Există o scriere foarte veche, analizată deseori în spațiul public, care are legătură directă cu povestea evoluției umanității – Cartea lui Enoh. În această lucrare cu profunde dimensiuni religioase, apare o relatare foarte interesantă – povestea lui Azazel, un înger veghetor care încalcă ordinea stabilită între lumea divină și cea umană. Astfel, el este cel care transmite oamenilor cunoștințe considerate secrete. Îi învață să fabrice săbii, cuțite, scuturi și, în fapt, introduce prin această nouă putere oferită oamenilor și o problemă etică: cum va fi folosită această putere? 

Într-un registru mai larg, esența poveștii induce o problemă morală: cum putem folosi o nouă tehnologie pentru a crea o lume mai bună? Faptul că reușim să dezvoltăm instrumente care ne oferă mai multă putere nu înseamnă că avem în mod automat și înțelepciunea necesară în utilizarea lor. Cartea lui Enoh aparține unei lumi ancestrale, dar miturile supraviețuiesc și arată tensiuni umane care reapar în contexte istorice diferite. Contextul introducerii inteligenței artificiale (AI) pe scară largă în viitorul apropiat, precum și al modificărilor inerente evocă similitudini cu problema inițială din acest mit istoric, respectiv cât de pregătită este societatea pentru salturi majore în cunoaștere și cum va reacționa.

În acest context și în strânsă legătură cu povestirea anterioară, voi formaliza un nou concept, decalajul (gap-ul) Azazel, definit ca diferența dintre viteza cu care o societate dobândește capacități tehnologice noi și viteza cu care dezvoltă deprinderi, norme, instituții și responsabilitatea necesară utilizării acestor tehnologii. Temporal vorbind, decalajul Azazel poate fi exprimat astfel:

AGt=Tt –Gt

Unde t denotă momentul de timp (care poate avea mai multe frecvențe, în sensul în care unitatea pe care o reprezintă să fie zi, lună, trimestru sau an), T denotă capacitatea tehnologică, iar G reprezintă capacitatea de guvernanță. 

Această perspectivă poate fi pusă în legătură cu o idee fundamentală din teoria modernă a creșterii economice, potrivit căreia acumularea cunoașterii și capacitatea de a o valorifica reprezintă procese distincte, care necesită timp și resurse. Într-o lucrare publicată în Journal of Political Economy, Robert Lucas și Benjamin Moll (2014) evidențiază rolul interacțiunilor dintre indivizi în transmiterea cunoașterii și în susținerea creșterii economice pe termen lung. În modelul lor, dobândirea de noi cunoștințe presupune alocarea unei părți din timpul disponibil către învățare, în detrimentul producției curente, dar cu beneficii asupra productivității viitoare. Extinzând această logică dincolo de acumularea individuală a cunoașterii, putem considera că și adaptarea instituțională și organizațională la progresul tehnologic presupune un proces de învățare, care nu se produce instantaneu. În acest sens, decalajul Azazel poate fi interpretat ca expresia unei asimetrii între viteza cu care societatea dobândește noi capacități tehnologice și viteza cu care reușește să acumuleze cunoașterea, experiența și mecanismele de guvernanță necesare utilizării lor responsabile. Cu alte cuvinte, tehnologia poate avansa mai repede decât capacitatea societății de a învăța să o controleze.

În scenariul în care productivitatea indusă de tehnologie crește mult mai repede decât capacitatea societății de a identifica riscurile și de a reglementa, există potențialul de a apărea riscuri sistemice. Dacă avem un decalaj mare și pozitiv, aceasta înseamnă că se reduce din capacitatea societății de a se dezvolta fără riscuri sistemice, iar aceste riscuri pot avea un puternic caracter disruptiv. Tocmai de aceea, trebuie analizată cu multă atenție și viteza prin care progresul tehnic influențează modul în care societatea își adaptează guvernanța și regulile la noua realitate.

Astfel, în contextul în care inteligența artificială va determina o accelerare semnificativă a ritmului de dezvoltare economică, concomitent cu apariția unor riscuri specifice asociate implementării acestor noi tehnologii, este important să investigăm, într-o manieră prospectivă și inevitabil ipotetică în acest stadiu, măsura în care societatea va reuși să își adapteze regulile de guvernanță și principiile etice. Din această perspectivă, adoptarea, în anul 2024, a Regulamentului european privind inteligența artificială (AI Act) marchează o etapă importantă în evoluția arhitecturii de reglementare a tehnologiilor digitale emergente, Uniunea Europeană devenind prima jurisdicție care a instituit un cadru legislativ amplu și unitar în domeniul inteligenței artificiale. Având la bază principiul proporționalității cerințelor de reglementare în raport cu riscurile asociate utilizării acestor tehnologii, noul cadru normativ își propune să concilieze necesitatea susținerii progresului tehnologic cu imperativul protejării drepturilor fundamentale, al asigurării transparenței și al siguranței utilizatorilor. În acest context, regulamentul stabilește un ansamblu de obligații diferențiate în funcție de gradul de risc al sistemelor de inteligență artificială, impunând standarde deosebit de riguroase pentru aplicațiile încadrate în categoria celor cu risc ridicat, inclusiv pentru cele destinate evaluării bonității persoanelor fizice sau determinării accesului la anumite servicii esențiale. Totodată, prevederile AI Act acordă o atenție sporită responsabilității în utilizarea acestor tehnologii, menținerii unui nivel adecvat de supraveghere umană și limitării riscurilor de discriminare, elemente esențiale pentru consolidarea încrederii publicului în soluțiile bazate pe inteligență artificială. Implementarea graduală a prevederilor regulamentului, demarată în anul 2025, evidențiază, de asemenea, preocuparea instituțiilor europene pentru asigurarea unei tranziții ordonate, care să permită atât autorităților, cât și operatorilor economici să își adapteze activitatea la exigențele noului cadru legislativ.

Totodată, este extrem de important să înțelegem că, dincolo de componenta filozofică și de alegere, există și o componenta financiară. Dezvoltarea AI va trebui să fie susținută de fonduri semnificative, care mai departe trebuie procurate de pe piețele de capital sau de pe piața bancară. De asemenea, creșterea economică ca și obiectiv de politică publică este, în primul rând, un instrument prin care oamenii pot ajunge să trăiască mai bine, fiindcă productivitatea, în esență, trebuie să conducă la creșterea veniturilor și la satisfacerea nevoilor materiale, dar în același timp trebuie să conducă la reducerea timpului necesar muncii și implicit la creșterea timpului dedicat pentru îmbunătățirea calității vieții. 

De fapt, externalitățile menționate anterior alcătuiesc o cauzalitate interesantă între ceea ce înseamnă creșterea PIB și modul în care inteligența artificială influențează productivitatea. Dacă, într-un scenariu de bază, ne gândim că inteligența artificială va produce un salt major de productivitate, atunci trebuie să avem în vedere că acest salt nu va veni imediat și că, totodată, va induce unele costuri. Mai exact, este necesar să identificăm în ce măsură acest progres va transforma creșterea productivității în mai multă bunăstare generală, respectiv în mai mult timp liber pentru oameni.

O altă perspectivă care merită avută în vedere și investigată, din punctul meu de vedere, se referă la modul în care în care introducerea pe scală largă a tehnologiilor pe bază de AI va afecta sustenabilitatea datoriei publice.

Chiar dacă, în opinia mea, această nouă tehnologie AI va contribui inițial la o creștere a datoriei publice, aceasta din urmă va putea finanța capitalul productiv necesar pentru a face datoria sustenabilă ulterior. Sigur, este foarte important să facem o distincție necesară între datoria ca o povară care trebuie finanțată și datoria ca o finanțare a capacității productive. Altfel spus, o eventuală creștere a datoriei publice ca urmare a investițiilor publice, directe și indirecte, în tehnologii bazate pe AI ar putea fi asociată un nivel ridicat al multiplicatorului fiscal. Mai simplu exprimat, un dolar, un euro sau un leu din bani publici investit, direct sau indirect, în tehnologii de tip AI ar putea să contribuie la creșterea economiei mai mult decât alte investiții publice (de exemplu, o investiție standard în infrastructură).

Într-o economie mondială deja foarte îndatorată, ajustarea exclusiv prin austeritate este foarte dificilă din punct de vedere economic și social. Alternativa ar trebui să fie dezvoltarea potențialului de creștere prin creșterea capacității productive. Dacă productivitatea crește, ca urmare a acestor evoluții, veniturile fiscale vor crește și, de asemenea, datoria publică (exprimată ca în PIB) ar trebui să se stabilizeze sau chiar să scadă. În schimb, există o condiție care ar trebui analizată în mod riguros, și anume ca o dezvoltare economică adițională ca urmare a tehnologiilor de tip AI să îmbunătățească suficient diferențialul dintre costurile cu dobânzile și creșterea nominală a economiei (’r-g’), precum și soldul bugetar primar.

Altfel spus, într-o lume prea îndatorată, așa cum menționam anterior, o eventuală dezvoltare suplimentară a economiei ca urmare a utilizării la scală largă a tehnologiilor bazate pe AI, însă cu efecte inițiale de creștere a datoriei publice, poate să reprezinte mai departe unul dintre mecanismele prin care datoria adițională este transformată dintr-o creanță asupra veniturilor viitoare, într-un instrument care contribuie efectiv la realizarea acestor venituri viitoare.

Totodată, este important de conștientizat faptul că putem obține chiar efectul contrar, deoarece această tranziție poate conduce și la apariția unor vulnerabilități financiare majore ca urmare a finanțării unor proiecte care nu sunt suficient de viabile. Aș dori să subliniez faptul că problema fundamentală rămâne nu câtă datorie este determinată de finanțarea tehnologiilor AI, ci câtă creștere de productivitate viitoare cumpără fiecare unitate implementară de datorie. Mai exact, este important de evaluat în acest sens dimensiunea multiplicatorului fiscal.

Este esențial să realizăm, de asemenea, faptul că întotdeauna, în economie, există un drum complex de la apariția ideii, la finanțarea acestei, până la dezvoltarea ei ca o oportunitate productivă pe termen mediu și lung.

Revenind la partea etică a problemei, în acest moment există o cultură în cadrul acestor firme care dezvoltă tehnologia AI, care însă trebuie îmbunătățită. De ce spun acest lucru? Deoarece, așa cum s-a putut observa, au existat deja agenți individuali AI care au atacat componente de infrastructură în mod voluntar, identificând breșe de securitate. Și această nouă realitate este obligatoriu să fie tratată cu maximum de atenție. În acest sens, nu este suficient doar să încercăm să dimensionăm riscurile, ci trebuie să dezvoltăm o cultură a organizației care să permită gestionarea eficientă a acestora.

