Consiliul Directorilor Executivi al Băncii Mondiale a aprobat, ieri, suma de 400 milioane de euro (aproximativ 493,06 milioane USD), care va fi acordată României în contul unui împrumut pentru politici de dezvoltare privind managementul riscurilor de dezastre și va include o Opțiune de Tragere Amânată în cazul producerii unei catastrofe (Catastrophe Deferred Drawdown Option – CATDDO), potrivit unui comunicat de presă trimis redacției.

Acest împrumut va sprijini eforturile țării noastre de a se pregăti în mod eficient și de a putea reacționa în fața dezastrelor naturale și a schimbărilor climatice, prin consolidarea instituțiilor și a legislației din domeniu, potrivit Bursa.

De asemenea, efectele schimbărilor climatice s-au intensificat și ele în mod semnificativ în ultimele decenii, producând alunecări de teren, incendii de vegetație, secete și fenomene meteorologice extreme.

Totodată, Banca Mondiala și-a deschis biroul din România în anul 1991. Începând de atunci, Banca a furnizat finanțare în valoare totală de peste 13,6 miliarde dolari, reprezentând împrumuturi, garanții și granturi în toate sectoarele de activitate ale economiei românești. în anul 2016, Grupul Băncii Mondiale și România au sărbătorit 25 de ani de parteneriat continuu având drept obiectiv sprijinirea măsurilor de reducere a sărăciei și creștere incluzivă.

Cele mai importante rapoarte economice la nivel internațional cu privire la evoluția economiei, care sunt luate în considerare de investitorii străini și de piețele internaționale în vederea stabilirii perspectivelor de dezvoltare și a identificării oportunităților de plasare a capitalurilor, sunt cele realizate de Banca Mondială, Fondul Monetar Internațional (FMI) și Comisia Europeană (CE), potrivit Capital.

În aceste analize este prezența și România și toate acestea pun în evidență faptul că țara noastră va înregistra în perioada 2018-2020 o creștere economică substanțială bazată pe investiții.

Mai mult, această îmbunătățire a estimărilor vine chiar dacă în primul trimestru economia românească a crescut doar cu 4,2% fiind totuși a cincea cea mai mare creștere economică din UE dupa Letonia (5,2%), Polonia (4,9%), Ungaria (4,7) și Cehia (4,5%). De asemenea, în primul trimestru 2018 economia românească a crescut cu aproape 1,75 ori mai mult față de media UE (2,4%). Trebuie menționat că, față de trimestrul anterior (trim. 4 2017), creșterea economică în primul trimestru 2018 a fost zero, ceea ce unii economiști interpretează eronat că fiind o slabă performanță, fără să țină cont că a fost totuși a cincea cea mai mare creștere din UE față de același trimestru al anului anterior și uită să spună că economia a stagnat la nivelul celui mai bun trimestru (trim. 4 2017) din ultimii zece ani, conform sursei citate.

În concluzie, analizele Comisiei Europene, Băncii Mondiale și ale Fondului Monetar Internațional evidențiază că România are o foarte bună stabilitate macroeconomică, bazată pe perspective de creștere pe termen scurt și pe termen lung de peste 4%.

Economia țării noastre va înregistra un avans de 5,1% în 2018, de 4,5% în 2019 și de 4,1% în 2020, în timp ce deficitul de cont curent se va adânci la 4,3% din PIB anul acesta, la 4,7% din PIB anul viitor și la 4,9% din PIB în 2020, se arată în raportul intitulat „Macro Poverty Outlook for Europe and Central Asia”, publicat ieri de Banca Mondială (BM) și citat de Agerpres.

De asemenea, instituția financiară internațională se așteaptă ca deficitul bugetar să ajungă la 3,3% din PIB în 2018, urmând să se reducă la 3% din PIB în 2019 și în 2020. „Creșterea va rămâne solidă în 2018, dar riscurile pe termen mediu la adresa perspectivei au sporit. Presiunile asupra deficitului bugetar, în urma majorării cheltuielilor, vor continua în acest an. Pentru a îmbunătăți calitatea creșterii, ar trebui acordată o atenție reînnoită investițiilor publice”, se arată în raport.

