Contribuția temporară de solidaritate prin care companiile din sectorul combustibililor fosili au fost obligate să plătească o parte din profiturile extraordinare obținute în criza energetică din 2022–2023 respectă dreptul Uniunii Europene, consideră avocatul general Athanasios Rantos. În trei concluzii prezentate joi, 22 octombrie, la Curtea de Justiție a UE, el susține validitatea cadrului european și explică în ce condiții pot fi admise taxele naționale contestate de companii din Belgia, Irlanda și Italia. Judecătorii nu sunt obligați să îi urmeze propunerile, iar hotărârile în cele trei dosare vor fi pronunțate ulterior.

Miza litigiilor este intervenția de urgență adoptată de Consiliul UE în octombrie 2022, pe fondul scumpirii energiei după invazia Rusiei în Ucraina. Statele trebuiau să colecteze o contribuție de la întreprinderile vizate din sectoarele țițeiului, gazelor naturale, cărbunelui și rafinăriilor sau să aplice măsuri naționale echivalente. Încasările urmau să finanțeze sprijin pentru consumatorii afectați de prețurile ridicate și alte măsuri de atenuare a crizei.

Cadrul european prevedea o cotă de cel puțin 33%, aplicată numai părții din profitul impozabil al exercițiului 2022 și/sau 2023 care depășea cu 20% media de referință. Pentru întreprinderile cu exerciții calendaristice, comparația era cu media profiturilor impozabile din 2018–2021. Contribuția se adăuga impozitelor obișnuite, fără să taxeze la această cotă întregul profit și fără să transforme pragul de 20% într-o cotă de impozitare.

Companiile au contestat atât posibilitatea UE de a introduce mecanismul printr-un regulament de urgență, cât și regulile naționale de aplicare. Curțile constituționale din Belgia și Italia, alături de High Court din Irlanda, au cerut Curții de Justiție să clarifice dreptul european în dosarele Varo Energy Belgium, Acea Produzione și Vermilion Energy Ireland.

Rantos consideră că intervenția putea fi adoptată în baza dispoziției din tratat care permite măsuri adecvate unei situații economice excepționale, mai ales când apar dificultăți grave în aprovizionarea cu energie. În interpretarea sa, obiectivul principal era răspunsul urgent și temporar la criză, nu armonizarea durabilă a impozitării. De aceea, Consiliul putea decide cu majoritate calificată, fără unanimitatea cerută în alte proceduri fiscale.

În dosarul italian, întrebarea centrală privește extinderea contribuției la întreprinderi care nu intrau în sectoarele enumerate de regulament, inclusiv producători și comercianți de electricitate. Potrivit lui Rantos, statele își păstrează competențele fiscale pentru asemenea situații, însă nu pot redefini liber contribuția europeană sub eticheta unei măsuri echivalente. Pentru sectoarele deja acoperite, măsura națională trebuie să păstreze norme și obiective similare și să genereze încasări comparabile sau mai mari. Extinderea către alte întreprinderi nu poate compromite aceste cerințe și trebuie să respecte dreptul UE.

Aceeași logică permite adaptări la structura economiei naționale. În analiza măsurii belgiene, avocatul general arată că absența sau importanța marginală a unor sectoare pe piața internă poate justifica un domeniu de aplicare mai restrâns. Această apreciere nu oferă însă statelor libertatea de a excepta arbitrar companii care ar trebui să contribuie.

Nici faptul că un producător de electricitate a fost deja supus plafonării veniturilor nu exclude, în principiu, o contribuție suplimentară. În cazul italian, instanța națională trebuie totuși să verifice condițiile aplicabile cumulului: proporționalitatea și nediscriminarea, acoperirea costurilor de investiții și de exploatare, precum și evitarea efectelor care ar descuraja investițiile. Concluziile nu echivalează cu o aprobare necondiționată a suprapunerii taxelor.

În Irlanda, disputa aduce în prim-plan momentul introducerii obligației. Rantos nu consideră retroactiv regulamentul european, adoptat înainte de încheierea exercițiului 2022: în opinia sa, o taxă introdusă în cursul anului se poate aplica profiturilor stabilite la închiderea acelui exercițiu. El apreciază și că regulile europene erau suficient de clare și previzibile pentru întreprinderile vizate.

Situația legii irlandeze este diferită. Aceasta a intrat în vigoare la 2 august 2023, dar a inclus și profiturile din anul 2022, deja încheiat. Avocatul general recunoaște expres efectul retroactiv, pe care îl consideră justificat în împrejurările dosarului prin interesul general și respectarea încrederii legitime a întreprinderilor. Contează, între altele, faptul că aplicarea contribuției pentru 2022 fusese anunțată înainte de sfârșitul acelui an. Verificările factuale îi revin instanței irlandeze.

Rantos examinează totodată cota irlandeză de 75% pe profitul excedentar și excluderea pierderilor anterioare anului 2018 din calculul acestei contribuții. În evaluarea sa, aceste elemente nu sunt, în sine, contrare dreptului de proprietate sau libertății de a desfășura o activitate economică, în condițiile concrete descrise în dosar. Pierderile istorice rămân deductibile la calculul impozitului obișnuit pe profit, iar caracterul proporțional al sarcinii trebuie apreciat prin efectele sale reale asupra contribuabililor.

Litigiul belgian privește și o contribuție calculată în funcție de cantitățile de produse petroliere prelucrate sau eliberate pentru consum. Pentru Rantos, faptul că petrolul este în practică importat nu transformă automat această sarcină într-o taxă vamală: obligația nu apare ca urmare a trecerii frontierei. Tratamentul trebuie însă să fie independent de originea produselor, fără impozitarea mai severă a importurilor și fără protejarea indirectă a producției naționale.

În privința ajutorului de stat, avocatul general propune o analiză raportată la obiectivul contribuției și la situația operatorilor comparați. El consideră că măsura belgiană nu introduce o diferență de tratament între întreprinderi aflate într-o situație comparabilă, sub rezerva aprecierilor factuale ale instanței naționale. Dimensiunea companiilor și cota lor de piață fac parte din această evaluare, fără să constituie o justificare generală pentru orice tratament fiscal diferențiat.

Pentru România, relevanța concluziilor ține de interpretarea cadrului european și a marjei lăsate statelor în aplicarea lui. Cele trei dosare nu privesc măsuri românești, nu soluționează litigii ale companiilor din România și nu stabilesc sume de plată sau de restituit acestora.

Curtea de Justiție va stabili interpretarea dreptului UE prin hotărârile care urmează. Instanțelor din Belgia, Irlanda și Italia le va reveni apoi soluționarea litigiilor naționale în lumina acestor răspunsuri.

Uniunea Europeană a exportat turbine eoliene în valoare de 3,1 miliarde de euro în 2025, cu 10,8% mai mult decât în 2024, potrivit datelor publicate de Eurostat la 20 octombrie. În același an, UE a importat panouri solare de 8 miliarde de euro, iar 98,6% din valoarea acestor importuri a provenit din China. Cifrele privesc schimburile cu țările din afara Uniunii, nu toate echipamentele produse sau instalate în Europa.

Dintre cele trei categorii de produse pentru energia verde analizate de Eurostat — turbine eoliene, panouri solare și biocombustibili lichizi — turbinele au avut cea mai mare valoare a exporturilor UE. Acestea au depășit importurile cu aproximativ 2,4 miliarde de euro, pe baza valorilor rotunjite publicate. Volumul exporturilor de turbine a crescut cu 9,5% față de 2024.

Totuși, importurile de turbine au avansat mai repede: cu 40,6% ca valoare, până la circa 700 de milioane de euro, și cu 69% ca volum. Cota Chinei a urcat de la 41,3% în 2024 la 59,6% în 2025, depășind India, care a furnizat 22,2% din importuri.

Principala piață externă pentru turbinele exportate din UE a fost Regatul Unit, cu aproximativ 31%, urmat de Statele Unite, cu 24%, Taiwan, cu 12%, și Turcia, cu 11%. Analiza detaliată Eurostat precizează că 14% din importurile și 12% din exporturile de turbine nu au putut fi atribuite public unui partener, din motive de confidențialitate.

