Astăzi are loc Comitetul Executiv Național al PSD care va începe la ora 14.00, în care liderii PSD se reunesc pentru prima dată în acest an. În cadrul ședinței ar urma să fie numit un nou ministru al Apelor și Pădurilor după demisia neașteptată pe caz de boală a Doinei Pană, survenită cu puțin timp înainte de Anul Nou.

Însă președintele executiv al PSD, Nicolae Bădălău a cerut imdediat după demisia Doinei Pană ca Guvernul să fie restructurat, iar Ministerul Apelor și Pădurilor să fie comasat cu Ministerul Mediului. Iar restructurarea s-ar putea extinde, pentru ca executivul să funcționeze doar 16-17 ministere în loc de 24 ca până acum.

Această restructurare presupune aprobarea din partea Parlamentului, practic un vot de încredere pentru premierul Mihai Tudose. Astfel poziția lui Tudose s-ar întări semnificativ în cadrul PSD, care ar deveni de facto noul lider al PSD, mai ales că-i va îndepărta din Guvern pe apropiații lui Liviu Dragnea, actualul președinte executiv, dar a cărui poziție e din ce în ce mai șubrezită în rândul baronilor locali, cei care l-au susținut până acum.

Despre restructurare a adus vorba și Dragnea, însă mult mai nuanțat. „Trebuie să vedem în 2018 dacă forma Guvenului este cea mai bună, dacă este nevoie sau nu să se procedeze la o restructurare a Guvernului. Dacă da sau nu”, a afirmat Dragnea la România TV, adăugând că a stabilit cu premierul și cu liderul ALDE Călin Popescu Tăriceanu ca în ianuarie să discute și cu membrii Guvernului, dacă un astfel de demers este necesar sau nu.

O zi mai târziu, Mihai Tudose a contraatacat, spunând că în luna ianuarie va avea loc o evaluare, dar nu doar la nivelul Guvernului, ci a tuturor factorilor de decizie: șefi de agenții, secretari de stat și membrii în consiliile de administrație, adică a tuturor decidenților numiți politic în baza algoritmului PSD – ALDE – UDMR. Aceasta ar însemna că-i poate îndepărta pe oamenii fideli lui Dragnea din toate funcțiile de conducere executivă, numindu-și proprii susținători în pozițiile cheie ale puterii la toate nivelurile.

„Va fi o discuție în coaliție și nu neapărat a Cabinetului, ci a tuturor celor care sunt puși să ia niște decizii, să pună în aplicare decizii, începând cu șefii de agenții, secretarii de stat, membrii în CA, în AGA”, a precizat Tudose, întrebat dacă în ianuarie ar urma să aibă loc o evaluare a Executivului. El a precizat că în mod sigur vor fi luate și „măsuri de eficientizare”.

Date fiind multiplele anchete penale care-i vizează pe membrii marcanți ai coaliției de la putere, Codrin Ștefănescu, secretar general adjunct al PSD vrea să se renunțe la paragraful din statut care prevede că un lider trebuie să demisioneze dacă i se deschide un dosar penal. Până când nu va fi dondamnat definitiv la închisoare, niciun lider PSD să nu mai fie nevoit să renunțe la funcția administrativă.

„Schimbarea ar fi foarte simplă: până nu ești condamnat definitiv nu îți pierzi calitatea nici de lider, funcția pe care o deții sau membru de partid. Suntem foarte solidari cu colegii noștri care pățesc astfel de lucruri. Au fost perioade când am avut aproape 94% dintre primarii PSD într-o formă de anchetă ANI, DNA șamd. A fost pur și simplu urgie vizavi de colegii noștri”, a declarat Codrin Ștefănescu la Digi24.

Pe de altă parte, liderul PSD Dâmbovița, un om influent în partid, fostul ministru al Apărării Adrian Țuțuianu, a formulat critici la adresa liderului partidului, personal la adresa liderului suprem: ”Probabil că am deranjat pe anumiți colegi, foarte mulți sau unii dintre ei care aveau putere de decizie, inclusiv președintele partidului. Probabil că a avut anumite nemulțumiri față de faptul că eram foarte vizibil, apreciat și de cei cu care lucram în minister, dar și de presa națională, unde n-ați auzit critici la adresa mea legate de minister. Este o etapă, este o școală. În două luni am făcut un master pe apărare națională și e foarte utilă în conturarea profilului meu de lider politic și de administrație. Este o etapă în care am învățat că în politică nu contează numai munca serioasa, ci uneori contează mai mult să relaționezi cu ceilalți, să aloci mai mult timp relațiilor umane”, a declarat Adrian Tuțuianu într-o emisiune la postul local Columna TV.

De la acestă ședință a liderilor PSD, analiștii politici nu se așteaptă la decizii tranșante și victoria netă a vreuneia dintre tabere. Va fi mai mult o primă tatonare și o măsurare a forțelor, fiecare dintre cei doi lideri dorind să vadă pe câți oameni se mai poate sprijini la vârful partidului.

Tesla a ratat din nou ținta pe care și-o propuse pentru livrările Model 3, cu doar de 1.550 de unități livrate în ultimul trimestru al anului trecut, cu aproape 50% mai puțin decât anticipau analiștii din industrie.

După anunțul companiei, acțiunile cunoscutului producător american de mașini electrice au scăzut cu 2,7% și au închis ziua de tranzacționare la prețul de 308,8 dolari. Pe parcursul anului 2017, cotația acțiunilor Tesla a urcat cu 47%.

De asemenea, producătorul de vehicule electrice a anunțat că se așteaptă să ajungă să asambleze 5.000 de Model 3 de abia la sfârșitul lunii iulie, amânând pentru a doua oară realizarea acestui obiectiv, cu încă trei luni.

Versiunea de bază Tesla Model 3 vine cu un acumulator care oferă o autonomie de până la 320 de kilometri. În această versiune, Model 3 are nevoie de 5.6 secunde pentru a ajunge la 100 km/h și poate atinge o viteză maximă de 208 km/h.

Tesla Model 3 este oferită şi cu o baterie mai generoasă care poate oferi o autonomie de până la 500 de kilometri. Această versiune ajunge la 100 km/h în 5.1 secunde și reuşeşte o viteză maximă de 224 km/h.

Ritmul lent de fabricație pentru Model 3 îi face pe analiști să speculeze că o nouă majorare de capital ar putea fi necesară în cursul acestui an. Producătorul auto a continuat să piardă peste un miliard de dolari pe trimestru, deoarece nu reușește să atingă ritmul de producție impus, în ciuda investiților masive pe utilaje și liniile de producție robotizate pentru Model 3, cel mai accesibil autovehicul electric, cu un preț plecând de la 35.000 de dolari.

Mohamed El-Erian, consultant-șef economic la Allianz, spune într-un interviu acordat publicației Finanz Und Wirtschaft că se așteaptă la o schimbare fundamentală a economiei globale, care va duce, fie la un puternic boom economic, fie la noi cutremure pe piețele financiare.

În finanțele mondiale, există puțini oameni la fel de respectați precum Mohamed El-Erian. Nu numai că este consilierul economic principal al Allianz, foarte bine pregătit atunci când vine vorba de piețele financiare globale, ci și strălucit în a explica evoluțiile complexe ale economiei într-un mod pe înțelesul tuturor. Cel mai proeminent exemplu al său este conceptul de „Noua Normalitate” pe care el și partenerii lui l-au introdus la începutul anului 2009, când a fost la conducerea Pimco împreună cu Bill Gross. Astăzi, acest concept al unei noi realități economice, definit printr-o creștere lentă și rate mici ale dobânzilor, este acceptat pe scară largă. Cu toate acestea, El-Erian prezice că „Noua Normalitate”  nu va continua mult timp. El vede schimbări semnificative care vor duce fie la un puternic boom economic, fie la o recesiune cu cutremure reînnoite pe piețele financiare.

Dr. El-Erian, expresia „Noua Normalitate” a devenit un concept general acceptat pentru a defini contextul economic searbăd de azi, caracterizat de o creștere lentă și rate ale dobânzilor aflate la minime istorice. O să reușim vreodată să depășim Noua Normalitate?