Totodată, deficitul de cont curent este în creștere, iar presiunile inflaționiste persistă. Aceste evoluții lasă economia românească vulnerabilă la șocurile exogene, potrivit Bursa. Banca Mondială mai susține că reformele în administrația publică și în companiile de stat, sporirea predictibiliății autorităților de reglementare, precum și politici de rezolvare a discrepanțelor majore sociale ar trebui să fie pe agenda priorităților Guvernului.

Agricover Credit IFN, divizia de finanțare a grupului Agricover, controlat de omul de afaceri iranian Jabbar Kanani, unul dintre principalii jucători pe piața locală agricolă, a împrumutat 20 milioane de euro de la Banca Europeană de Investiții (BEI) și Banca Mării Negre (Black Sea Trade and Development Bank – BSTDB), după ce în urmă cu aproape 2 ani a mai tras 15 milioane euro de la BEI, pentru finanțări agricole. În toamna anului trecut, BERD a intrat în acționariatul grupului Agricover.

Acum, BEI a creditat Agricover Credit IFN cu 5 milioane de euro pentru a finanța proiectele întreprinderilor mici și mijlocii, iar Banca Mării Negre a participat cu 15 milioane de euro, sumă rambursabilă pe 7 ani, fără garanții și asumarea de către societate de obligații. În prima parte a anului trecut, Agricover Credit IFN a încheiat un acord de finanțare în valoare de 70 milioane lei cu International Finance Corporation (IFC), divizia de investiții a Băncii Mondiale.

Agricover Credit IFN este prima instituție financiară din România care oferă produse financiare exclusiv fermierilor din sectoarele vegetal și zootehnic. Grupul reunește diviziile Agri-Business și Agri-Finance, având peste 850 angajati și un număr de peste 4.500 clienți fermieri la nivel național.

Banca Mondială previzionează o creștere de 4,5% a economiei țării noastre în 2018, potrivit unui raport al instituției. Procentul anticipat pentru anul acesta este în scădere, însă, față de 2017, când avansul economiei noastre a fost estimat la 6,4%, potrivit Bursa.

Pentru 2019, Banca Mondială previzionează o creștere a economiei românești de 4,1%, iar pentru 2020 – de 3,5%. Raportul arată: „Încetinirea treptată a avansului economiilor din Uniunea Europeană (UE) va avea impact asupra creșterii exporturilor din regiune, în special în Europa Centrală, unde creșterea este estimată să încetinească de la 4,7% in 2017, la 3,2% in 2020, cu diminuarea creșterii în Ungaria, Polonia și România”. Banca Mondială estimează o expansiune de 3,1% a economiei mondiale în 2018, după o evoluție peste așteptări în 2017, conform sursei amintite.

Potrivit raportului Băncii Mondiale, în Europa și Asia Centrală, creșterea economică a înregistrat o evoluție pozitivă în 2017, peste așteptări, de 3,7% comparativ cu nivelul de 1,7% înregistrat în anul precedent. Creșterea s-a consolidat atât în partea vestică a regiunii, care este importatoare de mărfuri, cât și în partea estică a regiunii, care este exportatoare de mărfuri, potrivit raportului.

Raportul Bancii Mondiale mai relevă că încetinirea preconizată a ritmului creșterii în Uniunea Europeană va afecta creșterea exporturilor în Europa Centrală, iar pentru Polonia, instituția anticipează o scădere la 4,0% comparativ cu nivelul de 4,5% înregistrat în anul recent încheiat. În Ungaria, este anticipată o creștere moderată de 3,8% față de 3,9%. Banca Mondială precizează: „Riscurile aferente perspectivei de mai sus au devenit mai echilibrate, însă sunt în continuare înclinate către o evoluție negativă”.

Banca Mondială a aprobat finanțarea cu 1 miliard de euro pentru eletrificarea rețelei feroviare din Iran, a anunțat marți șeful autorității feroviare regionale, conform Reuters.

„Banca Mondială a aprobat alocarea a 1 miliarde de euro pentru a finanța electrificarea rețelei feroviare din Garmsar în provincia Semnan până în Gorgan din provincia Golestan”, a declarat Yusef Geranpasha, citat de agenția iraniană IRNA.

Rusia și Iranul au semnat un acord în valoare de 1,2 miliarde de euro în noiembrie 2015 pentru electrificarea rețelei feroviare iraniene de pe ruta Gamsar-Inche Burun.
Totodată, Yusef Geranpasha a declarat că punerea în aplicare a contractului ruso-iranian va avea loc imediat după aflarea deciziei Băncii Mondiale și poate dura trei ani.