La panouri fotovoltaice, dezechilibrul comercial este mult mai pronunțat. UE a importat de 8 miliarde de euro și a exportat de aproximativ 500 de milioane. Valoarea importurilor a scăzut cu 27,7%, în timp ce volumul s-a redus cu 4%, evoluție pe care Eurostat o asociază cu reducerea prețului mediu al panourilor importate.

Exporturile de panouri solare au scăzut cu 23,6% ca valoare, deși volumul lor a crescut cu 2,6%. Regatul Unit a primit aproximativ 27% din exporturile extra-UE, iar Ucraina și Elveția câte 18%. Ponderea de 98,6% a Chinei se referă la valoarea importurilor extra-UE de panouri, nu la toate panourile utilizate în Uniune.

Biocombustibilii lichizi au înregistrat scăderi în ambele sensuri ale comerțului. Importurile au valorat 2,7 miliarde de euro, cu 7,9% mai puțin decât în 2024, iar volumul s-a redus cu 11,6%. Exporturile au coborât la un miliard de euro, în scădere cu 45,9% ca valoare și cu 46,2% ca volum.

Malaysia a devenit principalul furnizor extern de biocombustibili lichizi, cu 21,9%, urmată de Statele Unite, cu 16,1%, Argentina, cu 12,4%, și Regatul Unit, cu 12,3%. Cota Chinei a scăzut de la 24,2% la 1,3%. Analiza detaliată Eurostat atribuie această schimbare taxelor impuse de UE. Comisia Europeană a anunțat în februarie 2025 taxe antidumping definitive între 10% și 35,6% pentru biodieselul din China, înlocuind măsurile provizorii din august 2024; combustibilii de aviație durabili au fost excluși din această măsură.

La exporturile UE de biocombustibili lichizi, Regatul Unit a reprezentat aproximativ 73%, iar Elveția 12%. Cota Statelor Unite ca destinație a scăzut de la 61% în 2024 la 1% în 2025. Eurostat explică această reducere prin schimbarea stimulentelor fiscale americane în favoarea combustibililor produși pe piața internă.

În total, cele trei categorii au generat importuri extra-UE de 11,4 miliarde de euro și exporturi de 4,6 miliarde. Acest bilanț privește grupele de produse selectate de Eurostat și nu întregul comerț cu tehnologii curate, componente sau materii prime pentru energie.

Datele provin din baza COMEXT și tratează UE ca pe un singur spațiu comercial: includ schimburile fiecărui stat membru cu țări terțe, fără comerțul dintre statele membre. Pentru România, ele oferă context despre concentrarea furnizorilor și evoluția comerțului european, dar nu stabilesc cota produselor chinezești în instalațiile naționale, numărul de turbine instalate ori capacitatea energetică adăugată.

Curtea Penală Internațională (CPI) și personalul său au primit colectiv Premiul Saharov pentru libertatea de gândire 2026, a anunțat joi, 22 octombrie, Roberta Metsola, președinta Parlamentului European, în plenul de la Strasbourg. Laureatul a fost ales de Conferința președinților. Distincția recunoaște activitatea Curții în apărarea dreptului internațional și a justiției, pe fondul sancțiunilor americane extinse asupra instituției la 9 octombrie.

Metsola a prezentat alegerea drept o reafirmare a sprijinului european pentru multilateralism, instituțiile internaționale și respectarea dreptului. Comunicatul Parlamentului precizează că premiul revine colectiv instituției și celor care lucrează pentru ea, nu unei singure persoane din conducerea CPI.

Curtea, cu sediul la Haga, este o instituție permanentă creată prin Statutul de la Roma. În condițiile prevăzute de acest tratat, ea investighează și judecă persoane acuzate de genocid, crime împotriva umanității, crime de război și crima de agresiune. Este o instanță de ultim resort, care completează jurisdicțiile penale naționale.

Sancțiunile americane se înscriu în regimul instituit de președintele Donald Trump prin ordinul executiv din 6 februarie 2025. După măsurile împotriva unor judecători și procurori, la 18 august 2026 OFAC, autoritatea americană care administrează sancțiunile financiare, a inclus-o pe lista persoanelor sancționate și pe președinta CPI, Tomoko Akane.

La 9 octombrie 2026, OFAC a adăugat Curtea însăși pe lista entităților sancționate. Regimul prevede blocarea bunurilor și intereselor patrimoniale aflate în Statele Unite ori în posesia sau sub controlul persoanelor americane și interdicții privind tranzacțiile, sub rezerva excepțiilor și autorizațiilor aplicabile.

Tot la 9 octombrie, OFAC a emis patru licențe generale care autorizează anumite operațiuni. Licența nr. 13 permite, în condițiile sale, tranzacțiile necesare menținerii sau închiderii operațiunilor, contractelor și acordurilor CPI până la 7 aprilie 2027, ora 00:01 pe coasta de est a SUA. Sunt incluse contribuțiile statelor părți, plățile salariale, asigurările de sănătate, chiriile și serviciile curente. Autorizația nu acoperă automat tranzacțiile care implică alte persoane sancționate separat.

Licența nr. 14 autorizează anumite telecomunicații, servicii de comunicare prin internet și programe informatice pentru activitatea instituției, cu respectarea condițiilor și a celorlalte restricții legale. Celelalte două licențe privesc plăți de pensii și anumite operațiuni referitoare la deținuții CPI. Sancționarea instituției nu echivalează, așadar, cu o interdicție imediată și fără excepții asupra tuturor serviciilor sale.

În reacția sa din 9 octombrie, CPI a respins sancțiunile, le-a descris drept o încercare de a-i perturba activitatea și a cerut statelor părți să ia măsuri concrete pentru continuarea acesteia. Curtea a subliniat că va continua să își exercite mandatul independent și imparțial.

Într-o declarație instituțională publicată la 22 octombrie, CPI a mulțumit Parlamentului pentru premiu. Curtea a afirmat că recunoașterea are o semnificație deosebită într-un moment de provocări fără precedent și a insistat asupra cooperării internaționale necesare exercitării mandatului său în serviciul justiției și al victimelor celor mai grave crime.

Conflictul cu administrația americană privește inclusiv mandatele de arestare emise de CPI la 21 noiembrie 2024 împotriva lui Benjamin Netanyahu și Yoav Gallant. Ordinul executiv american invocă aceste mandate și respinge exercitarea jurisdicției Curții asupra cetățenilor SUA și ai unor aliați fără consimțământul statelor respective. Aceasta este poziția administrației americane; emiterea mandatelor de către CPI nu reprezintă o condamnare penală.

În Uniunea Europeană, dezbaterea privește și protejarea operatorilor europeni care furnizează servicii Curții. Regulamentul european de blocare urmărește să contracareze efectele extrateritoriale ale legislațiilor străine enumerate în anexa sa, în condițiile prevăzute de regulament.

Parlamentul European a cerut în repetate rânduri activarea acestui instrument pentru protejarea CPI. Analiza serviciului său de cercetare din 19 octombrie explică faptul că extinderea protecției necesită un act delegat al Comisiei care să modifice anexa regulamentului. La briefingul din aceeași zi, Comisia a spus că discută măsurile posibile cu statele membre, fără să anunțe o decizie sau o dată de activare.

Acordarea Premiului Saharov este distinctă de această procedură: nu ridică sancțiunile americane și nu extinde automat protecția juridică europeană asupra celor afectați.

La 19 octombrie, Comisia pentru afaceri externe (AFET) și Comisia pentru dezvoltare (DEVE) au selectat trei candidaturi finaliste dintre cele șase nominalizări prezentate de grupurile politice. CPI și personalul său au fost nominalizați de Grupul Socialiștilor și Democraților.

Ceilalți finaliști au fost Tundu Lissu, avocat și lider al opoziției din Tanzania, și surorile iraniene Taraneh și Romina Rahimi, nominalizate în numele celor persecutați de regimul iranian. Lissu a fost propus de grupurile Partidului Popular European și Conservatorilor și Reformiștilor Europeni, iar surorile Rahimi de grupul Patrioți pentru Europa.

