetului de Servicii Financiare al Casei, iar republicanii s-ar fi blestemat în legătură cu risipa guvernamentală pe măsură ce bifa în sus. Când eram în camera asta recent, ceasul era „în reparație”.

Luați în considerare remarcabila voltă în vânt făcută de Partidul Republican în legătură cu responsabilitatea fiscală. În sala în care au loc audierile la Comitetului de Servicii Financiare (echivalentul Comisiei de Buget Finanțe de la noi. n.r.), unde republicanii ar fi jurat să înceteze risipa guvernamentală, era un fel de ceas care indica la secundă avansul datoriei publice. Când am fost recent în acea încăpere, ceasul nu mai exista fiindcă „era trimis la reparat”.

Autoproclamați „conservatori din punct de vedere al politicilor fiscale”, cum ar fi de exemplu Mick Mulvaney (fost membru al Camarei Reprezentanților, care acum administrează finanțele publice ca șef al Biroului de Management și Buget), aceștia sunt aproape să adopte o reducere masivă a impozitelor, în ciuda faptului că se majora deficitul și datoria publică. Lui Mulvaney și colegilor săi n-ar fi putut să le pese mai puțin.

În ciuda faptului că dețin controlul în ambele Camere ale Congresului precum și președinția, republicanii sunt afectați de diviziunile interne. Ca urmare, le este greu „să achite” reducerile fiscale cu economii realizate la capitolul cheltuielilor fiscale (stimulente pentru diverse activități cum ar fi împrumuturile corporative, finanțări ipotecare sau planuri de pensii). Dar republicanii sunt puternic dedicați reducerilor fiscale gigantice, în mare parte datorită faptului că donatorii lor cer să le pună în aplicareât mai urgent . Ca urmare, SUA nu vor ajunge decât să aibă deficite bugetare mai mari.

Lucrurile acestea obișnuiau să conteze la Washington, cel puțin ceva mai tare. Dar acest lucru nu mai este valabil în epoca Trump, cel puțin nu în privința impozitelor. În schimb, strategia a fost aceea de a declara, într-o manieră care a devenit o obișnuință, orice vrea să creadă cineva și să îngroape în invective pe oricine care îndrășnește să aducă dovezi pentru a dovedi contrariul.

În capitolul 3 al „Incendierea Casei Albe” , James Kwak și cu mine am analizat ce s-a întâmplat după reducerile fiscale adoptate în 2001 sub George W. Bush. Au fost făcute mari promisiuni cu privire la reduceri, inclusiv că ar ajuta majoritatea americanilor. Dar, în timp ce au ajutat oamenii bogați să devină mai bogați, nu există dovezi că acestea au dat o creștere mai rapidă a economiei sau venituri mai mari pentru clasa de mijloc. În schimb, acestea au amplificat deficitul bugetar și au contribuit semnificativ la creșterea datoriei naționale a SUA (cu aproximativ 3 trilioane de dolari până în 2010), ceea ce a slăbit capacitatea guvernului de a reacționa la crize, fie în ceea ce privește securitatea națională, fie instabilitatea financiară.

Am fost audiat în mod repetat în fața Congresului asupra chestiunilor legate de politica fiscală. În timpul crizei financiare din 2008-2009, republicanii au fost cu siguranță interesați de fapte. Dar acest interes le-a trecut rapid, mai ales în Camera Reprezentanților. De fapt, Kevin Brady, reprezentantul care mi-a spus în cel mai clar mod cu putință că nu era interesat să cerceteze niște fapte moderat incomode, este acum președinte al Comitsiei de Buget Finanțe, care joacă un rol-cheie în ceea ce se întâmplă cu impozitele.

Ron Wyden, democratul senior al Comitetului pentru Finanțe al Senatului, denumește reducerile fiscale republicane propuse ca fiind „o păcăleală pentru clasa de mijloc”. El a fost politicos.

Reducerea impozitelor pe care republicanii le vor susține probabil nu va majora semnificativ salariile. După cum a afirmat Serviciul de Cercetare al Congresului, descriind planul mai larg prezentat de Speakerul Camerei, Paul Ryan, „efectele estimate ale planului par să fie limitate ca amplitudine și posibil chiar cu efect negativ”.

Centrul pentru Politici Fiscale a concluzionat că luând în calcul toate posibilele efecte pozitive ale propunerilor republicane, totuși veniturile guvernului federal ar scădea cu 2,4 trilioane și 2,5 trilioane de dolari în primii zece ani și cu aproximativ 3,4 trilioane de dolari în decada a doua.

Administrația Trump a răspuns la acest tip de analiză sensibilă și bazată pe fapte, așa cum sa așteptat: prin a fi nepoliticos.

Populismul american în epoca Trump, deși promite mari câștiguri pentru oamenii muncii, va avea de fapt beneficii numai celor care sunt deja bogați. Pentru a fi corect, aceasta este o întorsătură a tot ceea ce Peron și-ar fi putut imagina. Rezultatele populismului iresponsabil sunt, totuși, întotdeauna la fel.

© Copyright: Project Syndicate 2017 – America’s Tax-Cut Peronists













RELATED ARTICLES