În prima parte a acestui articol am început să prezentăm modul în care regimurile fiscale în Uniunea Europeană încurajează investițiile pentru explorarea zonelor de frontieră tehnologică și investițiile în exploatarea zăcămintelor mature și marginale de petrol și gaze. Continuăm să prezentăm o radiografie comparativă a acestor regimuri fiscal, în speranța că părțile interesate din administrația centrală română dar mai ales experții ANRM iau la cunoștință și țin cont de astfel de realități europene.

Convingerea mea este că, mai ales acum, în toiul repornitelor dezbateri pe cadrul fiscal general românesc, o discuție serioasă, bine argumentată, pe subiectul impozitării proiectelor de investiții în zone strategice și de frontieră tehnologică, generatoare de profit pe termen lung dar generatoare de locuri de muncă și de venituri bugetare odată cu începerea investițiilor, este mai sănătoasă pentru economie decât discutarea creșterii economice pe baza consumului și a pompării de lichiditate în piață prin simpla majorare a salariilor bugetare. Scriam anterior că investițiile publice și sprijinirea investițiilor private au ca rezultat direct creșterea economică de durată, sănătoasă, cu sporirea locurilor de muncă, a veniturilor bugetare și a nivelului de trai general.

ANRM lucrează, împreună cu Ministerul de Finanțe, la legea care va stabili viitorul regim de redevențe și de impozitare a industriei de petrol și gaze. Politicienii se întrec pe sine în discursuri populiste menite să cumpere voturi, dar al căror efect este de fapt neînțelegerea publică a argumentelor sănătoase care stau la baza construirii unui regim fiscal destinat proiectelor de investiții de anvergură și foarte costisitoare, al căror ROI (câștig viitor, n.a.) se realizează departe în timp, dar al căror efect imediat se măsoară, cum spuneam, în locuri de muncă, în creștere economică susținută, în venituri bugetare sigure și constante: industria de petrol și gaze este temelia „pușculiței bugetare” din care aceeași politicieni se grăbesc să majoreze salarii și cheltuieli în ani electorali, uitând că pușculița trebuie consolidată. Există multe exemple în state ale Uniunii Europene unde „pușculița bugetară” este protejată și încurajată să crească organic, prin facilități fiscale menite să sprijine investițiile în zonă de frontieră tehnologică sau în zăcăminte mature. Deși politicienii orbiți de propriul populism susțin adesea că redevențele în România sunt mai mici decât în Uniunea Europeană, studiile arată contrariul: avem redevențe la petrol și gaze peste media europeană, iar baza pentru redevențe este mai mică în multe țări în comparație cu România și se aplică scutiri de la plata accizelor. Să vedem:

În Germania (Saxonia Inferioară, Schleswig-Holstein): Redevențele datorate sunt mai mici din cauza scăderii din baza de taxare a costurilor pentru colectarea, procesarea și transportarea țițeiului și gazelor, incluzând până la 18% costuri generale și administrative. În Irlanda și Italia, redevențele sunt construite luându-se în calcul valoarea la gura sondei iar costurile de colectare, comprimare și procesare a hidrocarburilor sunt deduse din valoarea brută a hidrocarburilor, determinându-se baza redevențelor. În Polonia, pe noul regim fiscal, valoarea fiscală a pierderilor calculate pentru CIT, care expiră, reduce suma redevențelor datorate. În Italia, Franța, Olanda: 0% sau redevențe reduse se aplică de asemenea pentru zăcămintele cu producție mai mare, pentru cantități care corespund pragurilor minime.

Pe de altă parte, Italia, Germania, Austria, Olanda, Polonia aplică scutire de la plata redevențelor pentru consumul intern de gaze al operatorilor. În cazul evaluării țițeiului și gazelor: Redevențe calculate în general în funcție de valoarea hidrocarburilor în perioada curentă, în timp ce în România, redevențele pentru producția de țiței se calculează pe baza maximului dintre prețul de referință (cotații medii ale ultimelor 3 luni) și prețurile realizate.

Totodată, statele member ale Uniunii Europene acorda scutiri de la plata accizelor în cazul explorării zăcămintelor mature sau de frontieră tehnologică: De exemplu, Danemarca și Marea Britanie (zăcăminte Offshore) nu accizează gazele naturale și consumul intern de motorină. Franța și Austria (zăcăminte Onshore) nu accizează consumul intern de gaze naturale și de motorină pentru operațiunile upstream. În România, accizele sunt aplicate consumului intern de gaze și motorină.

Regimul impozitării profitului pentru explorare și pentru costurile de investiții:

În funcție de tipul costului, avem situații deosebite. De exemplu, pentru explorare, în statele UE: – Cheltuielile de explorare sunt deductibile 100% la înregistrarea în contabilitate pentru impozitul pe profit (CIT – corporate income tax), pentru următoarele jurisdicții: Marea Britanie, Danmarca, Olanda, Italia, Irlanda. Totodată există exemple de țări care au stimulente fiscale adiționale pentru CIT:

• Germania: Studiile de explorare și costurile pentru sondele fără succes pot fi înregistrate drept cheltuieli
• Austria: Costurile pentru studiile de explorare se pot deduce atunci când survin. Costurile pentru forarea sondelor sunt deductibile imediat în cazul în care nu sunt încununate de succes
• Bulgaria: Costurile de explorare se deduc la înregistrare în contabilitate
• Spania: Costurile de explorare se amortizează până la 50% pe an.

În România, sondele de explorare cu succes au amortizare pe unitate de producție, sondele de explorare eșuate au amortizate în 5 ani de la declararea lor ca fără succes, iar cheltuielile de explorare sunt amortizate în 5 ani de la înregistrarea în contabilitate.

Dacă ne referim la alte investiții:
În Marea Britanie și Irlanda există 100% deductibilitate pentru investiții când acestea se înregistrează. Avem exemple de țări cu amortizare rapidă:

• Polonia: 5 ani amortizare pentru sonde și platforme de producție
• Italia: 15% amortizare anuală pentru costurile de dezvoltare, inclusiv sonde
• Danemarca:15-25% amortizare degresivă anual
• Olanda: Amortizare pe parcursul a 5 ani pentru imobilizările corporale
• Spania: Deductibilitate conform factorului de epuizare a rezervelor și 50% amortizare pentru anumite costuri de dezvoltare
• Germania: 8/15 ani amortizare pentru costurile legate de sonde

În România, amortizarea este calculată în concordanță cu metoda unității de producție (UOP) pe durata concesiunii (30 ani + 15 ani extensie posibilă). Amortizarea începe când activele sunt puse în funcțiune, ceea ce poate fi semnificativ întârziat față de când au fost înregistrate costurile. Valoarea fiscală rămasă neamortizată a activelor nu poate fi dedusă când sondele și alte facilități sunt abandonate sau demolate și continuă să fie dedusă folosind aceleași metode de amortizare.

Detalii și pe www.ropepca.ro