În rezoluția sa din 8 octombrie privind Iranul, Parlamentul a condamnat verdictele motivate politic și a cerut anularea sentințelor. Textul distinge între condamnarea la moarte a lui Taraneh Rahimi și pedeapsa îndelungată cu închisoarea aplicată surorii sale Romina, în legătură cu protestele din țară.

Laureatul este ales de Conferința președinților, care reunește președintele Parlamentului European și liderii grupurilor politice, nu printr-un vot al întregului plen. Metsola a anunțat rezultatul acestei selecții la 22 octombrie.

Ceremonia de decernare este programată pentru 16 decembrie 2026, la Strasbourg, potrivit comunicatului oficial din 19 octombrie despre finaliști. Anunțul laureatului din 22 octombrie confirmă organizarea ceremoniei în timpul sesiunii plenare din decembrie.

Premiul Saharov pentru libertatea de gândire este acordat de Parlamentul European din 1988 și poartă numele fizicianului și disidentului sovietic Andrei Saharov. Distincția, în valoare de 50.000 de euro, recompensează activitatea de apărare a drepturilor omului, libertății de exprimare, drepturilor minorităților, dreptului internațional, democrației și statului de drept.

Parlamentul European și Consiliul Uniunii Europene au ajuns la 21 octombrie 2026 la un acord politic provizoriu pentru reformarea pieței securitizării. Compromisul ar reduce cerințele de capital pentru anumite tranzacții cu risc scăzut și ar simplifica raportarea, pentru a crea mai multă capacitate de creditare a întreprinderilor, gospodăriilor și proiectelor de infrastructură. Textele trebuie finalizate și adoptate formal de cele două instituții.

Securitizarea permite gruparea unor creanțe, precum credite ipotecare, împrumuturi de consum, finanțări pentru întreprinderi sau contracte de leasing, și transformarea lor în instrumente financiare pentru investitori. Într-o structură tradițională, rambursările debitorilor susțin plățile către deținătorii titlurilor. Și inițiatori nebancari, inclusiv companii sau promotori de proiecte, pot utiliza securitizarea pentru finanțare ori gestionarea lichidității.

Pentru o bancă, transferul de risc recunoscut de regulile prudențiale poate reduce capitalul pe care trebuie să îl dețină pentru expunerile respective. Acest lucru poate crea spațiu pentru noi împrumuturi. Eliberarea capitalului de reglementare nu este însă o finanțare primită de la UE și nici nu înseamnă că toate securitizările aduc numerar nou băncii. Capitalul și lichiditatea sunt efecte distincte, dependente de tranzacție.

Consiliul precizează că acordul recalibrează cerințele pentru băncile care investesc în securitizări: pozițiile cu risc redus ar beneficia de cerințe semnificativ mai mici, iar cele mai riscante ar păstra un tratament mai exigent. Reforma privește atât instituțiile care inițiază operațiunile, cât și băncile care dețin instrumentele rezultate.

Potrivit Parlamentului, o formulă adaptată calității activelor de bază ar înlocui abordarea bazată pe ponderi minime fixe în domeniul vizat de reformă. Negociatorii au obținut un prag minim al ponderii de risc de 5% pentru anumite clase de active mai sigure. Ponderea de risc intră în calculul expunerilor la care se raportează cerințele de capital; nu este o dobândă pentru client, o cerință universală de a păstra 5% capital sau o limită a pierderilor investitorilor.

Acordul introduce categoria securitizărilor „reziliente” și consolidează cadrul pentru securitizările simple, transparente și standardizate, cunoscute prin abrevierea engleză STS. Consiliul prezintă asocierea acestor caracteristici drept un stimulent pentru tranzacțiile prudente. Tratamentul favorabil depinde de îndeplinirea condițiilor aplicabile, iar eticheta STS nu face investiția lipsită de risc.

Pierderile provocate de nerambursarea creditelor sunt repartizate în funcție de structura operațiunii și de tranșele deținute de investitori. Transferul riscurilor le redistribuie, fără să le elimine. Reforma nu rescrie prin ea însăși contractele de credit ale gospodăriilor sau întreprinderilor.

Raportarea ar diferenția mai clar securitizările publice de cele private. Comunicatul Parlamentului prevede transparență amplă și control de reglementare pentru operațiunile publice, în timp ce cele private ar folosi un model mai simplu. Reducerea sarcinilor administrative nu înlătură responsabilitatea investitorilor de a evalua riscurile.

Pentru CLO, instrumente financiare bazate pe portofolii de împrumuturi, este prevăzut un model distinct de raportare, apropiat de cel al securitizărilor publice, precum și reguli specifice de acces la informații. Aceste instrumente nu trebuie confundate cu obligațiunile garantate bancare, care au un regim juridic diferit.

Autoritatea Europeană pentru Valori Mobiliare și Piețe, ESMA, ar supraveghea verificatorii terți care evaluează respectarea criteriilor STS și le-ar putea retrage autorizația în caz de nerespectare a obligațiilor. Verificarea criteriilor nu constituie o garanție a rambursării sau o certificare că investiția nu are riscuri.

Autoritatea Bancară Europeană, EBA, ar putea urmări deficiențele practicilor naționale printr-un mecanism „respectă sau explică”. Comitetul comun al autorităților europene de supraveghere, cu EBA în rol de coordonare, ar publica anual un raport privind respectarea criteriilor STS. Tranzacțiile neconforme ar fi comunicate confidențial autorităților naționale pentru măsuri ulterioare.

Pe baza raportului, Comitetului comun i s-ar putea cere elaborarea unor orientări pentru îmbunătățirea supravegherii STS. O clauză de revizuire ar evalua eficiența, eficacitatea și coerența întregului sistem.

Statele membre ar trebui să stabilească sancțiuni efective, proporționale și disuasive pentru încălcarea obligațiilor de verificare prealabilă. Potrivit Parlamentului, autoritățile trebuie să țină seama de procedurile, deciziile și sancțiunile paralele aplicate în baza normelor sectoriale, pentru a evita sancționarea de două ori a aceleiași fapte. Acordul nu instituie o imunitate generală față de sancțiuni.

Compromisul cuprinde și actualizarea de către EBA a testului folosit pentru a stabili dacă o entitate a fost creată sau funcționează numai pentru securitizarea expunerilor. Testul este relevant pentru obligația de păstrare a unei părți din risc și pentru posibilitatea unor companii nefinanciare, care furnizează bunuri ori servicii și acordă credite, de a acționa ca inițiatori. Mandatul și interpretarea ar urma să fie precizate în regulament.

Pentru extinderea bazei de investitori, Consiliul anunță majorarea limitelor de investiții în securitizări pentru organismele de plasament colectiv în valori mobiliare, cunoscute drept UCITS. Măsura poate stimula participarea fondurilor, fără să le oblige să cumpere aceste instrumente sau să garanteze randamente.

Modificările cadrului STS urmăresc și participarea asigurătorilor și reasigurătorilor la piața securitizărilor sintetice. În aceste operațiuni, riscul de credit poate fi transferat prin garanții sau alte instrumente contractuale, fără vânzarea portofoliului de credite. Sunt vizate și condițiile care permit finanțarea unor proiecte înainte de faza de exploatare, un aspect relevant pentru infrastructură.

Ralf Seekatz, eurodeputat german din Grupul Partidului Popular European și raportor ECON pentru ambele dosare, a susținut că acordul poate mobiliza finanțare suplimentară pentru întreprinderi și gospodării, inclusiv pentru IMM-uri, păstrând stabilitatea financiară. Aceasta este miza urmărită de negociatori, nu un volum de credite suplimentare deja acordate.

Capacitatea de creditare nu se transformă automat în împrumuturi noi sau dobânzi mai mici. Rezultatele depind de cererea de finanțare, capacitatea debitorilor de rambursare, riscurile economice și deciziile fiecărei bănci. Pentru firmele și gospodăriile din România, acordul nu stabilește o ofertă de credit sau o reducere obligatorie a dobânzii.