Noua Normalitate a avut la bază ideea că criza financiară nu era doar o rană superficială, ci că era ceva mai profund, că era mai degrabă structurală, decât ciclică. La vremea respectivă, acest concept a fost respins de gândirea economică convențională, și a fost foarte greu să fie acceptat, deoarece economiile avansate au trăit mai ales în spațiul ciclic. Țările în curs de dezvoltare trăiau în spațiul structural. Așadar, mentalitatea din economiile avansate se referea la ciclicități și accentul era pus pe măsuri temporare, direcționate punctual și tranzitorii.

De ce aceste politici nu au fost de mare ajutor?

Ceea ce eu și colegii mei de la Pimco am încercat să sugerăm era faptul că redresarea economică nu va urma un model asemănător unui V. Ar arata mai mult ca un L sau U, deoarece Occidentul a avut un model greșit de creștere. S-a bazat pe finanțe, în loc să se bazeze pe vectori de creștere autentici. Prin urmare, ar fi nevoie de timp pentru a dezvolta vectori reali de creștere.

Cât timp va mai dura acest lucru? Deoarece criza financiară a trecut de aproape zece ani.

Astăzi, noțiunea de New Normal a intrat în gândirea economică convențională și a obținut alte două denumiri: „Stagnare Seculară” sau, așa cum o numește FMI, „Noua Mediocritate”. O mulțime de oameni extrapolează mai departe Noua Normalitate, dar eu nu pot să fac asta. Motivul pentru care spun asta este că Noua Normalitate a semănat deja semințele care vor duce la dispariția sa. Atunci când o economie de piață sofisticată, precum cea pe care o avem în țările avansate, crește foarte mult timp într-un ritm lent și creșterea nu este incluzivă, lucrurile încep să se degradeze până la ruptură. S-au rupt din punct de vedere economic, s-au rupt din punct de vedere social, s-au rupt din punct de vedere politic și s-au rupt financiar. Pentru a spune că Noua Normalitate va dura încă cinci ani, trebuie să presupunem că aceste rupturi nu vor conta, dar ele contează.

Însă, din nou, vedem și câteva semne încurajatoare pentru o redresare globală sincronizată.

Cred că această creștere este reală pentru că avem patru motoare importante ale creșterii globale, toate mergând la o treaptă superioară: SUA crește cu 3,3%, Europa se așteaptă la o rată de creștere de la 2% până la 2,5%, pentru prima dată după o perioadă foarte îndelungată, și mai avem Japonia și China care s-au stabilizat la o nouă rată de creștere de aproximativ 5% până la 6%. Acest lucru este binevenit pentru prima jumătate a anului 2018.

Și mai departe de asta?

Cel puțin sigur aspect este cât de durabilă este această redresare. Parțial ea reflectă o vindecare, iar o altă parte reflectă factori temporari, conjuncturali.

Ce înseamnă acest lucru pentru perspectiva economiei globale și a piețelor financiare?

Mai degrabă decât să văd o continuare a Noii Normalități, cred că lumea se apropie de un punct critic. Ne îndreptăm spre o intersecție în formă de T, care are trei implicații fundamentale: Prima este că drumul pe care suntem este pe cale să se termine. Cel de-al doilea mesaj este că ceea ce urmează este foarte diferit de ceea ce am avut până acum. Și al treilea mesaj este că nu poate fi vorba decât doar de unul dintre aceste două lucruri. Este ca o bifurcație cu două variante: foarte bună sau foarte rea. Ori intrăm într-o perioadă de creștere înaltă și favorabilă incluziunii, ori intrăm în recesiune și cu instabilitate financiară reînnoită.

Când vom ajunge la acel punct critic?

Cred că, în următorii doi ani, vom merge deja pe una dintre cele două variante. Probabilitatea ca să alegem una dintre cele două este cam aceeași și asta face foarte dificil luarea deciziilor.

Ce va impune care este direcția pe care o vom urma la momentul de cotitură?

Diferența majoră va consta în ceea ce fac politicienii. Nu este o chestiune economică, este o problemă politică. Atunci când dezvolți lent o economie și într-o manieră non-incluzivă, politica furiei preia controlul și obții rezultate considerate foarte puțin probabile precum Brexit, alegerea președintelui Trump în SUA sau dificultățile întâmpinate de cancelarul Merkel în formarea unei noi coaliții de guvernământ. Iar lista este mult mai lungă. Uneori, politica furiei are ca rezultat victoria candidaților pro-reformiști, favorabili creșterii, precum președintele Macron în Franța. Alteori se materializează într-un rezultat foarte dezastruos, precum Brexit. Dar politica mâniei începe să domine, ceea ce înseamnă că establishmentul politic devine tot mai puțin sigur.

Cu toate acestea, unele temeri nu s-au concretizat. Acum un an, piețele financiare erau profund îngrijorate de alegerile din Franța, Olanda și Austria. Dar niciuna dintre aceste țări nu a ales candidatul populist al extremei drepte. Nu este această teamă de un val de populism supralicitată?

Eu nu o numesc populistă, eu o numesc anti-establishment. Există o mare diferență: în Franța, candidatul anti-establishment a câștigat. Președintele Macron a format un nou partid numit «En March». Nu numai că a câștigat alegerile, dar partidul său a măturat efectiv partidele pro-establishment din  adunarea națională. Brexit a fost și un vot anti-establishment, iar președintele Trump a fost un candidat anti-establishment. Deci nu este populism, este anti-establishment.

Care sunt consecințele acestor mișcări anti-establisment?

Mișcarea anti-establishment este ca o întrerupere tehnologică: scutură sistemul și-l duce într-un echilibru mai bun sau într-o situație mult mai gravă. În cazul lui Macron, ceea ce vedeți a fost un șoc care a dus la un echilibru mai bun. În cazul președintelui Trump, începem să vedem că legislativul american începe să ia măsuri pe care nu le-a putut lua de foarte mult timp. De aceea, Brexit va fi foarte important.

Ce e atât de important la Brexit?

Brexit poate fi folosit atât de UE, cât și de Marea Britanie pentru a-și rezolva propriile problemele. UE trebuie să înceapă să facă o mulțime de lucruri și Brexit a fost ca un semnal de trezire. Marea Britanie n-a fost niciodată total în UE, la fel ca într-o căsnicie completă. Marea Britanie a privit UE ca o mare zonă de liber schimb. Germania, pe de altă parte, consideră că UE este o uniune din ce în ce mai strânsă: economic, social și politic. Acestea sunt două viziuni foarte diferite și vor exista în continuare divergențe între aceste două viziuni. Deci, acum, odată ce treceți peste dificultățile pe termen scurt, există o oportunitate de a lucra efectiv la noi viziuni care sunt compatibile cu Marea Britanie în afara UE.

Cât va mai dura pentru a profita de această oportunitate?

Pentru Europa, există patru elemente critice: implementarea reformelor structurale pro-creștere, echilibrarea politicii fiscale în Europa, recunoscând că în anumite cazuri, cum ar fi Grecia, nivelul datoriei este prea mare și coordonarea politică regională și globală. Zona euro ar trebui să fie ca un scaun cu patru picioare. În schimb, este un scaun cu un picior și jumătate. Piciorul complet este uniunea monetară și funcționează bine. Jumătatea de picior este uniunea bancară dar care trebuie finalizată. Însă există alte două puncte în care aveți nevoie de decizii politice, și anume: integrarea fiscală și integrarea politică mai bună. Există probleme de coordonare a politicilor regionale și globale care trebuie abordate curajos.

Care sunt șansele ca acest lucru să se întâmple?

Un rezultat bun al Brexitului și votul împotriva establishmentului din Franța reprezintă ideile pe care se concentrează oamenii acum, referitor la ceea ce trebuie să facă Europa. Aveți posibilitatea unei conduceri Merkel-Macron în Europa. Germania are capacitatea de a fi liderul Europei, dar nu are voința. E mai ezitantă. Pe de altă parte, Franța are voința de a conduce, dar nu are într-adevăr abilitatea, deoarece economia sa este mai slabă. Puneți-i împreună și le aveți pe amândouă: voință și capabilitate. Deci, există o fereastră importantă care s-a deschis pentru a face ca lucrurile să meargă în direcția bună.