Retragerea economiilor avansate din cadrul economiei mondiale – și, în cazul Regatului Unit, din acorduri comerciale regionale – a atras multă atenție în ultima vreme. Într-un moment în care structurile care stau la baza economiei mondiale sunt sub presiune, acest fenomen ar putea avea consecințe profunde.

Fie că este alegerea lor, fie din necesitate, marea majoritate a economiilor din lume fac parte dintr-un sistem multilateral care conferă omoloagelor lor din lumea avansată – în special Statele Unite și Europa – privilegii enorme. Trei dintre acestea ies în evidență.

În primul rând, pentru că emit principalele valute de rezervă din lume, economiile dezvoltate pot să primească în schimbul hârtiilor pe care le tipăresc bunuri și servicii produse de alții. În al doilea rând, pentru majoritatea investitorilor globali, obligațiunile acestor economii reprezintă o componentă cvasi-automată din alocările de portofoliu, astfel încât deficitele bugetare ale guvernelor sunt finanțate parțial din economisirile din alte țări.

Avantajul final-cheie al economiilor avansate contă în puterea de vot și reprezentarea. Ele dețin controlul atât prin dreptul de veto sau printr-o minoritate de blocaj în instituțiile Bretton Woods (Fondul Monetar Internațional și Banca Mondială), ceea ce le conferă o influență disproporționată asupra regulilor și practicilor care guvernează sistemul economic și monetar internațional. Și, având în vedere dominația istorică ale acestor organizații, conaționalilor lor li se asigură de facto pozițiile de conducere de top.

Aceste privilegii nu sunt date cu titlu gratuit – sau cel puțin așa ar trebui. În schimbul acestora, economiile avansate ar trebui să îndeplinească anumite responsabilități care să contribuie la buna funcționare și la stabilitatea sistemului. Însă evoluțiile recente pun la îndoială faptul că economiile avansate sunt capabile să-și mențină angajamentele în această înțelegere.

Poate că cel mai evident exemplu îl reprezintă criza financiară globală din 2008. Rezultatul asumării de riscuri excesive și a reglementărilor insuficient de stricte din economiile dezvoltate a constat în punerea în pericol de colaps a sistemului financiar global și a perturbat comerțul mondial, a aruncat milioane de oameni în șomaj și aproape a împins lumea într-o depresiune multi-anuală.

Dar, de asemenea, au fost și alte lipsuri. De exemplu, obstacolele politice în elaborarea unor politici economice cuprinzătoare în multe dintre economiile dezvoltate au subminat implementarea în ultimii ani a reformelor structurale și a politicilor fiscale adecvate, restrângând investițiile de afaceri, subminând creșterea productivității, agravând inegalitățile și punând în pericol potențialul viitor de creștere economică.

Astfel de omisiuni de politici economice au contribuit la apariția mișcărilor politice anti-establishment, care caută să schimbe – sau deja schimbă– relațiile comerciale transfrontaliere stabilite cu mult timp în urmă, inclusiv cele din cadrul Uniunii Europene și a Acordului de Liber Schimb Nord-American (NAFTA).

Între timp, o încredere prelungită și excesivă în politica monetară, inclusiv implicarea directă a băncilor centrale în activitățile de piață, a denaturat prețurile activelor și a contribuit la alocarea greșită a resurselor. Iar economiile avansate – în special din Europa – au arătat un apetit scăzut pentru reformarea elementelor anacronice de guvernare și de reprezentare în cadrul instituțiilor financiare internaționale, în ciuda schimbărilor majore în economia mondială.

Rezultatul tuturor acestor lucruri este un sistem multilateral mai puțin eficient, mai puțin bazat pe colaborare și pe încredere și mai vulnerabil la încercările de mai drege câte ceva. În acest context, nu ar trebui să fie surprinzător faptul că globalizarea și regionalizarea nu mai au asigurat același nivel de încredere pe care le-au avut odată – sau că intensificarea unor mișcări politice de ambele părți ale Atlanticului condamnă aceste concepte pentru a câștiga mai multă susținere pentru propriile cauze.

Încă nu este clar dacă acesta este un fenomen temporar și reversibil sau începutul unei provocări prelungite pentru funcționarea economiei globale. Ceea ce este clar este faptul că afectează două relații importante.

