Decizia adoptată luni de miniștrii muncii din statele membre ale Uniunii Europene privind revizuirea directivei europene a lucrătorilor detașați este prima reformă europeană a președintelui francez Emmanuel Macron, chiar dacă el nu a obținut tot ce și-a dorit din această inițiativă pe care a susținut-o intens, atât pe plan intern în campania electorală cât și la întâlnirile cu ceilalți lideri europeni, consemnează presa franceză.

Miniștrii muncii din statele membre ale UE au adoptat revizuirea directivei europene privind lucrătorii detașați, prima reformă europeană promovată de președintele francez Emmanuel Macron. Este un succes, chiar dacă în urma negocierilor Macron a fost nevoit să-și mai reducă din ambiții.

Numai Polonia, Ungaria, Lituania și Letonia au votat împotriva textului cu compromisul discutat timp de 12 ore, în timp ce state care înainte și ele s-au manifestat împotriva revizuirii acestei directive, respectiv România, Bulgaria, Republica Cehă și Slovacia, au trecut în final în tabăra franceză, scrie publicația Le Monde.

Franța a insistat foarte mult asupra duratei maxime a detașării, cerând ca aceasta să nu fie mai mare de 12 luni. Este de altfel și promisiunea făcută de Macron în campania electorală, el respingând imediat după ce a venit la Palatul Elysee o propunere europeană aflată atunci în pragul adoptării.

Totuși, în textul final adoptat luni seară se menționează că durata detașării poate fi extinsă după cele 12 luni cu încă 6 luni, cu condiția ca societatea care detașează lucrătorul într-un alt stat al UE să-și ‘motiveze’ cererea pe lângă autoritățile respectivului stat.

Odată trecută această perioadă a detașării, lucrătorii care au beneficiat de ea vor trebui să plătească impozitele în țările care i-au primit, nu în cele de origine, și să primească salariile corespunzătoare sectorului în care lucrează în țara gazdă conform principiului ‘plată egală pentru muncă egală în același loc’, în directiva în vigoare în prezent fiind prevăzută doar plata salariului minim din țara gazdă.

Dar pentru a obține majoritatea necesară revizuirii acestei directive elaborate în anul 1996 și foarte criticată în Franța pentru ‘dumpingul social’ creat, această țară a mai făcut luni și alte concesii, în special Spaniei, care, alături de țările din est, a cerut ca sectorul transportului rutier să beneficieze de excepții în revizuirea directivei.

Așadar, Franța a acceptat în final ca directiva revizuită să nu se aplice acestui sector până când se va ajunge la un acord asupra unui alt text european specific, care va preciza regulile aplicabile transportului rutier.

Încă o concesie făcută de Franța a fost cea referitoare la perioada de tranziție de dinaintea intrării în vigoare a directivei revizuite și care va fi de patru ani de la adoptarea ei definitive, deci nu mai devreme de anul 2022, presupunând că varianta finală a textului, care mai trebuie discutat de Parlamentul European și de Consiliul UE, va fi adoptată până la finele anului în curs.

Uniunea Națională a Transporatorilor Rutieri din România (UNTRR) a cerut Primăriei Capitalei să aprobe organizarea unui protest pe data de 24 august, cu ocazia vizitei oficiale a președintelui Franței, Emmanuel Macron, la București, transporatorii fiind nemulțumiți de decizia Franței de a impune un salariu minim pentru șoferii din alte state pentru perioada petrecută pe teritoriul francez.

UNTRR intenționează să organizeze protestul în contextul în care președintele Franței a inițiat propus legea protecționistă prin care Franța va impune plata salariului minim francez și o serie de măsuri împovărătoare transportatorilor români și estici.

”UNTRR consideră că prin aplicarea de către Franţa a unui salariu minim în transporturi se încalcă suveranitatea unui stat membru UE faţă de alt stat membru şi solicită autorităţilor române să intervină pentru suspendarea aplicării Legii Macron firmelor de transport rutier din România. Franţa poate stabili salariul minim pentru angajaţii firmelor franceze”, se arată în comunicat.

UNTRR face apel către autoritățile române să ceară suspendarea aplicării legii firmelor de transport rutier din România. Patronatul transportatorilor consideră că această lege încalcă suveranitatea unui stat membru UE față de alt stat membru.