Această cultură este foarte importantă, fiindcă ea va permite dezvoltarea de produse care să poată fi exploatate fără a afecta infrastructurile critice utilizate pe scară largă de către societate. Tocmai din acest motiv, va trebui să inițiem instrumente pe care societatea le-a mai utilizat și altădată, de exemplu, când s-a dezvoltat industria aeronautică sau când s-a dezvoltat forța nucleară generatoare de energie. Și sigur, toate acestea au arătat că putem dezvolta într-un mod controlat o tehnologie care să fie revoluționară. De aceea, în acest moment sunt foarte importante atât viteza de dezvoltare în utilizarea de tehnologii noi incluzive, cât și viteza cu care dezvoltăm normele de guvernanță și cultura organizațională.

O a doua perspectivă relevantă pentru înțelegerea decalajului Azazel este oferită de cercetările privind rolul capitalului intangibil în creșterea economică. Capacitățile organizaționale și mecanismele de guvernanță corporativă pot fi privite, într-un sens larg, ca elemente ale capitalului organizațional, în timp ce calitatea guvernanței instituționale influențează eficiența cu care sunt utilizate și valorificate resursele productive. Ellen McGrattan (2020), în lucrarea Intangible Capital and Measured Productivity, arată că investițiile în active intangibile au un rol important în explicarea dinamicii economice și că omiterea lor din măsurarea producției poate conduce la interpretări distorsionate ale productivității. Această abordare sugerează că valorificarea progresului tehnologic nu depinde exclusiv de investițiile în echipamente, infrastructură digitală sau algoritmi, ci și de acumularea unor capacități complementare, precum competențele specializate, procesele organizaționale și mecanismele de coordonare. În cazul inteligenței artificiale, dezvoltarea acestor capacități poate necesita un orizont de timp diferit de cel al progresului tehnologic propriu-zis. Prin extinderea acestei perspective, decalajul Azazel poate fi înțeles și ca expresia unui dezechilibru între acumularea rapidă a capacităților tehnologice și dezvoltarea mai lentă a capitalului organizațional și instituțional necesar utilizării lor eficiente și sigure. Astfel, investițiile în guvernanță, cultură organizațională și capacitatea de gestionare a riscurilor nu ar trebui privite doar ca obligații de conformitate, ci și ca investiții complementare progresului tehnologic, care contribuie la transformarea acestuia în beneficii economice și sociale durabile.

Analiza implicațiilor economice ale decalajului Azazel poate fi aprofundată prin intermediul unui exercițiu de simulare a unor scenarii alternative, care permite examinarea modului în care ritmurile diferite de dezvoltare tehnologică și adaptare organizațională influențează evoluția economiei. În acest scop, am utilizat un cadru cantitativ inspirat din modelul neoclasic de creștere Solow, în care procesul de producție este descris printr-o funcție Cobb–Douglas extinsă pentru a surprinde contribuția distinctă a capitalului fizic, a capitalului tehnologic și a celui organizațional. Structura modelului atribuie acestor trei factori elasticități ale producției de 0,30, 0,15 și, respectiv, 0,10, diferența până la unitate, de 0,45, revenind factorului muncă. Prin această parametrizare, tehnologia de producție prezintă randamente constante la scară. Totodată, se presupune că volumul muncii nu se modifică pe parcursul perioadei analizate, iar uzura anuală a stocurilor de capital diferă în funcție de natura acestora, fiind de 5% în cazul capitalului fizic, 12% pentru componenta tehnologică și 6% pentru cea organizațională.

Pentru a surprinde eventualele vulnerabilități generate de dezvoltarea neuniformă a celor două componente intangibile, modelul include un indicator specific, denumit decalajul Azazel, construit ca diferență între logaritmul raportului capitalului tehnologic față de cel organizațional și valoarea inițială a acestuia. Indicatorul este utilizat pentru a descrie, printr-o relație neliniară, modul în care dezechilibrele dintre capacitățile tehnologice și cele organizaționale se pot reflecta în probabilitatea producerii unor incidente tehnologice. Intensitatea acestei relații este controlată de un coeficient de sensibilitate stabilit la 2,5, în timp ce impactul economic al unui incident este echivalat cu o reducere de 15% a producției potențiale. Astfel, riscurile tehnologice sunt integrate în mecanismul de acumulare a capitalului, deoarece resursele disponibile pentru investiții sunt determinate în funcție de producția așteptată, după ajustarea acesteia pentru pierderile asociate eventualelor incidente.

Pornind de la această configurație, au fost construite trei traiectorii alternative de evoluție economică, menite să evidențieze consecințele unor ritmuri diferite de acumulare a capitalului tehnologic și organizațional. Prima traiectorie, corespunzătoare scenariului de bază, descrie o economie în care productivitatea totală a factorilor avansează exogen cu 1% anual, iar structura investițiilor rămâne nemodificată. Din producția realizată, 20% sunt direcționate către capitalul fizic, 6% către dezvoltarea capitalului tehnologic asociat inteligenței artificiale și 4% către capitalul organizațional, fără a fi introduse modificări suplimentare ale eficienței investițiilor. Cea de-a doua traiectorie, denumită scenariul accelerării AI, introduce, începând cu perioada a șasea, un impuls pozitiv de 80% asupra eficienței investițiilor tehnologice, fără o creștere simultană a resurselor alocate guvernanței. În fine, scenariul dezvoltării complementare presupune că același impuls tehnologic este însoțit de intensificarea efortului investițional în capital organizațional, a cărui pondere în producție avansează de la 4% la 10%.

Figura 1: Scenarii alternative cu privire la evoluția decalajului Azazel

Sursa: calcule proprii

Graficul de mai sus permite compararea celor trei traiectorii din perspectiva evoluției decalajului Azazel, exprimat ca variație logaritmică a raportului dintre cele două forme de capital intangibil în raport cu situația inițială. În absența unor modificări ale condițiilor de investiții, așa cum se întâmplă în scenariul de referință, dinamica indicatorului reflectă exclusiv interacțiunea dintre acumularea și deprecierea capitalului tehnologic și organizațional, potrivit parametrilor inițiali. Situația se modifică atunci când progresul inteligenței artificiale beneficiază de un impuls suplimentar de eficiență, fără ca dezvoltarea capacităților de guvernanță să fie susținută prin investiții adiționale. În această configurație, capitalul tehnologic poate avansa într-un ritm superior celui organizațional, accentuând dezechilibrul dintre potențialul oferit de noile tehnologii și capacitatea economiei de a gestiona implicațiile utilizării acestora. O evoluție diferită este evidențiată de scenariul în care accelerarea tehnologică se produce concomitent cu majorarea investițiilor în structurile organizaționale. Alocarea unei ponderi de 10% din producție către această componentă favorizează convergența ritmurilor de acumulare și poate limita extinderea decalajului Azazel.

Dincolo de diferențele dintre traiectoriile simulate, exercițiul evidențiază o implicație economică mai generală: beneficiile asociate dezvoltării inteligenței artificiale depind nu numai de viteza progresului tehnologic, ci și de capacitatea de adaptare a mecanismelor organizaționale care facilitează utilizarea și supravegherea acestuia. În consecință, o accelerare a investițiilor în AI care nu este însoțită de consolidarea corespunzătoare a structurilor de guvernanță poate conduce la accentuarea unor vulnerabilități, în timp ce dezvoltarea coordonată a celor două categorii de capital poate contribui la diminuarea riscurilor asociate transformării tehnologice. Această interpretare trebuie însă circumscrisă caracterului teoretic al exercițiului: simulările pun în lumină un mecanism economic plauzibil, fără a permite identificarea empirică a unui nivel optim al decalajului Azazel.

Astăzi, devine o evidență faptul că utilizarea AI pe scară largă transformă această nouă tehnologie într-o componentă esențială a tuturor infrastructurilor critice. Viitorul, din perspectiva termenului mediu și lung, va aduce o parte din externalitățile pozitive ale tranziției AI, dar acestea vor veni la pachet cu riscuri noi, care se vor manifesta, în special, pe termen scurt și pe care încercăm să le înțelegem. Acesta este drumul dezvoltării și așa a fost mereu de-a lungul istoriei. Așa cum spunea TS Eliot în 1931, prevestind într-un fel evoluțiile actuale -„only those who will risk going too far can possibly find out just how far one can go”.

• Angajații din România au adoptat rapid inteligența artificială (IA), dar o folosesc mult mai mult în viața personală decât la locul de muncă.
• Principalul obstacol nu este lipsa competențelor, ci oportunitățile limitate de utilizare în rolul actual, IAîn munca de zi cu zi.
• Angajații care folosesc deja IA sunt mai motivați și mai încrezători, dar și cei mai tentați să își schimbe angajatorul.
• Deși sunt cei mai deschiși la schimbare din regiune, angajatorii lor recompensează mai degrabă prudența, respectarea regulilor și evitarea greșelilor, decât inițiativa și experimentarea.

Angajații din România au adoptat rapid inteligența artificială: 58% au folosit-o la locul de muncă în ultimele 12 luni, față de 42% în urmă cu un an, o creștere mai rapidă decât media globală. Utilizarea IA la locul de muncă rămâne însă mult sub cea din viața personală: 85% dintre angajații din România o folosesc în scopuri personale, comparativ cu media globală de 64%, reiese din ediția 2026 a studiului PwC Global Workforce Hopes and Fears.

„Angajații din România nu au nevoie să fie convinși de utilitatea inteligenței artificiale, pentru că o folosesc deja masiv în viața personală. Diferența de aproape 30 de puncte procentuale față de utilizarea la locul de muncă ne arată că apetitul există, dar organizațiile nu îl valorifică încă. Principala barieră nu este lipsa competențelor, ci faptul că nu văd unde să îl folosească în propriul rol. Atâta timp cât companiile recompensează în primul rând respectarea regulilor și evitarea greșelilor, și mult mai rar inițiativa, acest potențial rămâne neexploatat. De asemenea, utilizarea la locul de muncă în mod eficient și sigur presupune nu doar competențe de utilizare a unor instrumente de IA, ci și competențe diferite, mai ales de natură congnitivă, dar și etică”, spune Oana Munteanu (foto), Director și Workforce Leader, PwC România

Întrebați ce îi împiedică să folosească mai mult IA la job, angajații din România care au răspuns la sondaj au indicat în primul rând faptul că nu văd multe ocazii de a folosi IA în propriul rol (25%), abia apoi îngrijorări legate de acuratețea sau calitatea rezultatelor (21%). Lipsa competențelor este menționată de doar 11% și doar 9% spun că utilizarea eficientă a AI, precum și inovarea, este recompensată în practică la locul lor de muncă. Comportamentele cel mai des recompensate rămân respectarea proceselor și a regulilor (36%) și evitarea greșelilor (35%). Aceeași concluzie apare și într-o întrebare separată, despre ce le limitează cel mai mult productivitatea, unde lipsa competențelor sau a pregătirii este invocată de doar 11% dintre respondenții din România, față de 16% la nivel global.

Deschiderea la schimbare este cea mai ridicată din regiune

Aproape două treimi (63%) dintre angajații din România se declară pregătiți să se adapteze la noi moduri de lucru, față de 50% în Polonia, 46% în Cehia și 41% în Ungaria, și peste media globală de 52%. Totodată, 69% au încredere că pot învăța competențe noi. Accesul la resursele de învățare a scăzut însă față de anul trecut, de la 64% la 55%, într-un an în care patru din zece angajați spun că volumul de muncă a crescut mult.

