Atac armat surprinzător în Kabul! Mai mulţi bărbaţi s-au deghizat în medici şi au pătruns într-un spital militar situat în apropierea Ambasadei Statelor Unite din capitala Afganistanului şi au luptat timp de mai multe ore cu forţele de securitate înăuntrul clădirii. Potrivit agenţiei de presă Reuters, peste 30 de oameni au fost ucişi, iar alţi zeci sunt răniţi.

Atacul a început după ce un kamikaze s-a detonat în partea din spate a Spitalului Sardar Mohammad Daud Khan, cu 400 de paturi, iar trei atactori înarmaţi cu puşi automate şi grenade au intrat în complex, a declarat un oficial în domeniul securităţii, citat de agenţia de presă News.ro. Atacatorii, îmbrăcaţi la fel ca personalul medical, au ocupat poziţii la etajele superioare ale spitalului şi au deschis focul împotriva forţelor speciale trimise la faţa locului, potrivit unor oficiali.

Forţele de securitate au izolat zona din jurul spitalului, situat în apropierea unei intersecţii aglomerate, iar membri ai forţelor speciale au coborât pe acoperişul imobilului principal din elicoptere. În timp ce luptele continuau, o a doua explozie s-a auzit înăuntru. ”Forţele noastre sunt acolo şi se poartă lupte grele”, a declarat un purtător de cuvânt al Ministerului Apărării, Dawlat Waziri. El a adăugat că un atacator a fost ucis, iar alţi doi opuneau rezistenţă, iar un militar a fost ucis şi alţi trei răniţi.

Un purtător de cuvânt al Ministerului Sănătăţii Publice a declarat că cel puţin trei morţi şi peste 60 de răniţi au fost trimişi la alte spitale. Un purtător de cuvânt taliban a dezminţit că mişcarea ar fi autoarea atacului. El a spus că aceasta nu are ”vreo legătură” cu atacul.

Atacul asupra spitalului, situat peste drum de Ambasada Statelor Unite, puternic fortificată, relevă avertismentele Guvernului, potrivit căruia atacuri vizând ţinte foarte vizibile la Kabul urmează să înregistreze o escaladare anul acesta, în contextul în care talibanii îşi intensifică insurecţia.

Preşedintele Ashraf Ghani a declarat că atacul ”calcă în piocioare toate valorile umane”. ”În toate religiile, un spital este considerat un loc imun, iar atacarea lui înseamnă atacarea întregului Afganistan”, a spus şeful statului într-un discurs pe care-l susţinea la Kabul cu ocazia Zilei Internaţionale a Femeii.

Misiunea NATO ”Susţinere Hotărâtă” (Resolute Support) a anunţat că este pregătită să ajute forţele afgane de securitate. Abdul Qadir, un lucrător de la spital, a declarat pentru Reuters că a văzut un atacator scoţând o puşcă de asalt Kalşnikov din halatul alb de medic pe care-l purta şi deschizând focul. El a ucis cel puţin un pacient şi un lucrător de la spital.

În timp ce luptele continuau, unii pacienţi s-au strecurat afară din clădire şi s-au ascuns sub pervazurile spitalului, care tratează victime militare de pe teren. Atacul are loc la doar o săptămână după ce zeci de persoane au fost ucise şi rănite în atacuri coordonate împotriva unui post de poliţie şi unui birou al serviciilor de informaţii din Kabul.

Acel atac a fost revendicat de talibani care, de când au fost înlăturaţi de la putere în 2001, vor ca trupele străine să plece din ţară, să înfrângă Guvernul susţinut de Statele Unite şi să reimpună sharia, mai notează News.ro. În afară de talibani, gruparea jihadistă Statul Islamic a revendicat, în ultimul an, mai multe atacuri vizând civili la Kabul.

În afara Kabulului, zeci de persoane au fost ucise în ultimele zile în lupte, în întreaga ţară, de la Kunduz şi Baghlan, în nord, şi până la Farah, în sud-vest, şi Helmand şi Kandahar, în sud, la frontiera cu Pakistanul.

Vânzările de arme la nivel global au atins, în ultimii cinci ani, cel mai ridicat nivel din 1990, creșterea fiind datorată cererii sporite din Orientul Mijlociu și Asia. India se situează în continuare în topul clasamentului ca cel mai mare importator din lume, arată cel mai recent raport al Institutului Internațional de Cercetare pentru Pace din Stockholm (SIPRI).

În intervalul 2012-2016, importurile de arme destinate țărilor din Asia și Oceania au reprezentat 43% din importurile globale, cu o creștere de 7,7% față de perioada precedentă 2007-2011. Importurile de arme din India au reprezentat 13% din totalul vânzărilor la nivel mondial din 2012-2016, cu o creștere de 3,3 puncte procentuale față de intervalul 2007-2011, urmată de Arabia Saudită, care a înregistrat cu o creştere de 212% în perioada menționată faţă de același interval.

„În ultimii cinci ani, majoritatea statelor din Orientul Mijlociu s-au orientat către Statele Unite și Europa în dorința lor de a deține capacități militare moderne”, a explicat un cercetător SIPRI, Pieter Wezeman.

Zona Orientului Mijlociu și monarhiile din Golf au absorbit 29% din armele comercializate în întreaga lume în ultimii cinci ani, în creștere cu 17% față de intervalul 2007-2011. Pe a treia poziție se află Europa (11%, față de 18% în 2007-2011), cele două Americi (8,6%, față de 11% în 2007-2011) și Africa (8,1%, față de 9,4% în 2007-2011).

