Asociaţia Companiilor de Distribuţie de Bunuri din România (ACDBR) implementează la nivel național, pe o perioadă de 12 luni (27 iunie 2018 – 26 iunie 2019), proiectul „Legislație actualizată pentru un comerț calitativ cu produse agroalimentare” – ID proiect 111846/Cod Sipoca 165. Valoarea totală eligibilă a proiectului este de 843.158 lei, iar valoarea eligibilă nerambursabilă din FSE este de 693.954,33 lei.
Obiectivul general al proiectului este formularea de propuneri alternative la politicile publice pentru actualizarea cadrului legislativ specific în vederea îmbunătățirii activităților de comerț cu produse agroalimentare din România.
Până la această dată au fost realizate în cadrul proiectului următoarele activități: o cercetare asupra nevoilor de modificări legislative în domeniul vizat de proiect, realizată pe un eșantion de 232 de persoane (reprezentanți ai ONG-urilor, partenerilor sociali, autorităților publice), trei cursuri de instruire în domeniul comerțului cu produse agroalimentare și în domeniul fiscal cu 50 de reprezentanți ai unor ONG-uri în domeniul vizat de proiect, două evenimente de diseminare și dezbatere a propunerilor de modificări legislative. Ca urmare a acestor activități au fost formulate 53 de propuneri de modificări legislative în 14 acte normative, care sunt în curs de diseminare la autoritățile publice locale, Parlamentul și Guvernul României.
O parte importantă a propunerilor de modificări legislative elaborate în cadrul proiectului vizează Ordonanța Guvernului nr. 99/2000 privind comercializarea produselor și serviciilor de piață, Legea nr. 296/2004 privind Codul consumului, Legea nr. 321/2009 privind comercializarea produselor alimentare.
Propunerile de modificări legislative din cadrul acestor trei acte normative au izvorât din necesitatea reglementării, pe bază de practici comerciale loiale, a raporturilor dintre furnizori/producători de alimente și comercianți.
De altfel, pe lângă numeroasele practici concurențiale neloiale pe filiera produselor agroalimentare semnalate cu ocazia derulării proiectului implementat de Asociația ACDBR fie de către producători, fie de către distribuitori sau chiar de către consumatori în relația cu supermagazinele prezente în comerțul din România, încă din 2007 Parlamentul European a elaborat „Declaraţia nr 88/2007 privind anchetarea abuzurilor de putere exercitate de supermagazinele din Uniunea Europeană şi soluţionarea acestei probleme”. Prin acest act, constatând printre altele că „pe întreg teritoriul UE, sectorul de vânzări cu amănuntul este dominat din ce în ce mai mult de un număr mic de lanţuri de supermagazine” sau că „marile supermagazine abuzează de puterea lor de cumpărare pentru a-i obliga pe furnizori (atât cei stabiliţi în UE, cât şi în afara UE) să îşi reducă preţurile la niveluri imposibil de susţinut şi pentru a le impune condiţii inechitabile”, Parlamentul European solicita în urmă cu 12 ani Direcției Generale pentru Concurență de la Bruxelles „să efectueze o anchetă privind efectele pe care concentrarea sectorului european de supermagazine le are asupra micilor întreprinderi, furnizori, lucrători şi consumatori şi, în special, să evalueze abuzurile legate de puterea de cumpărare care ar putea fi generate de o astfel de concentrare”, iar „Comisiei Europene să propună măsuri adecvate, inclusiv reglementări, pentru a proteja consumatorii, lucrătorii şi producătorii de orice abuz de poziţie dominantă sau de efectele negative identificate în cursul acestei anchete“.
La 12 ani distanță de la Declarația Parlamentului European a fost publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. 111 din 25 aprilie 2019 Directiva (UE) 2019/633 a parlamentului European și a Consiliului din 17 aprilie 2019 privind practicile comerciale neloiale dintre întreprinderi în cadrul lanțului de aprovizionare agricol și alimentar.
Din preambulul directivei 633/2019 cităm:
„(1) În cadrul lanțului de aprovizionare agricol și alimentar se constată în mod curent inegalități semnificative în ceea ce privește puterea de negociere a furnizorilor și cea a cumpărătorilor de produse agricole și alimentare. Respectivele inegalități privind puterea de negociere pot conduce la practici comerciale neloiale în cazurile în care parteneri comerciali mai importanți și mai puternici încearcă să impună anumite practici sau clauze contractuale care sunt în avantajul lor în legătură cu o tranzacție de vânzare. De exemplu, este posibil ca astfel de practici: să se abată în mod considerabil de la buna conduită comercială, să fie contrare bunei-credințe și corectitudinii și să fie impuse în mod unilateral de un partener comercial unui alt partener comercial; sau să impună un transfer nejustificat și disproporționat al riscului economic de la un partener comercial la altul; sau să impună o inegalitate semnificativă în ceea ce privește drepturile și obligațiile în defavoarea unui partener comercial. Unele practici ar putea fi vădit neloiale chiar și atunci când ambele părți sunt de acord cu ele. […]”