Folosirea zilnică rămâne însă mai puțin răspândită. Doar 17% dintre angajații din România folosesc IA generativă în fiecare zi la locul de muncă, față de 22% la nivel global, iar 36% o folosesc cel puțin săptămânal, față de 41% global. Agenții AI sunt încă la început: 58% dintre angajați nu i-au folosit niciodată la locul de muncă, 11% îi folosesc săptămânal și 6% zilnic.

Cei care folosesc IA raportează beneficii concrete

Dintre cei care folosesc IA, 66% spun că aceasta le-a îmbunătățit calitatea muncii, iar 29% că îi ajută la cele mai complexe sarcini, exact la nivelul mediei globale. În același timp, 46% dintre ei spun că IA le-a crescut volumul total de muncă. Aceștia sunt și cei mai motivați și mai încrezători în lideri, dar și cei mai dispuși să plece: 30% spun că este foarte probabil să schimbe angajatorul în următorul an, față de 18% în medie.

PwC Global Workforce Hopes and Fears Survey 2026 a fost realizat în mai și iunie 2026, printr-un chestionar online de 20 de minute aplicat de un furnizor extern de paneluri. La ediția din acest an au răspuns 49.364 de angajați din 48 de țări și teritorii, dintre care 447 din România. Comparațiile regionale acoperă România, Polonia, Cehia și Ungaria (în total 2.523 de respondenți). Comparațiile cu 2025 folosesc datele ediției anterioare pentru România (499 de respondenți) și doar întrebările formulate identic în ambele ediții.  

Creșteri ale prețurilor la locuințe s-au înregistrat în 19 dintre țările europene analizate, cele mai mari în România (+14,4%), Croația (+14,3%), Slovacia (+12.5%) și Ungaria (+10,9%)

România se menține pe locul al patrulea în topul țărilor europene cu cele mai ieftine locuințe, după Turcia, Serbia și Albania, cu un preț mediu de 1.917 euro/mp în 2025, în creștere cu 14,4% față de anul anterior, cea mai mare dintre țările analizate, conform studiului Deloitte Property Index 2026 realizat pe baza datelor din principalele orașe din 25 de țări (din care 20 din Uniunea Europeană). Țara cu cele mai scumpe locuințe este Luxemburg, cu  o medie de 9.160 de euro/mp în 2025, în creștere cu 4,6% față de anul anterior.

Per ansamblu, 19 din cele 22 de țări pentru care există date la nivel național au înregistrat creșteri ale prețurilor medii pentru locuințe, cele mai importante fiind în România (+14,4%), Croația (+14,3%), Slovacia (+12.5%) și Ungaria (+10,9%), iar scăderi notabile au fost consemnate în Turcia (-9%) și Serbia (-2,5%).

Dintre țările membre UE analizate în studiu, prețuri ridicate se înregistrează și în Cehia (5.412 euro/mp), Germania (5.200 de euro/mp), Austria (5.199 de euro/mp) și Olanda (5.186 de euro/mp) și, în timp ce sub 2.000 de euro/mp întâlnim în Turcia (864 euro/mp), Serbia (1.706 euro/mp), Albania (1.720 de euro/mp), România (1.917 euro/mp) și Grecia (1.931 de euro/mp), cu mențiunea că pentru Danemarca, Bulgaria și Irlanda nu există date privind media națională.

„Rezultatele studiului din acest an evidențiază o piață rezidențială europeană fragmentată, diferențele dintre piețele naționale fiind date de importanța factorilor locali, inclusiv a politicilor din domeniul locuirii, a tendințelor demografice, a constrângerilor de ofertă și a condițiilor macroeconomice generale. În România, creșterea prețurilor a fost determinată, în principal, de constrângerile de pe partea ofertei de locuințe, generate de blocajele din procesele de autorizare, de restricțiile de reglementare (inclusiv modificarea legislației care limitează destinația sumelor încasate în avans de la cumpărătorii viitori) și de creșterea costurilor de dezvoltare”, a declarat Irina Dimitriu, Partener Reff & Asociații | Deloitte Legal, lider al serviciilor de consultanță pentru sectorul imobiliar în cadrul Deloitte România. 

Munchen a detronat, anul acesta, Luxemburg de pe primul loc în clasamentul orașelor europene, cu un preț mediu de 11.200 de euro/mp, însă și liderul de anul trecut se menține peste 10.000 de euro/mp, respectiv 10.567 de euro/mp. Pe locurile următoare se află Amsterdam (8.650 de euro/mp) și Barcelona (8.037 de euro/mp). Cea mai amplă scumpire a fost înregistrată în Durres (Albania) și Belgrad (Serbia), unde prețurile medii ale proprietăților rezidențiale au crescut cu 24%, respectiv 20% față de anul anterior, creșteri semnificative fiind consemnate și în Bratislava (+17,2%), Budapesta (+11,1%) și Copenhaga (+10,6%).

În România, cele mai mari prețuri sunt în Cluj-Napoca, respectiv 3.137 de euro/mp (în creștere cu 13,2% față de anul anterior), Brașov (2.156 de euro/mp, +13,6%) în timp ce Bucureștiul ocupă locul al treilea, cu 2.026 de euro/mp (+15,3%). Astfel, țara noastră este printre statele europene în care cel mai scump oraș nu este capitala, alături de Germania, unde Munchen este pe primul loc cu cele mai scumpe locuințe, Italia cu Milano și Spania cu Barcelona.

În clasamentul chiriilor, conduce orașul Luxemburg, cu o chirie medie lunară de 45,4 euro/mp, în creștere față de anul trecut. Pe locul al doilea se află Parisul, cu o chirie medie de 31,2 euro/mp, urmat de Barcelona cu 30,9 euro/mp și Dublin (30,8 euro/mp). Alte patru orașe au chirii de peste 25 de euro/mp, respectiv Oslo (28,9 euro/mp), Amsterdam (28,7 euro/mp), Madrid (28,5 euro/mp) și Copenhaga (25,5 euro/mp). Dintre orașele din statele UE analizate, cel mai ieftine din perspectiva chiriei sunt Plovdiv, Varna și Sofia din Bulgaria, între 6,6 euro/mp și 8,7 euro/mp, și Patra și Salonic din Grecia – 7,6 euro/mp, respectiv 9,2 euro/mp. În România, cele mai mari chirii sunt în București (11,2 euro/mp, în creștere față de anul anterior), urmat de Cluj-Napoca (10,3 euro/mp, neschimbat) și Brașov, unde chiriașii plătesc în medie 9,3 euro/mp pe lună (ușor peste 2024).

„Din perspectiva tranzacțiilor, anul 2025 a fost unul atipic, cu o activitate mai intensă în prima parte a anului, înainte de intrarea în vigoare a cotei modificate de TVA pentru locuințele noi, și cu scădere accentuată în ultimele trei luni ale anului, când vânzările de locuințe s-au redus cu 10% față de perioada similară din 2024. Însă, în pofida reducerii volumului de tranzacții, prețul mediu pe metru pătrat a continuat să crească pe întreaga perioadă analizată. Iar acest trend ar putea continua, chiar dacă într-un ritm mai temperat, în condițiile în care oferta rămâne limitată în marile orașe”, a declarat Marius Vasilescu, Partener, Consultanță Financiară, Deloitte România. 

Ediția a 15-a a studiului Deloitte Property Index analizează evoluția pieței imobiliare rezidențiale în anul 2025 în 25 de țări și 71 de orașe. Toate prețurile cuprinse în analiză sunt convertite în euro, pentru a obține rezultate comparabile.

• Companiile din România sunt încă la început de drum, cu bugete mai mici și proiecte care trec mai greu de faza de pilot.
• Numai 2% au o strategie aprobată de conducere, cu obiective și indicatori de monitorizare, față de 17% la nivel regional.
• 29% nu observă încă niciun impact al AI asupra activității, cea mai mare pondere din regiune (16% ECE).
• Trei sferturi nu au nicio formă de guvernanță formală a AI, față de peste o treime în regiune.

Doar o treime (34%) dintre companiile din România au o strategie de AI aprobată de conducere sau pregătită pentru implementare, pentru următorii 3-5 ani, față de jumătate (51%) în Europa Centrală și de Est (ECE), arată studiul PwC „AI in CEE: From strategy to scale”. Totuși, interesul există, peste jumătate având în lucru o strategie care urmează să fie finalizată în următoarele 12 luni, cea mai mare pondere din regiune (peste o treime în ECE). Doar 10% nu au nicio strategie și nici nu au în plan elaborarea uneia în următorul an.

„În România, problema nu este lipsa de interes. Diferența față de regiune apare când planurile trebuie transformate în rezultate, cu bugete mai mici, proiecte care rămân în faza de pilot și foarte puține reguli interne privind utilizarea AI. Startul întârziat poate fi considerat însă și un avantaj, deoarece companiile românești pot construi de la început fundațiile de care AI are nevoie ca să funcționeze la scară mare: date de calitate, competențe și o guvernanță care accelerează implementarea, în loc să o frâneze”, a declarat Gabriel Voicila, Partener și Liderul Serviciilor de Consultanță pentru Afaceri din cadrul PwC România.

Diferența se vede însă în bugetele alocate în ultimele 24 de luni pentru proiecte de AI și analiză avansată a datelor. În România, 67% dintre companii au investit mai puțin de 25.000 de euro, față de 37% în regiune. Între 25.000 și 99.999 de euro, ponderile sunt apropiate: 22% în România și 24% în ECE. Decalajul apare la bugetele medii, între 100.000 și 749.999 de euro, unde se află 33% dintre companiile din regiune și doar 6% dintre cele din România. La vârf, de la 750.000 de euro în sus, nivelul este același: 6%.

Cea mai mare provocare rămâne trecerea de la proiect pilot la utilizare efectivă

Aproape trei sferturi dintre companiile din România au implementat cu succes cel mult un sfert din proiectele de AI inițiate în ultimele 24 de luni, cea mai mare pondere din regiune, unde media este de aproape jumătate. Doar 9% au implementat mai mult de jumătate din proiectele lansate în această perioadă, față de un sfert dintre companiile din ECE. Rezultatele sunt pe măsură: aproape un sfert spun că au obținut toate sau majoritatea beneficiilor așteptate, față de 40% în regiune.

Acolo unde proiectele de AI sunt implementate, beneficiile apar mai ales în IT, pentru aproape jumătate dintre companii, și în finanțe și contabilitate, pentru peste o treime, cel mai ridicat nivel din regiune. Principalul efect raportat este reducerea costurilor operaționale (27%). Totuși, cel mai frecvent răspuns al companiilor românești la întrebarea privind impactul AI este „niciun impact observat”: 29%, aproape dublu față de regiune (16%). Și mai rar apar efectele de creștere: doar 2% spun că AI le-a adus noi surse de venit și 4% un avantaj competitiv, față de 13%, respectiv 14% în ECE.