„Totodată, măsura de a interzice efectuarea odihnei săptămânale normale în cabina vehiculului pe teritoriul Franței este evident îndreptată împotriva transportatorilor străini, pentru că în mod normal șoferii francezi își vor efectua aceasta perioadă de odihnă acasă. Subliniem însă faptul că transportul rutier, prin natura sa, este o activitate cu un caracter mobil și transnațional. În acest context, Franța solicitat șoferilor să doarmă la hotel deși nu dispune de suficiente facilități de parcare care să ofere în același timp și cazare și care să fie sigure pentru șoferii străini și marfa transportată. Reamintim numeroasele atacuri împotriva camioanelor române, poloneze și din estul UE suferite de transportatorii noștri în ultimii ani în parcările din Franța”, se menționează în comunicat.

Datoria publică a Franței a ajuns la cel mai ridicat nivel înregistrat în primele trei luni ale acestui an, nivel ce scoate în evidență marea provocare pe care o are noul președinte Emmanuel Macron în refacerea finanțelor țării, transmite MarketWatch.

Datoria publică a crescut la 98,9% din produsul intern brut al țării, respectiv 2,21 trilioane de euro în primul trimestru al 2017, de la 96,3% în ultimul trimestru din 2016, conform agenției de statistică franceze Insee.

Datoria guvernamentală a crescut cu 49,5 miliarde euro, iar datoria sistemului de asigurări sociale s-a majorat cu 15 miliarde euro. Datoria autorităților locale a scăzut cu 1,2 miliarde euro.

Conform estimărilor oficiale, deficitul public din acest an ar urma să depășească în mod semnificativ obiectivele negociate cu Uniunea Europeană, atingând 3,2% din PIB, față de ținta de 2,8% stabilită de guvernul fostului președinte Francois Hollande.

Victoria lui Emmanuel Macron în alegerile prezidențiale din data de 7 mai a produs o creștere a optimismului în privința viitorului Uniunii Europene, și a zonei euro în particular. Acest lucru se întâmplă pe de o parte, deoarece Macron a condus o campanie electorală transparentă pro UE, și a fost recompensat pentru lucrul acesta. Dar este și datorită faptului că pericolul ca un guvern populist să ajungă la putere într-una dintre țările fondatoare ale UE reprezintă o problemă de domeniul trecutului, cel puțin pentru moment.

Totuși entuziasmul reînnoit al UE nu ar trebui confundat cu încrederea neclintită. Așa cum Macron cu siguranță că înțelege, viabilitatea pe termen lung a UE impune ca „proiectul european” să placă mai mult cetățenilor decât conducerii. Liderii UE, prin urmare, trebuie – și probabil că o să o și facă – să profite de această ocazie pentru a revitaliza eforturile de abordare a provocărilor legate de securitate, migrație și creștere economică.

Există, totuși, un elefant în cameră: necesitatea reformei guvernanței zonei euro. În prezent, discuțiile legate de reforma zonei euro nu reprezintă o prioritate pentru liderii Franței, Germaniei, sau de oriunde altundeva. Aceasta reflectă parțial o scădere a riscului de instabilitate financiară; dar „oboseala pentru reformă” în rândul membrilor este de asemenea un factor. Eforturile UE de consolidare a instituțiilor vizate în ultimii ani s-au blocat. Progresele ulterioare vor necesita acceptarea unui grad de distribuire a riscurilor pe tot cuprinsul blocului comunitar și acest lucru va fi posibil numai cu mai multe campanii electorale și posibile referendumuri naționale. Deocamdată, oportunitatea politică favorizează status quo-ul.

Însă victoria lui Macron oferă UE doar un respiro de moment – trebuie avut în vedere că o UE puternică depinde de un euro credibil și stabil și că trebuie depuse multe eforturi pentru a asigura viabilitatea pe termen lung a monedei unice. Dacă economia zonei euro s-ar confrunta astăzi cu un șoc sever, ar fi nepregătită. O nouă înțelegere între cele două mari economii din zona euro, Franța și Germania, va fi necesară în cele din urmă. Între timp, trebuie să se urmărească găsirea unor soluții tehnice la problemele euro.

