Dzimis Tsapas revine pe 14 mai 2026 la Club 99, în București, cu un show fără frâne, fără autocenzură și fără scuze — despre politică, frică, absurd și libertatea de a râde despre ce doare.

A avut spectacol în Tel Aviv în timpul războiului, la Beirut, în Arabia Saudită și în Minsk, în timp ce violența regimului se desfășura la câțiva pași. Dzimis Tsapas nu se prezintă drept erou. Spune doar că, atunci când lumea devine absurdă, comediantul este cel care începe să aibă sens. Pe 14 mai 2026, revine la București, orașul despre care spune că i-a devenit casă.

 

 

 

 

 

 

View this post on Instagram

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

A post shared by Dzimis “The Greek Dzinious” 🇬🇷 (@dzimis._)

„Nu eu am ales comedia. Comedia m-a ales pe mine. Probabil pentru că terapia era mai scumpă.”

Cum a început comedia pentru tine?

Nu eu am ales comedia. Comedia m-a ales pe mine — probabil pentru că terapia era mai scumpă.

Când m-am apucat de comedie, cred că Madonna încă era virgină. Am început într-un bar din Atena. Publicul era beat. A fost cea mai bună cronică pe care am primit-o vreodată.

Comedia este o meserie foarte serioasă. Iar genul de comedie pe care l-am ales eu este unul dintre cele mai dificile. Dar, hei, uitați-vă la Melania Trump: a trebuit să doarmă cu Donald. Și ăla e un job greu.

„În Balcani nu avem umor negru. Avem umor în beznă totală, fără curent electric.”

Este umorul din Balcani diferit?

În Balcani nu avem umor negru. Avem umor în beznă totală, fără curent electric.

Diferența dintre umorul balcanic și cel european este simplă: în Balcani, gluma este chiar guvernul.

Publicul de aici este mult mai educat și nu își pierde timpul cu umor ușor, comercial sau cu acea comedie woke, autocenzurată. Aici primești varianta reală. Fără filtru.

„Mai bine să-ți pară rău decât să fii cuminte.”

Mai bine „sorry” decât „safe”?

Nu am evitat niciodată un subiect. Mersul pe muchie de cuțit este foarte motivant pentru mine.Mai bine să-ți pară rău decât să fii cuminte.

Am evitat publicuri, da. Asta e cu totul altceva.

Comedia sigură se numește știre la televizor. Și uitați-vă cum a ieșit asta.

„George Carlin avea HBO. Eu aveam datorii.”

Ești numit uneori George Carlin al Greciei. Cum vezi comparația?

George Carlin era american. Eu sunt grec. El avea HBO. Eu aveam datorii. În rest, identici.

Cred că e furia. Și părul. Dar mai ales furia.

Sunt onorat de comparație, dar trebuie să o refuz. George Carlin a fost unic, la fel ca Groucho Marx. Un tip de umor intelectual și inteligent aproape imposibil de atins astăzi, inclusiv de marile staruri globale ale comediei, din cauza corectitudinii politice și a pandemiei woke.

Ce încerc să păstrez și să învăț de la el este ideea de umor incoruptibil. Sursele de presiune sunt infinite și există, credeți-mă. Reacția mea este mereu aceeași: sorry, but no sorry.

„Am încercat să renunț la București. Bucureștiul nu mi-a acceptat demisia.”

De ce din nou la București?

Pentru că Bucureștiul continuă să producă material, iar eu continui să apar ca să-l colectez.

Am încercat o dată să renunț la București. Bucureștiul nu mi-a acceptat demisia.

Guvernul vostru tocmai a căzut din nou acum câteva zile. Nu înțeleg de ce Trump tot trimite portavioane ca să termine cu regimul mollahilor. Invitați jumătate dintre politicienii români acolo pentru un weekend și, în trei zile, Taylor Swift sau Shakira vor susține un concert la Teheran.

Dar, serios vorbind, să mă întorc la București e ca și cum m-aș întoarce acasă. Dacă Dzimis încă există astăzi, împotriva tuturor probabilităților, asta se datorează într-o proporție enormă Bucureștiului și prietenilor magici pe care îi am aici. Oameni de suflet care m-au ținut în picioare. Știu că acești oameni îmi sunt prieteni pe viață.

Bucureștiul este special pentru mine. Nu este încă un oraș. Și măcar aici publicul reacționează cu inteligență: cu cât gluma este mai puternică, cu atât râde mai tare.

Mamă, am ajuns acasă!