„Nu este întâmplător că AI aduce valoare mai întâi în IT și în operațiuni. Aceste funcții au date structurate și procese construite pentru a fi măsurate. Primele rezultate sunt o calitate mai bună a datelor și costuri operaționale mai mici. Însă aceste câștiguri de eficiență au o limită. Miza mai mare o reprezintă veniturile noi, produsele noi și o poziționare competitivă mai puternică. Cele mai multe organizații din Europa Centrală și de Est nu au trecut încă acest prag”, spune Anda Rojanschi, Chief Markets Officer, PwC Europa Centrală și de Est.

Companiile din România raportează mai puține obstacole decât restul regiunii. Un sfert dintre ele spun că nu se confruntă cu bariere organizaționale, iar peste o treime că nu întâmpină bariere tehnologice, față de 7%, respectiv 12% în ECE. Aceasta indică, mai degrabă, un stadiu mai timpuriu de adopție, nu absența provocărilor. Și cele mai des menționate obstacole au ponderi sub nivelul regional: costurile ridicate de implementare și mentenanță (38%, față de 44%), lipsa competențelor (30%, față de 37%) și maturitatea insuficientă a tehnologiei (28%, față de 33%).

Cel mai mare decalaj apare la capitolul guvernanță

Trei sferturi dintre companiile din România nu au nicio formă de guvernanță formală a AI, față de peste o treime în regiune, și niciuna nu raportează un model standardizat sau aplicat la nivelul întregii organizații. La nivel regional, 18% dintre companii au deja astfel de modele.

Pentru a reduce decalajul dintre strategie și execuție, studiul identifică cinci direcții comune organizațiilor care reușesc să scaleze AI: tratarea AI ca agendă de transformare, nu doar ca instrument de reducere a costurilor; construirea fundațiilor (date, infrastructură, guvernanță) înainte de scalare; concentrarea pe un număr limitat de proiecte prioritare; dezvoltarea guvernanței în paralel cu adopția, nu ulterior; extinderea cazurilor de utilizare validate în toate echipele și funcțiile.

Raportul PwC „AI in CEE: From strategy to scale” are la bază un studiu cantitativ realizat în Cehia, Polonia, România și Slovacia, care a inclus 366 de organizații cu peste 250 de angajați.

Reprezentanții organizațiilor din sectorul energetic din Europa Centrală și de Est au semnat astăzi, la Sofia, declarația privind securitatea energetică și competitivitatea în Europa Centrală și de Est. Ceremonia de semnare a avut loc la Grand Hotel Sofia, în cadrul conferinței internaționale CEE Energy Alliance Initiative, organizată de Bulgarian Petroleum and Gas Association (BPGA), sub auspiciile Ministerului Energiei din Republica Bulgaria.

Participanții își propun să abordeze în comun provocările cu care se confruntă țările din Europa Centrală și de Est și să contribuie cu perspectiva regiunii la dialogul cu instituțiile naționale și europene. Inițiativa prevede întâlniri ale participanților la fiecare șase luni.

În centrul declarației se află necesitatea unor soluții care să combine securitatea și predictibilitatea aprovizionării, condiții favorabile pentru investiții și accesul la energie la costuri competitive pentru consumatori.

Demersul are loc într-un context energetic european marcat de tensiuni geopolitice, perturbări ale lanțurilor de aprovizionare și volatilitate a prețurilor, factori care au testat reziliența sistemului energetic european în ultimii ani. Declarația reafirmă, în același timp, angajamentul organizațiilor semnatare față de obiectivele climatice ale Uniunii Europene, inclusiv atingerea neutralității climatice până în 2050.

Printre temele abordate în cadrul conferinței s-au numărat provocările geopolitice și de reglementare pentru sectorul energiei precum Regulamentul privind reducerea emisiilor de metan (MER) și Net-Zero Industry Act (NZIA), impactul economic al ETS2, securitatea aprovizionării cu gaze și dezvoltarea infrastructurii energetice.

Federația Patronală a Energiei (FPE) a fost reprezentată de o delegație condusă de Franck Neel, Președintele FPE, care a semnat declarația alături de ceilalți cinci reprezentanți ai asociațiilor partenere. Participarea FPE a inclus intervenții în cadrul sesiunilor dedicate provocărilor geopolitice și de reglementare pentru sectorul combustibililor, precum și securității aprovizionării cu gaze și dezvoltării infrastructurii energetice. Prin această participare, FPE a contribuit la exprimarea perspectivei industriei energetice din România în cadrul dialogului regional.

„Este important să ne unim forțele și să avem o voce comună, reprezentând șase asociații din șase țări, pentru a ne consolida mesajul în dialogul cu factorii de decizie și cu ceilalți actori relevanți la nivel european. Avem priorități comune: securitatea aprovizionării, accesul la energie la costuri competitive, sustenabilitatea și condiții favorabile pentru investiții. Membrii organizațiilor noastre reprezintă mii de angajați care contribuie, zi de zi, la furnizarea energiei pentru consumatorii europeni. Perspectiva industriei trebuie să fie ascultată pentru a proteja securitatea aprovizionării și locurile de muncă din Europa. O voce comună poate sta la baza unui dialog regional permanent.” declară Franck Neel, Președintele Federației Patronale a Energiei

Declarația privind securitatea energetică și competitivitatea în Europa Centrală și de Est este semnată de șase organizații din Bulgaria, Cehia, Grecia, Polonia, România și Slovacia: Bulgarian Petroleum and Gas Association (BPGA), Czech Association of Petroleum Industry and Trade (CAPPO), Hellenic Petroleum Marketing Companies Association, Polish Petroleum Industry and Trade Organisation (POPiHN), Federația Patronală a Energiei (FPE) și Slovak Association of Fuel Industry and Trade (SAPPO).

Despre Federația Patronală a Energiei (FPE)

Federația Patronală a Energiei (FPE), fondată în anul 1991, este un promotor al acțiunilor necesare pentru ca România să se bucure de energie abundentă, accesibilă ca preț, obținută respectând principiile de protecție a mediului. Federația Patronală a Energiei reprezintă 95% din industria de petrol și gaze a României și capătă o relevanță tot mai mare în domeniul energiei regenerabile și al tehnologiilor necesare reducerii emisiilor, în ritm cu dezvoltarea lor în țara noastră.

Federația își asumă misiunea de a face cunoscute, la nivelul instituțiilor europene și naționale, interesele mediului privat și modul în care acestea pot fi armonizate cu obiectivele naționale și ale Uniunii Europene, stimulând dialogul. Un alt obiectiv urmărit este informarea și educarea publicului larg, pregătindu-l pentru noile realități din domeniul energiei.

Deloitte România a asistat OMV Petrom, cel mai mare producător integrat de energie din Europa de Sud-Est, în dezvoltarea și implementarea a două proiecte strategice finanțate prin Planul Național de Redresare și Reziliență (PNRR), care vor contribui la dezvoltarea unei capacități de producție de hidrogen verde la rafinăria Petrobrazi de 55 MW. 

Proiectele vizează dezvoltarea uneia dintre cele mai importante capacități de producție a hidrogenului regenerabil din România, care va fi utilizat la producția combustibililor sustenabili precum combustibil pentru aviație (SAF) și ulei vegetal hidrotratat (HVO). Prin integrarea acestor tehnologii, investițiile vor contribui la producția de combustibili alternativi cu emisii reduse comparativ cu combustibilii convenționali și la consolidarea lanțului valoric al economiei „verzi” pentru accelerarea tranziției energetice.

Pe parcursul întregului proces, echipa Deloitte România a oferit asistență integrată în finanțare nerambursabilă, acoperind etapele de pregătire și depunere a aplicațiilor, suport integrat în procesul de evaluare și contractare, precum și servicii de consultanță multidisciplinară în faza de implementare și management al procedurilor de atribuire și al contractelor, pentru a răspunde cerințelor complexe ale acestor investiții de referință. Echipa Deloitte România implicată în proiecte a fost formată din Alexandru Reff și Ovidiu Popescu, în calitate de Parteneri, Livia Kicsi și Adrian Coman, Senior Manageri, Adriana Holdon, Manager, și Liliana Stan, Consultant.

„Finalizarea proiectelor de hidrogen verde de la Petrobrazi demonstrează că finanțările europene pot genera investiții cu valoare adăugată în industrie și în economie, atunci când viziunea investițională este completată de capacitatea de cofinanțare și implementare. Felicit OMV Petrom pentru un succes-reper în peisajul energetic național și regional, care mă aștept să inspire și alți jucători să contribuie la atingerea obiectivelor de tranziție și la transformarea sistemului energetic prin tehnologii curate și viabile economic”, a declarat Ovidiu Popescu, Partener, Deloitte România, și Lider al practicilor de Energie și Sustenabilitate, Deloitte SEE. 

Cele două proiecte de hidrogen verde, cu o producție anuală estimată la aproximativ 8.000 de tone, vor susține producția de combustibili sustenabili SAF și HVO, obținuți din uleiuri vegetale și uleiuri uzate. Acești carburanți pot reduce emisiile de CO₂ cu cel puțin 65% pe întreg ciclul de viață și sunt compatibili cu infrastructura existentă.

Într-un context economic marcat de incertitudine, antreprenorii își păstrează încrederea în capacitatea de a găsi soluții, de a se adapta și de a construi mai departe. Acesta este mesajul pe care Patronatul European al Femeilor de Afaceri – PEFA și IMM Brașov îl transmit după ediția Business Outlook 2026 – „Împreună pentru viitor”, desfășurată pe 5 octombrie, la Cinema Modern Brașov.

Organizat cu susținerea Primăriei Municipiului Brașov, evenimentul a reunit antreprenori, reprezentanți ai administrației publice și ai sectorului financiar-bancar pentru un dialog despre competitivitate, investiții și dezvoltare regională. Întâlnirea a oferit cadrul pentru discutarea provocărilor companiilor și identificarea unor direcții de colaborare între mediul privat și instituțiile publice.

Optimismul antreprenorilor se construiește prin muncă, adaptare și responsabilitate. În spatele fiecărei companii sunt oameni care iau decizii dificile, susțin locuri de muncă și caută oportunități chiar și atunci când perspectivele economice sunt greu de anticipat. Pentru organizatori, această încredere trebuie susținută prin predictibilitate, acces la finanțare și un dialog constant cu autoritățile.

Andreea Negru, președinta PEFA, subliniază: „Antreprenorii continuă să construiască, deși vremurile sunt tulburi. Cunosc presiunea costurilor, greutatea deciziilor și responsabilitatea față de oamenii din echipele lor. Tocmai de aceea, optimismul lor are o valoare aparte: este încrederea câștigată prin experiență și prin curajul de a căuta soluții. La Brașov, mesajul nostru este că această energie trebuie susținută. Puterea lui «împreună» înseamnă să aducem la aceeași masă antreprenorii, administrația și instituțiile financiare și să construim colaborări care continuă dincolo de eveniment.”