Și cum rămâne cu SUA? Ce impact vor avea reducerile de taxe asupra economiei americane?

Cred că este important să primim o reducere fiscală. Modificările fiscale ale întreprinderilor sunt importante și pot genera dezvoltare. Întrebarea cheie este ce vor face companiile: vor reacționa pozitiv și nu vor da pe neașteptate acționarilor profitul prin răscumpărare de acțiuni și prin dividende sau prin fuziuni și achiziții? Sau vor investi în instalații noi, în echipamente noi și în formarea personalului? Deci, accentul va trece la companii și de fapt sunt destul de optimist că se poate obține un rezultat pozitiv, de creștere.

Ca și în 2017, investitorii vor urmări cu atenție ce se întâmplă în 2018 în politică. Care este părerea dvs. despre piețele financiare după un an excepțional de bun?

Piețele au fost condiționate să cumpere pe fiecare scădere (pe românește strategia de investiție la bursă este: cumpără pe scădere, vinde pe creștere n.r.), indiferent de cât de ridicate erau prețurile activelor și indiferent cât de decuplate erau prețurile activelor de la fundamentele economice. Asta poate dura pentru o vreme. Este nevoie de mult timp pentru a deraia această piață, deoarece strategia de a continua să cumperi pe scădere este foarte simplă și a fost foarte profitabilă în mod repetat – și nu există nimic care să arate că piețele sunt mai mult decât o strategie simplă care este în mod repetat profitabilă. Dar când se oprește, apare un gol de aer care vine după acest avânt.

Dar ce ar putea cauza un asemenea accident?

Întrebarea este de ce este nevoie pentru a schimba condiționarea investitorilor, convingerea că fiecare scădere este o oportunitate de cumpărare. Această condiționare este atât de adâncă încât nu este nevoie doar de un șoc, ci de un șoc major pentru a speria oamenii. O posibilă sursă pentru acest lucru ar putea fi un șoc geopolitic major. Avem o situație geopolitică foarte neobișnuită. Coreea de Nord este imprevizibilă și este foarte dificil pentru piețe de a include în preț riscul reprezentat de Coreea de Nord. De asemenea, sunt schimbări în Arabia Saudită, care sunt foarte importante. Deci avem o mulțime de factori geopolitici pe care trebuie să îi monitorizăm.

Ce altceva ar putea provoca un astfel de șoc major?

Un accident de politică. Majoritatea economiștilor sunt de acord că astăzi ei înțeleg mai puțin trei chestiuni esențiale, decât au făcut-o vreodată în cariera lor: productivitatea muncii, stabilirea salariilor și inflația, despre care președintele Fed, Janet Yellen, spune că sunt «un mister». Aceste trei aspecte esențiale pentru economie și pentru elaborarea politicilor sunt foarte incerte. Deci, atunci când aveți acest grad ridicat de incertitudine, riscul unei greșeli de politică, crește.

Unde se poate observa cel mai mare risc al unei greșeli politice?

Deoarece motoarele de creștere în economiile dezvoltate nu sunt foarte puternice, nici o țară sau regiune nu este dispusă sau capabilă să trăiască cu o monedă puternică pentru o lungă perioadă de timp. Elveția simte asta mai mult decât oricine altcineva. Atunci când o monedă se apreciază și rămâne puternică pentru un timp este ca un cartof fierbinte: doriți să o aruncați altcuiva. Ați văzut acest lucru repetându-se în 2017: dolarul s-a apreciat, iar în ianuarie, președintele Trump s-a plâns că moneda este prea puternică. Deci cartoful fierbinte a fost aruncat la BCE. Apoi, euro s-a apreciat și ați auzit BCE spunând că moneda era prea puternică. Deci, cartoful fierbinte continuă să fie aruncat de la unul la altul și asta pentru că motoarele de creștere reală nu sunt suficient de puternice.

În plus, pentru prima dată de la criza financiară, băncile centrale iau în serios normalizarea politicilor. Vor reuși să facă asta cu bine?

În lumea dezvoltată, avem trei categorii de bănci centrale: una este Fed, care a majorat ratele dobânzilor pentru a cincea oară în decembrie. De asemenea, a încetat să mai cumpere obligațiuni și a început un plan de reducere a bilanțului. Împrumutând o expresie de la Ray Dalio, dintr-un alt concept, toate acestea au fost ceea ce eu numesc o „normalizare frumoasă”. Aceasta înseamnă că Fed a reușit să facă toate acestea fără a perturba piețele financiare și fără a deraia creșterea economică. Aceasta este o mare realizare și punctul meu de vedere este că acest lucru poate continua.

Cum rămâne cu celelalte categorii de bănci centrale?

Cealaltă extremă este Banca Angliei. Dacă vă gândiți la Jocurile Olimpice, pe grade de dificultate, Banca Angliei se confruntă cu un grad foarte mare de dificultate. Ea are cea mai grea situație dintre oricare altă bancă centrală și aceasta este stagflația: creșterea inflației concomitent cu stagnarea dezvoltării. Asta pune o bancă centrală într-o poziție foarte dificilă pentru a lua decizii de politică monetară.

Și cine se află la mijlocul acestui spectru?

În categoria de mijloc sunt trei bănci centrale importante: BCE, Banca Japoniei și Banca Poporului a Chinei. Toate trei încep să se simtă mai încrezătoare în normalizarea politicilor, dar au mult mai multe provocări decât Fed. Deci, chestiunea-cheie pentru economia globală și pentru piețele financiare în 2018 este ceea ce se va întâmpla dacă nu doar Fed, ci patru bănci centrale sistemice încearcă să-și normalizeze politicile monetare în același timp. Dacă este vorba doar de Fed, șansele sunt destul de bune că poate realiza o normalizare frumoasă. Dar dacă sunt patru bănci centrale care sunt importante din punct de vedere sistemic, acestea ridică mult mai multe provocări pentru economia globală și pentru piețele financiare.

În plus, există schimbări importante în leadership. În februarie, Jerome Powell va prelua conducerea Federal Reserve și, în curând, zvonurile vor începe să apară în legătură cu succesiunea șefului BCE, Mario Draghi, al cărui mandat se va termina în 2019.

Adăugați la aceasta Banca Populară Chineză și Fed New York. Deci, aveți o întreagă schimbare în conducerea băncilor centrale importante din punct de vedere sistemic. În cele din urmă, este vorba despre punctul dvs. de vedere, al instituțiilor, și există două puncte de vedere: primul este că atunci când schimbați oamenii, schimbați instituțiile și, prin urmare, fiecare schimbare devine foarte importantă. A doua perspectivă este că instituțiile influențează oamenii: indiferent cine sunteți, atunci când intrați în BCE, în Rezerva Federală, în Fed New York sau în Banca Populară Chineză, există o instituție întreagă, cu un personal și cercetare de anvergură, echipa și procesele care vă influențează. Așa că veți obține mult mai multă continuitate decât ați avea altfel. Cred că a doua caracterizare este cea corectă. Cu excepția cazului în care sunt provocări majore, ca atunci când am intrat într-o criză. În timp de criză, valoarea individuală a conducătorilor contează cel mai mult pentru că trebuie să ia decizii rapide.

Sunt zvonuri că veți fi nominalizat vicepreședinte al Rezervei Federale de către Casa Alba. Cum comentați?

Vă voi dezamăgi și îmi cer scuze pentru asta. Permiteți-mi să spun că atunci când am citit știrea că mă aflu printre mai mulți candidați, am fost foarte onorat că sunt pe lista respectivă. Asta-i tot ce am de gând să spun.

Să schimbăm subiectul atunci. Cum ar trebui să se pregătească investitorii pentru acea intersecție în T pe care ați descris-o la începutul conversației noastre?