Prima este relația dintre economiile mici și cele mari. Pentru o lungă perioadă de timp, economiile deschise mici și bine gestionate au fost cele mai importante beneficiare ale sistemului Bretton Woods și, mai general, ai multilateralismului. Dimensiunea lor nu doar că le-a făcut să își dorească accesul la piețele externe, dar i-a determinat de asemenea pe ceilalți actori din piață să fie mai dispuși să le integreze în acorduri regionale, datorită potențialului lor de deplasare limitată. Calitatea de membru în instituții internaționale eficiente le-a inclus pe aceste țări în discuții subsecvente de politică globală, în timp ce propriile lor capabilități le-a permis să exploateze oportunități în lanțurile de producție și de consum transfrontaliere.

Dar, într-un moment al unei mișcări naționaliste în creștere, aceste economii deschise mici, oricât de bine ar fi gestionate, sunt susceptibile de a suferi. Relațiile lor comerciale sunt mai puțin stabile, acordurile comerciale de care depind sunt vulnerabile, iar participarea lor în cadrul discuțiilor de politică globală este mai puțin sigură.

Cea de a doua relație este aceea dintre instituțiile Bretton Woods și a înțelegerilor instituționale paralele. De exemplu, în timp ce sunt mai puțin importante față de, să spunem, Banca Mondială, instituțiile financiare conduse de China s-au dovedit a fi mai atrăgătoare pentru un număr tot mai mare de țări; cei mai mulți aliați ai SUA au aderat la Banca Asiatică pentru Investiții în Infrastructură (AIIB), în ciuda opoziției americane. În mod similar, acordurile bilaterale de plată – față de care, nu demult, majoritatea țărilor s-ar fi opus prin intermediul Fondului Monetar Internațional, din cauza nepotrivirii acestora cu multilateralismul – proliferează. Îngrijorarea vine de la faptul că aceste abordări alternative ar putea submina, mai degrabă decât să consolideze, un sistem bazat pe reguli previzibile și benefice ale interacțiunilor transfrontaliere.

Organizațiile Bretton Woods, instituite după cel de-al Doilea Război Mondial pentru a menține stabilitatea, riscă să-și piardă influența, iar țările care au puterea să le sprijine nu par dispuse în această etapă să continue reforme îndrăznețe și foarte necesare. Dacă aceste tendințe continuă, țările emergente vor suferi probabil cel mai mult; dar ele nu vor fi singurele. Pe termen scurt, economia mondială va avea de înfruntat un ritm mai lent de creștere și riscul unei instabilități financiare mai mari. Pe termen lung, s-ar confrunta cu amenințarea fragmentării sistemice și  cu  proliferarea războaielor comerciale.

Copyright: Project Syndicate 2017 – The Art of European Integration

România trebuie să plătească peste 1,26 miliarde euro, în 2017, către Uniunea Europeană și Banca Mondială, din împrumutul stand-by contractat în 2009, potrivit datelor transmise AGERPRES de Ministerul Finanțelor Publice. Din această sumă, 1,15 miliarde euro reprezintă rate de capital, iar restul dobânzi și comisioane. Peste 1,25 miliarde euro urmează a fi rambursate UE și doar 9 milioane euro către Banca Mondială.

În acest an, România a plătit 113 milioane euro către UE și Banca Mondială. Astfel, cea mai mare parte a sumei a fost rambursată către Uniunea Europeană, respectiv 104 milioane euro. Către Banca Mondială au mers 9,1 milioane euro. Întreaga sumă de 113 milioane euro reprezintă plăți de dobânzi și comisioane.

În 2015, România a plătit peste 1,83 miliarde euro către Fondul Monetar Internațional, Uniunea Europeană și Banca Mondială. De asemenea, 2015 a fost și anul în care a fost achitat împrumutul de la FMI. Astfel, ultima tranșă a fost în februarie și s-a ridicat la 165 milioane euro. Către această instituție România a rambursat, în total, peste 2,49 miliarde de euro.

Anul trecut, țara noastră a rambursat Uniunii Europene peste 1,651 miliarde euro, din care 1,5 miliarde sunt rate de capital și restul dobânzi și comisioane. Către Banca Mondială au fost plătite 9,5 milioane euro (dobânzi și comisioane).

În perioada 2009 — 2015 suma totală rambursată către cele trei instituții s-a ridicat la 4,837 miliarde euro, din care peste 2,396 miliarde euro către FMI, 2,273 miliarde către UE și 67 milioane euro către Banca Mondială.