„(8) Majoritatea statelor membre, dar nu toate, au reglementări naționale specifice care protejează furnizorii împotriva practicilor comerciale neloiale aplicate în relațiile dintre întreprinderi în cadrul lanțului de aprovizionare agricol și alimentar. În cazurile în care este posibilă recurgerea la dreptul contractelor sau la inițiativele de autoreglementare, teama de represalii comerciale împotriva unui reclamant, precum și riscurile financiare pe care le implică contestarea unor astfel de practici limitează în practică efectele acestor căi de atac. […]”
„(21) Cumpărătorii cu o mai mare putere de negociere nu ar trebui să modifice unilateral clauzele contractuale convenite, de exemplu prin delistarea produselor care fac obiectul unui acord de furnizare. […]”
„(22) Furnizorii și cumpărătorii de produse agricole și alimentare ar trebui să poată negocia liber tranzacțiile de vânzare, inclusiv prețurile. Negocierile respective includ, de asemenea, plățile pentru serviciile prestate de către cumpărător furnizorului, cum ar fi serviciile de listare, marketing și promovare. Cu toate acestea, perceperea de către cumpărător de plăți din partea furnizorului, care nu sunt legate de o anumită tranzacție de vânzare, ar trebui să fie considerată neloială și să fie interzisă în temeiul prezentei directive. […]”
„(26) Costurile aferente stocării, afișării sau listării produselor agricole și alimentare, sau ale punerii la dispoziție pe piață sunt suportate în mod normal de către cumpărător. În consecință, ar trebui să fie interzisă în temeiul prezentei directive perceperea unor plăți din partea furnizorului fie către cumpărător, fie către un terț, pentru aceste servicii, cu excepția cazului în care plățile au fost convenite la încheierea acordului de furnizare sau în cadrul unui acord ulterior dintre cumpărător și furnizor și fac obiectul unor clauze clare și lipsite de ambiguitate. În cazul în care se convine asupra unor astfel de plăți, acestea ar trebui să se întemeieze pe estimări obiective și rezonabile. […]”
„(28) Statele membre ar trebui să desemneze autorități de aplicare a legii pentru a asigura o aplicare eficace a interdicțiilor prevăzute în prezenta directivă. […]”
„(40) Statele membre ar trebui, de asemenea, să poată menține sau introduce reglementări naționale menite să combată practicile comerciale neloiale care nu fac parte din domeniul de aplicare al prezentei directive, cu condiția respectării dispozițiilor dreptului Uniunii aplicabile funcționării pieței interne și cu condiția proporționalității reglementărilor respective. […] Astfel de reglementări naționale ar putea, de asemenea, depăși numărul și tipul practicilor comerciale neloiale interzise enumerate în directivă. […]”
Referitor la conținutul Directivei, aceasta poate fi consultată pe pagina Asociației ACDBR, https://acdbr.ro/category/comunicare-publica/teme-de-interes/, dar în cele de mai jos prezentăm obiectul de reglementare și datele limită de adoptare de către România:
„Articolul 1 Obiect și domeniu de aplicare
Pentru a combate practicile care deviază considerabil de la buna conduită comercială, care contravin bunei-credințe și corectitudinii și care sunt impuse unilateral de un partener comercial altuia, prezenta directivă stabilește o listă minimă a practicilor comerciale neloiale interzise în relațiile dintre cumpărătorii și furnizorii din cadrul lanțului de aprovizionare agricol și alimentar și prevede norme minime de asigurare a aplicării respectivelor interdicții și modalitățile de coordonare între autoritățile de aplicare a legii. […]”
„Articolul 13 Transpunere
Statele membre adoptă și publică, până la 1 mai 2021, actele cu putere de lege și actele administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive. Statele membre comunică de îndată Comisiei textul actelor respective.
Statele membre aplică actele respective cel târziu de la 1 noiembrie 2021. […]”
Propunerile integrale de modificări legislative elaborate în cadrul proiectului pot fi consultate pe pagina Asociației ACDBR, https://acdbr.ro/proiect-poca/metodologii-proceduri/.
Una dintre aceste propuneri are următorul conținut: „Amplasarea structurilor de vânzare cu suprafața mai mare de 400 m.p. se face exclusiv în teritoriul periurban, așa cum este acesta definit de Legea nr.350/2001 privind amenajarea teritoriului și urbanism.”