Revenind la această distribuție bimodală despre care am vorbit la început, investitorii trebuie să fie pregătiți pentru oricare din cele două variante, până când vom avea mai multe indicii cu privire la direcția în care ne vom îndrepta. Deci, nu trebuie să facem față doar unei incertitudinii, ci unei incertitudini neobișnuite sau o incertitudine radicală, așa cum o numește Mervyn King, fostul guvernator al Băncii Angliei. În astfel de cazuri, științele comportamentale pot ajuta foarte mult și există trei tipuri de greșeli atunci când vine vorba de luarea deciziilor: negarea, reformularea și ceva numit inerție activă.

Ce vreți să spuneți cu acestea?

Cel mai bun exemplu de inerție activă este IBM. În ajunul revoluției pentru PC, IBM a identificat faptul că PC-ul va fi extrem de perturbator pentru modelul lor de afaceri. Ei au înțeles că se confruntau cu o distribuție bimodală și că nu mai puteau funcționa în același mod. Așa că au ajuns la concluzia că ar trebui să ocupe spațiul PC-ului și că ar fi trebuit să-și creeze lanțul de producție pe verticală pentru PC-uri. Această strategie a fost identificată corect. De asemenea, IBM a fost marcă de lider în domeniul tehnologiei, a avut bugete masive de cercetare și dezvoltare și a fost foarte profitabilă. Și totuși, IBM aproape a dat faliment. De ce? Pentru că atunci când au încercat să pună în aplicare această strategie, ei au fost trași înapoi de procesele existente. Rezultatul a fost că IBM a fost mâncat viu, mai întâi de Compaq și apoi de HP. Dacă nu s-ar fi reinventat complet, ei nu ar exista astăzi.

Ce pot învăța investitorii din aceasta?

Că au nevoie de o mulțime de analize pe scenarii diferite și trebuie să-și pună întrebări dificile. Nu este de ajuns doar „ce poate să meargă bine?” Ne place tare mult să ne punem această întrebare. De asemenea, suntem buni la întrebarea „Ce fel de greșeală aș putea să fac?” Dar întrebarea pe care nu o punem niciodată este: „Ce greșeală nu pot ca să-mi permit să fac?” Aceasta este o întrebare foarte dificilă, deoarece vă identificați cu un eșec masiv și găsiți chestia asta ca fiind mult prea greu de suportat.

Deci, cum putem evita un eșec masiv când vine vorba de compoziția unui portofoliu?

Trebuie să aveți această combinație de rezistență și agilitate. Se numește portofoliu halteră. Deci, pe măsură ce piețele publice devin din ce în ce mai costisitoare, luați o parte din acești bani și transformați-i în cash și echivalentul lui. Aceasta este partea dvs. de reziliență.

Și ce e cu cealaltă parte a halterei?

Cealaltă distribuție necesită o mare rezistență: vrei să rămâi în joc pentru că cu cât rămâi mai mult, cu atât sunt mai multe oportunități. 2008/09 a fost un exemplu perfect pentru asta. Dacă ai putut să rămâi în joc, ceea ce înseamnă că nu ai fost forțat să faci lucruri nedorite în momentul nepotrivit, ai avut oportunități masive. Astăzi, aveți aceste oportunități în investiții pe care alte persoane nu le pot accesa cu ușurință. De exemplu ar fi piețele ipotecare din țările în curs de dezvoltare sau fondurile de investiții care investesc în infrastructură. Dar majoritatea oamenilor consideră că acest lucru este dificil de făcut deoarece astfel de investiții nu sunt ușor accesibile. De aceea, ei au fost trași înapoi, ca IBM la începutul anilor ’80, în încercarea de a face mai mult decât ceea ce au făcut.

Preşedintele Klaus Iohannis a promulgat miercuri legea bugetului de stat şi pe cea privind bugetul asigurărilor sociale de stat pe anul 2018, însă şeful statului atrage atenţia asupra unor vulnerabilităţi, transmite Administrația Prezidențială.

„Preşedintele Klaus Iohannis atrage însă atenţia asupra unor vulnerabilităţi ale bugetului anului 2018 şi asupra provocărilor cadrului fiscal-bugetar actual, având în vedere că România are nevoie de un buget credibil şi echilibrat, care să urmărească în mod consecvent menţinerea obiectivelor fundamentale de stabilitate macroeconomică, predictibilitate şi sustenabilitate fiscal-bugetară”, se arată în comunicatul Administraţiei Prezidenţiale.

Şeful statului subliniază că, pentru România, este esenţial ca politicile fiscal-bugetare „să reintre pe un culoar de responsabilitate şi prudenţă, iar decidenţii politici şi guvernamentali să nu repete greşelile sau tentaţiile unor politici exuberante, precum cele de dinaintea crizei economice, astfel încât bunăstarea românilor să nu fie afectată pe termen mediu şi lung”.

„Ţara noastră trebuie să evite capcana unei creşteri economice nesustenabile, bazate în principal pe consum, deficite bugetare şi acumularea de datorie publică”, arată el.

Potrivit preşedintelui Iohannis, construcţia bugetară, ca element procedural, ignoră recomandările pe care Comisia Europeană le-a formulat în contextul procedurii de deviaţie semnificativă a deficitului bugetar şi, conform acestor recomandări, bugetul naţional era indicat să revină pe calea consolidării fiscale, prin ajustări anuale ale deficitului bugetar de 0,5% din PIB.

El indică faptul că bugetul anului 2018 este construit, la fel ca şi în 2017, pe o ţintă de deficit bugetar la limita pragului de 3% din PIB, potrivit Pactului de Stabilitate şi Creştere, însă menţionează că deficitul bugetar ajustat ciclic se va adânci în 2018, ceea ce indică faptul că „România încă nu se apropie, ci se îndepărtează de obiectivul bugetar pe termen mediu”.

Şeful statului subliniază că analiza proiectului de buget pentru 2018 a evidenţiat anumite vulnerabilităţi ale construcţiei bugetare atât pe partea de venituri, cât şi pe partea de cheltuieli.

Astfel, el menţionează că, în ceea ce priveşte veniturile bugetare, analizele de specialitate arată că proiecţia unei creşteri a încasărilor din TVA de 16% este una mult prea optimistă, din cel puţin două considerente. Pe de o parte, preşedintele Iohannis subliniază că experienţa fiscală a anului 2017 a arătat că, în ciuda unei creşteri economice peste cea prognozată iniţial, care a ajuns la 7% pe primele 9 luni ale anului – fiind bazată preponderent pe consum – veniturile fiscale, inclusiv încasările din TVA, sunt chiar mai mici decât cele estimate în Legea bugetului pentru anul 2017. În acelaşi timp, el spune şi că prognozele economice indică încetinirea în 2018 a ritmului de creştere economică, inclusiv a consumului.

Preşedintele Klaus Iohannis consideră că prioritatea Guvernului trebuie să fie îmbunătăţirea semnificativă a colectării veniturilor fiscale.

„Preşedintele Klaus Iohannis avertizează că nu este suficient ca bugetul să prevadă doar pe hârtie alocări investiţionale, ci trebuie ca investiţiile să fie şi realizate conform programării bugetare, într-un cadru de prioritizare adaptat obiectivelor esenţiale de investiţii, în special în infrastructură”, arată el.

Şeful statului menţionează că, deşi investiţiile din fonduri europene sunt estimate mult peste nivelul anului 2017, prevederile bugetare în materie de investiţii naţionale (cheltuielile de capital) sunt în continuare unele dintre cele mai scăzute, ca pondere în PIB şi dă ca exemplu faptul că anii 2017 şi 2018 se caracterizează prin cele mai mici ponderi în PIB ale cheltuielilor de capital (2,2%, respectiv 2,3%) din ultimii 10 ani.

El punctează și faptul că „accentuarea presiunilor inflaţioniste din economie la o rată a inflaţiei de peste 3% anual, în paralel cu scumpirea creditului prin creşterea ratelor dobânzii şi cu deprecierea monedei naţionale, atrag reducerea puterii de cumpărare a populaţiei şi creează vulnerabilităţi economice suplimentare, de natură a impune abordări responsabile şi evaluări realiste, atât în fundamentarea şi execuţia bugetară, cât şi la nivelul politicilor economice, în general”.