Pachetul face parte din Uniunea economiilor și investițiilor. Comisia l-a prezentat la 17 iunie 2025 ca prima inițiativă legislativă a acestei strategii. Cadrul european consolidat după criza financiară, aplicabil din 2019, cuprinde cerințe de transparență, verificare prealabilă și păstrare a riscului; revizuirea urmărește reducerea obstacolelor considerate excesive, cu menținerea protecțiilor pentru stabilitatea financiară.

Cele două proceduri modifică regulamentul general privind securitizarea și regulamentul cerințelor prudențiale bancare. Consiliul și-a stabilit mandatul la 19 decembrie 2025. Comisia ECON a votat rapoartele la 5 mai 2026, iar plenul a confirmat deschiderea negocierilor la 21 mai. Rapoartele de negociere și propunerile inițiale sunt etape anterioare, nu textele definitive ale compromisului din octombrie.

Comunicatele din 21 octombrie confirmă acordul politic, nu adoptarea finală. Finalizarea juridică și aprobarea formală de către Parlament și Consiliu rămân necesare înainte de intrarea în vigoare. Acordul politic nu modifică imediat cerințele de capital aplicabile sau contractele de credit.

Prețurile carburanților și lubrifianților pentru transportul personal au crescut cu 31,4% în Uniunea Europeană în septembrie 2026 față de septembrie 2025, potrivit datelor publicate de Eurostat la 21 octombrie. În România, creșterea anuală a aceleiași categorii a fost de 29,4%. Separat, față de august 2026, România a avut printre cele mai mici majorări ale motorinei și benzinei: 3%, respectiv 4,2%.

La nivelul UE, ritmul anual al scumpirii carburanților și lubrifianților a urcat de la 16,9% în iulie la 23,8% în august și 31,4% în septembrie. În 26 de state membre, creșterile anuale din septembrie au fost mai mari decât în celelalte două luni. Procentele sunt calculate față de luna corespunzătoare din anul precedent; ele nu reprezintă rata generală a inflației.

Bulgaria a înregistrat cea mai mare creștere anuală în septembrie, de 42,2%, urmată de Estonia, cu 40,6%, și Lituania, cu 40,2%. Alte 12 state membre au avut creșteri de peste 30%, între 30,3% în Portugalia și 37,5% în Cehia.

Dintre țările cu scumpiri anuale, Ungaria a înregistrat cea mai mică majorare, de 6,9%, urmată de Irlanda, cu 17,7%, și Suedia, cu 19,9%. În Malta, categoria carburanților și lubrifianților a avut o variație anuală zero, potrivit bazei de date Eurostat.

Variațiile lunare arată evoluția față de luna imediat precedentă. În UE, motorina s-a scumpit cu 5,9% în septembrie față de august, după o creștere de 8,3% în august față de iulie. Benzina s-a scumpit cu 6,7% în septembrie, după 3,3% în august. Ritmul lunar al scumpirii motorinei s-a redus, în timp ce cel al benzinei s-a accelerat.

Motorina s-a scumpit de la o lună la alta în 26 de state membre. Cele mai mari majorări au fost în Suedia, cu 12,8%, Letonia, cu 10,3%, și Polonia, cu 9,7%. Cele mai mici creșteri au fost în Spania, cu 2,4%, Croația, cu 2,5%, și România, cu 3%.

Și benzina s-a scumpit în 26 de state membre. Suedia a avut cea mai mare creștere lunară, de 13,8%, urmată de Polonia, cu 9,7%, și Estonia, cu 9,5%. Cele mai mici majorări au fost în Cipru, cu 3,8%, România, cu 4,2%, și Slovenia, cu 4,6%.

România a avut astfel a doua cea mai mică majorare lunară a benzinei și a treia cea mai mică a motorinei, dintre statele în care prețurile au crescut. În Malta, prețurile benzinei și motorinei au rămas neschimbate. Eurostat precizează că acestea sunt fixate din 2020.

Clasamentul scumpirilor nu arată unde carburanții sunt cei mai ieftini. O creștere mai redusă în România nu înseamnă automat un preț la pompă mai mic decât în alte state. Indicatorii compară modificările procentuale ale prețurilor, nu valorile în lei sau euro pe litru.

Datele provin din sistemul indicilor armonizați ai prețurilor de consum, folosit pentru compararea inflației între țări pe baza unei metodologii comune. Creșterea anuală de 31,4% privește categoria carburanților și lubrifianților pentru transport personal. Ea nu trebuie atribuită separat fiecăruia dintre cei doi carburanți, pentru care comunicatul prezintă variații lunare distincte.

Nici variațiile succesive din august și septembrie nu se adună direct pentru calcularea scumpirii cumulate, deoarece se raportează la baze diferite. Calculul pentru mai multe luni trebuie să folosească indicii de preț corespunzători.

Pentru gospodării, efectul depinde de consum, tipul de carburant, distanțele parcurse și alternativele de transport. Publicarea Eurostat nu estimează o sumă suplimentară suportată de o gospodărie românească tipică. Datele arată că prețurile au continuat să crească în România, chiar dacă majorările lunare au fost printre cele mai mici din UE.

Comisia Europeană propune ca anumite digestate lichide rezultate din producția de biogaz să poată înlocui o parte din îngrășămintele minerale, în condiții suplimentare de protecție a mediului. Proiectul ar extinde regulile pentru azotul recuperat din dejecții animale, cunoscute drept RENURE. Consultarea a început pe 16 octombrie 2026, iar fermierii, companiile și ceilalți interesați pot transmite observații până pe 13 noiembrie, la miezul nopții, ora Bruxellesului. Noile condiții nu sunt încă adoptate.

Digestatul este materialul care rămâne după descompunerea fără oxigen a materiilor organice pentru producerea biogazului sau biometanului. El păstrează nutrienți utili culturilor, însă compoziția variază în funcție de materiile prime și de procesare. Propunerea anunțată de Comisie pe 19 octombrie nu privește orice digestat: ar deveni eligibile anumite fracții lichide separate cu o centrifugă decantoare, din materii prime agricole, ale industriei agroalimentare sau din biodeșeuri colectate separat la sursă.

Mecanismul ar completa cadrul RENURE existent. În zonele supuse programelor de acțiune împotriva poluării cu nitrați, limita generală pentru azotul din dejecții animale este de 170 kg pe hectar pe an. Statele membre pot autoriza separat până la 80 kg de azot RENURE pe hectar pe an peste această limită, cu respectarea necesarului culturilor și a celorlalte condiții. În prezent, opțiunea acoperă anumite săruri de amoniu, concentrate minerale obținute prin osmoză inversă și struvit. Proiectul ar adăuga categoria de digestate lichide eligibile, fără să mărească plafonul suplimentar.

Produsele ar trebui să respecte criteriile RENURE de calitate: cel puțin 90% din azotul total să fie azot mineral sau raportul dintre carbonul organic și azotul total să nu depășească 3, cu ajustările prevăzute pentru azotul adus de alte componente. Sunt necesare o calitate constantă între loturi, respectarea limitelor pentru cupru și zinc și, unde se aplică, controale privind agenții patogeni. Simplul fapt că un material provine dintr-o instalație de biogaz nu îl face eligibil.

Pentru noile digestate, proiectul cere întotdeauna măsuri împotriva pierderilor de amoniac la aplicare, precum injectarea în sol, încorporarea imediată sau metode echivalente. Statele ar trebui să stabilească și reguli privind fosforul pe fermele care folosesc fertilizanți RENURE peste limita generală, astfel încât aportul din îngrășăminte și sol să rămână în echilibru cu nevoile culturilor. Protecția zonelor Natura 2000 și a bazinelor de captare a apei potabile, gestionarea contaminanților și condițiile de depozitare rămân componente ale măsurilor de siguranță.

Raportul Centrului Comun de Cercetare al Comisiei, JRC, arată că anumite digestate procesate pot furniza azot plantelor într-un mod apropiat de îngrășămintele minerale. Rezultatele depind însă de calitatea produsului, tipul solului, momentul și metoda aplicării. Gestionarea necorespunzătoare poate produce emisii de amoniac, pierderi de nitrați în apă și dezechilibre de nutrienți, iar contaminanții și agenții patogeni necesită măsuri de control.