„Așteptați-vă să râdeți de lucruri pentru care o să vă fie puțin rușine pe drum spre casă.”

Ce ar trebui să aștepte cei care vin pentru prima dată la show-ul tău?

Să se aștepte să râdă de lucruri pentru care o să le fie puțin rușine pe drumul spre casă. Acolo este the sweet spot.

Eu nu testez limitele. Mă prefac doar că limitele nu există și văd cine mă urmează.

Nerecomandat minorilor. Fără woke. Fără ideologie.

E ca și cum ai merge la o orgie a lui Diddy Combs, dar fără baby oil.

Ce să aștepte? Nici eu nu știu. O parte enormă din show-urile mele este improvizată, așa că tot ce se întâmplă depinde de participarea și simțul umorului publicului.

În cel mai rău caz, îi rugăm pe prietenii de la Club 99 să pună Fox News Live pentru public și râdem cu toții împreună.

„Woke-ul este cadoul care continuă să ofere material comedianților.”

Merită woke-ul o glumă?

Woke-ul este cadoul care continuă să ofere material comedianților. Pentru restul lumii, nu prea.

Iubesc cultura woke. Îmi scrie materialul în avans și apoi se ofensează când îl livrez.

Oamenii woke sunt precum COVID-ul. Mai devreme sau mai târziu, vom găsi vaccinul. Pericolul este că acești oameni pot vota. Asta e o problemă.

Așa cum descria Polybius în ciclurile sale, suntem acum în capitolul dictaturii idioților. El o numea ohlocrație.

Nu știu dacă suntem înconjurați de idioți și conduși de ignoranți, invers, sau toate simultan. Mi-e dor de distanțarea socială față de oamenii ăștia.

„Creatura de pe afiș? Nu e animalul meu spiritual. E contabilul meu.”

Ce este creatura de pe poster?

Nu este animalul meu spiritual. Este contabilul meu.

Glumesc. Este legendarul ALF, personajul TV din anii ’80.

I-am cerut unui designer să deseneze cum s-au simțit ultimii trei ani și cum credea el că voi arăta eu în anii care urmează. Asta a ieșit.

„Nu concurez cu politica. O documentez.”

E greu să concurezi cu politica reală?

Greu de concurat? Eu nu concurez. Eu documentez.

Realitatea obișnuia să inspire satira. Acum satira încearcă să țină pasul cu realitatea și pierde rău.

Politicienii îi lasă pe comedianți fără job. Ne fură meseria.

„Râsul este singura armă care nu are nevoie de licență de export.”

Ai avut spectacole în Tel Aviv în timpul războiului, apoi la Beirut trei luni mai târziu, apoi în Arabia Saudită. Ai fost și în Piața Lenin din Minsk, în timp ce forțele lui Lukașenko omorau oameni. De ce?

Pentru că râsul este singura armă care nu are nevoie de licență de export.

Nu am mers acolo ca să fiu curajos. Am mers acolo pentru că oamenii care erau cu adevărat curajoși meritau o noapte cu altceva.

Tel Aviv, Beirut, Minsk — același public, de fapt. Oameni speriați, dar care totuși apar. Acela este publicul meu.

În timp ce alți artiști postau pătrate negre pe Instagram, eu încercam să-mi amintesc ce pașaport să folosesc la fiecare checkpoint. Cineva trebuie să apară.

Nu sunt un erou. Eroii poartă arme. Eu port un setlist și un bilet de întoarcere. Uneori.

Comedia într-o zonă de război nu este curaj. Este cel mai logic lucru din lume. Când totul devine absurd, comediantul este, în sfârșit, cel care are sens.

În Minsk, oamenii mureau la cincizeci de metri distanță. Nu m-am oprit. Pentru că, dacă m-aș fi oprit, ar fi însemnat că ei au câștigat și noaptea aceea.

Nu fac asta pentru like-uri sau followeri. Like-urile nu te încălzesc la un checkpoint, la trei dimineața, iar followerii greșiți te pot băga în probleme serioase. Uitați-vă la Iisus. Și el avea doar 12, săracul.

„Cel mai politic act pe care îl cunosc este să faci un om să râdă când guvernul lui încearcă să-l facă să plângă.”

Este comedia un act politic?

Cel mai politic act pe care îl cunosc este să faci un om să râdă atunci când guvernul lui încearcă să-l facă să plângă. Puterea, în toate formele ei — publică sau ascunsă — și ideologiile opresive, fie ele politice sau religioase, se vor teme întotdeauna de comedianți. Pentru că umorul are forța de a scoate adevărul la lumină și de a provoca autoritatea.