Lorena Stoian, prim-vicepreședinta PEFA, evidențiază condițiile necesare pentru transformarea încrederii în dezvoltare: „Optimismul antreprenorilor este o resursă importantă pentru economie, însă are nevoie de condiții concrete pentru a se transforma în investiții. Companiile au nevoie de reguli clare, acces la finanțare și parteneri cu care să poată planifica pe termen lung. Fiecare afacere care se dezvoltă creează oportunități pentru oameni și pentru comunitatea sa. Prin Business Outlook, ne dorim să conectăm experiența antreprenorilor cu resursele și deciziile care le pot susține creșterea.”

Alina Paul, președinta IMM Brașov și vicepreședinta PEFA, accentuează importanța colaborării la nivel local: „Antreprenorii brașoveni au demonstrat, în timp, capacitatea de a se adapta și de a merge mai departe. Astăzi, au nevoie să fie ascultați și să găsească sprijin pentru proiectele lor. Business Outlook a creat un cadru în care problemele mediului de afaceri pot fi discutate direct cu administrația și cu instituțiile financiare. Brașovul are un potențial economic important, iar valorificarea lui cere implicare și continuitate.”

PEFA și IMM Brașov susțin continuarea dialogului dintre mediul de afaceri și autorități, astfel încât nevoile companiilor să fie înțelese și reflectate în deciziile care influențează economia locală.

Sub conceptul „Împreună pentru viitor”, Business Outlook continuă să aducă dialogul economic mai aproape de comunitățile antreprenoriale. Următoarea ediție este programată pe 26 octombrie 2026, la Iași.

Evenimentul de la Brasov a beneficiat de sprijinul partenerilor: BCR – partener principal, Garanti BBVA România – partener strategic, alături de partenerii- PPC România, Unicredit Bank, ejobs, ia job.ro, Q Resort, Tucano Caffee, Olympus, Luado Chocolate, Advanced Energy Services, DO Security, Asociația pentru Dezvoltarea Antreprenoriatului Autohton ADAA și Deea Consulting. Parteneri institutionali: Primaria Municipiului Brasov, Departamentul pentru Dezvoltare Durabila, ICI Bucuresti, IMM Romania. Parteneri media: Antena 3CNN, Agerpres, Financial Intelligence, Club Economic, Transilvania Business, Ziarul Bursa, IAMNews, stiripesurse.ro, News.ro, Profit.ro, InvesTenergy, The Diplomat, EM360, Clubantreprenor.ro, Focus Energetic, Money.ro, Energy Industry Reviews, NewsOne, V4Media, Grupul IubimBrasovul. Partener monitorizare presa: Klarmedia.

de Gabriel Melniciuc, CEO Strong MND Corporation

Costul investiției, perioada de recuperare, lipsa experienței și implicarea în operare – reprezintă principalele temeri identificate de managementul Spartan în discuțiile cu  antreprenorii care își doresc o franciză HoReCa.

În discuțiile cu antreprenori care analizează posibilitatea de a deschide un restaurant în sistem de franciză, cele mai dese întrebări care apar sunt: la cât ajunge investiția, ce primesc concret pentru ea, în cât timp poate fi recuperată, câți oameni sunt necesari și cât de mult trebuie să se implice personal.

Franciza nu este o formulă magică și nici o garanție de succes. Este un sistem care reduce o parte importantă din necunoscutele unui business pornit de la zero, cu condiția ca antreprenorul să înțeleagă 3 lucruri esențiale: ce primește, ce trebuie să facă și ce responsabilități are.

Observațiile din discuțiile noastre cu antreprenorii nu sunt izolate. Un barometru realizat în Franța pe un eșantion de peste 1.200 de candidați la franciză arată că, în 2025, 74% dintre aceștia se aflau încă în etapa de reflecție și doar 26% erau pregătiți să înceapă imediat. Prudența se vede și în comportamentul financiar: 75% declarau că ar prefera să păstreze o parte din capital disponibil, în loc să îl investească integral. În același timp, 77% consideră formarea oferită de francizor esențială pe întreaga durată a businessului. Pentru mine, toate aceste cifre descriu o tendință importantă, care se manifestă și în România: candidatul la franciză devine mai atent la risc și mai interesat de ceea ce primește efectiv în schimbul investiției — sistem, training, suport și predictibilitate.

Investiția inițială înseamnă mai mult decât amenajare

În HoReCa, investiția inițială trebuie privită ca fundația operării zilnice. Materialele, echipamentele, fluxurile de lucru și calitatea implementării influențează direct felul în care restaurantul va funcționa după deschidere.

Într-o locație cu trafic, o defecțiune tehnică are efecte multiple și nu se rezolvă doar o reparație. Poate genera blocaje în flux, presiune pe echipă, timp pierdut, clienți nemulțumiți și costuri suplimentare. De aceea, într-o franciză serioasă, investiția trebuie să acopere atât cum arată locația, cât și capacitatea ei de a funcționa constant, la volum.

Aici apare unul dintre avantajele francizei: antreprenorul nu testează singur toate aceste lucruri. Intră într-un sistem în care soluțiile au fost deja verificate în locații reale, cu echipe, clienți și presiune operațională.

Payback-ul trebuie discutat realist

Este firesc ca un antreprenor să vrea să știe când își poate recupera investiția. Problema apare când această discuție este tratată cu promisiuni generale.

În HoReCa, perioada de recuperare diferă de la o locație la alta. Contează orașul, traficul, poziționarea, chiria, costurile operaționale, echipa și managementul local. Ca reper, în discuțiile noastre plecăm de la o medie de aproximativ trei ani pentru recuperarea investiției, dar această medie nu trebuie transformată într-o promisiune. Există locații care performează mai repede și locații care au nevoie de mai mult timp și ajustări.

Întrebarea utilă nu este doar „în cât timp îmi recuperez investiția?”, ci și „ce condiții trebuie îndeplinite pentru ca această locație să performeze?”. Există trafic relevant? Chiria este sustenabilă? Poate fi formată o echipă bună? Produsul este potrivit pentru publicul local?

Locația este esențială, dar nu este suficientă. Ea trebuie susținută de produs, echipă, standarde și sistem.

Lipsa experienței în HoReCa nu este neapărat o barieră

Experiența ajută, dar nu este întotdeauna condiția decisivă. Unul dintre motivele pentru care alegi o franciză este tocmai acela că nu vrei să pierzi ani învățând prin încercări și erori. Alegi un sistem pentru acces la know-how, proceduri, training și suport.

Franciza nu poate compensa lipsa totală de implicare. Dacă antreprenorul nu alocă timp, nu urmărește businessul și nu este atent la echipă și nu respectă standardele, nici cel mai bun sistem nu poate funcționa eficient.

Desigur, există și varianta unui investitor care nu operează direct restaurantul, dar deleagă unui manager competent și motivat. Important nu este dacă investitorul este prezent permanent în locație, ci dacă businessul este condus responsabil.

Franciza nu este pentru antreprenorul care vrea să reinventeze

Un aspect discutat prea puțin este potrivirea dintre profilul antreprenorului și modelul de franciză.

Franciza este potrivită pentru oameni care înțeleg valoarea procedurilor, standardelor și disciplinei operaționale. Nu este modelul ideal pentru antreprenorul care vrea să schimbe permanent produsul, fluxurile, rețetele sau identitatea brandului.

Într-un restaurant independent poți experimenta aproape orice. Într-o franciză, libertatea antreprenorială există în interiorul unui cadru. Iar acest cadru este tocmai ceea ce face modelul replicabil.

Ce trebuie să verifice francizatul  înainte de semnare

Înainte să semneze, antreprenorul trebuie să înțeleagă modelul, contractul, obligațiile, costurile, suportul și realitatea operațională a businessului.

Din punctul meu de vedere, prima întrebare este foarte simplă: crede în produs? Nu doar în brand, în oamenii care prezintă franciza sau în potențialul pieței, ci în produsul pe care urmează să îl vândă zilnic. Dacă nu îi place produsul și nu are încredere în potențialul acestuia, va fi greu să facă tot ce ține de el pentru a crește businessul.

Apoi trebuie verificată partea juridică. Contractul de franciză trebuie citit atent, ideal cu sprijinul unui avocat care înțelege acest tip de relație comercială.

Este util și ca potențialul francizat să discute cu francizați existenți și să vadă businessul în funcțiune. O broșură prezintă conceptul, francizorul explică sistemul, dar o locație operațională arată ritmul real: echipa, clienții, stocurile, orele de vârf, procedurile și standardele.

Ce trebuie să primească un francizat

Un francizat nu ar trebui să primească doar dreptul de a folosi un brand, ci și un cadru de operare. În cazul nostru, sprijinul începe de la alegerea locației și analiza costurilor și continuă cu amenajarea spațiului, pregătirea echipei înainte de deschidere și suport în perioada de lansare. Francizatul are acces la manuale de proceduri, SOP-uri, furnizori și prețuri negociate, consultanță, auditare și sprijin pentru îndeplinirea cerințelor legale.

Aceste elemente contează pentru că un restaurant este un sistem operațional în care oamenii, echipamentele, furnizorii, stocurile, timpul de servire, calitatea produsului și experiența clientului trebuie să funcționeze împreună.

Franciza reduce necunoscutele, nu elimină responsabilitatea

O franciză bună oferă produs, sistem, proceduri, training, suport, furnizori și experiență operațională. Dar nu elimină responsabilitatea antreprenorului: restaurantul trebuie condus; echipa trebuie motivată; costurile trebuie urmărite; standardele trebuie respectate; clientul trebuie câștigat și recâștigat în fiecare zi.

De aceea, înainte să aleagă o franciză, un antreprenor ar trebui să verifice nu doar dacă modelul este atractiv, ci și dacă i se potrivește: dacă înțelege produsul, acceptă sistemul, poate aloca timp sau delega către un manager competent și este dispus să transforme suportul primit în execuție zilnică bună.

Franciza HoReCa nu este o scurtătură pentru o afacere. Este un drum mai clar, care trebuie parcurs cu disciplină, implicare și înțelegerea corectă a businessului.

La două săptămâni de la încheierea celei de-a XX-a ediții aniversare a Concursului Internațional George Enescu, desfășurată la București între 23 august și 19 septembrie 2026, sub tema „În căutarea excelenței / In Pursuit of Excellence”, bilanțul confirmă amploarea și relevanța sa internațională. Un număr-record de 819 tineri muzicieni din 58 de țări și teritorii s-au înscris la Concurs și la programul de masterclassuri, iar 150 de concurenți au fost selectați pentru a participa la cele trei secțiuni instrumentale: Violoncel, Vioară și Pian. Nivelul excepțional al candidaților, prezența unor mari artiști, pedagogi, compozitori și dirijori internaționali în jurii și în programul artistic, precum și introducerea în premieră a formatului Play & Conduct au conturat o ediție care a depășit dimensiunea strict competițională, devenind și un spațiu de întâlnire, formare și dialog între generații. 