România mai are de plătit, până în 2023, peste 4,77 miliarde de euro către Banca Mondială și UE. Cea mai mare sumă va merge către UE, respectiv 3,71 miliarde euro.

Graficul MFP arată că 2015 a fost vârful de plată pentru împrumut, adică 1,8 miliarde de euro, dar mai sunt încă trei plăți mari în 2017, 2018 și 2019. În 2017, România are de achitat peste 1,2 miliarde de euro, în 2018 — 1,4 miliarde și în 2019 — 1 miliard de euro.

Potrivit datelor Băncii Naționale a României, la 4 mai 2009, Consiliul Directorilor Executivi al FMI a aprobat solicitarea României privind încheierea unui aranjament stand-by pentru o perioadă de doi ani, în valoare de 11,4 miliarde DST (aproximativ 12,9 miliarde euro sau 17,1 miliarde dolari SUA) și eliberarea primei tranșe în valoare de 4,37 miliarde DST (aproximativ 4,9 miliarde euro sau 6,6 miliarde dolari SUA).

„Din acest aranjament s-au tras 7 din cele 8 tranșe prevăzute, însumând 10,57 miliarde DST 1 (aproximativ 11,9 miliarde euro). În ceea ce privește cea de-a 8-a tranșă, aceasta a fost considerată, la solicitarea autorităților române, ca fiind de tip preventiv și, în contextul evoluțiilor macroeconomice favorabile, nu a fost trasă”, arată BNR.

România este membră a Fondului Monetar Internațional (FMI) din anul 1972, având în prezent o cotă de participare de 1030,2 milioane DST (0,43% din cota totală).

„România deține 11.039 voturi, echivalentul a 0,44% din total. Potrivit prevederilor OUG 123/27 decembrie 2011 și a Rezoluției Consiliului Guvernatorilor FMI nr. 66-2/15 decembrie 2010 cota de participare a României la FMI va fi de 1.811,4 milioane DST. Această nouă cotă va intra în vigoare după îndeplinirea condițiilor prevăzute în paragraful 5 din Rezoluția nr. 66-2. În cadrul FMI, România face parte din grupa de țări care include: Armenia, Bulgaria, Bosnia Herțegovina, Cipru, Croația, Georgia, Israel, Macedonia, Moldova, Muntenegru, Olanda, Ucraina, iar de la 1 noiembrie 2012 și Belgia și Luxemburg. Poziția de guvernator al României la FMI este deținută de guvernatorul BNR, iar cea de guvernator supleant de secretarul de stat din Ministerul Finanțelor Publice coordonator al activității privind elaborarea legislației, politicilor și reglementărilor contabile și fiscale”, informează BNR.

Banca Mondială a îmbunătățit semnificativ estimarea de creștere a economiei României în 2016, cu 1,1 puncte procentuale, la 5,1%, susținută de politica fiscală expansionistă și condițiile mai favorabile de pe piața muncii, potrivit unui raport privind economia Europei și Asiei Centrale publicat marți de instituția financiară.

În luna iunie, Banca Mondială se aștepta la o creștere economică de 4%, informează agenţia de presă News.ro. Pentru 2017, instituția financiară prognozează un avans al PIB de 3,8%, cu 0,1 puncte peste ritmul anticipat în iunie, în timp ce pentru 2018 a menținut estimarea la 3,4%. În raport se arată că economia românească a avansat cu 5,2% în prima jumătate a acestui an, cel mai rapid ritm după 2008 și cel mai ridicat din Uniunea Europeană.

”Creșterea a fost alimentată de politica fiscală expansionistă și de progresele pieței muncii care, combinate cu sprijinul sporit acordat unor categorii vulnerabile, au contribuit la reducerea sărăciei”, se arată în raport.

Potrivit BM, creșterea economică rămâne solidă în 2016 și 2017, dar riscurile pentru perspectivă s-au amplificat, ceea ce sugerează că România ar avea de câștigat de pe urma refacerii rezervelor bugetare. Creșterea economică va rămâne solidă în 2017, când vor fi implementate noi măsuri de relaxare fiscală, inclusiv reducerea TVA la 19%, eliminarea taxei pe construcțiile speciale și reducerea accizei pe carburanți.

