”România 2020, independentă energetic?”

0
67
”România 2020, independentă energetic?”








Recent s-a făcut din nou auzită vocea ministrului delegat pentru Energie. Cu ton categoric și chiar imperativ,  Răzvan Nicolescu cerea directorilor din companiile energetice de stat să respecte ordinul prin care companiile sunt obligate să elaboreze strategii de dezvoltare pentru următorii zece ani precum obligativitatea realizarii programelor de investiții prevăzute în bugetele de venituri și cheltuieli aprobate pentru anul în curs. La momentul redactării acestui articol, două dintre cele patru capitole ale strategiei, adică analiza de sector şi angajamentele europene pe care le are România sunt deja finalizate și, potrivit ministrului delegat pentru energie Răzvan Nicolescu, urmează să fie supuse dezbaterii publice. Înainte de alegeri, ministrul spunea că nu doreşte să publice cele două capitole, aşteptând să treacă alegerile prezidenţiale, pentru ca să nu ”ajungem să ne batem joc de munca pe care au făcut-o un număr de experţi români. După alegeri o să începem această dezbatere publică, oricine va avea posibilitatea să comenteze, să critice, să facă sugestii care să ne ajute să avem un document cu adevărat util, nu unul care să fie pus într-un sertar şi uitat acolo”, spunea ministrul delegat pentru Energie, Răzvan Nicolescu, citat la 5 noiembrie 2014 de Ziarul Financiar.  Departamentul pentru Energie a trimis la începutul anului chestionare către experţi şi jucătorii din piaţa energiei, solicitând sugestii pentru construirea strategiei cu bătaie până în 2035.

Strategia urmează să plece de la o analiză a stării actuale a sistemului energetic românesc, a angajamentelor asumate de România ca stat membru al Uniunii Europene, și trebuie să ia în considerare scenariile şi tendințele de dezvoltare a sistemului energetic autohton, precum și opţiunile strategice şi de politică energetică pe care le are România.

Potrivit  site-ului Energynomics.ro, la baza noii strategii, stau zece principii enunțate de autorități. În primul rând este strategic pentru România să păstreze un mix energetic echilibrat, ca o bună premisă pentru asigurarea securităţii energetice a ţării. Apoi, există perspective reale ca România să-şi îmbunătăţească independenţa energetică sau chiar să devină independentă energetic în preajma anului 2020, mai ales, datorită zăcămintelor din Marea Neagră, chiar dacă va continua, cel mai probabil, să fie dependentă într-o oarecare măsură de importurile de ţiţei. În al treilea rând, strategia pleacă de la faptul că în perioada 2014-2024, România ar trebui să încurajeze dezvoltarea prudentă a energiilor regenerabile, cu un accent pe biomasă, ţinând cont că investiţiile în eolian şi fotovoltaic s-au dezvoltat mult prea rapid şi într-o manieră nesustenabilă în ultimii ani. În următorii ani, instalarea de noi capacităţi de producţie a energiei electrice în eolian şi fotovoltaic ar putea cauza probleme semnificative în funcţionarea sistemului. De asemenea, experții care întocmesc documentul și care au stabilit principiile de bază susțin că o prioritate în domeniul regenerabilelor ar putea să vizeze identificarea unei alternative la combustibilii clasici folosiţi în sectorul transporturilor. Pe locul patru în decalogul noii strategii energetice stă dezvoltarea energiei nucleare – considerată esenţială pentru realizarea obiectivelor europene vizând reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră. La rândul său, cărbunele ar putea rămâne o sursă importantă pentru asigurarea securităţii energetice a României, chiar dacă ponderea acestuia în mixul energetic se va diminua, fiind afectată de creşterea consumului de energie.