Şeful statului menţionează şi că, în contextul unor ample modificări fiscale – îndelung contestate în ultimele luni de către partenerii sociali – este important ca abordările fiscal-bugetare pentru 2018 să refacă acea predictibilitate economică necesară investitorilor şi mediului de afaceri, astfel încât încrederea în economia României să revină pe un trend pozitiv.

„Bugetul pentru anul 2018 este bazat pe o serie de modificări fiscale, adoptate abia către sfârşitul anului 2017, în încercarea coaliţiei PSD-ALDE de a se încadra în programul de guvernare: unificarea sistemului de contribuţii sociale la nivelul angajatului, dar şi reducerea consistentă a impozitului pe venit, de la 16% la 10%, măsură de relaxare fiscală prin care românii anticipează creşterea veniturilor lor, într-un climat de stabilitate şi predictibilitate”, completează Iohannis.

În cincea zi a manifestațiilor împotriva regimului de la Teheran, numărul morților a trecut de 12. Președintele Rouhani a făcut apel la calm și a spus că apără dreptul poporului iranian de a protesta cu ocazia unei intervenții la postul public de televiziune.

Numărul victimelor variază, în funcție de sursă, dar se pare că 12 oameni ar fi murit până acum. Oficialități locale au declarat agenției semioficiale de presă Mehr News că patru persoane au fost ucise duminică noapte, din care două călcate de o mașină de pompieri în orașul din vestul țării, Dorud. La televiziunea de stat s-a anunțat că 10 oameni au murit în timpul luptelor forțelor de securitate cu protestatari înarmați cu puști care au atacat posturi de poliție și baze militare.

Raportul oficial nu precizează locul unde au avut loc aceste incidente violente și nici nu a oferit dovezi care să susțină cele afirmate.

Președintele Hassan Rouhani, încercând să dezamorseze situația, a apărat din nou dreptul poporului iranian de a demonstra.

„Protestele reprezintă o oportunitate, nu reprezintă o amenințare”, a declarat el, potrivit agenției semi-oficiale Students News. Legitimarea celui mai puternic val de disidență din Iran în anii ani a venit la doar câteva ore după ce guvernul a limitat accesul la social media care a fost o sursă majoră de informații – și eventual dezinformare – despre proteste.

Manifestațiile și primele ciocniri cu forțele de securitate au început joia trecută în orașul Mashhad din nord-est, și vizau inițial proasta conducere a economiei țării. Dar, după o zi, accentul s-a mutat împotriva conducătorilor religioși și a forțelor de securitate ale statului care susțin linia dură a islamiștilor. Pe înregistrările video difuzate pe site-urile de socializare precum cel iranian, denumit Telegram, dar și pe Twitter și Instagram se văd protestatari care cer plecarea de la putere a Liderului Suprem, Ayatolahhul Ali Khamenei, care deocamdată nu a comentat public despre această mică revoluție împotriva sa.

Luni seară, în capitala țării, Teheran, sute de polițiști păzeau aproximativ 100 de tineri, bărbați și femei, lucru mai puțin obișnuit pentru un stat islamic, care scandau „Forțe de securitate, sprijiniți-ne! Moarte dictatorului!”. Pe românește ar suna „securitatea e cu noi!”

Opoziția fățișă față de conducătorii țării este deosebit de rar întâlnită în Iran, dar a izbucnit într-un moment în care prețurile și șomajul cresc abrupt, iar disensiunile dintre Iran și SUA s-au agravat.

Președintele SUA Donald Trump a impus sancțiuni suplimentare Iranului și a amenințat că va denunța unilateral acordul nuclear internaţional încheiat în 2015 pentru garantarea unei utilizări paşnice a programului atomic al Iranului, acord prin care s-a pus capăt sancțiunilor economice și izolării țării.

Liderul american, care a scris de mai multe ori despre proteste, a declarat luni pe Twitter că Iranul „eșuează la toate nivelurile”. „Marele popor iranian este reprimat de mulţi ani. Vrea hrană şi libertate. Bogăţia Iranului este prădată, la fel şi drepturile omului. Este timpul pentru o schimbare”, a adăugat el.

Temutul și puternicul Corp Revoluționar al Gărzii Republicane Iraniane (IRGC) – care apără Revoluția Islamică care a adus la putere în 1979 pe ayatolahi  – a amenințat că va lua măsuri dure dacă mișcările de protest la adresa regimului de la Teheran nu încetează. Protestele populare sunt cele mai mari de la cele din 2009, provocate de alegerile considerate a fi fost manipulate în favoarea președintele antireformator de atunci Mahmoud Ahmadinejad. IRGC este corpul de elită al armatei iraniene, iar comandantul ei raportează direct ayatolahului Ali Kameney, liderul suprem al statului.

„Pumnul de fier al Teheranui a fost dezlănțuit” a spus luni, Farnaz Fassihi, un binecunoscut observator din Iran care a urmărit îndeaproape protestele din țară, și care a raportat că IRGC a anunțat că se ocupă de securitatea din Teheran după ce au apărut noi rapoarte oficiale că din mijlocul mulțimilor de demonstranți s-a deschis focul aspra forțelor de ordine și instituțiilor oficiale ale statului.

Manifestaţiile în Iran nu sunt decât „începutul unei mari mişcări” care ar putea căpăta o amploare mai mare decât cea din 2009, a apreciat avocata iraniană Shirin Ebadi, laureată a premiului Nobel pentru pace, într-un interviu publicat duminică de ziarul italian La Repubblica, citat de agenţia de presă Belga.

„Cred că manifestaţiile nu se vor termina prea devreme. Mi se pare că asistăm la începutul unei mari mişcări de protest care poate merge mai departe de valul din 2009. Nu m-ar mira ca aceasta să devină ceva mult mai mare”, a declarat Ebadi, care trăieşte în exil la Londra.

Cauzele revoltei sunt înainte de toate economice şi sociale. ”În Iran, şi asta nu este ceva nou, există o foarte gravă criză economică. Corupţia în toată ţara este la niveluri înspăimântătoare. Sfârşitul unor sancţiuni legate de acordul asupra programului nuclear cu UE şi SUA în 2015 nu a adus beneficii reale populaţiei, contrar a ceea ce multă lume aştepta”, explică avocata Ebadi.

Tot luni, premierul israelian Benjamin Netanyahu a transmis un mesaj televizat adresat Iranului prin intermediul canalului de internet YouTube, prin care transmitea „succes poporului iranian în căutarea nobilă a libertății” – ceea ce ar putea avea un efect negativ asupra protestelor, având în vedere că autoritățile din Teheran au acuzat liderii opoziției că slujesc intereselor străine și sunt în cârdășie cu „dușmani” țării precum Arabia Saudită și Israel.

Din acest motiv, Netanyahu a negat în mod expres că Israelul ar fi responsabil pentru tulburările sociale, așa cum a sugerat anterior președintele iranian Hassan Rouhani într-un alt discurs difuzat la TV mai devreme în aceeași zi.

Șefa Fondului Monetar Internațional, Christine Lagarde a declarat că în anul 2018 creșterea economiei mondiale va fi „,mai puternică și mai bine repartizată” între statele lumii, continuând procesul început după criza economică din anii 2007-2008, consemnează agenţia EFE, preluată de Agerpres.

„În anul 2017, pentru prima dată după mult timp, ne revizuim în creştere previziunile privind creşterea economică în lume. Recuperarea va fi mai puternică, mai bine repartizată şi nu vor profita de pe urma ei doar marile state emergente”, a subliniat Lagarde într-un interviu publicat duminică de săptămânalul „Le Journal du Dimanche”.

Creşterea economică mondială de 3,6% prognozată de FMI pentru anul care începe presupune „revenirea la nivelurile medii ale celor două decenii premergătoare marii crize financiare din 2007-2008”, a mai indicat Christine Lagarde.

Ea consideră că economia din zona euro e „consolidată puternic”, față de acum un deceniu în urmă, iar euro „evoluează bine”. Dar uniunea monetară – „o creație magistrală unică, ce reprezintă o alternativă la China și SUA” – trebuie să se implice și în proiecte sociale și de cooperare în țări din afara UE.