Pe 14 mai, Dzimis revine la București, la Club 99. Biletele se găsesc aici: https://www.tickettailor.com/events/bflat/2141993 și https://www.eventbrite.es/e/dzimis-the-greek-dzinious-back-to-buc-live-at-club-99-registration-1986584448563?aff=oddtdtcreator .

Spectacolul este în limba engleză. Pentru copiii sub 16 ani, este recomandat acordul părinților.

Ascultăm și (să) nu judecăm…?

România a trecut prin transformări economice majore în perioada 2019/2020-2024 (final), marcate de creșteri rapide ale datoriei publice și externe, dar și de o evoluție semnificativă a PIB-ului. Acest articol statistic analizează fiecare dintre acești indicatori, punând accent pe tendințe și comparații relevante cu media Uniunii Europene și cu țări precum Germania, Franța și Italia.

Datoria Publică: o creștere accelerata

România a înregistrat o creștere semnificativă a datoriei publice ca procent din PIB între 2019/2020 și 2024, dar rămâne sub media Uniunii Europene și mult sub nivelurile unor state mari, precum Franța sau Italia. Ingrijorator raman insa ritmul ultra rapid de crestere si capacitatea de rambursare, nu neaparat procentul din PIB.

În România, creșterea datoriei publice a fost cauzată de creșterea cheltuielilor publice, inclusiv cele pentru sănătate și infrastructură, precum și de împrumuturile suplimentare din perioada pandemică, multe dintre acestea orientate către refinanțarea obligațiilor sau acoperirea costurilor cu dobânzile scadente. Comparativ cu UE, deși ritmul de creștere este ridicat, datoria publică a României ca procent din PIB rămâne printre cele mai mici din UE, reflectând o bază economică mai puțin îndatorată. Dar, repet: important si grav, totodată, rămâne ritmul de creștere foarte rapid. În același timp și direcționarea acestor împrumuturi în zona socială (susținerea pensiilor si salariilor) rămâne, din perspectiva sănătății economice, un fapt îndoielnic.

Pentru o mai bună înțelegere, iată și datele produsului intern brut. În perioada 2019/2020-2024 (final), PIB-ul României a crescut de la 222 miliarde EUR la 357 miliarde EUR (estimare pentru 31 decembrie 2024), marcând o creștere de 57,7%. La noi, creșterea PIB-ului este susținută de avansul investițiilor, absorbția fondurilor europene, creșterea cheltuielilor guvernamentale, dar și de recuperarea economică post-pandemică. Media UE a înregistrat o creștere mult mai modestă de 7,6% în aceeași perioadă, dar si bazele de aplicare diferă enorm. Astfel, creșterea mai modestă a PIB-ului UE reflectă si maturitatea economică a statelor mari, dar și impactul mai lent al redresării economice.

Datoria Externă: dependență în creștere de finanțările externe

România a dublat aproape datoria externă între 2019/2020 și 2024 (final), indicând o creștere a finanțărilor externe utilizate pentru a susține investițiile și deficitul de cont curent.

La noi, în România, creșterea datoriei externe a fost susținută de împrumuturi guvernamentale și private pentru acoperirea cheltuielilor bugetare și susținerea proiectelor de investiții. Deși datoria externă a României a crescut rapid (aproape s-a dublat), raportul de 57,8% din PIB o plasează sub nivelurile multor state din UE, precum Germania și Franța. De menționat aici un fapt foarte important, din perspectiva strategică: noi nu prea împrumutăm pe nimeni, alții nu ne datorează bani; ceilalți sunt împrumutați între ei, exista așadar o interdependență, dar și un factor de compensare, pentru că sunt într-o proporție considerabilă împrumuturi reciproce, cele mai multe state UE mari, datorându-și bani între ele. Nu e cazul nostru, însă.

Cum spuneam și la început… ascultăm și nu judecăm…

1. PERSOANELE FIZICE, contribuabilii particulari.
2. PERSOANE JURIDICE, IMM-uri si firme mari

1 – PERSOANELE FIZICE

De ceva vreme m-am tot gandit sa calculez câte luni muncim, de fapt, pentru stat asa ca am facut  o analiză comparativă între România, Uniunea Europeană, SUA, dar și alte țări. Sunt sigur ca in fiecare an, contribuabilii din Romania, cum se intampla in întreaga lume, se întreabă cât din munca lor este dedicată „statului” sub formă de impozite și taxe. Am vrut sa si compar  povara fiscal si rezultatele din România cu alte țări, incluzând Uniunea Europeană (media), SUA, Germania, Franța, Italia, Ungaria, Norvegia, Emiratele Arabe Unite (EAU) și Australia, ca sa vedem cum stam… Analiza nu e perfecta, si cu toate aproximarile si limitarile de rigoare, ofera totusi o imagine de ansamblu care e destul de clara. Iata, pe scurt, ce a iesit.