Miza economică este reducerea cumpărărilor de îngrășăminte și a costurilor de gestionare a surplusului de dejecții, mai ales în regiunile cu zootehnie intensivă. Modelările JRC pentru regiuni precum Saxonia Inferioară, Flandra și Țările de Jos indică efecte diferite în funcție de prețuri, procesare, transport și costul preluării surplusului. Studiul nu oferă o economie garantată pentru fiecare fermă și nici o estimare specifică pentru România.

Pentru exploatațiile zootehnice și dezvoltatorii de biogaz din România, inițiativa ar putea deschide o cale suplimentară de valorificare a nutrienților. Aplicarea ei ar depinde însă de adoptarea modificării, de decizia autorităților naționale și de îndeplinirea criteriilor tehnice și de mediu. Statele pot păstra măsuri mai stricte sau pot alege să nu utilizeze această posibilitate. Consultarea nu schimbă acum cantitățile pe care o fermă le poate aplica legal.

După consultare, proiectul trebuie să primească sprijinul unei majorități calificate a statelor membre în Comitetul pentru nitrați, urmat de o perioadă de control de trei luni a Parlamentului European și Consiliului. Platforma oficială indică adoptarea planificată pentru trimestrul al doilea din 2027. Obiectivul politic anunțat anterior de a oferi soluții înaintea sezonului agricol din primăvara 2027 nu reprezintă o dată garantată de aplicare. Proiectul prevede intrarea în vigoare la 20 de zile după publicare și un termen de doi ani pentru transpunere, dacă va fi adoptat în această formă.

Parlamentul European a cerut joi, 22 octombrie, ca UE și statele membre să ia în considerare desfășurarea unei operațiuni navale în Marea Neagră, după atacurile mortale asupra navelor comerciale din apropierea României și Bulgariei. Rezoluția, adoptată la Strasbourg cu 432 de voturi pentru, 52 împotrivă și 88 de abțineri, solicită și sprijin pentru detectarea timpurie și urmărirea dronelor ostile care amenință transportul maritim.

Potrivit comunicatului oficial al Parlamentului, eurodeputații condamnă ferm loviturile recente din largul coastelor celor două țări și încălcările repetate ale spațiului aerian românesc. Plenul consideră Rusia responsabilă de atacurile asupra navelor civile și apreciază că acestea se înscriu într-un tipar de escaladare a războiului împotriva Ucrainei în vestul Mării Negre.

Solicitarea privind o posibilă operațiune navală este legată de libertatea de navigație și de securitatea flancului estic al NATO, a regiunii Mării Negre și a Deltei Dunării. Rezoluția exprimă poziția politică a Parlamentului. Lansarea unei operațiuni militare a UE ar necesita o decizie separată a Consiliului UE, adoptată în unanimitate, potrivit tratatelor.

În paralel, Parlamentul invită NATO să ia în considerare o inițiativă pentru Marea Neagră, pornind de la discuțiile despre o posibilă „Black Sea Sentry”. Eurodeputații subliniază importanța unei cooperări regionale mai strânse între România, Bulgaria și Turcia. Nici această solicitare nu echivalează cu anunțarea unei noi misiuni a Alianței.

Pentru România și Bulgaria, cererea imediată privește sprijinul statelor UE, în cooperare cu NATO, pentru detectarea timpurie și urmărirea dronelor ostile care pun în pericol navele. Plenul solicită totodată operaționalizarea rapidă a inițiativei privind hubul UE de securitate maritimă la Marea Neagră, pentru sporirea siguranței, protejarea infrastructurii maritime critice și a mediului marin.

Hubul este descris în raportul comun al Comisiei Europene și al Înaltului Reprezentant, publicat la 3 iulie 2026, ca o rețea civilă de cooperare între instituții, inițiată și coordonată în comun de România și Bulgaria, cu sprijinul UE. Conceptul urmărește reunirea și analiza informațiilor din mai multe surse, evaluarea comună a amenințărilor și îmbunătățirea supravegherii maritime. El este distinct de gruparea navală de luptă împotriva minelor înființată de România, Bulgaria și Turcia.

Pe partea financiară, eurodeputații cer ca fondurile rămase neutilizate în instrumentul SAFE să ajute cele două țări să răspundă acestor provocări. Ei solicită și ca viitorul buget multianual al UE să acopere o gamă largă de nevoi de securitate și apărare, inclusiv în Marea Neagră.

SAFE este instrumentul european care pune la dispoziția statelor membre împrumuturi pe termen lung pentru investiții în apărare, cu un plafon total de 150 de miliarde de euro. Finanțarea presupune planuri naționale, evaluarea Comisiei, aprobarea asistenței de către Consiliu și acorduri de împrumut. Solicitarea Parlamentului nu este o realocare automată și nu stabilește o sumă nouă pentru România sau Bulgaria.

Rezoluția conține și critici la adresa guvernului bulgar. Deși laudă intervențiile rapide ale serviciilor de salvare maritimă din România și Bulgaria, ale poliției de frontieră și ale navelor comerciale care au acordat ajutor, eurodeputații consideră ambiguă abordarea Sofiei față de amenințarea rusă și regretă răspunsul diplomatic slab.

Potrivit comunicatului Parlamentului, plenul îi cere premierului bulgar Rumen Radev să însoțească solicitările de solidaritate aliată cu acțiuni concrete. Totodată, cere Bulgariei să nu mai întârzie participarea la inițiativa NATO „Air Defence Capabilities Against Lower-level Air Threats”, destinată combaterii amenințărilor aeriene la joasă înălțime, inclusiv dronelor.

Un alt punct privește protejarea proiectelor de cabluri submarine de telecomunicații, transport al electricității și date. Parlamentul cere consolidarea rezilienței acestora prin supraveghere maritimă sporită, cooperare regională și mecanisme de reacție rapidă.

Votul vine după concluziile Consiliului European din 16 octombrie, care au calificat drept inacceptabile atacurile asupra transportului maritim civil, inclusiv cele din zonele economice exclusive ale României și Bulgariei. Liderii UE au cerut restabilirea imediată a trecerii în siguranță a navelor civile și au subliniat importanța culoarelor de solidaritate UE–Ucraina pentru exporturile de cereale. Miza depășește astfel securitatea celor două state riverane: privește și menținerea rutelor comerciale și alimentare din regiune.

Parlamentul European cere accelerarea renunțării la combustibilii fosili și creșterea sprijinului financiar pentru țările vulnerabile la schimbările climatice, în poziția pentru COP31 adoptată joi, 22 octombrie 2026, la Strasbourg. Rezoluția a fost aprobată prin ridicare de mâini și solicită planuri cu termene clare pentru eliminarea subvențiilor și a producției de combustibili fosili, finanțare care să nu agraveze îndatorarea țărilor beneficiare și aplicarea angajamentelor pentru adaptare și pentru pierderi și daune. Conferința ONU va avea loc între 9 și 20 noiembrie, la Antalya, în Turcia.

Poziția plenului urmează propunerii aprobate la 1 octombrie de comisia parlamentară pentru mediu, climă și siguranță alimentară. Adoptarea prin ridicare de mâini încheie etapa parlamentară de stabilire a priorităților politice pentru conferință. Rezoluția cere acțiuni Comisiei, Consiliului și partenerilor internaționali, dar nu are caracter legislativ obligatoriu și nu echivalează cu adoptarea unui acord global.

În centrul poziției se află cererea ca tranziția de la cărbune, petrol și gaze să fie însoțită de calendare concrete. Parlamentul solicită Uniunii să dea un exemplu prin propria strategie de eliminare treptată a combustibililor fosili la nivelul întregii economii și să aibă un rol de lider în negocierile pentru un tratat de neproliferare a acestora. Eurodeputații leagă reducerea acestei dependențe de vulnerabilitatea la șocurile geopolitice și de autonomia strategică europeană; rezoluția nu stabilește însă, singură, un mandat juridic al UE pentru negocierea unui nou tratat.