Referindu-se la SUA, Christine Lagarde a apreciat că această ţară şi-a atins pragul potenţialului maxim de creştere economică, de circa 2%, pe care-l va putea depăşi numai printr-o creştere a productivităţii, ceea ce în opinia ei este „dificil”.

În acelaşi timp, şefa FMI a reiterat apelurile acestei organizaţii ca autorităţile chineze să controleze extinderea acordării creditelor pentru companiile ‘care nu sunt întotdeauna solide, unii ajungând să le califice chiar „zombi’”.

În ce priveşte Africa, directoarea generală a FMI crede că poate fi „atât continentul viitorului, cât şi al dramelor”, iar evoluţia sa va depinde de politicile de dezvoltare şi de capacitatea de a controla explozia demografică.

Trei sferturi dintre români consideră că în țară lucrurile merg într-o direcție greșită, aproape jumătate (45%) spun că 2017 a fost mai prost decât precedentul, iar 46% cred că 2018 va fi și mai prost, arată un sondaj IRES, intitulat „Bilanțul politic al anului 2017”, sau „De ce detestă românii politica?”

Anul 2017, care a urmat alegerilor parlamentare, trebuia să fie unul fără probleme pentru partidul sau coaliția câștigătoare. „Este anul în care funcţionează aşa-numita lună de miere pentru cei care iau puterea”, subliniază Vasile Dâncu, directorul IRES.

Optimismul prevala la sfârșitul anului trecut, 54% dintre români credeau că 2017 va fi un an mai bun decât 2016 și doar 18% erau pesimişti. Peste 40% dintre români credeau că vor trăi mai bine și doar 28% că vor trăi mai prost.

Evoluțiile de pe scena politică internă, care au dezamăgit o bună parte din populație au determinat creșterea încrederii în UE cu 7% și în Președinte cu 10%, pe fondul prăbușirii încrederii în Parlament, Guvern și în partidele politice.

După doar un an de guvernare, PSD-ALDE a reușit stabilirea unui record istoric: procentajul celor care consideră că țara merge într-o direcție bună s-a prăbușit la 17%, un minim istoric. Anul începuse cu o apreciere pozitivă a direcţiei de peste 35%.

„Aproape 60% dintre români sunt, la final de an, nemulţumiţi de felul în care trăiesc. E adevărat, media este ridicată de cei cu studii superioare din eşantion, precum şi de către cei tineri”, se mai arată în concluziile studiului.

http://[scribd id=368019804 key=key-KIXJ9eqGCo2eYxkzy43r mode=scroll]

Mai mult de jumătate dintre români, 59%, se declară deloc mulțumiți sau nu prea mulțumiți de felul în care trăiesc, procentul celor foarte mulțumiți sau destul de mulțumiți fiind de 40%.

Cei mai mulți nemuțumiți se regăsesc în rândurile celor cu studii elementare și medii. În ceea ce privește evaluarea lui 2017 comparativ cu precedentul, 45% dintre cei chestionați spun că anul a fost mai prost, pentru 30% a fost la fel, iar 24% spun că a fost mai bun.

Întrebați cum cred că for trăi peste un an, 46% dintre intervievați au răspuns că vor trăi mai prost, 24% cred că vor trăi la fel, iar 25% consideră că vor trăi mai bine.

La întrebarea „Cum credeți că va fi anul 2018 pentru România, în comparație cu acest an?”, 46% au răspuns că anul va fi mai prost, 24% că va fi la fel și 28 % că va fi mai bun.

Cei mai mulți români, 27%, au fost îngrijorați în 2017 de criza politică, 24% de creșterea prețurilor, 15% de boală, 13% de lipsa locurilor de muncă, 6% de lipsa veniturilor, 5% de nesiguranța locului de muncă, 4% de lipsa de perspectivă, 2% de singurătate, 3% de altceva, iar 1% spun că nu au fost îngrijorați de nimic.

Pentru 8% dintre cei intervievați, cel mai important eveniment al lui 2017 a fost moartea Regelui Mihai, tot 8% fiind și procentul celor pentru care cel mai important eveniment al anului a fost reprezentat de protestele din ianuarie – februarie. Pentru 5% cel mai important eveniment a fost Ziua Națională, iar pentru 4% creșterea salariior sau a pensiilor, urmate de Ordonanța 13/Legile justiției – 3%, schimbarea Guvernului Grindeanu și criza politică – 2%, preluarea puterii de către PSD – 1%. Mai mult de jumătate, însă, 53%, nu știu sau nu răspund, iar 7% nu consideră că au existat eveniment importante în 2017.

Un procentaj de 56% dintre cei chestionați spun că nu sunt deloc mulțumiți de politica românească în 2017, iar 34% spun că nu sunt prea mulțumiți, 8% fiind destul de mulțumiți și 1% foarte mulțumiți. Aproape o treime dintre români, 30%, consideră că evenimentul politic major al lui 2017 a fost schimbarea legilor Justiției, 28% – manifestațiile împotriva Ordonanței 13, 17% – majorarea salariilor din mediul bugetar, 12% – schimbarea Guvernului Grindeanu, 8% – reforma fiscală inițiată de Guvern, 1% – altul, iar 4% nu știu sau nu răspund.

În topul încrederii în instituții, pe primul loc se află Uniunea Europeană cu 51% declarând că au multă și foarte multă încredere, urmată în ordine de primar – 49%, mass media – 43%, președintele țării – 39%, BNR – 30%, organizații neguvernamentale – 26%, FMI – 21%, prim-ministru – 20%, Parlament – 15%, partidele politice – 10%. Responsabil pentru felul în care au mers lucrurile în 2017 în România este considerat de 47% dintre repondenți Guvernul, în timp ce 23% consideră că este Parlamentul, 22% președintele și 4% BNR.

În ceea ce privește țările cu care românii consideră că trebuie să avem o relație mai bună, ordinea este Germania (64%), SUA  (57%), Franța (45%), Marea Britanie (38%), Italia (34%), Moldova (29%), Spania (29 %), Rusia (24%), Ungaria (22%), Ucraina (21 %).

Pentru 20% dintre cei chestionați, cea mai mare realizarea a ultimilor 100 de ani este ieșirea de sub comunism, urmată de Marea Unire – 15%, aderarea la UE – 8%, regimul comunist – 7%, alte opțiuni situându-se la 1%, în timp ce 32 % nu știu sau nu răspund.

Cel mai mare eșec al ultimilor 100 de ani este considerat de 10% Revoluția din 1989, urmată de liderii de după 1990 – 8%, era comunistă – 7%, conducerea actuală – 5%, perioada post-comunistă, distrugerea industriei – 4%. 19% dintre cei chestionați consideră că prioritatea guvernanților în umrătorii 10 ani ar trebui să fie crearea locurilor de muncă, 14% – creșterea nivelului de trai și respectarea promisiunilor, dezvoltarea economică – 9%, creșterea veniturilor populației – 5%, îmbunătățirea stării sistemului de învățământ – 4%, combaterea corupției – 4%, îmbunătățirea stării sistemului snaitar și dezvoltarea infrastructurii rutiere câte 3 %, legi coerente și stabilitate politică câte 2%. Alte opțiuni au fiecare câte 1%.

Studiul a fost realizat în perioada 6 – 8 decembrie, pe un eșantion multistratificat, probabilist, de 1627 de subiecți cu vârsta peste 18 ani, prin metoda CATI (Computer Assisted Telephone Interviewing). Eroarea maximă tolerată este de +/- 2,5%

Considerat odată ca vedeta companiei Airbus, gigantul A380 – răspunsul întârziat și exagerat al Europei la 747 Jumbo Jet – este în pericol de a fi scos din producție de către consorțiul aerospațial european, dacă nu se reușește încheierea unui contract profitabil cu compania aeriană Emirates din Dubai, relatează Reuters.

Conform informațiilor obținute de Reuters, Airbus elaborează planuri de urgență pentru a opri treptat producția de avioane de pasageri de tipul A380 , cea mai mare aeronavă comercială din lume.