Concursul Internațional George Enescu 2026 s-a deschis pe 23 august, la Ateneul Român, cu un concert susținut de Orchestra Națională Radio, sub bagheta lui Cristian Măcelaru, directorul artistic al Festivalului și Concursului Internațional George Enescu, avându-i ca soliști pe laureații ediției 2024 – violonista Mayumi Kanagawa, violoncelistul Yo Kitamura și pianistul Roman Lopatynskyi. Programul a inclus The Stone and the Ivy de Diego Santamaria, lucrare distinsă cu Premiul pentru Originalitate la ediția 2024, Brahmsodia – Triplu concert pentru vioară, violoncel, pian și orchestră op. 169 de Dan Dediu și Simfonia nr. 1 în Mi bemol major, op. 13 de George Enescu.

La finalul celor trei secțiuni instrumentale, Samuel Niederhauser (28 de ani) a câștigat Premiul I la Violoncel, Jayden King, în vârstă de numai 11 ani, a câștigat Premiul I la Vioară, iar Jeongwoo Lee, în vârstă de 18 ani, a devenit câștigătorul Secțiunii Pian.

Samuel Niederhauser a obținut, de asemenea, Premiul Publicului și Premiul pentru cea mai bună interpretare a lucrării impuse, Waves of Gravel de Malika Kishino. La Vioară, Jayden King a primit, alături de Premiul I, Premiul Publicului și Premiul pentru cea mai bună interpretare a lucrării impuse, Still Life with Fallen Stone de Lembit Beecher.

Finala de Pian a evidențiat parcursul excepțional al lui Jeongwoo Lee care a obținut, pe lângă Premiul I, cinci premii speciale – Premiul „Radu Lupu” pentru cea mai bună interpretare a unei lucrări de George Enescu, Premiul pentru cea mai bună interpretare a lucrării impuse, Hammers and Tongs de Karim Al-Zand, Premiul Publicului, Premiul „Playing for Tomorrow”, oferit de BRD – Groupe Société Générale, și Premiul École Cortot, care îi oferă posibilitatea de a susține un recital la Salle Cortot din Paris în stagiunea 2028–2029.

Premiul al II-lea al Secțiunii Violoncel i-a revenit lui Joshua Kováč (19 ani), iar Premiul al III-lea lui Sanghyeok Park (22 de ani). La Vioară, Francesco Papa (20 de ani) a obținut Premiul al II-lea, iar Eun Che Kim (28 de ani) Premiul al III-lea. La Pian, Premiul al II-lea a fost câștigat de Yiming Guo (24 de ani), iar Premiul al III-lea de Pin-Hong Lin (25 de ani). 

Secțiunea Compoziție și-a desemnat, la rândul său, laureații ediției 2026. Jinhan Xiao (26 de ani) a câștigat Premiul pentru Muzică simfonică, pentru lucrarea Quadruple Blue: Four Odes to the Abyssal Seas, iar Adrien Sassier (29 de ani) a obținut Premiul pentru Muzică de cameră, pentru Les Ailes du Désespoir, precum și Premiul pentru Originalitate, pentru lucrarea Rêves en Fleur. Una dintre cele trei lucrări premiate va fi interpretată în deschiderea următoarei ediții a Concursului Internațional George Enescu, care va avea loc în 2028.

Cei 11 laureați ai Concursului Internațional George Enescu, ediția a XX-a, provin din SUA, Elveția, Coreea de Sud, Italia, Taiwan, China, Franța. 

Nivelul ridicat al concurenților secțiunilor instrumentale s-a remarcat pe tot parcursul celor trei săptămâni de competiție, de la primele etape până la semifinale și finale. Dincolo de rezultatele individuale, ediția 2026 a adus în fața publicului o generație foarte tânără de muzicieni capabili să abordeze repertorii complexe, să răspundă unor formate de concurs noi și să susțină apariții de mare intensitate artistică pe scena Ateneului Român.

O contribuție esențială la prestigiul Concursului Enescu o au juriile internaționale, care reunesc mari artiști, profesori ai unor importante instituții de învățământ muzical și personalități care au contribuit, de-a lungul unor cariere prestigioase, la formarea noilor generații de muzicieni. În 2026, cele patru jurii au fost prezidate de pianista Lilya Zilberstein, violoncelistul Arto Noras, violonista Mihaela Martin și compozitorul și pianistul Zygmunt Krauze.

1 din 5

Prezența acestor personalități la București depășește rolul strict al evaluării. Pentru tinerii muzicieni, Concursul Enescu înseamnă și posibilitatea de a fi ascultați de artiști, pedagogi dar și de impresari, manageri și directori artistici ai unor importante orchestre și instituții muzicale internaționale, de a primi feedback și de a intra  în contact cu profesioniști care le pot influența parcursul artistic dincolo de încheierea competiției. Întâlnirea dintre generații, între artiști aflați la început de drum și muzicieni care au construit cariere internaționale importante, rămâne unul dintre atributele fundamentale ale Concursului.

Ediția din 2026 a introdus, în premieră, un concert dedicat Secțiunii Compoziție, oferind creației contemporane un spațiu distinct în programul Concursului. Susținut la Ateneul Român de Orchestra Națională Radio, concertul a marcat totodată prima apariție în România a dirijoarei Marin Alsop. Publicul a ascultat Forward Into Light de Sarah Kirkland Snider, Urban Ocean de Steven Mackey și Clocks III de Doina Rotaru, iar compozitorul și pianistul polonez Zygmunt Krauze, președintele juriului Secțiunii Compoziție, a fost solistul propriului Concert pentru pian nr. 3 – Fragments of Memory. Patru voci distincte ale creației contemporane mondiale, care au construit astfel un dialog între culturi, sensibilități și limbaje muzicale ale prezentului.

Concertele simfonice din cadrul Concursului au fost susținute de patru dintre cele mai importante ansambluri orchestrale românești: Orchestra Filarmonicii „George Enescu”, Orchestra Națională Radio, Orchestra de Cameră Radio și Orchestra Română de Tineret.

Finalele celor trei secțiuni instrumentale i-au adus la București pe dirijorii Case Scaglione, Harry Ogg și Daniela Candillari. Case Scaglione a condus Orchestra Națională Radio în Finala de Violoncel, Harry Ogg s-a aflat la pupitrul Orchestrei Filarmonicii „George Enescu” pentru Finala de Vioară, iar Daniela Candillari a dirijat aceeași orchestră în Finala de Pian.

Formatul Play & Conduct a redefinit semifinalele secțiunilor Violoncel, Vioară și Pian, adăugând competiției o probă care a testat nu doar virtuozitatea solistică, ci și capacitatea concurenților de a conduce, asculta și construi muzical împreună cu orchestra. Cei șase semifinaliști ai fiecărei secțiuni au trecut, la Ateneul Român, prin două probe distincte: interpretarea unei lucrări de George Enescu și o apariție în calitate de soliști, conducând în același timp Orchestra de Cameră Radio. În această formulă, interpretarea individuală s-a întâlnit cu responsabilitatea unei viziuni de ansamblu, cu leadershipul artistic și cu relația directă cu orchestra. Pentru probele Play & Conduct, concurenții au lucrat alături de Orchestra de Cameră Radio și de concertmaeștrii invitați Bogdan Zvorișteanu, Deborah Nemțanu și Sebastian Câșleanu.

Formarea tinerilor muzicieni a ocupat un loc important în programul acestei ediții. Între 24 și 28 august, Concursul a găzduit masterclassuri de dirijat, compoziție și interpretare, transformând primele zile într-un spațiu de întâlnire și lucru între tineri muzicieni și artiști consacrați.

Cristian Măcelaru a susținut un amplu masterclass de dirijat, cu sesiuni de lucru și repetiții cu public la Sala Radio, la care s-a alăturat și dirijoarea Marin Alsop. În paralel, a lucrat cu tineri muzicieni de până la 25 de ani în cadrul masterclassului de interpretare, dedicat dezvoltării artistice și aprofundării repertoriului instrumental. Programul s-a încheiat pe 28 august cu un concert al Orchestrei Române de Tineret, dirijat de Cristian Măcelaru și de trei dintre tinerii dirijori selectați dintre participanții activi la masterclass: Benjamin Draper, Ana Spasovska și Valentina Paolucci. 

1 din 5

Dimensiunea educațională și formativă a programului dedicat creației contemporane s-a concretizat prin întâlnirea tinerilor muzicieni cu Sarah Kirkland Snider, Steven Mackey și Zygmunt Krauze, care au lucrat cu participanții la masterclassul de compoziție, coordonat de Dan Dediu. Programul s-a încheiat cu o prezentare publică la Ateneul Român, în care Ansamblul Couleurs a interpretat lucrările celor trei compozitori selectați – Jason Kass, Oana Vardianu și Chloe Chan – sub conducerea tinerilor dirijori Xiao Geng, Petru Pane și Dorian Dimitrov, participanți activi la masterclassul de dirijat susținut de Cristian Măcelaru.

Masterclassul de compoziție a inclus și o masă rotundă care i-a reunit pe toți cei 11 membri ai juriului pentru un schimb de idei și perspective asupra compoziției, într-un dialog despre compoziție, notație muzicală, educație și discernământul în muzica contemporană. 

Și la această ediție, Concursul Enescu a acordat o atenție specială dezvoltării personale a tinerilor muzicieni, în paralel cu formarea lor profesională și artistică. Sesiunile „Mindful on Stage”, susținute de dr. Angelica Postu, au fost dedicate bunăstării și rezilienței mentale a participanților, iar atelierele „The Art of Presence”, susținute de Valentina Băințan, au abordat comunicarea și prezența publică a artistului. Prin aceste inițiative, Concursul a conturat o perspectivă mai amplă asupra excelenței, în care performanța este însoțită de echilibru, încredere și autenticitate. 

Dincolo de competiție, recitalurile ediției 2026 au transformat Concursul într-o întâlnire între generații și au fost primite cu un entuziasm deosebit de publicul Ateneului Român. Pe scenă au evoluat, între alții, Nelson Goerner, Nemanja Radulović și Laure Favre-Kahn, Mihaela Martin, Valentin Răduțiu, Miguel da Silva și Enrico Pace, Claudio Bohórquez și Péter Nagy, Marie-Ange Nguci și Hyeonjeong Lee, precum și Alissa Margulis, Andrey Gugnin și Ștefan Cazacu. Prezența pe aceeași scenă a unor mari muzicieni ai prezentului și a artiștilor care au trecut ei înșiși prin Concurs în edițiile precedente a reafirmat una dintre mizele esențiale ale proiectului:  Concursul Enescu nu se încheie odată cu acordarea unui premiu, ci poate deveni un punct de plecare pentru o carieră internațională.

În 2026, Concursul Enescu și-a extins prezența și în afara Capitalei, prin recitaluri și evenimente desfășurate la Sibiu, Constanța, Reghin și Brăila. Programul a inclus recitaluri susținute la Sibiu de Nemanja Radulović și Laure Favre-Kahn, Enrico Dindo și Monica Cattarossi, Valentin Șerban și Mihai Diaconescu, Daria Parkhomenko, Hyeonjeong Lee și Gabriel Gîțan, iar la Constanța, Raluca Știrbăț a susținut un recital și un masterclass. Mihaela Martin, președinta juriului Secțiunii Vioară, a deschis stagiunea Filarmonicii Lyra Cavadia din Brăila, sub egida Concursului Internațional George Enescu, unde a interpretat, sub bagheta dirijorului Mihnea Ignat, Concertul nr. 4 în re major pentru vioară și orchestră, K. 218 de Mozart. 