Ovidiu Gheorghe
Președinte ACDBR www.acdbr.ro

Recoltele bune din ultimii doi ani au crescut afacerile agricole, implict rata profitului din acest sector, ceea ce nu putea trece neobservat pentru bancheri, care acordă credite cu mult mai mare ușurință, rezultă din Buletinul lunar publicat de către Banca Națională a României – BNR.

Soldul finanțărilor acordate sectorului agricol, incluzând aici silvicultura și pisccicultura, a avut un avans de 16%, ceea ce a determinat o majorare a soldului finanţărilor de la 12,8 miliarde de lei în august 2016 la 14,9 miliarde de lei în august 2017. Poziţionarea sectorului agricol pe primul loc în topul sectoarelor economice după avansul creditării nu este surprinzătoare, în ultimii doi ani agricultura fiind domeniul unde creşterea expunerii băncilor a fost cea mai ridicată. Creşterea mai rapidă a finanţărilor în agricultură decât în cazul altor sectoare este explicată în principal de volumul mic de la care s-a pornit. Astfel, în pofida creşterii importante, afacerile din agricultură au atras doar 4% din totalul finanţărilor acordate de bănci.

Pe de altă parte, sectorul serviciilor – care a înregistrat a doua cea mai mare creştere a finanţărilor, de peste 7% în luna august a acestui an – este sectorul care se poate lăuda cu cel mai mare sold al creditelor în valoare absolută. Expunerea băncilor în afacerile din domeniul serviciilor ajungea la 91,3 miliarde de lei la finalul lunii august, adică mai mult de un sfert din valoarea totală a creditelor acordate companiilor şi populaţiei.

Companiile Saudi Agricultural and Livestock Investment Company (SALIC) din Arabia Saudită și Al Dahra din Emiratele Arabe Unite vor investi cinci miliarde de riyali (1,33 miliarde de dolari) în sectorul agricol din regiunea Mării Negre, a declarat, miercuri, directorul general de la SALIC, Abdullah Aldubaikhi, informează publicația Gulf News.

„Investițiile au început deja. Vom achiziționa companii și vom investi în cereale și creșterea animalelor”, a declarat Abdullah Aldubaikhi, cu ocazia unui forum de afaceri organizat la Abu Dhabi.

Aldubaikhi a adăugat că investițiile vor fi realizate în zece țări din regiunea Mării Negre, inclusiv Rusia, Ucraina, România, Ungaria, Belarus și Bulgaria, și vor include achiziția de terenuri agricole, logistică și facilități de depozitare.

Regele Salman al Arabiei Saudite a încheiat recent o vizită istorică la Moscova, prima vizită oficială a unui suveran saudit în Rusia, ocazie cu care a încheiat mai multe acorduri cu președintele Vladimir Putin, în valoare de miliarde de dolari.

Guvernul a aprobat miercuri plățile pentru ajutoare în agricultură ce se ridică la aproximativ 1,8 miliarde de euro. Sprijinul financiar se referă la plăţile directe în sectorul vegetal pentru anul 2017, ajutoarele în sectorul zootehnic şi sprijinul cuplat pentru ovine şi caprine, se arată în comunicatul Executivului.

Pentru sectorul vegetal, schema de plată unică pe suprafață este în cuantum minim de 97,2452 euro/ha, plata redistributivă este de 5 euro/ha pentru primul interval (1-5 ha inclusiv) şi 48,3251 euro/ha pentru al doilea interval (peste 5 și până la 30 ha inclusiv).

Suma totală necesară aplicării schemelor de plăți directe în sectorul vegetal este de 1,574 miliarde euro, din care 919,14 milioane euro pentru schema de plată unică pe suprafață, 97,07 milioane euro pentru plata redistributivă, 540,4 milioane euro pentru plata pentru înverzire și 18,01 milioane euro pentru tinerii fermieri.