Momentul adevărului pentru Airbus începe să se întrevadă la doar 10 ani de la livrarea primului A380. Viitorul unuia dintre simbolurile internaționale ale Europei atârnă acum doar de un fir de păr, în ciuda unei investiții majore pentru reproiectarea cabinei avionului, care a fost finalizată în această lună.

„Dacă nu se încheie niciun contract cu Emirates, Airbus va începe procesul de încetare a producției A380”, a declarat o persoană implicată în negocieri despre planurile menționate. Unul dintre furnizorii importanți a adăugat că o astfel de măsură este cât se poate logică din cauza cererii slabe.

Considerate până nu demult, mărci emblematice pentru companiile aeriene, cererea pentru jumbo jeturi cum ar fi A380 – care a fost produs pentru a concura cu Boeing 747 – a scăzut, deoarece liniile aeriene au optat pentru aeronave mai mici, cu doar două motoare, cu consum redus de combustibil iar întreținerea lor este mai ieftină.

Emirates a fost o excepție notabilă de la această tendință. Compania aeriană a susținut mult timp modelul A380 și a comandat în total peste 142 de aeronave. Dar, potrivit Reuters, discuțiile dintre Airbus și Emiratele cu privire la o nouă comandă pentru 36 de super jumbo în valoare de 16 miliarde de dolari au eșuat luna trecută la Dubai Airshow. Negocierile s-au reluat – dar un contract ferm pentru noile avioane este departe de a fi sigur.

Într-un amuzant carusel, deși companiile aeriene, cum ar fi British Airways, și-au exprimat interesul pentru modelul A380, Airbus este reticent în a menține fabricile în funcțiune fără certitudinea că ar primi o comandă masivă din partea Emirates. Pe de altă parte, Emirates ezită să comande mai multe avioane fără asigurări de la Airbus că producția acestui model va continua cel puțin încă un deceniu.

Indferent dacă Emirates va decide să cumpere sau nu, un lucru este sigur: ca să se justifice continuarea producției acestui jumbo jet, Airbus trebuie să mai vândă cel puțin încă 30 de unități – poate chiar mai multe – pentru a compensa discounturile tot mai mari pe care le solicită potențialii clienți, dat fiind concurența tot mai acerbă din partea companiei rivale, Boeing.

Însă dacă negocierile cu Emirates reușesc, Reuters crede că există speranța continuării producției A380. Pe măsură ce numărul de zboruri crește la nivel mondial, iar capacitatea aeroporturilor este limitată la numărul de aterizări și decolări, Airbus spune că se așteaptă ca popularitatea jumbo jeturilor să crească din nou.

La sfârșitul lunii noiembrie, Airbus primise 317 de comenzi pentru A380 din care onorase 221, urmând să mai producă și să vândă încă 96 de aparate de zbor. Dar, bazat pe intențiile sau pe starea financiară a liniilor aeriene, cel mai probabil că 47 din aceste comenzi vor fi anulate, conform surselor din industria aeronautică, ceea ce reduce la jumătate numărul avioanelor pentru care există clienți siguri.

Din acest motiv, Airbus are nevoie să vândă cel puțin încă 30 de superjeturi pentru a mai menține producția încă 10 ani, poate chiar mai multe pentru a-și acoperi din discounturile pe care le oferă clienților.

Pentru a elimina decalajul, Airbus intenționează să reducă producția la șase pe an după 2019, după ce va fabrica 12 în 2018 și opt în 2019, chiar dacă producția acestora va însemna pierderi pentru companie, dezvăluia recent Reuters. Iar responsabilul-șef cu producția, Fabrice Bregier, a confirmat în această lună că Airbus intenționează să reducă ritmul livrărilor la 6-7 pe an.

Dacă Airbus decide să stopeze producția, unii analiști cred că Emirates va solicita Airbus să-i livreze restul de 41 de aeronave pe care le are deja comandate și că va încerca să-și mențină flota de super jeturi cât mai mult timp în exploatare. Dar odată cu încetarea construirii de noi A380, multe dintre aparatele care sunt în prezent în uzul liniilor aeriene vor fi pensionate cu mult timp înainte de a-și epuiza timpul programat de zbor.

În ultima zi de tranzacționare a anului, moneda națională a stabilit cea mai redusă cotație în raport cu euro, cursul stabilit de Banca Națională a României fiind de 4,6597 lei/euro, în creștere cu 0,9 bani (0.19%) comparativ cu ziua precedentă.

Perechea EUR/RON a fost tranzacționată astăzi pe piața interbancară în intervalul 4,6483 – 4,6626. Minimul anterior fusese stabilit în urmă cu aproape o lună, pe 21 noiembrie, când BNR a anunțat un curs de 4,6551 lei/euro.

Potrivit ING, leul s-a depreciat pe un volum mare al tranzacțiilor și un interes ridicat pentru achiziția de euro.

Leul a avut, de altfel, cea mai proastă performanță din regiune în acest an. Euro a încheiat cu 2,7% peste moneda națională, spre deosebire de o cotație aproape identică în cazul forintului maghiar și o depreciere de 5,2% față de zlot și de 5,3% față de coroana cehă.

Moneda națională a performat slab mai ales pe finele anului, când a stabilit o serie de recorduri negative. Astfel, în 14 noiembrie leul era cotat la 4,6482, cel mai slab nivel după august 2012, când USL a forțat suspendarea președintelui Traian Băsescu.

Slăbiciunea leului din ultima perioadă este pusă mai degrabă pe seama efectelor politicii fiscale, care a dus la creșterea importurilor de bunuri de consum, ceea ce a dezechilibrat contul curent, concomitent cu o creștere mai accelerată a prețurilor decât cea anticipată.

Leul s-a apreciat, în schimb, în fața dolarului american, cursul fiind stabilit de BNR la 3.8915 lei, mai mic cu 0,80 de bani (-0,21%), in comparație cu ședința precedentă, când un dolar american valora 3,8995 de lei.

Francul elvețian a fost cotat la 3,9900 de lei, in creștere cu 1,49 bani (0,37%), comparativ cu valoarea de 3,9751 lei, stabilit in ședința precedentă.

Gramul de aur s-a scumpit, vineri, cu 28,81 de bani (0,17%), pana la 162,3147 lei, de la 162,0266 lei, cat se stabilise joi.

Plata în acelaşi cont unic a contribuţiilor sociale, precum şi a impozitului pe profit/venit/dividende, a impozitului pe veniturile microîntreprinderilor sau impozitul specific unor activităţi va intra în vigoare începând cu 1 iulie 2018.

În acest sens, Guvernul a aprobat joi o ordonanţă de urgenţă care prelungeşte cu şase luni termenul de intrare în vigoare a normei privind efectuarea plăţii obligaţiilor fiscale administrate de organul fiscal central într-un singur cont unic, respectiv de la 1 ianuarie 2018 la 1 iulie 2018.

Executivul precizează că, până la 1 iulie 2018, vor putea fi utilizate cele două conturi unice valabile până la 31 decembrie 2017.

„Măsura are scopul să protejeze contribuabilii de bună-credinţă, care vor evita astfel riscul depunerii de cereri pentru corectarea erorilor din documentele de plată sau de calculare a obligaţiilor fiscale accesorii în cazul nevalabilităţii plăţii”, se arată într-un comunicat al Guvernului transmis Agerpres.

Conform sursei citate, amânarea termenului de aplicare s-a stabilit având în vedere modificările legislative recent adoptate în domeniul fiscal, care implică din partea contribuabililor conformarea la noile cerinţe de raportare şi îndeplinire a obligaţiilor declarative şi de plată.

În prezent, în unul dintre cele două conturi de la Trezorerie, sunt achitate impozitul pe profit/venit/dividende, impozitul pe veniturile microîntreprinderilor sau impozitul specific unor activităţi, iar în celălalt sunt plătite contribuţiile la pensie, sănătate şi şomaj, se mai arată în comunicat.