Premiile în bani, a căror valoare totală a depășit 150.000 de euro, au fost completate în 2026 de premiile speciale și oportunități menite să transforme succesul obținut la București într-un pas concret în cariera laureaților. Recitaluri și concerte pe scenele celor mai importante Filarmonici din România, distincții dedicate interpretării muzicii lui George Enescu și a creației contemporane și premii care susțin dezvoltarea tinerilor muzicieni extind semnificația recompenselor financiare și creează continuitate după încheierea Concursului.

1 din 11

Premiul École Cortot, acordat în 2026 pianistului Jeongwoo Lee, este un astfel de exemplu: distincția îi oferă laureatului posibilitatea de a susține un recital la Salle Cortot din Paris, în stagiunea 2028–2029. De asemenea, violoncelistul Samuel Niederhauser va susține un recital la Aula Golgi din Pavia, Italia, oferit de Teatrul Fraschini în stagiunea camerală dedicată câștigătorilor marilor concursuri internaționale. Premiul „Radu Lupu”, Premiul „Ștefan și Valentin Gheorghiu”, Premiul „Constanța Erbiceanu”, distincțiile „Playing for Tomorrow”, Premiile Publicului și premiile pentru cea mai bună interpretare a lucrărilor contemporane impuse sau a muzicii lui George Enescu configurează, împreună, un sistem de recunoaștere care transcende clasamentul final. În această perspectivă, premiul devine o formă de încredere acordată unui artist și, în unele cazuri, primul pas către o nouă apariție pe o scenă internațională.

1 din 6

Susținerea noilor generații de muzicieni este și una dintre mizele parteneriatelor construite în jurul Concursului Enescu. Prin susținerea Festivalului și a Concursului Internațional George Enescu, investim în excelență – nu doar în excelența artistică, ci și în educație, în tinerele talente și în consolidarea reputației internaționale a României, subliniază Erik Sagiyev, CEO Rompetrol – KMG International, partener principal al Festivalului și Concursului de 17 ani. Pentru BRD Groupe Société Générale, care susține premiile „Playing for Tomorrow”, talentul are nevoie nu doar de recunoaștere, ci și de sprijin concret pentru a se dezvolta, afirmă Flavia Popa, Secretar General BRD Groupe Société Générale, în timp ce Edit Tarcolea, Director General Toyota România, vorbește despre Concurs ca despre un eveniment care reflectă aceeași aspirație către excelență și aceeași pasiune pentru experiențe memorabile.

Dincolo de premiile, oportunitățile și parteneriatele care susțin concret parcursul tinerilor artiști, valoarea unui concurs se măsoară în timp, prin carierele pe care reușește să le influențeze.

„Concursurile de măiestrie și virtuozitate artistică își câștigă valoarea în timp, prin oamenii care le dau viață, prin artiștii care participă și prin ecoul pe care îl au în România și în lume. Dar, mai ales, prin carierele pe care le pot influența și prin generațiile de muzicieni pe care le pot inspira.

Fiecare ediție adaugă ceva la poveste. Concursul Internațional George Enescu a fost, este și rămâne o investiție în artiști. În viitor. Cu gândul la «Enescu 150», sper ca, privind în urmă, să vedem certitudinea speranțelor concurenților ediției desfășurate sub auspiciile «Enescu 145»,  a declarat Demeter András István, Ministrul Culturii

Ediția 2026 a Concursului Internațional George Enescu a beneficiat de o amplă acoperire TV, radio și digitală, în România și la nivel internațional. Televiziunea Română, broadcasterul oficial al Concursului, prin TVR Cultural și TVR 1, Radio România Muzical, co-producător al evenimentului, platforma internațională medici.tv și televiziunea Mezzo, alături de transmisiunile online de pe website-ul oficial festivalenescu.ro, au făcut posibilă urmărirea unor momente importante ale competiției și programului artistic de către publicul din România și din străinătate. O parte dintre evenimente au intrat, prin Radio România Muzical, și în circuitul internațional al European Broadcasting Union – EBU.

Dimensiunea internațională se reflectă și în audiența digitală. În perioada 23 august – 19 septembrie 2026, website-ul Concursului Internațional George Enescu a înregistrat peste 131.000 de utilizatori activi, dintre care aproximativ 38% din afara României. Platforma a fost accesată din peste 120 de țări și teritorii. După România, cei mai mulți utilizatori au provenit din Statele Unite ale Americii, Coreea de Sud, Germania, Italia, Franța, Elveția, Japonia și Regatul Unit, confirmând interesul internațional pentru Concurs și pentru programul artistic al ediției. 

Profilul internațional al ediției, exprimat prin cei 819 tineri muzicieni înscriși din 58 de țări și teritorii, prin componența juriilor, artiștii și dirijorii invitați, s-a regăsit și în distribuția globală a publicului care a urmărit Concursul.

„Un concurs internațional de acest nivel este definit deopotrivă de calitatea concurenților și de personalitățile cărora le încredințăm responsabilitatea de a-i asculta și evalua. Am avut la București artiști, impresari, manageri de orchestre și pedagogi extraordinari, cu experiențe și perspective diferite, iar dialogul dintre ei și această generație foarte tânără de muzicieni este una dintre marile valori ale Concursului. Nivelul concurenților a fost excepțional. Am întâlnit artiști foarte tineri care au venit la București nu doar cu o pregătire tehnică extraordinară, ci cu personalitate, curiozitate și dorința de a-și asuma muzical fiecare apariție. Am construit programul astfel încât Concursul să le ceară mai mult decât performanță instrumentală: să cânte Enescu, să intre în dialog cu muzica contemporană, să lucreze cu orchestra și, prin formatul Play & Conduct, să își asume inclusiv responsabilitatea unei viziuni de ansamblu. Feedbackul primit de la colegii mei – membri ai juriilor, dirijori și artiști invitați – ne-a confirmat calitatea excepțională a acestei generații. Cred că vom reîntâlni multe dintre numele ediției 2026 pe marile scene ale lumii”, a declarat Cristian Măcelaru, director artistic al Festivalului și Concursului Internațional George Enescu

„La două săptămâni după încheierea Concursului Enescu, putem privi această ediție nu doar prin cifrele-record pe care le-a înregistrat, ci mai ales prin ceea ce a reușit să construiască la București timp de aproape o lună. A fost o ediție complexă, cu un program foarte dens, cu sute de artiști, concurenți, membri ai juriilor și profesioniști implicați și cu o logistică pe măsura anvergurii sale internaționale. Faptul că toate aceste componente – competiția, concertele, masterclassurile, recitalurile, transmisiunile și noile formate – au funcționat împreună, la standardul pe care ni l-am propus, este rezultatul unei echipe extraordinare și al colaborării cu partenerii noștri, atât din mediul instituțional public, cât și din cel privat. Reacțiile pe care le-am primit după 19 septembrie, din partea artiștilor și a juraților, și mai ales din partea concurenților și a publicului, ne confirmă că ediția 2026 a fost una cu adevărat specială”, a adaugat Cristina Uruc, manager ARTEXIM și director executiv al Festivalului și Concursului Internațional George Enescu

Ediția a XX-a a Concursului Internațional George Enescu a confirmat astfel o viziune mai amplă asupra rolului său: descoperirea excelenței, formarea unei noi generații de artiști și crearea unor contexte în care tinerii muzicieni pot întâlni mari personalități ale lumii muzicale, pot cânta alături de orchestre și dirijori importanți, pot fi ascultați de profesioniști care le pot influența parcursul și pot face pași concreți în dezvoltarea carierei lor.

La finalul ediției 2026, rămân întâlnirile, experiențele și oportunitățile care pot influența parcursul unui tânăr muzician, precum și o nouă generație de artiști pe care Concursul Enescu a adus-o în atenția lumii muzicale internaționale.

===========================================================================

Concursul Internațional George Enescu este un eveniment desfășurat sub Înaltul Patronaj al Președintelui României. 

Proiect cultural finanțat de Guvernul României prin Ministerul Culturii.

Organizator: ARTEXIM

Co-organizator: FUNDAȚIA ART PRODUCTION 

Official Broadcaster: Societatea Română de Televiziune prin TVR 1, TVR Info, TVR Cultural

Co–producători: Societatea Română de Radiodifuziune prin Radio România Muzical, Primăria Municipiului București prin ARCUB – Centrul Cultural al Municipiului București

Parteneri  principali: Rompetrol – KMG International, BRD – Groupe Société Générale, BRD Asset Management, LEXUS

Parteneri: Purcari, One United Properties, L’Or,  Mobexpert, Nazurro Aqua, Senia Music 

Cu sprijinul: Flavours, Althaus, Sanador, Eventim, Paradigma Film, Chrominance, Atelier Interesart, SAS Team, Conan PR, InterContinental AthénéE Palace Bucharest by IHG, Ibis Styles

Parteneri instituționali: Universitatea Națională de Muzică București, Filarmonica George Enescu, Uniunea Compozitorilor și Muzicologilor din România, Comisia Națională a României pentru UNESCO, Ministerul Afacerilor Externe, Institutul Cultural Român, Institutul Italian de Cultură din București, Institutul Cervantes, Institutul Goethe, Forumul Austriac, Muzeul Național George Enescu, Archetarium, Colegiul Național de Arte Dinu Lipatti, Colegiul Național de Muzică George Enescu, Centrul Național de Artă Tinerimea Română, Compania Națională Poșta Română, Romfilatelia, Facultatea de Istorie – Universitatea București, Compania Națională Aeroporturi București, Asociația Culturală Play, Asociația Artiștilor Lutieri din România, Filarmonica Lyra – George Cavadia Brăila, Teatrul Național de Operă și Balet Oleg Danovski din Constanța, Colegiul Național de Arte Regina Maria din Constanța, Filarmonica Arad, Filarmonica Mihail Jora Bacău, Filarmonica de Stat Transilvania Cluj Napoca, Filarmonica Oltenia Craiova, Filarmonica Moldova Iași, Filarmonica de Stat Oradea, Filarmonica Pitești, Filarmonica Paul Constantinescu Ploiești, Filarmonica Ion Dumitrescu Râmnicu Vâlcea, Filarmonica de Stat Dinu Lipatti Satu Mare, Filarmonica de Stat Sibiu, Filarmonica Banatul Timișoara, Orchestra Națională de Cameră din Chișinău, Romanian Chamber Orchestra

Parteneri pentru incluziune: Fundația Cartea Călătoare, Asociația Climb Again, Fundația Farmecul Tăcerii, Asociația Kinetobebe, Fundația Motivation România, Fundația Special Olympics România

Partener juridic: Țuca Zbârcea & Asociații
Parteneri media principali: Antena 3 CNN, Europa FM, HotNews.ro

Parteneri media de tradiție: RFI România, Agerpres

Partener TV internațional: Mezzo 

Partener streaming internațional: Medici.tv  

Parteneri media: Ringier, Libertatea, ELLE, BIZ, ICON, Republica.ro, Urban.ro, Observator cultural, LiterNet.ro, Scena9, Școala9, Cultura la dubă, Vorbitorincii, IQads.ro, Buletin de București, b365.ro, Happ.ro, Leviathan.ro, ClubEconomic, spotmedia, Nine O’Clock  

Ascultat de: Radio Guerrilla  

Partener de monitorizare: mediaTRUST

 România se remarcă prin viteza cu care consumatorii adoptă AI în domeniul sănătății. Mai mult de jumătate (53%) dintre participanții locali la studiul global PwC Voice of the Consumer 2026 spun că folosesc instrumente AI ca primă sursă de informare despre sănătate și wellness, ponderea fiind mai ridicată decât la nivel regional (47%) sau global (51%).