Inflația scăzută și politica monetară relaxată ar putea ajuta la îmbunătățirea creditării companiilor, care ar avea un efect pozitiv asupra investițiilor private. Totuși, legea dării în plată a adus incertitudini în cadrul elgal al sectorului financiar, cu posibile efecte negative asupra incluziunii financiare, bilanțurilor contabile ale băncilor și sectorului construcțiilor, fiind probabil să conducă la litigii pentru bănci.

În plus, consumul privat mai mare va amplifica probabil deficitul de cont curent. Inflația va rămâne negativă până la sfârșitul lui 2016, când se va disipa efectul reducerii TVA, potrivit BM. Instituția prognozează pentru 2016 o inflație de -1,5%, pentru 2017 de 1,2%, iar în 2018 de 2,3%.

Raportul menționează că Banca Națională a României anticipează o accelerare treptată a inflației spre nivelul de 2%, până la sfârșitul lui 2017. eficitul de cont curent va urca la 3,6% în 2017, din cauza cererii puternice pentru importuri, ceea ce va pune capăt, probabil, declinului datoriei externe.

Banca Mondială se așteaptă la un deficit bugetar de 2,8% din PIB în 2016, precum și în următorii doi ani, datoria publică urmând să urce la 40,3% în 2017, de la 39,8% în 2015. eclinul veniturilor bugetare ar putea fi compensat parțial de cheltuielile de capital sub așteptări, din cauza lipsei unor proiecte suficiente finanțate prin fonduri europene, în perioada 2014-2020. ”Guvernul trebuie să țină sub control presiunile de cheltuieli și să îmbunătățească eficiența colectării taxelor, pentru a evita să intre în procedură de deficit excesiv”, avertizează raportul.

Există riscuri de încetinire a creșterii, din cauza presiunilor pentru cheltuieli ad-hoc și de încetinire a reformelor structurale, generate de alegerile din decembrie. Totuși, după ani de consolidare fiscală și creștere economică ridicată, România are o poziție macroeconomică solidă și un nivel moderat al datoriei publice.

Pe termen mediu, politica fiscală ar trebui să se reechilibreze, de la stimularea consumului la susținerea unei creșteri sustenabile, care să înscrie România pe o traiectorie care să o transforme într-o țară cu venituri ridsicate. Între măsurile structurale care vor ajuta la creșterea capacității productive se numără combaterea corupției, a calității cheltuielilor, consolidarea administrației publice și a companiilor de stat și simplificarea cadrului de reglementări.

Comisia Europeană a îmbunătățit la începutul lunii noiembrie estimarea de creștere a economiei României în 2016 cu 1 punct procentual, la 5,2%, potrivit prognozei de toamnă, în care se arată că avansul este susținut de relaxarea fiscală și creșterea salariilor. În următorii doi ani, Comisia prognozează că avansul PIB va încetini la 3,9% în 2017 și la 3,6% în 2018.

FMI a îmbunătățit la rândul său, în octombrie, estimarea privind creșterea economiei României în 2016 cu 0,8 puncte procentuale, la 5%, iar pentru 2017 anticipează un avans mai ridicat cu 0,2 puncte, la 3,8%, conform ediției de toamnă a raportului World Economic Outlook (WEO) al instituției financiare.

În septembrie, Comisia Națională de Prognoză (CNP) a revizuit în urcare, de la 4,2% până la 4,8%, estimarea oficială de creștere economică pentru acest an, după evoluția mult peste estimări din prima jumătate a acestui an, arată prognoza preliminară de toamnă realizată de instituție.

Banca Mondială avertizează că alegerile care vor avea loc luna decembrie, în România, sporesc riscul creşterii cheltuielilor suplimentare şi a încetinirii implementării reformelor structurale. Pe termen mediu este nevoie de o reechilibrare a politicilor fiscale.

În “Raportul economic pentru regiunea Europa şi Asia Centrală (ECA): Polarizare şi Populism” lansat marţi de Banca Mondială, se arată că România trebuie să implementeze reformele structurale, care vor sprijini îmbunătăţirea capacităţii de producţie, inculzând măsurile de combatere a corupţiei, de consolidare a administraţiei publice şi a întreprinderilor de stat. De asemenea, sunt necesare eforturi pentru a genera crearea de locuri de muncă, ţinând cont că rata şomajului rămâne ridicată atât în rândul tinerilor cât şi a celor cu o calificare de muncă slabă, notează agenţia de presă Mediafax.