Gazprom, cel mai mare furnizor de gaze naturale al UE, vrea să-și păstreze poziția de lider pe piața europeană și în 2018, cu exporturi de cel puțin 180 miliarde de metri cubi de gaze, anunțînd planuri ambițioase de extindere. Importurile de gaze naturale lichefiate (GNL) vor crește, dar fără să ia din cota de piață a Gazprom.

Președintele executiv adjunct al Gazprom, Alexander Medvedev, a declarat că gigantul gazelor naturale din Rusia vrea să vândă minimum 180 de miliarde de metri cubi de gaze către UE anul viitor. Aceasta ar însemna a doua performanță istorică, după ce anul acesta a exportat peste 190 de miliarde mc, record istoric.

„Bineînțeles că sunt afaceri, nu sport” a declarat Medvedev într-un interviu dat la Sankt Petersburg. Totuși aceasta este „o etapă nouă” în istoria companiei.

Gazprom acoperă o treime din necesarul de gaze naturale al Europei și reprezintă cea mai importantă piață a Rusiei și totodată cea mai profitabilă, care a furnizat venituri de aproximativ 37 miliarde de dolari în acest an. Strângerea legăturilor cu compania sprijinită activ de către Kremlin, contrastează puternic cu intensificarea tensiunilor din planul politic și militar.

Oficialii din întreaga Europa acuză Rusia de aproape orice, de la amestecul în alegeri la incursiunile neprietenoase în spațiul aerian și al zonelor de coastă ale navelor și avioanelor militare. La începutul acestei luni, forțele armate ale UE au avertizat asupra pericolului de avariere de către submarinele rusești a cablurilor de comunicații submarine din Atlantic, care ar afecta grav internetul și comerțul internațional.

Uniunea Europeană și-a îndreptat atenția asupra diversificării surselor de energie provenite din afara Rusiei și solicită extinderea porturilor pentru a primi nave încărcate cu  gaze naturale lichefiate din SUA. Producția americană a crescut rapid, transformând SUA într-un potențial producător de GNL la mijlocul anilor 2020, conform estimărilor Agenției Internaționale pentru Energie.

Gazprom acuză SUA că își politizează interesele economice în UE impunând noi sancțiuni la începutul acestui an care vizează proiectele construirii de conducte. Însă până în prezent gigantul energetic rus nu este amenințat de o concurență serioasă în Europa.

Cu toate că cererea UE de gaze depinde de vreme și de dezvoltarea economică, este probabil ca aceasta să crească anul viitor, pe măsură ce producția internă scade, iar prețul cărbunelui se redresează, făcând importurile de la Gazprom mai competitive, a spus Medvedev. Rusia are cel mai mare potențial pentru a satisface cererea suplimentară, a mai spus el.

Medvedev a recunoscut că Europa poate prelua mai multe importuri de GNL, mai ales atunci când cererea depășește capacitatea furnizorilor prin conducte. În Marea Britanie, importurile de gaze prin conducte sunt aproape de nivelele maxime și există puține depozite disponibile care să ofere flexibilitatea sistemului. Executivul de la Gazprom a mai declarat că livrările efectuate prin conducte vor rămâne mai competitive decât GNL.

America Latină și Asia rămân până acum piețe prioritare pentru GNL, în special din S.U.A., pe fondul prețurilor mai ridicate de acolo, a spus Medvedev. „Acest lucru se aplică atât pe piețele tradiționale, cât și pe cele noi – China, India, Pakistan, Bangladesh, Vietnam”.

„O piață globală de GNL încă nu există”, a spus el. „Există trei mari piețe regionale – America, Europa și Asia – cu o mare diferență de preț. Un supliment de preț asiatic va rămâne în vigoare deoarece cererea din regiune este în plină expansiune. ”

Deficitul bugetului general consolidat s-a majorat la 10,2 miliarde de lei (1,21% din PIB) după primele 11 luni ale acestui an, de la 6,6 miliarde de lei (0,79% din PIB) în primele 10 luni, conform datelor furnizate de Ministerul Finanţelor.

Raportat la aceeași perioadă a anului trecut, deficitul bugetului general consolidat aproape s-a dublat, de la 5,5 miliarde de lei (0,72% din PIB) în 2016, la 10,2 miliarde de lei în primele 11 luni din acest an.

Veniturile bugetului general consolidat, în sumă de 228,2 miliarde lei, reprezentând 27,1% din PIB, au fost cu 11% mai mari, în termeni nominali, faţă de aceeaşi perioadă a anului precedent. S-au înregistrat creşteri faţă de anul trecut la încasările din contribuţiile sociale (+16,6%), din impozitul pe salarii şi venit (+8,5%) şi din veniturile nefiscale (+22,1%).

Încasările din impozite şi taxe pe proprietate au scăzut cu 11,1% faţă de perioada similară din 2016, scăderea fiind determinată, în principal, de eliminarea de la 1 ianuarie 2017 a impozitului pe construcţii speciale. Încasările din alte impozite şi taxe pe bunuri şi servicii au crescut cu 39,7% faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut, creşterea fiind determinată, în principal, de evoluţia încasărilor aferente contribuţiei datorate pentru medicamente, precum şi pentru contractele cost-volum/cost-volum-rezultat finanţate din bugetul Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate.

În ceea ce priveşte veniturile din TVA, comparativ cu anul anterior, se observă o recuperare în ultimele luni a decalajului înregistrat în primul semestru la nivelul încasărilor, astfel că se înregistrează o uşoară creştere faţă de aceeaşi perioadă a anului 2016, respectiv cu 1,5%, în condiţiile în care încasările au fost afectate atât de reducerea cotei standard de TVA de la 24% la 20% începând cu 1 ianuarie 2016, măsură care s-a reflectat în încasările din luna februarie 2016, cât şi de reducerea din februarie 2017 a cotei standard de TVA de la 20% la 19%, precizează MFP.

„Cheltuielile de personal au crescut cu 21,3% faţă de aceeaşi perioadă a anului precedent fiind determinate de majorările salariale acordate în a doua parte a anului 2016 (…) şi de creşterile salariale acordate în 2017, respectiv creşterea cu 15% a salariilor din sănătate şi din educaţie de la 1 ianuarie 2017, a personalului plătit din fonduri publice din instituţiile şi autorităţile publice ale administraţiei publice locale care beneficiază de majorarea cu 20% începând cu 1 februarie 2017, majorarea salariului de bază minim brut pe ţară garantat în plată de la 1.250 lei la 1.450 lei din 1 februarie 2017, majorarea cu 30% a salariilor personalului din bibliotecile naţionale şi muzee naţionale începând cu iunie 2017, majorarea cu 15% a soldelor de funcţie ale personalului militar începând cu iunie 2017, majorarea cu 10% a salariilor de funcţie ale poliţiştilor începând cu 1 octombrie 2017, precum şi aplicarea începând cu 1 iulie 2017 a prevederilor din Legea-cadru nr.153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice”, precizează comunicatul instituţiei.

Cheltuielile cu asistenţa socială au crescut faţă de anul precedent cu 12,9%, fiind influenţate, în principal, de majorarea cu 5,25% a punctului de pensie de la 1 ianuarie 2017, ajungând la 917,5 lei, şi cu 9% de la 1 iulie 2017 a punctului de pensie, ajungând la 1.000 lei, precum şi măsurile ce au fost aprobate în timpul anului 2016 care au contribuit la sporirea cheltuielilor sociale; majorarea şi modificarea modalităţii de stabilire a indemnizaţiei lunare pentru creşterea copilului şi stimulentul de inserţie.

Totodată, cheltuielile cu bunuri şi servicii au crescut cu 1,7% faţă de aceeaşi perioadă a anului precedent, creşterea reflectându-se la bugetul asigurărilor sociale de stat, precum şi la bugetele locale şi bugetele instituţiilor autofinanţate. Potrivit ministerului citat, dobânzile sunt cu 0,5% mai mari faţă de aceeaşi perioadă a anului precedent.

Cheltuielile pentru investiţii, care includ cheltuielile de capital, precum şi pe cele aferente programelor de dezvoltare finanţate din surse interne şi externe, au fost de 17,5 miliarde lei, respectiv 2,1% din PIB.