Totodată, guvernul a aprobat plafoanele alocate ajutoarelor naționale tranzitorii în sectorul zootehnic și a stabilit cuantumul acestora pentru anul de plată 2017. Astfel, suma de 24,08 milioane de euro va fi alocată pentru schema decuplată de producţie, specia bovine, în sectorul lapte, suma de 101,2 milioane de euro este adresată sectorului carne, specia bovine, iar suma de 50,78 de milioane de euro a fost stabilită pentru speciile ovine şi caprine.

Guvernul a precizat că s-a stabilit cuantumul acestor ajutoare prin raportarea sumelor prevăzute la cantitățile de lapte livrate și/sau vândute direct eligibile, respectiv la efectivele de bovine sau femele ovine/caprine eligibile.

În plus, plafonul de 48,5 milioane euro, aferent plății directe pentru schema de sprijin cuplat pentru speciile ovine/caprine care se acordă pentru anul de cerere 2017. Cuantumul pentru această schemă se calculează prin raportarea plafonului la efectivul de animale eligibile.

Agenția de Plăți și Intervenții în Agricultură va putea acorda plăți în avans în cadrul tuturor schemelor de plăți începând cu data de 16 octombrie 2017. Agenția va efecuta, totodată, plățile corespunzătoare diferenței între cuantumul calculat și acordat în avans și plafonul financiar ar fiecărei scheme, în condițiile îndeplinirii de către beneficiari a tuturor criteriilor de eligibilitate, începând cu data de 1 decembrie 2017.

Plățile se vor acorda în limita prevederilor bugetare aprobate Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale în anii 2017 și 2018.

În ciuda faptului că marile concerne internaționale susțin de ani de zile că pesticidele produse de ei omoară numai dăunătorii, un raport publicat la sfârșitul lunii iunie în prestigioasa revistă Journal Science demonstrează ceea ce oamenii suspectau de altfel de mai muți ani: clasa de pesticide pe care a inventat-o Bayer, denumită neonicotinoide, este responsabilă pentru reducerea drastică a famiilor de albine. 

„Două studii diferite, efectuate pe culturi vegetale diferite și de pe două continente (…) au ajuns la concluzia că albinele de lângă câmpurile cultivate cu porumb sunt expuse la neonicotinoide via polenul pe care îl recoltează, rezultând o mortalitate crescută și răspunsuri imune, mai ales când mai substanța mai este asociată cu un fungicid agrochimic foarte comun”, se arată în raportul cercetătorilor americani.

Analizele efectuate au arătat că există urme de neonicotinoide chiar și în interiorul stupilor care nici măcar nu erau în aproprierea vreunei zone în care să folosească acest produs chimic. În cadrul studiului s-a observat, de asemenea, că prezența acestor reziduuri de insecticide este corelată cu existența a mult mai puține albine regine în stupi și cu mai puține celule pentru ouă în cuiburile de albine solitare.

Aceste constatări vin după ce SUA, la începutul acestui an, au pus albinele pe lista speciilor aflate în pericol de dispariție. Ritmul în care dispar albinele este deosebit de îngrijorător, deoarece ele sunt responsabile pentru polenizarea a aproximativ 75% din toate culturile vegetale destinate consumului animal sau uman, la nivel mondial.

În Statele Unite, numărul familiilor de albine s-a înjumătățit pe parcursul ultimelor patru decenii, de la peste patru milioane, la aproape două milioane.

Și în România, apiculturii sunt grav afectați de utilizarea acestei noi clase de pesticide. În 2015, la culesul de floarea-soarelui, peste 100.000 de familii de albine au fost decimate în timpul culesului, estimează asociațiile de apiculturi. Bilanțul: sute de apicultori afectați în majoritatea zonelor de cultură a florii-soarelui în cel mai de amploare fenomen de pierderi din ultimii ani.

„Acest fenomen descris de majoritatea apicultorilor s-a manifestat printr-o formă deosebit de agresivă, cu pierderi imediate, fie cu albina gasită moartă ‹‹covor›› în fața stupilor, fie printr-o depopulare mai mult sau mai puțin întârziată, situații în care albina afectată nu s-a mai întors la stupi”, se arată în apelul făcut de către apiculturi pentru interzicerea utilizării acestor pesticide.

Fenomenul a fost surpinzător, deoarece în aceea perioadă nu s-au efectuat tratamente fitosanitare. Însă fermierii au menționat că sămânța pe care au folosit-o a fost tratată cu insecticide de tip sistemic de tipul neocotinoidelor.

Suspiciuniile care planau asupra cauzei mortalității ridicate în rândul albinelor au acum o confirmare științifică. Iar pentru ca să nu existe nicio urmă de îndoială asupra obiectivității rezultatului studiului, trebuie specificat că acesta a fost finanțat de compania Bayer, cel mai mare productor de insecticide de tip neonicotinoidelor.