„Fără un instrument de control al cursei înarmărilor, statele din Asia continuă să-și mărească arsenalele”, a declarat Siemon Wezeman. „În timp ce China este din ce în ce mai în măsură să înlocuiască importurile de arme cu produse indigene, India rămâne dependentă de tehnologia furnizată de numeroși furnizori dispuși să le livreze armament, inclusiv Rusia, SUA, statele europene, Israel și Coreea de Sud”, a completat acesta.

Statele Unite și Franța sunt principalii furnizori de arme pentru Orientul Mijlociu, în timp ce Rusia și China sunt principalii exportatori către Asia.

Cu 72 de ani în urmă, la 23 august 1944, România întorcea armele împotriva Germaniei în cel de-al doilea Război Mondial, decizie care a scurtat conflictul cu şase luni şi a evitat pierderea câtorva milioane de vieţi omeneşti, susțin cu tărie istoricii militari. La rândul lor, academicienii întăresc ideea că ceea ce s-a petrecut atunci a fost alternativa datorită căreia țara noastră a înregistrat cele mai mici pagube. Semnificaţia momentului a rămas una dintre cele mai controversate din istoria contemporană a României. Astfel, de celalată parte, voci puternice ale spațiului public românesc, dar și internațional, insistă asupra faptului că armistiţiul cu sovieticii nu ar fi fost cea mai înţeleaptă decizie. Ba mai mult, ar fi avut efecte devastatoare: capturarea a peste 170.000 de militari români şi deportarea în URSS a altor peste 70.000 de români.

„România a acceptat armistiţiul oferit de Uniunea Sovietică, Marea Britanie şi Statele Unite ale Americii. Din acest moment încetează lupta şi orice act de ostilitate împotriva armatei sovietice, precum şi starea de război cu Marea Britanie şi Statele Unite„,  declara la radio, în seara zilei de 23 august 1944, Regele Mihai I, în Proclamaţia pentru țară. În consecință, mareșalul Ion Antonescu şi miniștrii săi sunt arestaţi, la ordinul Regelui, iar România întoarce armele pentru recuperarea Transilvaniei şi se alătură Naţiunilor Unite în lupta împotriva puterilor Axei. Până la 28 august, Bucureştiul a fost curăţat de forţele germane, iar la 30 august a fost ocupat de armata sovietică. Războiul avea să se încheie în 9 mai 1945, la acea vreme a doua zi de Paşti pentru români. Însă liniștea nu domnește prea mult în țară. În 30 decembrie 1947, Regele Mihai e obligat să abdice, pentu a lăsa loc sovietizării României: pământuri, dar și afaceri, urmează să aparțină  întregului popor muncitor.

Într-o declarație pentru agenția de presă Mediafax, istoricul Georgeta Filitti susține că “acest gest extraordinar a fost deturnat şi preluat de autorităţile comuniste, care, în funcţie de preţuirea sau de aruncarea în umbră a unei căpetenii comuniste, i-au ridicat pe unii şi pe alţii.” La rândul său, academicianul Dan Berindei susține în cadrul aceluiași interviu pentru Mediafax, că „Dacă n-ar fi fost 23 august, am fi fost supuşi unei ocupaţii militare extrem de dure, care ar fi grăbit ritmul instaurării sistemului căruia i-am fost prizonieri o jumătate de veac. Aceasta din punct de vedere românesc. Iar, din punct de vedere al însemnătăţii în istoria universală, este un lucru cert că această răsturnare din România a slăbit în general apărarea germană şi a dus la grăbirea sfârşitului războiului în ansamblu. Aceasta e însemnătatea, sigur că consecinţele au fost cele pe care le ştim, dar erau nişte consecinţe inevitabile„.

23 august devine zi națională abia din 1948. De atunci și până 1990, Ziua Naţională a României a fost sărbătorită cu mare fast, cu fanfare și manifestații, în timp ce mii de muncitori și de pionieri realizau coregrafii cu enorme portrete ale conducătorilor, Elena și Nicolae Ceauşescu. Dupa prăbusirea comunismului, actul politic de la 23 august 1944 a fost prezentat oficial drept o lovitură de stat condusă de Regele Mihai şi partidele istorice.

Încheierea celui de-al doilea Război Mondial a lăsat în urmă un bilanț aproape incredibil: zeci de milioane de cadavre pe front și peisaje în ruină. Luptele au durat 2.174 de zile şi au provocat câte 25.298 de victime pe zi. În total, pierderile umane au fost estimate la 55 de milioane de persoane, dintre care 30 de milioane de civili şi 25 de milioane de militari. Să nu îi uităm pe cei 5,6 milioane de evrei ucişi în urma Holocaustului. De asemenea, la încetarea conflictului, au rămas 35 de milioane de mutilaţi, un număr impresionant de văduve şi nenumăraţi orfani. Pentru cel de-al doilea Război Mondial s-au fabricat 653.000 de avioane, 287.000 de tancuri şi aproape 1,1 milioane de tunuri. Publicațiile de profil scriu că această construcţie şi întreţinere a uriaşei „maşini a morţii“ a costat 7,36 dolari pe secundă. Potrivit statisticienilor, economisirea acestor sume ar fi făcut posibilă creşterea cu 2% a venitului naţional pe cap de locuitor în ţările subdezvoltate, pe o perioadă de cel puţin 10 ani.