Mi-am dorit sa putem vizualiza câți bani rămân în buzunarul persoanelor fizice după plata tuturor taxelor directe și indirecte, exprimata in timp: procent din venit și transformat în luni calendaristice.

Luni muncite pentru stat

România 7,1 luni/an.

Uniunea Europeană (medie) 6,4 luni/an.

SUA 4,2 luni/an.

Germania 7,7 luni/an.

Franța 7,4 luni/an.

Italia 7 luni/an.

Ungaria 6,2 luni/an.

Norvegia 6,8 luni/an.

Emiratele Arabe Unite (EAU) 0,5 luni/an.

Australia 4,7 luni/an

România: 7 luni pentru stat

În România, povara fiscală totală pentru persoanele fizice atinge aproximativ 59% (58,8%) din venituri. Aceasta include:

• Impozitul pe venit și contribuțiile sociale ale salariatului: 42%.
• TVA-ul (19%), care afectează, prin consum, venitul disponibil
• Taxe pe proprietate și alte taxe sau impozite locale: 1%.

Practic, un contribuabil mediu din România muncește 7,1 luni pe an doar pentru a acoperi taxele și impozitele datorate statului. Astfel, aproape 6 ani de viata din 10 muncim numai pentru stat. Doar 4 pentru noi…

Uniunea Europeană (media): O povară fiscală mai scăzută decât în România

La nivelul Uniunii Europene, povara fiscală medie pentru persoanele fizice este de 53% din venituri, ceea ce corespunde la 6,4 luni/an muncite pentru stat. TVA-ul mediu este de 21%, iar impozitul pe venit și contribuțiile sociale variază între țări.

• Impozit pe venit + contribuții sociale: ~36%.
• TVA (21%): ~15%.
• Taxe pe proprietate și locale: ~2%.
• Total povară fiscală: 53% din venituri.
• Luni muncite pentru stat: 6,4 luni/an.

Germania și Franța: Campionii poverii fiscal

În Germania, povara fiscală totală este una dintre cele mai mari din lume, ajungând la 64% din venituri. Cetățenii germani muncesc 7,7 luni/an pentru a-și achita obligațiile fiscale. Situația din Franța este similară, cu o povară fiscală totală de 62% și 7,4 luni/an dedicate statului. Contribuțiile sociale ridicate și TVA-ul (19% în Germania, 20% în Franța) contribuie semnificativ la această situație. Ar fi doua mentiuni de facut in cazul celor doua “campioane”: prima, ca in cazul ambelor tari exista multiple scheme de deducere si compensare, in functie de cheltuielile si tipul gospodariei; a doua, ca in ambele cazuri nivelul calitativ al servicului public – deci ce primesti in schimb la capitolele sanatate, educatie, infrastructura, justitie, siguranta – e la cote ridicate.

Germania

• Impozit pe venit + contribuții sociale: ~48%.
• TVA (19%): ~14%.
• Taxe pe proprietate și locale: ~2%.
• Total povară fiscală: 64% din venituri.
• Luni muncite pentru stat: 7,7 luni/an.

Franța

• Impozit pe venit + contribuții sociale: ~45%.
• TVA (20%): ~15%.
• Taxe pe proprietate și locale: ~2%.
• Total povară fiscală: 62% din venituri.
• Luni muncite pentru stat: 7,4 luni/an.

Italia

• Impozit pe venit + contribuții sociale: ~41%.
• TVA (22%): ~16%.
• Taxe pe proprietate și locale: ~1%.
• Total povară fiscală: 58% din venituri.
• Luni muncite pentru stat: 7 luni/an.

Ungaria

• Impozit pe venit + contribuții sociale: ~33%.
• TVA (27%): ~17%.
• Taxe pe proprietate și locale: ~2%.
• Total povară fiscală: 52% din venituri.
• Luni muncite pentru stat: 6,2 luni/an.

Norvegia

• Impozit pe venit + contribuții sociale: ~40%.
• TVA (25%): ~15%.
• Taxe pe proprietate și locale: ~2%.
• Total povară fiscală: 57% din venituri.
• Luni muncite pentru stat: 6,8 luni/an.