Câteva principii cheie ar trebui să ghideze aceste eforturi. Pentru început, reformele cadrului fiscal și financiar al zonei euro ar trebui să se bazeze mai puțin pe reguli și mai mult pe discreție. Experiența zonei euro în timpul recentei crize financiare – în special în contrast cu cea a Statelor Unite – a subliniat necesitatea unui proces decizional rapid și flexibil de către guverne, nu doar din partea autorităților monetare.

Dacă publicul va susține o astfel de schimbare de a acorda mai multă importanță discreției decât regulilor, sistemul de guvernanță fiscală pentru membrii zonei euro va trebui să facă obiectul unei reale discipline de piață. Prin urmare, un cadru de restructurare a datoriilor ar trebui să constituie un pilon al unei structuri de guvernanță a zonei euro reformate. Un astfel de cadru ar putea fi administrat sub auspiciile Mecanismului European de Stabilitate (MES), care să completeze posibilitățile de soluționare a crizelor.

Având în vedere moștenirea gradului ridicat de îndatorare în multe state membre, tranziția către un astfel de cadru ar putea fi periculos și destabilizator. Pentru a evita problemele, ar trebui să se stabilească și un fel de agenție de gestionare a datoriei – posibil, de asemenea, sub auspiciile MES – cu obligativitatea de a cumpăra datoria statelor membre ce depășește un anumit prag. Există propuneri pe marginea unui astfel de sistem, deși orice propunere ce va fi adoptată va trebui să includă o anumită garanție limitată acordată în comun de către statele membre.

Iar aici se află cel mai important principiu care trebuie să ghideze reforma guvernanței zonei euro: trebuie să se continue schimbările, alături de reformele politice care întăresc legitimitatea deciziilor ce implică împărțirea riscurilor între țări. Doar atunci zona euro poate ajunge la un compromis stabilizator între disciplina pieței și orice mișcare către împărțirea limitată a riscurilor.

Un compromis similar ar putea fi obținut și pentru cadrul financiar al zonei euro și, în special, pentru controlul riscului suveran asupra bilanțurilor băncilor. Aceasta ar îndepărta UE de situația actuală, în care toate obligațiunile suverane denominate în euro sunt tratate în mod egal, indiferent de poziția debitorului.

Un nou set de norme – cu scopul de a consolida disciplina pieței – ar oferi, de asemenea, stimulente pentru diversificare. O astfel de idee prevede, de asemenea, crearea de garanții colaterale pentru datoriile suverane suverane garantate. În timp ce asigurările la riscul de default (CDS) nu ar necesita garanții comune, acestea ar contribui la aplicarea disciplinei pe piață, facilitând în același timp implementarea de către Banca Centrală Europeană a politicii monetare. O propunere recentă a UE este un pas binevenit în această direcție.

Trebuie abordate două aspecte suplimentare. Primul este finalizarea uniunii bancare din zona euro, care va include o reglementare comună a băncilor, incluzând un fond de soluționare credibil. Având în vedere lipsa de voință politică de a face progrese pe acest front, ar putea fi dificil să începem prin concentrarea asupra unor soluții la nivel național care, dacă ar reuși, ar putea deschide calea pentru aranjamente la nivelul zonei euro.

A doua problemă rămasă este creare unei capacități centralizate pentru a asigura stimulente fiscale adecvate la nivelul zonei euro. Și aici există o lipsă de voință politică. Dar, printr-o agenție reală de gestionare a datoriilor și printr-un regim de gestionare a datoriilor vechi, capacitatea fiscală recent eliberată a statelor membre ar putea diminua necesitatea unei astfel de soluții centralizate.

Dacă compromisurile conservative enunțate mai sus ar fi în cele din urmă adoptate, cetățenii UE ar trebui să fie implicați în procesul de luare a deciziilor. Acest lucru este valabil în special pentru propunerile care implică un rol mai consistent al MES și garanțiile comune pentru deținerea de obligațiuni suverane. În plus, modificările la o asemenea scară ar necesita o mai mare responsabilitate pentru Parlamentul European care reprezintă țările din zona euro.

Așa cum am văzut în cazul referendumului Brexit din Regatul Unit, oferind electoratului prea multă putere pentru a reglementa proiectul european poate să fie contraproductiv. Dar, după cum tocmai a demonstrat Franța, a face ideea de integrarea în UE să fie atractivă pentru electorat reprezintă varianta cea mai ușoară. Guvernanța fiscală va fi adevăratul test pentru ca zona euro să rămână la putere.