Mai mult de o treime (36%) dintre consumatorii români sunt deschiși să folosească AI pentru crearea unui plan de fitness sau wellness personalizat. De asemenea, aproape o treime (31%) ar folosi AI pentru planificarea meselor, liste de cumpărături și sfaturi legate de nutriție, iar o pondere similară din respondenți ar utiliza AI pentru a identifica potențiale probleme legate de somn sau stres bazate pe evoluția unor parametri fiziologici. Mai mult, circa 29% dintre consumatorii locali ar folosi AI pentru o evaluare medicală preliminară și potențiale recomandări bazate pe simptome.

„Deschiderea consumatorilor români față de utilizarea AI în probleme legate de sănătate și wellness reflectă și un acces mai puțin facil la consultații medicale. Pe măsură ce utilizarea instrumentelor AI, a dispozitivelor inteligente și aplicațiilor de sănătate și wellness crește, vor avea de câștigat companiile care oferă soluții de încredere, personalizate, bazate pe tehnologie,” a declarat Adina Vizoli, Leader Health & Pharma, PwC România.

Nivelul veniturilor limitează investițiile românilor în sănătate

O viață mai lungă și mai sănătoasă este principalul obiectiv pentru consumatorii români pe zona de sănătate și wellness, urmată de reducerea stresului și îmbunătățirea sănătății mintale, la fel ca în cazul consumatorilor din regiune și la nivel global.

Totuși, lipsa veniturilor disponibile este principala barieră în atingerea obiectivelor de sănătate și wellness, fiind menționată de 54% dintre respondenții locali. Procentul este mai mare decât media globală, de 47%, și reprezintă una dintre cele mai importante diferențe dintre consumatorii români și cei din alte piețe.

În aceste condiții, consumatorii români se orientează în primul rând către soluții accesibile, precum vitamine și suplimente (72%) și alimente și băuturi sănătoase specializate (38%), într-o măsură mai mare decât consumatorii din regiune și de la nivel global, dar sunt mai puțin dispuși să se angajeze în activități și servicii care presupun investiții mai mari și consecvente – precum echipamentele de fitness (16%), abonamentele la sală (19%), sau controale medicale preventive (23%).

De asemenea, doar 15% dintre români au cumpărat aplicații sau abonamente de sănătate sau fitness, 13% au plătit pentru suport psihologic (consiliere, aplicații de meditație) și 12% au achiziționat experiențe sau tratamente la SPA, procentele fiind similare cu cele din regiune, dar sub media globală.

„Consumatorii din România pun accent mai mare decât cei din Europa Centrală și de Est pe raportul calitate-preț atunci când decid ce produse sau servicii să cumpere din categoria sănătate și wellness, valoarea percepută fiind chiar mai importantă decât costul. De asemenea, ei au nevoie de informații clare despre beneficiile produselor și cum funcționează acestea și caută servicii personalizate, care se satisfac nevoile lor specifice,” explică Adina Vizoli.

Alte concluzii ale studiului

• O treime (32%) dintre români își evaluează starea de sănătate ca excelentă sau bună, față de 26% dintre respondenți la nivel regional și 31% la nivel global.
• Doar 39% dintre români fac exerciții fizice frecvent, față de 44% dintre participanți la nivel regional și 58% la nivel global. 
• Monitorizarea aportului de proteine, fibre și calorii este mai puțin răspândită în România decât în CEE și la nivel global.
• Românii sunt mai interesați de produsele pentru somn – inclusiv ceaiurile, băuturile calmante și suplimentele pentru somn sau energie – decât consumatorii din CEE și la nivel global.
• Utilizarea medicamentelor GLP-1 este încă redusă în România, însă aproximativ unul din patru consumatori ia în calcul folosirea lor în viitor.

Raportul complet PwC Voice of the Consumer 2026 – Romania edition este disponibil aici.

Anytime România, brandul de asigurări digitale al Interamerican, parte a grupului olandez Achmea, prezintă rezultatele obținute de la intrarea pe piața din România, în vara anului 2025, și planurile pentru următoarea etapă de creștere. Cu aproximativ 60.000 de clienți și peste 100 de milioane de lei în prime brute subscrise, compania își consolidează prezența printr-un model de asigurare bazat pe simplitate, transparență, accesibilitate și o experiență complet digitală.

De la debutul operațiunilor, prin Anytime au fost generate peste două milioane de oferte de asigurare, atât prin canalele digitale proprii, cât și prin intermediul agregatorilor de asigurări, reflectând interesul ridicat al consumatorilor pentru modalități simple și accesibile de a explora opțiunile disponibile și de a achiziționa asigurări auto.

„Rezultatele obținute până acum arată că Anytime contribuie la evoluția pieței asigurărilor auto din România. Aproximativ 60.000 de clienți ne-au ales pentru nevoile lor de asigurare auto, iar noi aducem o abordare diferită în domeniul asigurărilor – una construită în jurul simplității, accesibilității și unei experiențe simple și clare pentru client. Ambiția noastră nu este doar să creștem în România, ci și să continuăm să aducem soluții noi și modalități de lucru care răspund așteptărilor în schimbare ale consumatorilor români. Considerăm România o piață strategică pe termen lung și ne propunem să continuăm să inovăm și să construim relații bazate pe încredere cu clienții noștri”, a declarat Antonis Tsaknakis, Country Lead, Anytime România.

Până în prezent, Anytime România a plătit despăgubiri în valoare de 2,7 milioane de lei și a înregistrat mai puțin de zece reclamații.

Totodată, rata de considerare a brandului Anytime în alegerea unei asigurări a ajuns la 62,8%, potrivit unui sondaj realizat de Ipsos la solicitarea companiei.

Operațiunile din România sunt susținute de o echipă de peste 30 de angajați, care contribuie la dezvoltarea companiei și la dezvoltarea relației cu clienții.

Extinderea portofoliului, un reper important în 2026

După introducerea polițelor RCA, Anytime România și-a extins portofoliul în 2026 cu o gamă mai largă de pachete. Compania oferă în prezent patru niveluri de protecție, de la RCA obligatoriu și RCA Plus, care include și asistență rutieră, până la pachetele Go și Pro. Go adaugă protecției RCA acoperiri CASCO esențiale, în timp ce Pro oferă cel mai cuprinzător nivel de protecție, inclusiv pentru daunele produse propriului autoturism și pentru vandalism. Clienții pot compara opțiunile disponibile în cadrul unui singur proces de ofertare și pot alege nivelul de protecție care răspunde cel mai bine nevoilor și bugetului lor.

Noua gamă a extins experiența complet digitală Anytime la întregul portofoliu de asigurări auto. Prin Anytime.ro, clienții pot compara pachetele disponibile, pot obține o ofertă și pot achiziționa polița online. Timpul mediu de obținere a unei oferte este de un minut pentru întreaga gamă de asigurări auto.

Pentru RCA & CASCO Pro, cel mai cuprinzător nivel de acoperire, evaluarea necesară a autovehiculului poate fi realizată digital de către client, prin fotografii făcute și încărcate într-un flux online securizat, fără a fi necesare programări sau deplasări pentru o inspecție fizică.

Investiții și planuri pentru următorii ani

Creșterea Anytime în România este susținută de un plan de investiții cu o valoare totală estimată la aproximativ 30 de milioane de euro, într-o perioadă de patru-cinci ani. Investițiile vor susține dezvoltarea operațiunilor și a capacităților digitale, precum și continuarea diversificării portofoliului de produse al companiei în România.

Pentru 2027, Anytime România intenționează să își extindă oferta cu noi produse, inclusiv cu asigurări de călătorie și de locuință, continuând în același timp să își dezvolte baza de clienți și să își consolideze prezența pe piața din România. Compania va continua să se concentreze pe soluții de asigurare simple, accesibile și digitale, adaptate nevoilor în continuă evoluție ale consumatorilor români.

România și Azerbaidjanul își propun să consolideze cooperarea în domeniul apărării, inclusiv prin dezvoltarea unor proiecte comune și identificarea unor noi oportunități pentru industria românească de profil. Discuțiile au avut loc la Baku, în cadrul Expoziției Internaționale de Apărare ADEX 2026.

Delegația română prezentă la eveniment a fost condusă de Marius-Gabriel Lazurca, Consilier Prezidențial pentru securitate națională, și a avut o serie de întâlniri cu oficiali ai instituțiilor azere din domeniul apărării și securității.

Printre oficialii cu care au fost purtate discuții s-au numărat ministrul adjunct al Apărării din Azerbaidjan, Agil Gurbanov și general-maior Farid Alyev, șeful departamentului pentru înzestrare. De asemenea, delegația română s-a întâlnit cu Vugar Mustafayev, ministrul Industriei de Apărare, și cu Ali Naghiyev, șeful Serviciului de Securitate de Stat.

Discuțiile au vizat capabilitățile industriei românești de apărare și posibilitățile de dezvoltare a unor proiecte de cooperare. Potrivit reprezentanților români, relația dintre cele două state are și o componentă de securitate regională.

„Participarea la ADEX 2026 a fost una productivă. România și Azerbaidjanul împărtășesc interese vitale în ceea ce privește consolidarea relațiilor bilaterale și a securității regionale”, a declarat Marius-Gabriel Lazurca.

Zece companii românești au participat la ADEX 2026 în cadrul pavilionului național organizat de OPIA (Organizația Patronală Industria de Apărare). Companiile și-au prezentat capabilitățile și au explorat posibilități de cooperare tehnologică și comercială.

1 din 3

Pentru ROMARM, dezvoltarea relațiilor internaționale trebuie să fie însoțită de o creștere rapidă a capacităților de producție din România.

„Companiile românești din industria de apărare trebuie să își întărească prezența internațională și să dezvolte capacități noi de producție cât mai rapid”, a declarat directorul general al ROMARM, Răzvan-Marian Pîrcălăbescu.

Participarea României la ADEX 2026 vine într-un context în care industria de apărare caută noi piețe și parteneriate internaționale. Pentru companiile românești, întâlnirile de la Baku au reprezentat o oportunitate de a identifica proiecte comune și de a-și promova produsele și tehnologiile în fața unor potențiali parteneri externi.

ADEX 2026, desfășurată între 30 septembrie și 2 octombrie, a reunit sute de expozanți și profesioniști din domeniile militar, al apărării și securității.,