În documentele de inițiere a strategiei energetice se menționează că România are un potenţial mare în ceea ce priveşte eficienţa energetică, potenţial care trebuie valorificat eficient, inclusiv în domeniul clădirilor. Piaţa de energie din România ar putea fi integrată în preajma anilor 2019 – 2020 în piaţa Uniunii Europene, în condiţiile în care proiectul creării unei politici energetice europene comune va fi accelerat. Nu în ultimul rând, implementarea regulilor de guvernanţă corporativă în companiile de stat trebuie să fie accelerată şi, în acelaşi timp, să fie completată de realizarea unei analize privind posibilitatea de consolidare a industriei energetice româneşti într-o manieră care să fie viabilă economic şi să ţină cont de orientările strategice ale României în regiune pe termen mediu şi lung.

Ce mi s-a părut interesant este că documentul care anticipează modul de întocmire a strategiei energetice stipulează că România trebuie să încurajeze investitorii din domeniul energetic în păstrarea interesului pentru industria energetică autohtonă, asigurând un cadru stabil şi predictibil. România are la ora actuală toate premisele pentru a putea deveni un jucător regional în domeniul energetic, potrivit majorităţii celor care au transmis puncte de vedere Departamentului pentru Energie în cadrul primei etape de consultare şi dezbatere publică, citate de Energynomics.ro.

Prin comparație cu documentul prezent, m-aș întoarce puțin în timp să descifrăm câteva dintre enunțurile din ultima ”Strategie pentru România”, întocmită de BERD și aprobată de Bordul Director al Băncii Europene pentru Reconstrucție și Dezvoltare la 28 februarie 2012. Evident, totul pleacă de la analiza economică a momentului: pe atunci economia românească ieșea greu încercată din criza economică globală, după ce a înregistrat o recesiune puternică în anul 2009, productivitatea scăzând cu peste 6% iar investiţiile directe cu peste 60%. O revenire economică modestă s-a făcut simţită în anul 2011, datorită exporturilor şi anului agricol, care a fost unul neaşteptat de bun. Perspectiva macroeconomică pe termen scurt a României era incertă, în special în lumina turbulenţelor reapărute atât pe pieţele globale cât şi în interiorul zonei euro în cea de a doua jumătate a anului 2011. Cu toate acestea, pe termen mediu, BERD considera că România are un potenţial solid de convergenţă cu UE, având în vedere că produsul intern brut pe cap de locuitor în ceea ce priveşte paritatea puterii de cumpărare era unul dintre cele mai scăzute din UE, situându-se la 45% din media UE, cu condiţia să se înregistreze progrese în domeniul reformelor structurale şi instituţionale. Printre dificultăţile majore de tranziţie (care, susținea banca, ar putea fi abordate cu sprijin şi asistenţă financiară din partea BERD) se număra și restructurarea sectorului energetic şi creşterea eficienţei şi durabilităţii energetice. O parte însemnată a sectorului energetic al României este în continuare (și astăzi, 2014) deţinută de stat şi trebuie să fie restructurată şi/sau privatizată, în vederea stimulării investiţiilor şi promovării eficienţei. În ciuda îmbunătăţirilor din ultimii ani – spunea analiza BERD din februarie 2012, România este încă o economie bazată pe consum intensiv de energie şi trebuie să înregistreze progrese suplimentare în ceea ce priveşte trecerea la o economie eficientă şi cu un nivel redus de emisii de carbon. O observație firească este că situația nu s-a schimbat fundamental.

Având în vedere faptul că România este o economie bazată pe consum, este importantă introducerea de noi produse şi procese în sectoare precum cel de producţie şi cel agroindustrial, atât în cadrul companiilor autohtone cât şi în al celor deţinute de entităţi străine. Perspectivele viitoare de creştere depind de asemenea de dezvoltarea competitivităţii, creşterea capacităţii de export, producţia internă destinată substituirii produselor de import şi de ameliorarea mediului de afaceri, în scopul atragerii mai multor investiţii străine într-un mediu din ce în ce mai competitiv.