© Copyright: https://www.project-syndicate.org/commentary/macron-optimism-eurozone-fiscal-reform-by-lucrezia-reichlin-2017-06

Asasinarea joi seară unui polițist de către un jihadist chiar pe bulevardul-simbol al Parisului, Champs-Elysees,  a provocat scurtarea campaniei electorale pentru alegerile prezidențiale din Franța, care se vor desfășura duminică. Primul tur se anunță foarte strâns, diferența dintre primii patru candidați fiind plaja de eroare statistică.

Republicanul Francois Fillon, naționalista Marine Le Pen, centristul Emmanuel Macron și socialistul Benoit Hamon și-au anulat toate manifestările care erau planificate pentru vineri, dar toți au făcut declarații în fața camerelor de vederi despre planurile de luptă împotriva terorismului. Singurul candidat din top 5, comunistul Jean-Luc Melenchon a spus că nu va ceda în fața „panicii” și își va continua nestingherit programul electoral pentru ziua de vineri. În Franța, ca și în România de aștfel, sâmbata, cu o zi înaintea alegerilor, este interzisă campania electorală.

Melenchon și Fillon nu pot spera decât să prindă un loc secund pentru a intra în runda finală care va avea loc pe 7 mai, Le Pen și Macron fiind pe primele două locuri în sondajele de opinie din ultimele săptămâni. Atacul terorist, în care un polițist a murit și alți doi răniți grav, poate schimba pe ultima sută de metri ordinea la sosirea din cursa electorală e principalilor candidați, spune Bruno Jeanbart, de la institutul de sondare a opiniei publice, OpinionWay.

„Cred că aceste alegeri sunt destul de instabile, ceea ce ar putea încă face ca lucurile să se miște. Marine Le Pen este în special de urmărit”, a declarat Jeanbart pentru Bloomberg.

Atacul de joi, revendicat de Stat Islamic, cu focurile de armă trase de către militantul islamist și omorârea lui în timp ce încerca să scape, a avut loc în timp ce candidații erau în timpul unei dezbateri televizate. Reacțiile lor de moment au evidențiat pe de-a întregul diferențele dintre ei.

Imediat după atac, Le Pen a reluat apelul pentru controlul frontierelor și represiuni împotriva radicalismului islamic. Macron a spus că planurile ei sunt „un nonsens” și el ar îmbunătății serviciile de informații cu o centralizare a forțelor anti-teroriste. Fillon dorește o cooperare mai bună cu Rusia și Iran. Melenchon a spus că cel mai bun răspuns ar fi ca Franța să nu capituleze în fața violenței și că el va continua campania cu evenimentele programate pentru ziua următoare cu o petrecere a susținătorilor săi în Paris.

Vineri, Le Pen și Fillon au insistat amândoi că Franța este „în război”. Le Pen a acuzat guvernele precedente care au fost „slabe și inadecvate” și a cerut președintelui Francois Hollande să reintroducă controlul la granițe și să-i aresteze pe suspecții radicalizați, ca un ultim act de guvernare. Fillon a spus că va menține stare de urgență introdusă în noiembrie 2015, când islamiști înarmați au omorât 130 de persoane în Paris.

„Suntem într-un război care va dura: inamicul este puternic, rețelele sale sunt adânci iar complicii lor trăiesc printre noi”, a spus el. „Unii par să nu priceapă cât de înrădăcinat este răul care ne atacă și că intenționez să-l combat cu o mână de fier”.

Macron a tars atenția împotriva „căderii în exagerare” și a spus că el este gata să rezolve amenințarea teroristă cu o „viziune clară și obiective precise.”

Președintele SUA Donald Trump a intervenit și el printr-o postare pe Tweeter spunând că atacul „va avea mari repercusiuni asupra rezultatului alegerilor prezidențiale”.

Fără s-o numească direct, premierul Bernard Cazeneuve a atacat pozițiile anti-europene ale lui Le Pen. El a cerut sprijinul întregii Europe, spunând că „unitatea este cea mai bună cale de a combate terorismul”.

Le Pen a dominat topul preferințelor francezilor pentru primul tur, prin programul ei care prevede eliminarea imigrației ilegale și apărarea culturii franceze – în același timp militează pentru scoaterea țării din zona euro.