SUA: Doar 4 luni pentru stat

În contrast, Statele Unite au una dintre cele mai scăzute poveri fiscale dintre țările analizate, de doar 35% din venituri. Americanii muncesc, în medie, doar 4,2 luni/an pentru a-și plăti taxele, datorită impozitelor pe venit și contribuțiilor sociale mai reduse, dar și TVA-ului scăzut (echivalentul unui sales tax de ~7% dar care difera de la Stat la Stat). Totodata, SUA nu sunt foarte active in zona de protective sociala, deci platesti pentru orice serviciu social extra: sanatate, pensie, etc – orientarea fiind catre externalizarea acestora spre ecosistemele private.

• Impozit pe venit + contribuții sociale: ~28%.
• Taxe de consum (Sales Tax ~7%): ~6%.
• Taxe pe proprietate și locale: ~1%.
• Total povară fiscală: 35% din venituri.
• Luni muncite pentru stat: 4,2 luni/an.

Emiratele Arabe Unite: Paradisul fiscal.

Australia la concurenta cu SUA, dar servicii sociale net superioare.

Emiratele Arabe Unite se remarcă printr-o povară fiscală totală de doar 4% din venituri, ceea ce corespunde la 0,5 luni/an muncite pentru stat. Aici nu există impozit pe venit, iar TVA-ul este de doar 5%.

Emiratele Arabe Unite (EAU)

• Impozit pe venit + contribuții sociale: 0%.
• TVA (5%): ~3%.
• Taxe pe proprietate și locale: ~1%.
• Total povară fiscală: 4% din venituri.
• Luni muncite pentru stat: 0,5 luni/an.

Australia

• Impozit pe venit + contribuții sociale: ~30%.
• TVA (GST – 10%): ~7%.
• Taxe pe proprietate și locale: ~2%.
• Total povară fiscală: 39% din venituri.
• Luni muncite pentru stat: 4,7 luni/an

2 – PERSOANELE JURIDICE – Profit si Dividende

Pentru firmele clasice (excluzând microîntreprinderile), pentru simplitate, analiza comparativa se bazează doar pe impozitul pe profit și dividende, fără includerea TVA (deductibil pentru firme) si fara obligatiile si contributiile angajatorului declinate din contractile de angajare.

• România: Impozitul pe profit (16%) și pe dividende (10%) duc la o povară totală de 26%, una dintre cele mai competitive din Europa.
• Ungaria: Cu doar 9% impozit pe profit și 15% pe dividende, Ungaria este foarte atractivă fiscal pentru IMM-uri.
• Germania și Franța: Firmele din aceste țări resimt o povară fiscală extrem de ridicată, de 55% și 58%, respectiv.

1. România

• Impozit pe profit: 16%.
• Impozit pe dividende (din 2025): 10%.
• Total povară fiscală: 26%.

2. Uniunea Europeană (medie)

• Impozit pe profit: ~21%.
• Impozit pe dividende: ~15%.
• Total povară fiscală: 36%.

3. SUA

• Impozit pe profit: 21%.
• Impozit pe dividende: ~20%.
• Total povară fiscală: 41%.

4. Germania

• Impozit pe profit: ~30%.
• Impozit pe dividende: ~25%.
• Total povară fiscală: 55%.

5. Franța

• Impozit pe profit: ~28%.
• Impozit pe dividende: ~30%.
• Total povară fiscală: 58%.

6. Italia

• Impozit pe profit: ~24%.
• Impozit pe dividende: ~26%.
• Total povară fiscală: 50%.

7. Ungaria

• Impozit pe profit: ~9%.
• Impozit pe dividende: ~15%.
• Total povară fiscală: 24%.

8. Norvegia

• Impozit pe profit: ~22%.
• Impozit pe dividende: ~31%.
• Total povară fiscală: 53%.

9. Emiratele Arabe Unite (EAU)

• Impozit pe profit: 9% (din 2023).
• Impozit pe dividende: 0%.
• Total povară fiscală: 9%.

10. Australia

• Impozit pe profit: 30%.
• Impozit pe dividende: ~30%.
• Total povară fiscală: 60%.