“România are o economie destul de stabilă şi înregistrează creştere economică. Prioritatea este implementarea reformelor structurale, cu accent pe politicile de competitivitate”, a declarat marţi Hans Timmer, economistul şef al Băncii Mondiale pentru Europa şi Asia Centrală, cu ocazia prezentării acestui raport la Bucureşti.

Pe termen mediu este nevoie de o reechilibrare a politicilor fiscale, de la stimularea consumului la susţinerea unei creşteri sustenabile.

După numărarea a peste 92% din voturi, cei doi candidaţi – Keiko Fujimori şi Pedro Pablo Kuczynski – sunt despărţiţi de câteva zeci de mii de voturi. Kuczynski, care a deţinut funcţii în cadrul Băncii Mondiale şi a fost o perioadă prim-ministru al ţării, are 50.3% din opţiuni, faţă de Fujimori, cu 49.6%.

Susţinut de opoziţie, candidatul în vârstă de 77 de ani a promis în campania electorală că va revitaliza economia aflată într-o situaţie dificilă şi va crea un guvern transparent. De partea cealaltă, Keiko Fujimori a declarat că va începe o luptă determinată împotriva crimei organizate, în cazul în care va fi aleasă preşedinte, conform BBC.

Tatăl acesteia este un personaj controversat în Peru. Alberto Fujimori, preşedinte între 1990 şi 2000, a fost condamnat la 25 de ani de închisoare pentru că ar fi autorizat înfiinţarea unei echipe a morţii, responsabilă de uciderea unor civili. În plus, a mai fost găsit vinovat de spălare de bani, de avizarea interceptărilor ilegale a opozanţilor şi de mituirea parlamentarilor şi jurnaliştilor, conform CNN. Câştigătorul alegerilor de ieri va conduce Peru pentru următorii 5 ani.

Conform mențiunilor Ministrului Economiei Costin Borc, România „suferă din cauza percepției greșite.” Se poate admite această remarcă ca fiind una perfect întemeiată, doar dacă se omit birocrația, corupția, modificarea sistematică a legilor privind fiscalitatea, dar și a politicilor guvernamentale, opacitatea, infrastructura slab dezvoltată.

Ministrul continua cu următoarea declarație la lansarea „Raportului de competitivitate al României-2016”: „Consider că, făcând afaceri în România, este un lucru pozitiv. Dacă sunteți aici, înseamnă că aveți afaceri profitabile, altfel nu ați fi prezenți aici. Nu spun că este ușor să faci afaceri în România, dar spun că dumneavoastră reușiți să obțineți rezultatele așteptate. Imaginați-vă cum ar fi fără probleme cu care vă confruntați în raport cu administrația. Ar fi plictisitor. Ce le-ați spune prietenilor la cină?”.

S-ar putea răspunde într-o țară mai fericită, având în vedere că în clasamentul celor mai fericite state la nivel mondial, România se plasează pe locul al 71-lea, surclasată fiind de Kazahstan, Republica Moldova, Rusia,inclusiv Libia.

Cu toate acestea, Camera de Comerț Americană în România (AmCham) cu sprijinul căreia s-a organizat „Raportul de competitivitate”, a admis un avans al nivelului de competitivitate în România în clasamentele Băncii Mondiale și o creștere a PIB-ului cu 3,7%.  De asemenea, CNP (Comisia Națională pentru Prognoză) a estimat o creștere a economie cu 4,3% pentru anul următor.

Având în vedere comentariul președintelui AmCham România, Daniela Nemoianu: „Astăzi nu discutăm cifre. Astăzi discutăm despre viitorul nostru asumat proactiv”, discuțiile echipei de economiști s-au canalizat pe examinarea a 83 de indicatori, atât macroeconomici generali, cât și a celor ce vizează resursele umane, administrația publică, politica fiscală și monetară și infrastructura, aducând și pentru propuneri ameliorarea condițiilor existente. Printre acestea se numeră, bineînțeles, dezvoltarea infrastructurii, reformarea atât a sistemului educațional, cât și al celui public, dar și o coerență a politicile guvernamentale și fiscalității.

Omitând „percepțiile greșite” pe care și le-ar putea crea investitorii străini asupra scenei economice românești, previziunile pentru anul următor s-ar putea anunța ca favorabile, în speță dacă cel puțin unii din pașii enuntați anteriori sunt urmați.