Soeren Kern, analist la think tank-ul Gatestone Institute, face o analiză asupra candidaților la alegerile prezidențiale din Franța, ce vor avea loc pe 23 aprilie, și pe care le consideră cruciale pentru viitorul, nu doar al Franței, ci al întregii politici occidentale.

„În cazul în care bula Macron nu va plesni, aceasta poate însemna realinierea, nu doar a politicii franceze, dar a politicii occidentale în general, o îndepărtare de împărțirea stânga-drapta, care a caracterizat politicile vestice de după Revoluția Franceză, și trecerea la o diviziune între oameni și elite”, spune Pascal-Emmanuel Gobry, analist politic francez.

„Împărțirea nu se mai face între stânga și dreapta, ci între patrioți și gobaliști”, Marine Le Pen, candidat la alegerile prezidențiale.

Startul oficial în cursa electorală pentru președinția Franței s-a dat pe 18 martie, odată cu anunțul Consiliului Constituțional care a validat 11 candidați înscriși în lupta pentru funcția supremă din statul francez.

Alegerile sunt privite în Franța, dar și în celelalte state, ca un indicator al nemulțumirii populare față de partidele tradiționale și Uniunea Europeană, la fel și față de multiculturalism și imigrația masivă provenită din lumea musulmană.

Primul tur de scrutin va avea loc pe 23 aprilie. Dacă niciun candidat nu va obține majoritatea absolută, se va organiza al doilea tur de scrutin între cei doi cel mai bine plasați în cursă pe data de 7 mai.

Sondajele de opinie arată că dacă alegerile s-ar ține azi, candidatul independent „progresist” Emmanuel Macron, care nu a trecut până acum prin niciun examen electoral, va deveni noul președinte al Franței.

Institutul de sondare a opiniei publice BVA a comunicat pe 18 martie că Marine Le Pen, șefa Frontului Național, partid anti-establishment, ar fi desemnată câștigătoarea primului tur de scrutin cu 26% din voturi, urmată de Macron cu 25%. Conservatorul François Fillon ar veni pe locul trei cu 19,5%, urmat de socialistul radical Benoît Hamon (12,5%) și revoluționarul de stânga Jean-Luc Mélenchon (12%).

Pentru prima dată în istoria modernă a Franței, cei doi candidați ai  partidelor tradiționale, Partidul Socialist și Republican, de centru-dreapta, ar putea fi eliminați încă din primul tur al alegerilor.

În cel de al doilea tur, Macron, în vârstă de 39 de ani, pro-UE, pro-Islam și globalist o va învinge pe Le Pen (49 de ani), anti-UE, anti-Islam și naționalistă, la un scor de 62% la 38%, conform rezultatelor sondajului preelectoral.

Macron, fost bancher de investiții și fost consilier al actualului președinte socialist François Hollande, unul dintre cei mai nepopulari președinți din istoria modernă a Franței a fost  membru timp de o perioadă îndelungată al Partidului Socialist. Macron a lucrat doi ani drept consilier economic în cabinetul Hollande, până în august 2016 când și-a dat demisia pentru a intra în cursa prezidențială sub sloganul „transformă Franța”.

Susținătorii lui Macron sunt în principal tinerii din mediul urban, progresiști. El a încercat să se poziționeze în centrul eșichierului politic, între socialiști și conservatori. Creșterea lui meteorică se datorează scandalului în care a fost implicat candidatul dreptei, Fillon – care este anchetat pentru presupuse fapte penale sub acuzația că a plătit un  milion de euro din bani publici pentru lucrări fictive, neefectuate, de către propria soție și copiii săi – și a alegerii neinspirate a socialiștilor în persoana lui Hamon, un candidat neviabil, care a promis că va asigura tuturor cetățenilor de peste 18 ani un venit minim garantat de 750 euro pe lună, indiferent dacă mai au sau nu alte venituri. Această măsură i-ar fi costat pe contribuabilii francezi 400 de miliarde euro pe an. Prin comparație, bugetul pentru apărare al Franței pentru 2017 este de 32,7 miliarde euro pe an.

Ascensiunea lui Macron vine pe fondul îngrijorării tot mai mari referitoare la securitate. În ultimii doi ani, peste 230 de persoane au fost ucise pe teritoriul francez în atacuri executate de către islamiști radicali. Cel mai recent atac, de pe 18 martie, a implicat un bărbat de 39 de ani, jihadist franco-tunisian, care a declarat că a vrut să „moară pentru Allah,”. Acesta a fost împușcat mortal, după ce a încercat să ia arma unui soldat de la aeroportul Orly din Paris.