Solicitările continuă angajamentele asumate la conferințele precedente, în loc să introducă de la zero obiectivele energetice globale. La COP28, părțile au fost îndemnate să contribuie la triplarea capacității de energie regenerabilă la nivel mondial și la dublarea ritmului mediu anual de îmbunătățire a eficienței energetice până în 2030. A doua formulare privește viteza îmbunătățirii eficienței, nu dublarea consumului de energie ori o reducere automată la jumătate a acestuia. Miza la Antalya este transformarea acestor orientări în politici naționale și investiții.

Finanțarea reprezintă cealaltă direcție majoră. Parlamentul consideră că diferența dintre nevoile țărilor vulnerabile și resursele disponibile este mare și în creștere și cere contribuții suplimentare, în special prin granturi și finanțare în condiții foarte favorabile. Eurodeputații avertizează împotriva contabilizării de două ori a acelorași sume sau a reclasificării fondurilor existente pentru a prezenta drept finanțare nouă resurse deja angajate. Sprijinul ar trebui conceput astfel încât să nu agraveze povara datoriei, inclusiv prin utilizarea unor instrumente de reducere a acesteia.

Reperul internațional este obiectivul convenit la COP29, în 2024: cel puțin 300 de miliarde de dolari anual pentru țările în curs de dezvoltare până în 2035, cu țările dezvoltate în rol principal. Acesta privește mobilizarea finanțării din surse publice și private și nu este o contribuție datorată integral de Uniunea Europeană. Rezoluția din 22 octombrie cere aplicarea și îmbunătățirea finanțării climatice; nu aprobă un nou pachet european de 300 de miliarde de dolari.

Reducerea emisiilor, adaptarea și răspunsul la pierderi și daune acoperă nevoi diferite. Prima poate finanța energie curată și modernizarea industriei, în timp ce adaptarea urmărește reducerea expunerii la secetă, inundații sau temperaturi extreme. Sprijinul pentru pierderi și daune privește efecte care nu pot fi evitate integral prin reducerea emisiilor ori adaptare și nu trebuie confundat cu un drept automat la despăgubiri pentru orice dezastru. Parlamentul cere finanțare previzibilă și accesibilă pentru fondul dedicat și respectarea obiectivului de triplare a finanțării pentru adaptare până în 2035.

Componenta socială completează cererile privind energia și finanțarea. Eurodeputații solicită punerea rapidă în funcțiune a mecanismului pentru o tranziție justă convenit la COP30, astfel încât schimbările economice să fie însoțite de sprijin pentru lucrători și comunități. Locurile de muncă din economia verde, recalificarea și dialogul social sunt prezentate ca părți ale aplicării politicilor climatice, relevante în special pentru regiunile dependente de industrii cu emisii ridicate.

Conferința de la Antalya va lansa și al doilea bilanț global al Acordului de la Paris, procesul prin care statele evaluează colectiv progresul către obiectivele climatice. Primul bilanț s-a încheiat la COP28 și a arătat că eforturile existente sunt insuficiente. În această etapă, presiunea politică urmărește atât angajamente naționale mai ambițioase, cât și punerea în aplicare a celor deja asumate; rezultatul negocierilor va depinde de acordul părților participante.

Poziția Parlamentului trebuie distinsă de mandatul de negociere al Uniunii aprobat de statele membre în Consiliu la 12 octombrie. Rezoluția transmite prioritățile eurodeputaților către Comisie, Consiliu și delegația europeană, fără a modifica automat legislația privind clima, schemele de comercializare a certificatelor de emisii sau finanțările naționale. Pentru România, implicațiile țin de evoluția politicilor energetice, industriale și de adaptare, nu de o alocare financiară nouă rezultată direct din acest vot.

O delegație de 15 eurodeputați, condusă de Lídia Pereira, din grupul PPE, Portugalia, va participa la negocierile din 16–20 noiembrie. Parlamentul își duce astfel la Antalya o poziție adoptată în plen, centrată pe termene pentru tranziția de la combustibilii fosili, finanțare care să protejeze țările vulnerabile și aplicarea angajamentelor internaționale existente.

Banca Europeană de Investiții (BEI) și guvernul Ucrainei au semnat, la 21 octombrie 2026, un acord de împrumut de 60 de milioane de euro pentru modernizarea punctelor rutiere de trecere a frontierei cu statele Uniunii Europene și Republica Moldova. Finanțarea urmărește reducerea timpilor de așteptare pentru camioane și călători, creșterea capacității punctelor de trecere și îmbunătățirea infrastructurii vamale, într-un moment în care conexiunile terestre sunt esențiale pentru economia și comerțul Ucrainei.

Fondurile vor fi utilizate pentru modernizarea punctelor de trecere situate pe drumurile incluse în rețeaua transeuropeană de transport (TEN-T). Lucrările planificate includ extinderea și reabilitarea terminalelor, amenajarea spațiilor de așteptare și a facilităților sanitare, construirea de adăposturi, îmbunătățirea drumurilor de acces și instalarea de echipamente și programe informatice pentru controlul vamal.

Investițiile sunt destinate atât transportului de mărfuri, cât și circulației persoanelor. Pentru firmele care exportă sau importă prin frontierele Ucrainei, capacitatea redusă de procesare a camioanelor poate genera întârzieri și costuri logistice suplimentare. Extinderea infrastructurii și modernizarea operațiunilor de control urmăresc reducerea acestor blocaje.

Finanțarea ia forma unui împrumut acordat guvernului ucrainean prin Ministerul pentru Redresare, Infrastructură și Transporturi. Comisia Europeană oferă o garanție pentru această finanțare prin Cadrul de investiții pentru Ucraina (Ukraine Investment Framework), instrumentul UE destinat susținerii investițiilor pentru reconstrucția și modernizarea Ucrainei.

Cele 60 de milioane de euro reprezintă împrumutul semnat, iar garanția UE susține această finanțare. Separat, BEI preconizează un grant european de investiții de 6 milioane de euro și asistență tehnică europeană de 2,5 milioane de euro pentru implementarea proiectului. Reducerea întârzierilor și a costurilor comerciale este un obiectiv al investițiilor.

Acordul a fost anunțat în timpul vizitei în Ucraina a lui Karl Nehammer, vicepreședintele Grupului BEI. Acesta a subliniat că punctele de trecere a frontierei conectează întreprinderile ucrainene la piețele europene și că eliminarea blocajelor poate contribui la livrări mai rapide, lanțuri de aprovizionare mai reziliente și noi oportunități economice.

Mykola Kalashnyk, ministrul ucrainean pentru Redresare, Infrastructură și Transporturi, a arătat că modernizarea punctelor de frontieră este una dintre prioritățile guvernului. El a asociat investiția cu creșterea capacității de trecere, reducerea întârzierilor și integrarea mai profundă a Ucrainei în rețeaua europeană de transport.

Investițiile vizează infrastructura de pe teritoriul Ucrainei. Îmbunătățirea capacității pe această parte a frontierei poate facilita schimburile comerciale și călătoriile cu Republica Moldova și cu statele UE vecine, inclusiv România. Nu este anunțată o alocare distinctă pentru lucrări în România sau Republica Moldova.

Implementarea va reveni Agenției de Stat pentru Restaurarea și Dezvoltarea Infrastructurii din Ucraina. Contractele finanțate de bancă trebuie atribuite potrivit regulilor de achiziții ale BEI. Fișa de mediu și socială a proiectului prevede verificarea fiecărui subproiect la alocarea fondurilor, inclusiv evaluarea impactului asupra mediului acolo unde este necesară. Aceasta înseamnă că aprobarea finanțării nu înlocuiește evaluările și condițiile aplicabile lucrărilor individuale.

Proiectul este prima operațiune a inițiativei Security and Connectivity, creată de BEI, Comisia Europeană și guvernul ucrainean printr-un memorandum anunțat la 25 iunie 2026. Inițiativa urmărește orientarea și accelerarea investițiilor strategice în transport, energie și infrastructură digitală pentru conexiuni sigure și eficiente între Ucraina și UE. Pregătirea operațiunii pentru frontierele vestice fusese anunțată drept prima sa acțiune.