Ce sunt neonicotinoidele? Sunt o categorie de insecticide sistemice, neurotoxice, relativ de ultimă generație, utilizate masiv în agricultură, foarte persistente, care oferă o protecție de lungă durată la diverse culturi, în general pe toată perioada de vegetație, acoperind o plajă foarte largă de insecte dăunătoare și, bineînțeles, afectând și toate speciile de insecte benefice care intră în contact cu acestea, insectele polenizatoare fiind afectate prin polenul și nectarul recoltat în special la rapiță și floarea-soarelui, dar și prin apa de gutație, în special la porumb.

Care sunt acestea? Imidacloprid, thiamethoxam, clothianidin, aprobate și în 2016 prin derogare de la Regulamentul (EU) 485/2013 pentru utilizare la tratamentul seminței de floarea-soarelui și porumb, informații transmise fermierilor prin adresa MADR nr. 400/F/09.02.2016, în condițiile în care și tratamentul pentru sămânța de rapiță cultivată în toamna 2015 s-a efectuat în baza unei derogări anterioare.

Exporturile din 2016 ale României de produse agricole realizate sub formă de materie primă brută, neprocesată, s-au ridicat la 3,75 miliarde euro, conform unei analize făcute de ZF pe baza datelor furnizate de Institutul Național de Statistică. Din acestea, exporturile de cereale au valorat 2,1 miliarde de euro potrivit datelor Eurostat. Valuarea exporturilor a crescut anul trecut, comprativ cu 2015, când s-au înregistrat 2 miliarde de euro.

Această piață este dominată de traderii de cereale și plante oleaginoase care aparțin un mari companii cu capital străin. Liderul exportatorilor de produse agricole este compania americană ADM Trading, conform datelor furnizate de INS. Locul doi în topul celor mai mari exportatori din agrobusiness în 2016 este ocupat de elveţienii de la Ameropa Grains, care au mai urcat o poziţie în clasament faţă de anul 2015. Institutul de statistică nu furnizează însă valoarea exporturilor pe fiecare companie în parte, ci doar pe întregul cod de export și ordinea lor.
Poziţia a treia în clasamentul celor mai mari exportatori din agrobusiness în 2016 este ocupat de chinezii de la Nidera, care au coborât două poziţii în clasament faţă de anul precedent. Traderii Cargill Agricultura şi Glencore Protein România şi-au păstrat aceeaşi poziţie faţă de anul precedent, respectiv locurile 4 şi 5 în topul celor mai mari exportatori din agrobusiness.
Exportul de produse agricole, materia primă brută, neprocesată, au urcat anul trecut cu aproape 12%, la aproape 3,75 mld. euro, cel mai ridicat avans din ultimii patru ani. Categoria de produse ale agriculturii şi vânătorii, aşa cum apare la INS, este a patra cea mai exportată, după maşini, echipamente electrice şi utilaje.

TOP 10 exportatori de cereale și oleaginoase în 2016

1. ADM Romania Trading (SUA)
2. Ameropa Grains (Elveția)
3. Nidera România (China)
4. Cargill Agricultura (SUA)
5. Glencore Protein România (Elveția)
6. Cerealcom Dolj (Mihai Anghel)
7. CHS Agritrade România (SUA)
8. Glencore Grain (Elveția)
9. Bunge România (SUA)
10. Baywa Agri România (Germania)

România stă din ce în ce mai bine la capitolul creştere economică! Poate că nu se simte şi în buzunarul românilor, însă cel puţin pe hârtie, Produsul Intern Brut a crescut anul trecut cu 4,8% față de anul anterior, fiind estimat la 759,2 miliarde de lei în prețuri curente, arată datele Institutului Naţional de Statistică. De asemenea, potrivit INS, si în ultimul trimestrul al anului trecut valoarea PIB, în termeni reali, a avut un avans de 1,3% față de trimestrul anterior și de 4,7%, ca serie brută, față de același trimestru din 2015.

Cu excepţia agriculturii, silviculturii şi pescuitului, toate sectoarele economiei și-au adus aportul la creșterea pib, contribuții mai importante având ramuri precum: comerţul cu ridicata şi cu amănuntul, repararea autovehiculelor şi motocicletelor, transport şi depozitare, hoteluri şi restaurante (+1,8%), cu o pondere de 18,1% la formarea PIB şi al căror volum de activitate s-a majorat cu 10,9%, informaţiile şi comunicaţiile (+0,7%), cu o pondere mai redusă la formarea PIB (5,6%), dar care au înregistrat o creştere semnificativă a volumului de activitate (14,2%).