****************************************

Surse oficiale, date publice, metodologie

Eurostat

TVA, impozite pe venit, contribuții sociale, rata medie de taxare a IMM-urilor.

https://ec.europa.eu/eurostat

OECD (Organisation for Economic Co-operation and Development)

Povara fiscală medie, contribuțiile sociale, rata impozitului pe profit și dividende.

https://www.oecd.org/tax/

Banca Mondială

Analiza comparativă a poverii fiscale globale.

https://www.worldbank.org

KPMG Tax Tools and Insights

TVA, impozite pe profit și dividende, modificările recente în legislație.

https://home.kpmg/xx/en/home/services/tax/tax-tools-and-resources.html

Deloitte Tax Guides: https://www2.deloitte.com/

PwC Worldwide Tax Summaries: https://taxsummaries.pwc.com/

ANAF (Agenția Națională de Administrare Fiscală): https://www.anaf.ro

Germania: https://www.bundesfinanzministerium.de

Franța: https://www.impots.gouv.fr

Italia: https://www.agenziaentrate.gov.it

Ungaria: https://www.nav.gov.hu

Norvegia: https://www.skatteetaten.no

Emiratele Arabe Unite: https://www.tax.gov.ae

Australia: https://www.ato.gov.au

SUA: https://www.irs.gov

https://tradingeconomics.com/

https://worldpopulationreview.com/

https://www.statista.com/

Metodologie și calcul. Toate calculele pentru luni muncite pentru stat se bazează pe următoarea metodologie:

1. Am calculat povara fiscală totală (procent din venit) pentru fiecare țară, incluzând impozitele directe și indirecte (TVA, impozit pe venit, contribuții sociale).
   1. Am transformat procentul în luni calendaristice (ex: 50% din venit = 6 luni muncite pentru stat).
   1. Am estimat impactul TVA presupunând că venitul disponibil este cheltuit integral pe bunuri/servicii taxabile.

1. Datele prezentate sunt medii și estimative: Taxele variază în funcție de venituri, regiuni și regimuri speciale.
2. Unele surse sunt aproximative: În lipsa datelor oficiale complete, am folosit estimări din surse complementare.
3. TVA-ul este aplicat integral: Am presupus că venitul disponibil este cheltuit integral pe bunuri/servicii taxabile, fără a lua în calcul economisirea.
4. Analiza folosește date medii pentru fiecare țară, ceea ce înseamnă că nu surprinde diferențele dintre grupurile de venituri sau între sectoare economice. De exemplu:

• În țările cu impozitare progresivă (precum Germania sau Franța), povara fiscală poate varia semnificativ între categoriile de venituri.
• TVA-ul poate afecta diferit gospodăriile în funcție de tipul de consum (produse esențiale vs. produse de lux).
• În țări precum SUA, Norvegia sau Germania, taxele locale și contribuțiile diferă între regiuni sau state. Analiza folosește valori naționale medii, ceea ce poate genera diferențe față de realitatea dintr-o anumită regiune.
• Am presupus că întregul venit disponibil este cheltuit pe bunuri/servicii supuse TVA, ceea ce este o simplificare. În realitate:
• Accizele pe combustibili, alcool și tutun pot avea un impact relevant asupra poverii fiscale totale, dar acestea nu au fost incluse din lipsa datelor comparabile.

• Limitările rezultatelor pentru persoane juridice

a) Excluderea microîntreprinderilor

• Analiza se concentrează pe IMM-uri care plătesc impozit pe profit, excluzând microîntreprinderile (care în România, de exemplu, au un regim fiscal diferit).

b) Firmele mari

• În cazul corporațiilor mari, regimurile fiscale pot varia semnificativ (de exemplu, în funcție de deductibilități, regimuri speciale sau acorduri internaționale), ceea ce înseamnă că povara fiscală efectivă poate fi diferită de cea medie.

c) Excluderea altor contribuții

• Nu am inclus contribuții suplimentare, cum ar fi contribuțiile pentru angajați sau alte taxe indirecte aplicabile firmelor si nici suprataxari sectoriale specifice.

Am discutat la emisiune cu Adrian Câciu, Ministrul Fondurilor Europene, și  Andrei Perianu, analist financiar, direct si clar, despre parazitarea economiei prin impredictibilitate fiscala. Totusi, ceva trebuie schimbat, dar taxe mari pentru companii înseamnă buget mic pentru investițiile private. Se transformă statul român într-un parazit fiscal, pe punctul de a-și ucide gazda? Oare statul român a învățat lecția anului 2010, când au fost adăugate 4 puncte la TVA? Ce facem pentru a păstra atractivitatea pentru investitori si totodata pentru a mentine ritmul investitiilor publice, in contextul unui deficit care trebuie controlat?

Pare o dilema teribil de complicata. E o problema fara solutie? Răspunsurile în video:

Întreaga emsiune, aici.