Priorităţile BERD până în 2015 în ceea ce privește sectorul energetic românesc decurg din consolidarea rolului sectorului privat în ceea ce priveşte generarea de creştere economică, stimularea investiţiilor, furnizarea de servicii esenţiale şi promovarea competitivităţii şi inovaţiei în sectoarele corporatiste: Dezvoltarea unor politici şi investiţii energetice durabile, ținând cont de faptul că este evidentă nevoia de restructurare şi privatizare a societăţilor energetice de stat. De asemenea se impune tranziţia României către o economie bazată pe emisii reduse de carbon şi va spori securitatea energetică a acesteia prin sprijinirea producţiei de energie electrică din surse regenerabile şi inofensive pentru mediu cât şi prin susţinerea societăţilor care utilizează tehnologii cu consum redus de energie.

Revenind la piața actuală, aș mai face două precizări. Prima se referă la restructurarea sectorului energetic şi creşterea eficienţei şi durabilităţii energetice. O parte însemnată a sectorului energetic al României este în continuare deţinută de stat şi trebuie să fie restructurată şi/sau privatizată, în vederea stimulării investiţiilor şi promovării eficienţei. Chiar dacă există o autoritate de reglementare în cadrul sectorului energetic, există preocupări legate de independenţa acesteia şi de implementarea cadrului de reglementare pentru gaze naturale, dat fiind faptul că tarifele la gaze naturale nu reflectă costurile. În ciuda îmbunătăţirilor din ultimii ani, România este încă o economie bazată pe consum intensiv de energie şi trebuie să înregistreze progrese suplimentare în ceea ce priveşte trecerea la o economie eficientă şi cu un nivel redus de emisii de carbon.

Apoi, România a înregistrat progrese în ceea ce priveşte captarea potenţialului său de energie durabilă. Cu toate acestea, intensitatea energetică a României continuă să fie cu mult peste media statelor UE27 şi continuă să persiste lacunele şi obstacolele în calea investiţiilor în eficienţă energetică şi energie regenerabilă. Un aspect important este acela că preţurile la energie din anumite sectoare, cum ar fi cele din domeniul gazelor naturale, nu reflectă costurile (aşa cum prevede cadrul de reglementare) iar acest lucru ar putea crea distorsiuni care ar putea conduce la utilizarea ineficientă a energiei de către utilizatorii finali. Potrivit obiectivului UE privind energia regenerabilă, România trebuie să se asigure de faptul că cota sa de energie (electrică, termică şi de transport) obţinută din surse regenerabile va atinge o pondere de 24% din consumul final brut de energie al ţării până în anul 2020 (de la un nivel de 17,8% înregistrat în 2005 şi unul de 20,4% înregistrat în 2008). În cadrul Planului naţional de acţiune privind eficienţa energetică a României (REAP), România urmăreşte să obţină aproape 43% din producţia sa de energie electrică şi 22% din energia necesară pentru termoficare şi răcire din surse regenerabile până în anul 2020. Chiar dacă acest lucru este posibil din punct de vedere tehnic, capacitatea reţelei de electricitate a ţării creează anumite dificultăţi, iar pentru atingerea acestor obiective este necesară o implicare mai mare a sectorului privat. Obiectivul stabilit de UE pentru România în ceea ce priveşte economiile de energie electrică este de 9% până în 2016, contribuind astfel la obiectivul general al UE de 20% de economii de energie până în anul 2020.

Independența energetică a României depinde așadar de îndeplinirea criteriilor enunțate, regăsite atât în analizele externe cât și în strategia energetică națională. Documentele există, urmează să vedem care va fi congruența dintre acestea și voința politică a implementării strategiei.

Și, la final, doua grafice care arată felul în care sectorul energetic are o evoluție decuplată de creșterea economică. În Fig.1, vedem cum creșterea la nivel global al PIB capătă ritm mult mai altert în fața creșterii consumului de energie. La fel, nici consumul de gaze natural nu face excepție de la teoria decuplării de creșterea economică, o vedem în graficul din fig. 2.







LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here