spot_img
AcasăOpiniiOlanda, punct de inflexiune pentru Europa


Olanda, punct de inflexiune pentru Europa

Săptămâna trecută, alegătorii olandezi au dat o lovitură populismului de extremă-dreapta. Partidul pentru Libertate (PVV), partid eurosceptic și anti-imigrație, condus de Geert Wilders, a obținut un număr de locuri substanțial mai mic față de cât se anticipa. Astfel, rezultatul din Olanda reprezintă un start promițător într-un an cu alegeri critice pentru Europa.

Așadar, Olanda va fi condusă acum de o coaliție moderată de centru-dreapta, formată din Partidul pentru Libertate și Democrație (VVD) conservator-liberal, Partidul Creștin Democrat (CDA) și social-liberalii din Partidul Democrații 66 (D66). Partidele creștine mai mici – sau, mai puțin probabil, verzii de stânga – se vor alia în afara acestei coaliții. Mark Rutte, liderul VVD, este foarte posibil să își păstreze funcția de prim-ministru.

Afirmarea unei politici moderate va reprezenta un lucru bun pentru Olanda – și pentru Europa. Noul guvern olandez probabil că va continua să urmărească implementarea unor reforme structurale importante, inclusiv o revizuire demult așteptată a sistemului întortocheat de impozitare din Țările de Jos. Cea mai bună abordare pentru o asemenea reformă ar putea să fie introducerea unei rate unice de impozitare și eliminarea sistemului complex de taxare, ajungându-se în modul acesta la un sistem mai transparent și eficient, în paralel punându-se bazele unui fundații pentru o creștere economică mai accelerată pe termen lung.

Datorită excedentului bugetar mare al Olandei, noul guvern va putea, de asemenea, să investească mult mai mult atât în infrastructura umană, cât și în cea fizică – eforturi necesare susținute de cele două partide principale din coaliția de la guvernare. Autoritățile s-ar putea, de asemenea, să continue demersurile în privința agendei digitale a țării, în implementarea căreia au început să lucreze principalele ministere încă de la lansarea acesteia în luna august a anului trecut. Continuarea progreselor în acest domeniu, în care Olanda este deja un lider la nivel european, va stimula creșterea factorului de productivitate totală.

Mai mult decât atât, este probabil ca noul guvern să adopte o abordare, deși critică, totuși constructivă în ceea ce privește Uniunea Europeană și moneda unică. Acest lucru semnifică faptul că Țările de Jos s-ar putea să sprijine și să vină cu soluții la provocările majore cu care se confruntă UE în prezent, începând cu criza refugiaților. Având în vedere faptul că acordul dintre UE și Turcia referitor la stoparea fluxurilor de refugiați spre vest s-a dovedit fragil și ineficient, se prea poate ca olandezii să caute o soluție mai durabilă pentru această problemă.

Toate acestea sunt foarte diferite față de agenda promovată de Wilders, care s-a focusat pe  scoaterea Olandei din UE și închiderea granițelor (în special pentru musulmani). Respingerea de către olandezi a acestei agende are o mare semnificație, deoarece ar putea indica faptul că retorica de tip populist de dreapta, care a convins britanicii să voteze pentru părăsirea UE de către Marea Britanie și americanii să-l aleagă pe Donald Trump ca președinte ar putea să-și piardă atractivitatea.

În acest caz, șansele ca Frontul Național din Franța, partid de extremă dreaptă condus de Marine Le Pen, sau Alternativa pentru Germania (AfD, partid anti-imigrație, dreapta radicală) să câștige alegerile din acest an ar putea fi în scădere. În timp ce UE ar putea să supraviețuiască unui guvern eurosceptic în Olanda, nu ar avea nici o șansă în fața unor astfel de guverne în Franța sau Germania.

De fapt, dacă Uniunea Europeană s-ar reorienta către o traiectorie mai sustenabilă, ar avea nevoie de ambii membri ai axei franco-germane – care a fost dintotdeauna esențială pentru progresul în integrarea europeană – și de întreg sprijinul acesteia, oferind acel fel de conducere politică implicată care lipsește la nivelul UE de o bună bucată de timp. Ei trebuie să fie „purtătorii de speranță”, în cuvintele lui Max Weber, care creează o ancoră pentru stabilitatea economică, socială și politică și de coeziune.

În acest sens, criticile recente la adresa lui Trump și premierului britanic Theresa May ar putea să fie de fapt un lucru bun, pentru că au ajutat să ducă Franța și Germania mai aproape una de cealaltă. Provocările economice, în aparență neîncetate, cu care s-a confruntat UE ar putea ajuta de asemenea în a inspira un leadership dedicat; la urma urmei, UE s-a bazat de-a lungul istoriei pe crize pentru a impulsiona dezvoltarea.

În prezent, progresul presupune crearea unor noi mecanisme pentru coordonarea politicilor fiscale și structurale din țările aflate pe excedent sau deficit. Acest lucru ar necesita, în primul rând, o coordonare economico-politică eficientă între Franța și Germania – un efort care ar avea o mare însemnătate pentru restabilirea încrederii și încurajarea integrării într-un cadru cu mai multe viteze.

Guvernul olandez are de asemenea un rol foarte important. Pentru restabilirea încrederii în Europa va fi nevoie și de acordul țărilor care înregistrează excedente, precum Olanda și împreună cu Germania, să extindă cheltuielile cu infrastructura (cu ajutorul Băncii Europene de Investiții). La rândul lor, țările cu deficit bugetar, precum Franța și Italia, ar trebui să adopte reforme structurale pe piețele muncii și de mărfuri, stimulând astfel potențialul creșterii economice.

Uniunea Europeană se află într-un punct critic al istoriei sale. Dacă alegătorii francezi și germani urmează exemplul olandezilor, prin alegerea de lideri capabili să dea dovadă de viziune politică reală și leadership, atunci alegerile din acest an ar putea fi un moment de cotitură politică: momentul în care Uniunea începe în cele din urmă să urmărească serios integrarea și reforma de care are așa mare nevoie.

Copyright: Project Syndicate 2017 – Europe‚ Dutch Turning Point?



























RELATED ARTICLES