Fișa BEI pentru proiectul Ukraine Western Border Infrastructure, publicată la 22 mai 2026 și care consemnează aprobarea din 15 iulie, indică aproximativ 120 de milioane de euro ca finanțare BEI propusă și un cost total de circa 152 de milioane de euro. Acestea sunt valorile estimative publicate în fișa proiectului; suma confirmată prin acordul semnat la 21 octombrie este de 60 de milioane de euro.

BEI este activă în Ucraina din 2007, iar după începutul invaziei ruse pe scară largă, în februarie 2022, volumul finanțărilor sale pentru reziliența și modernizarea țării a depășit 4,5 miliarde de euro. Noul împrumut se înscrie în acest efort, concentrându-se pe infrastructura necesară transportului de mărfuri și persoane între Ucraina, Uniunea Europeană și Republica Moldova.

Comisia Europeană a deschis o consultare privind utilizarea materiilor prime de origine biologică în ambalajele din plastic, pentru a evalua dacă sunt necesare obiective de utilizare și cerințe de sustenabilitate. Întreprinderile, autoritățile, cercetătorii, organizațiile de mediu și cetățenii pot transmite observații până la 13 ianuarie 2027, la miezul nopții, ora Bruxelles-ului. Inițiativa lansată la 21 octombrie nu introduce o cotă obligatorie și nici nu permite producătorilor să înlocuiască deja conținutul reciclat cu plastic de origine biologică.

Consultarea urmărește disponibilitatea materiilor prime, performanța materialelor, impactul producției asupra mediului și compatibilitatea ambalajelor cu reciclarea. Comisia analizează dacă măsurile de stimulare a cererii ar putea reduce utilizarea materiilor prime fosile, fără a compromite obiectivele economiei circulare. Pentru producătorii de ambalaje, industria alimentară și reciclatorii din România, este o ocazie de a prezenta costuri, dificultăți tehnologice și date despre materialele utilizate.

Materiile prime biologice pot proveni din biomasă, deșeuri organice sau subproduse. Originea lor nu garantează că plasticul rezultat este biodegradabil, compostabil ori reciclabil în instalațiile existente. Evaluarea trebuie să țină seama de sursa biomasei, utilizarea terenurilor, energia consumată și efectele pe întregul ciclu de viață, nu doar de înlocuirea unei resurse fosile.

Una dintre opțiunile examinate privește relația cu țintele de conținut reciclat din ambalaje. Legislația prevede posibilitatea unei viitoare propuneri care să permită folosirea materiilor prime din plastic de origine biologică în locul conținutului recuperat din deșeuri de plastic postconsum, dacă nu sunt disponibile tehnologii adecvate de reciclare pentru ambalajele destinate contactului cu alimentele, conforme cu cerințele europene de siguranță.

Această condiție nu este o derogare pe care un producător o poate invoca acum și nu stabilește o echivalență generală între materialul biologic și cel reciclat. Lipsa unei instalații proprii de reciclare nu este, prin ea însăși, criteriul prevăzut de regulament. Ar fi necesare o propunere legislativă a Comisiei și adoptarea unor noi reguli; consultarea nu modifică obligațiile existente.

Evaluarea trebuie încheiată până la 12 februarie 2028, potrivit regulamentului european privind ambalajele și deșeurile de ambalaje. Articolul 8 cere luarea în considerare a criteriilor europene de sustenabilitate a biomasei și prevede, dacă rezultatele o justifică, o propunere legislativă privind cerințele de sustenabilitate, obiectivele de utilizare și eventuala înlocuire a conținutului reciclat. Data este termenul evaluării Comisiei, nu un termen nou de conformare pentru fabricanți.

Observațiile se transmit prin chestionarul disponibil pe platforma Have Your Say. Comisia precizează că răspunsurile pot fi redactate în orice limbă oficială a UE, chiar dacă anunțul de lansare indica disponibilitatea inițială a consultării în engleză. Participanții pot furniza dovezi despre aprovizionare, costuri, reciclabilitate și efectele posibilelor măsuri asupra lanțului de producție.

Inițiativa se înscrie în strategia europeană pentru o bioeconomie competitivă și sustenabilă. În acest moment, Comisia colectează date pentru a decide ce intervenții sunt justificate. Eventualele obiective pentru materialele de origine biologică vor depinde de evaluare și de viitorul proces legislativ, iar ambalajele vor trebui în continuare gestionate corespunzător după utilizare.

Parlamentul European a susținut joi, 22 octombrie, la Strasbourg, amânarea cu trei ani a unor obligații de raportare și verificare a emisiilor de metan din sectorul energetic. Eurodeputații au mers astfel cu doi ani mai departe decât propunerea Comisiei Europene și au inclus în amânare anumite rapoarte ale operatorilor de petrol și gaze din UE. Poziția Parlamentului a fost aprobată cu 341 de voturi pentru, 225 împotrivă și șase abțineri.

Votul deschide negocierile cu Consiliul asupra noilor termene, fără să le ofere deocamdată companiilor o amânare legală. Schimbarea ar deveni aplicabilă după adoptarea și intrarea în vigoare a regulamentului de modificare. Comisia propusese la 14 octombrie un răgaz de un an pentru anumite obligații legate de importuri și de intensitatea emisiilor, invocând presiunile asupra aprovizionării cu energie și dificultățile pregătirii verificărilor.

În varianta susținută de Parlament, importatorii de țiței, gaze naturale și cărbune ar trebui să demonstreze pentru prima dată până la 31 mai 2031 că furnizările acoperite de contracte încheiate sau reînnoite începând cu 4 august 2024 sunt supuse unor măsuri de monitorizare, raportare și verificare a emisiilor echivalente cu cele europene. Pentru contractele mai vechi, același termen ar privi raportarea eforturilor depuse pentru alinierea furnizorilor la aceste cerințe. Primele raportări ar acoperi livrările din 2030, iar apoi ar fi transmise anual până la 31 mai. Cele două categorii de contracte rămân supuse unor obligații diferite.

Prima raportare a intensității emisiilor de metan ar urma să fie transmisă până la 5 august 2031, față de 5 august 2029 în propunerea Comisiei. Cerința privește atât importatorii, cât și producătorii din UE și urmărește cantitatea de metan emisă în raport cu producția combustibililor introduși pe piața europeană. Pentru contractele încheiate sau reînnoite începând cu 4 august 2024 ar trebui raportată intensitatea, iar pentru cele mai vechi ar rămâne obligația de a depune eforturi rezonabile pentru raportare. După prima transmitere, raportările ar fi datorate anual până la 31 mai.

Separat, obligația de a demonstra respectarea valorilor maxime ale intensității ar începe la 5 august 2031, potrivit propunerii Comisiei, pe care Parlamentul nu a modificat-o în acest punct. Ea privește contractele încheiate sau reînnoite după 5 august 2030. Diferența contează: un termen pentru prezentarea datelor nu trebuie confundat cu termenul pentru demonstrarea respectării unei limite de emisii.

Pentru operatorii europeni din petrol și gaze, Parlamentul susține și trei ani suplimentari pentru anumite rapoarte verificate care reunesc măsurători ale emisiilor la sursă și la nivelul instalației. Termenele ar ajunge la 5 februarie 2030 pentru activele pe care companiile le operează și la 5 august 2031 pentru cele în care au participații, dar pe care nu le operează, dacă acestea nu au fost deja raportate de operator. Ulterior, rapoartele ar fi transmise anual până la 31 mai. Aceste raportări nu fuseseră incluse în amânările propuse de Comisie pentru importuri și intensitatea metanului.

Textul votat recunoaște și o alternativă tehnică pentru măsurătorile la nivelul instalației. Datele sistemelor de monitorizare continuă ar fi acceptate în locul campaniilor de măsurare dacă sistemele respectă cerințele de performanță din metodologiile și standardele adoptate în temeiul regulamentului. Verificarea independentă a raportului ar rămâne obligatorie.