La scurt timp după atac, Le Pen l-a acuzat pe Macron și restul establishmentului politic din Franța de „lașitate în fața fundamentalismului islamic.”

Aparent, într-un efort pentru a-și consolida prerogativele sale naționale în materie de securitate, Macron a anunțat pe 18 martie o propunere surpriză pentru restabilirea serviciul militar obligatoriu. El a spus că ar fi nevoie ca bărbații și femeile, cu vârste cuprinse între 18 și 21 de ani, să efectueze o lună de pregătire în cadrul forțelor armate. Pe de altă parte, dacă va fi ales, Macron ar fi primul președinte din istoria Franței care nu a efectuat niciun stagiu de pregătire militară.

Obervatorii vieții politice au remarcat că propunerea de stagiu militar obligatoriu – care copiază intenția exprimată de Le Pen pentru reintroducerea servicului militar obligatoriu cu o durată de minimum trei luni – este o încercare de a-și atrage voturi de la Le Pen și Fillon, amândoi contracanditați ce militează pentru o întărire a apărării naționale.

Totodată, propunerea lui Macron, care ar greva bugetul de 15 miliarde de euro și alte trei miliarde anual, nu poate fi considerată serioasă. Într-o lună nu poate fi vorba de un proces de instruire suficient pentru formarea unui militar. Cotidianul Le Monde compară cheltuielile exorbitante, fără efect notabil asupra creșterii securității, cu cheltuielile necesare pentru menținerea forței de descurajare nucleară, de trei miliarde de euro pe an.

Alte puncte din programul lui Macron includ

Europa federală. Macron a spus în repetate rânduri că vrea o Uniune Europeană mai puternică. Pe 14 ianuarie el a declarat la Lille: „Noi suntem Europa, noi suntem Bruxelles, pe care îl vrem și de care avem nevoie. Avem nevoie de Europa pentru că Europa ne face mai mari, pentru că Europa ne face mai puternici”.

Moneda unică europeană. Pe 10 ianuarie la Universitatea Humboldt din Berlin, Macron a spus: „Adevărul este că trebuie să recunoaștem că euro este un proiect neterminat și nu poate rezista fără reforme majore. Nu a asigurat Europei suveranitatea internațională față de dolar. Euro nu a furnizat Europei convergența naturală între diferitele state membre. Euro nu este decât o marcă germană mai slabă, iar status quo-ul actual este sinonim cu dezmembrarea zonei euro în 10 ani”.

Criza imigranților. Macron și-a exprimat în mod repetat aprecierea față de politica ușilor deschise a cancelarului german Angela Merkel care a permis în ultimii doi ani sosirea în Europa a peste două milioane de migranți, marea majoritate musulmani. El a declarat pe 1 ianuarie 2017 pentru Süddeutsche Zeitung că „Merkel și societatea germană au exprimat valorile noastre comune, europene. Au salvat demnitatea noastră colectivă prin acceptarea, cazarea și educarea refugiaților aflați la anaghine”.

Terorismul islamic. Macron a spus că el crede că soluția pentru terorismul islamic este mai mult federalism european: „terorismul vrea să distrugă Europa. Trebuie să construim rapid o Europă capabilă să se protejeze singură împotriva pericolului extern, în scopul de a ne asigura o mai bună securitate internă. De asemenea, trebuie să depășim interesele egoiste naționale și să creăm un sistem de informații european comun, care să permită urmărirea eficientă a criminalilor și teroriștilor”.

Islam. Macron a declarat că el consideră că politica de securitate franceză îi vizează pe nedrept pe musulmani și că „secularismul nu ar trebui să fie branduit ca o armă pentru a lupta împotriva islamului”. La un miting din Montpellier din octombrie 2016, el a respins afirmația președintelui Hollande că „Franța are o problemă cu Islamul”. În schimb, Macron a spus: „nicio religie nu este o problemă în Franța. În cazul în care statul ar trebui să fie neutru, pentru că se află în centrul secularismului, avem datoria de a lăsa pe toată lumea să-și practice propria religie cu demnitate”. De asemenea, el a insistat că Statul Islamic nu este islamic: „Ceea ce pune o proplemă nu este islamul, dar cu siguranță unii adepți, care spun că sunt religioși vor impune altor persoane să practice această religie”.

