În ciuda faptului că marile concerne internaționale susțin de ani de zile că pesticidele produse de ei omoară numai dăunătorii, un raport publicat la sfârșitul lunii iunie în prestigioasa revistă Journal Science demonstrează ceea ce oamenii suspectau de altfel de mai muți ani: clasa de pesticide pe care a inventat-o Bayer, denumită neonicotinoide, este responsabilă pentru reducerea drastică a famiilor de albine.
„Două studii diferite, efectuate pe culturi vegetale diferite și de pe două continente (…) au ajuns la concluzia că albinele de lângă câmpurile cultivate cu porumb sunt expuse la neonicotinoide via polenul pe care îl recoltează, rezultând o mortalitate crescută și răspunsuri imune, mai ales când mai substanța mai este asociată cu un fungicid agrochimic foarte comun”, se arată în raportul cercetătorilor americani.
Analizele efectuate au arătat că există urme de neonicotinoide chiar și în interiorul stupilor care nici măcar nu erau în aproprierea vreunei zone în care să folosească acest produs chimic. În cadrul studiului s-a observat, de asemenea, că prezența acestor reziduuri de insecticide este corelată cu existența a mult mai puține albine regine în stupi și cu mai puține celule pentru ouă în cuiburile de albine solitare.
Aceste constatări vin după ce SUA, la începutul acestui an, au pus albinele pe lista speciilor aflate în pericol de dispariție. Ritmul în care dispar albinele este deosebit de îngrijorător, deoarece ele sunt responsabile pentru polenizarea a aproximativ 75% din toate culturile vegetale destinate consumului animal sau uman, la nivel mondial.
În Statele Unite, numărul familiilor de albine s-a înjumătățit pe parcursul ultimelor patru decenii, de la peste patru milioane, la aproape două milioane.
Și în România, apiculturii sunt grav afectați de utilizarea acestei noi clase de pesticide. În 2015, la culesul de floarea-soarelui, peste 100.000 de familii de albine au fost decimate în timpul culesului, estimează asociațiile de apiculturi. Bilanțul: sute de apicultori afectați în majoritatea zonelor de cultură a florii-soarelui în cel mai de amploare fenomen de pierderi din ultimii ani.
„Acest fenomen descris de majoritatea apicultorilor s-a manifestat printr-o formă deosebit de agresivă, cu pierderi imediate, fie cu albina gasită moartă ‹‹covor›› în fața stupilor, fie printr-o depopulare mai mult sau mai puțin întârziată, situații în care albina afectată nu s-a mai întors la stupi”, se arată în apelul făcut de către apiculturi pentru interzicerea utilizării acestor pesticide.
Fenomenul a fost surpinzător, deoarece în aceea perioadă nu s-au efectuat tratamente fitosanitare. Însă fermierii au menționat că sămânța pe care au folosit-o a fost tratată cu insecticide de tip sistemic de tipul neocotinoidelor.
Suspiciuniile care planau asupra cauzei mortalității ridicate în rândul albinelor au acum o confirmare științifică. Iar pentru ca să nu existe nicio urmă de îndoială asupra obiectivității rezultatului studiului, trebuie specificat că acesta a fost finanțat de compania Bayer, cel mai mare productor de insecticide de tip neonicotinoidelor.
Ce sunt neonicotinoidele? Sunt o categorie de insecticide sistemice, neurotoxice, relativ de ultimă generație, utilizate masiv în agricultură, foarte persistente, care oferă o protecție de lungă durată la diverse culturi, în general pe toată perioada de vegetație, acoperind o plajă foarte largă de insecte dăunătoare și, bineînțeles, afectând și toate speciile de insecte benefice care intră în contact cu acestea, insectele polenizatoare fiind afectate prin polenul și nectarul recoltat în special la rapiță și floarea-soarelui, dar și prin apa de gutație, în special la porumb.
Care sunt acestea? Imidacloprid, thiamethoxam, clothianidin, aprobate și în 2016 prin derogare de la Regulamentul (EU) 485/2013 pentru utilizare la tratamentul seminței de floarea-soarelui și porumb, informații transmise fermierilor prin adresa MADR nr. 400/F/09.02.2016, în condițiile în care și tratamentul pentru sămânța de rapiță cultivată în toamna 2015 s-a efectuat în baza unei derogări anterioare.