Prelungirile nu ar acoperi însă combustibilii proveniți din țări pentru care sancțiunile UE interzic sau restricționează importurile respective. Regula ar privi și exporturile indirecte din aceste țări. Importatorii ar trebui să declare separat volumele în cauză, inclusiv când sunt incluse în transporturi amestecate, iar Comisia ar publica și actualiza o listă indicativă a statelor vizate. Excepția este legată de sancțiunile aplicabile petrolului, gazelor sau cărbunelui, nu de orice sancțiune impusă unei țări. Pentru aceste importuri, primele demonstrații de echivalență ar avea termen la 31 mai 2028, raportarea intensității la 5 august 2028, iar demonstrarea respectării valorilor maxime la 5 august 2030. Excepția nu autorizează importul unui produs interzis.

Parlamentul cere totodată Comisiei să prezinte până la 1 iulie 2029 un raport despre pregătirea aplicării normelor privind importatorii și intensitatea metanului, precum și despre securitatea aprovizionării. Evaluarea ar urmări, între altele, regimurile naționale de sancțiuni, acreditarea verificatorilor, recunoașterea soluțiilor de conformare și elaborarea metodologiei și a valorilor maxime de intensitate. Dacă dificultățile persistă sau aprovizionarea este amenințată, executivul european ar trebui să propună schimbări ale regulamentului.

Eurodeputatul român Virgil Popescu, membru PNL și al grupului PPE, afirmă că amendamentul promovat împreună cu alți colegi a fost adoptat și că, alături de PPE, a obținut introducerea evaluării din 2029. În declarația transmisă după vot, fostul ministru al energiei susține că un calendar mai lung ar permite producătorilor să facă investițiile necesare fără să își piardă competitivitatea.

Popescu invocă pentru România peste 50.000 de sonde de petrol și gaze, dintre care aproximativ 43.000 nu ar mai fi utilizate. Un studiu al Asociației Energia Inteligentă din aprilie 2023 identifica 43.914 sonde inactive, obturate temporar sau abandonate, pe baza unor date limitate provenite din industrie. Cifra nu reprezintă un inventar oficial actualizat pentru 2026 și nu înseamnă că toate aceste sonde sunt abandonate definitiv. Textul adoptat nu modifică regulile separate de inventariere și monitorizare a sondelor inactive. Amânarea unor rapoarte ale instalațiilor nu reprezintă, prin urmare, o scutire generală pentru sondele vechi.

Argumentului privind costurile și aprovizionarea i se opune îngrijorarea că un termen mai lung va întârzia obținerea unor date verificate despre pierderile de metan. Clean Air Task Force a contestat, într-un document publicat la 12 octombrie, justificarea amânării anunțate de un an și a avertizat că redeschiderea calendarului poate conduce la noi concesii, inclusiv la o prelungire de trei ani. Organizația susține că dificultățile acreditării trebuie rezolvate prin pregătirea aplicării normelor. Poziția sa precedă votul de joi.

Regulamentul privind metanul este în vigoare din 4 august 2024 și introduce treptat măsurarea și verificarea emisiilor, detectarea și repararea scurgerilor și limitarea evacuării directe ori arderii gazelor. Amânările votate de Parlament privesc anumite termene, fără să echivaleze cu suspendarea întregului regulament. Dosarul a fost retrimis comisiilor competente pentru negocieri cu Consiliul. Parlamentul cere ca modificarea să intre în vigoare în ziua următoare publicării în Jurnalul Oficial al UE, dar această prevedere trebuie și ea convenită în forma finală. Până atunci, calendarul existent continuă să se aplice.

Oficiul European de Luptă Antifraudă, OLAF, și Autoritatea pentru Combaterea Spălării Banilor și a Finanțării Terorismului, AMLA, au semnat la Frankfurt, pe 21 octombrie 2026, un acord care urmărește să lege informațiile din anchetele privind fondurile UE de analizele tranzacțiilor suspecte. Cooperarea poate ajuta la identificarea unor conexiuni între cazuri, dar accesul la date rămâne condiționat de mandatul fiecărui organism și de regulile de protecție a informațiilor.

Legătura dintre cele două activități contează atunci când o posibilă fraudă cu fonduri europene și traseul banilor apar în evidențe diferite. OLAF desfășoară investigații administrative privind fraudele care afectează interesele financiare ale Uniunii. Unitățile naționale de informații financiare, cunoscute prin abrevierea FIU, analizează informații despre tranzacții suspecte. AMLA sprijină și coordonează cooperarea dintre aceste unități, inclusiv analizele comune în cazuri transfrontaliere.

Acordul stabilește cum poate fi adusă expertiza OLAF în aceste analize. AMLA poate invita oficiul să participe dacă implicarea sa este relevantă pentru subiect și se încadrează în competențele sale. Sunt necesare acordul participanților la analiză, inclusiv al unităților naționale implicate, și acceptarea invitației de către OLAF. Analiza financiară și investigația administrativă își păstrează astfel rolurile proprii, chiar atunci când privesc situații conexe.

În cadrul unei analize comune, datele furnizate de unitățile participante pot fi comparate cu informații puse la dispoziție de alte unități și de organisme europene, inclusiv OLAF. Mecanismul numit hit/no-hit indică dacă există o posibilă potrivire între informații și poate ajuta la descoperirea unor legături într-un stadiu timpuriu. Compararea cere acordul expres al tuturor unităților de informații financiare participante.

Dacă apare o potrivire, AMLA informează unitățile participante. Pentru a comunica OLAF datele care au generat rezultatul, autoritatea are nevoie de consimțământul prealabil al unității care le-a furnizat, iar informațiile transmise trebuie să fie necesare exercitării mandatului OLAF. Restricțiile privind utilizarea, transmiterea mai departe sau ștergerea datelor trebuie respectate și de destinatarii ulteriori.

O regulă distinctă se aplică rezultatelor unei analize comune care oferă motive întemeiate pentru a suspecta fraude, corupție sau alte activități ilegale împotriva intereselor financiare ale UE, aflate în competența OLAF. În această situație, AMLA trebuie să transmită oficiului rezultatele și informațiile relevante, fără ca transmiterea să necesite un nou consimțământ al unităților participante. Obligația este prevăzută deja de regulamentul de înființare a AMLA și este reluată în acord. OLAF va oferi, potrivit normelor aplicabile, informații despre folosirea datelor și rezultatele relevante.

Aceste schimburi rămân supuse legislației privind datele personale. Acordul nu constituie singur un temei juridic pentru transfer și nu extinde competențele celor două organisme. Scopul transmiterii trebuie stabilit, iar datele pot fi păstrate numai atât timp cât este necesar și proporțional, cu respectarea obligațiilor legale de retenție. Informațiile eronate sau care nu trebuiau transmise trebuie corectate ori șterse. Folosirea lor într-un scop incompatibil cu cel inițial cere autorizarea furnizorului și trebuie să respecte în continuare legislația aplicabilă.

Cooperarea acoperă și informații transmise la cerere sau din inițiativa unuia dintre organisme, precum și schimburi despre tipare de fraudă, indicatori de risc și metode de prevenire. În cazurile conexe, AMLA și OLAF își pot coordona activitățile în limitele propriilor atribuții. Pentru informațiile operaționale sunt prevăzute canale securizate, cu măsuri adecvate de protecție, inclusiv criptare atunci când este cazul.

Cele două organisme vor avea puncte de contact, iar conducerile lor se vor reuni cel puțin anual. Aplicarea acordului va fi revizuită în termen de doi ani de la intrarea sa în vigoare și apoi la fiecare doi ani. Aceste proceduri dau o formă practică unei cooperări prevăzute deja în cadrul legal al AMLA, fără să înlocuiască regulile privind accesul la informații.

Bruna Szego, președinta AMLA, a explicat în comunicatul comun că răspunsul autorităților trebuie să depășească granițele instituționale, la fel cum le depășesc infractorii. Petr Klement, directorul general al OLAF, a arătat că informațiile deținute de unitățile naționale, inclusiv despre tranzacții bancare și în numerar, ar putea declanșa investigații OLAF sau sprijini dosare deja deschise. Anchete mai aprofundate și mai rapide, cu recuperări mai mari de fonduri, sunt rezultatele pe care conducerea OLAF le urmărește prin această cooperare.