Apărarea națională. Macron susține NATO, și insistă ca Franța să-și crească cheltuielile militare care să atingă 2% din PIB până în 2025 – un nivel pe care membrii NATO l-au acceptat în 2006. În același timp, Macron este convins de necesitatea înființării unei capacități de apărare europene „autonome”, cunoscută sub denumirea de Armata Europeană, care să dubleze capabilitățile militare existente în cadrul NATO.

Într-un sondaj Ifop pentru Journal du Dimanche publicat pe 18 martie se constată că alegătorii francezi sunt împărțiți în „două blocuri cvasi-egale” cu privire la onestitatea lui Macron și capacitatea sa de a guverna. Potrivit sondajului, doar 46% dintre francezi cred că el va fi „capabil să garanteze siguranța poporului francez”. Mai mult de jumătate (52%) dintre respondenți s-au declarat ca fiind „îngrijorați” de ascensiunea lui Macron, în timp ce 52% au spus că se îndoiesc de onestitatea sa.

Într-un interviu la BMFTV, Laurence Haim, un reporter de la Canal +, care a fost acreditat la Casa Albă și alăturat recent echipei Macron, l-a descris pe Macron ca  fiind un „Obama francez”. Ea a adăugat: „cred că în lumea de azi avem nevoie de reînnoire de la cineva tânăr, care nu este un politician. El vrea să facă revoluția democratică”.

Dar ce anume îi asigură lui Macron ascensiunea politică? Analistul Pascal-Emmanuel Gobry explică:

„Cel mai corect mod de a-l defini pe Macron este ca un fel de anti-Le Pen, sau, pentru a întinde limitele logicii chiar mai departe, «un populist de top». Dacă Le Pen este anti-establishment, Macron este încarnarea establishmentului francez, absolvent al ENA, cea mai de top universitate civilă, ale cărei cursuri sunt urmate de elita națională, și membru al Inspection des Finances, cea mai elitistă instituție de servicii publice. Singura experiență din domeniul privat este scurta perioadă petrecută ca bancher de investiții. Și totuși retorica lui Macron este apropiată de cea a populiștilor: candidatura lui, așa cum spune chiar el, este menită să măture un sistem corupt (chiar dacă chiar el este susținut de marea majoritatea establishmentului francez).

„Ar fi puțin nepotrivit să spunem că părțile sistemului pe care Macron vrea să le înlăture sunt cele democratice; mărturie stau declarațiile sale răspicate în sprijinul UE într-o țară care a respins la urne suportul pentru blocul comunitar. Macron sprijină diverse reforme liberale și susține politica lui Angela Merkel privind imigrația. Este cu siguranță un social-liberal. Într-o țară în care cultura este la loc de cinste, el a afirmat că nu există un astfel de lucru, ci, mai degrabă, există mai multe culturi din care francezii au făcut un fel de sinteză. Cei mai mari sponsori ai lui par să fie exilații fiscali francezi care locuiesc la Londra și Bruxelles.

„Cu alte cuvinte, el este imaginea în oglindă a rearanjării de pe scena politică care transformă politica occidentală.  Dacă echipa pestriță familiară populiștilor – Trump, Le Pen – sunt candidații celor care n-au avut decât de pierdut de pe urma globalizării, atunci Macron este candidatul celor care au avut doar de câștigat. În ambele cazuri, ei par să facă vechile diviziuni stânga-dreapta ca fiind depășite. În cazul în care bula Macron nu plesnește, acest lucru poate prevesti realinierea, nu doar a politicii franceze, dar politica occidentală, în general, departe diviziunea stânga dreapta care a definit politica de la Revoluția franceză, spre o diviziune între oameni și elite”, a conchis Pascal-Emmanuel Gobry.

Le Pen este de acord. La un miting din Lyon, din 5 februarie, aceasta a declarat:

„Vechile dezbateri stânga-dreapta au depăsit utilitatea lor. Alegerile primare au arătat că dezbaterile despre secularism sau imigrație, precum globalizarea sau dereglementarea generalizată, constituie o divizare fundamentală și transversală. Acest decalaj nu mai este între stânga și dreapta, ci reprezintă lupta dintre patrioți și globalisti.