Alte ramuri care au contribuit la creșterea PIB au fost activitătile profesionale, ştiinţifice şi tehnice, activităţile de servicii administrative şi activităţile de servicii suport (+0,6%), cu o pondere de 7,4% la formarea PIB şi al căror volum de activitate s-a majorat cu 8%, industria (+0,4%), cu o pondere de 23,1% la formarea PIB şi al cărei volum de activitate s-a majorat cu 1,7% şi impozitele nete pe produs (+0,5%), cu o pondere de 10,5% la formarea PIB şi al căror volum de activitate s-a majorat cu 4,3%.

Din datele prezentate de INS rezultă că în anul 2016, inclusiv în ultimul trimestru, dezvoltarea economiei s-a bazat în cea mai mare măsură pe consum, favorizat de reducerea TVA și de majorările salariale. Astfel, din punct de vedere al utilizării PIB-ului, volumul cheltuielilor pentru consumul final al gospodăriilor populației s-a majorat cu 7,4%, cu o contribuție de 4,5% la creșterea PIB.

Totodată, consumul final colectiv efectiv al administrațiilor publice a crescut cu 4,7%, însă contribuția la creșterea PIB a fost mult mai mică, de doar 0,4%.

O contribuţie negativă importantă la creşterea PIB a avut‐o exportul net  (‐0,8%), consecinţă a creşterii cu  7,6%  a  volumului  exporturilor  de  bunuri  şi  servicii  corelată  cu  o  creştere  mai  mare  a  volumului importurilor de bunuri şi servicii, cu 9,3%.

Formarea brută de capital fix, un indicator al investiţiilor din economie, a stagnat faţă de 2015.

În 2016, agricultura a ajuns la cea mai scăzută pondere la formarea PIB-ului României din istorie, de doar 3,9%, industria a contribuit cu 23,1%, construcţiile – cu 6%, comerţul – cu 18,1%, sectorul de informatică şi comunicaţii – cu 5,6%, trazacţiile imobiliare – cu 8,2%, iar administraţia publică şi apărarea – cu 10,2%, restul fiind aportul altor sectoare.

În 2015, agricultura a reprezentat 4,2% din PIB, industria – 23,8%, construcţiile – 5,8%, comerţul – 16,8%, sectorul de informatică şi comunicaţii – 5,1%, trazacţiile imobiliare – 8,5%, iar administraţia publică şi apărarea – 9,9%

Agricultura a rămas principala ramură a economiei naţionale în perioada interbelică. În structura proprietăţii agrare s-au produs mutaţii substanţiale. Din cele 9 242 930 ha, cât repre­zentau moşiile de peste 100 ha, s-au expropriat 6 123 789 ha, adică 66,2%. Prin aplicarea reformei agrare, 1,4 milioane familii au primit 3,7 milioane ha de teren arabil, la care se adăugau 2,7 milioane ha reprezentând izlazuri comunale. Lotul mediu al unei gospodării ţărăneşti era de 3,8 ha; dar se aprecia că o gospodărie independentă din punct de vedere economic trebuia să aibă minimum 5 ha. Proprietatea mică (sub 10 ha), deţinea 73,7% din totalul suprafeţei agricole a ţării. O puternică frână În calea modernizării agriculturii a fost suprapopulaţia agricolă, adică acea forţă de muncă disponibilă din lumea satului, care nu-şi găsea plasament În alte ramuri economice.

S-au depus eforturi, pe linie guvernamentală, pentru sprijinirea micilor proprietari, dar rezultatele au fost modeste. O anumită contribuţie au dus, la dezvoltarea agriculturii, diferite structuri de cercetare în domeniu. A Început producţia internă de batoze, semănători şi alte maşini agricole, care în 1938 satisfăcea 80% din necesităţile României.

Producţia la hectar a cunoscut o creştere sensibilă în perioada 1921-1938 (de la 8,6 chintale la 12,5 chintale la grâu, şi de la 8,1 chintale la 13,6 chintale la porumb), dar ea a rămas În continuare cu mult sub media europeană. Producţia globală a sporit de la 7,1 milioane tone la 13,6 milioane tone în 1929 (nivelul maxim din perioada interbelică).

SURSĂ: Ioan Scurtu, Istoria contemporană a României (1918-2001)