Prof. univ. dr. Cristian PĂUN

Guvernarea actuală este concentrată puternic pe cererea agregată și pe venituri. Aplică otova directivele lui Keynes care a contrazis cele mai elementare lecții de economie: pentru o creștere economică sustenabilă, nu consumul trebuie stimulat ci producția. Consecințele sunt evidente: inflație și deficit comercial cu fiecare procent suplimentar anunțat cu mare aplomb științific de cei de la putere.

Absurditatea modelului economic promovat în ultimii ani este ușor vizibilă: în paralel cu stimularea consumului (prin salariul minim, dinamica salariilor în sectorul bugetar), guvernul lovește prin taxe și supra-taxe sectorul de producție. Un exemplu la îndemână este cel al gazelor naturale (producție, distribuție, comercializare). Suprataxarea (2% pe cifra de afaceri) vine la pachet cu plafonarea prețului gazelor pentru consumatorii casnici (40% din piața gazelor, în momentul de față). Motivată de creșterea ”nesimțită„ a prețului (prezumția de lăcomie a celor din sector răzbate prin fiecare articol din ordonanță) dar și de populismul din spatele grijii bine disimulată pentru cel sărac și incapabil să facă față costurilor din factură (în prezent, prin creșterea salariului minim, sub 5% din consumatori ar mai avea această vulnerabilitate).

Succesul unui astfel de demers depinde foarte mult de starea reală a sectorului. Stare care nu a fost relevată niciodată în prealabil de guvern. Guvern care de ani buni refuză, prin institutul său de statistică, să pună la dispoziția publicului larg datele cu privire la sectorul de gaze (pe Eurostat datele lipsesc cu desăvârșire, cu foarte mici excepții).

Este sectorul gazelor unul de succes? O vacă de muls? Un câine care nu va pleca de la măcelărie de prea mult bine pe aici? Discutabil. Datele arată câteva lucruri contradictorii. În primul rând vorbim de o cifră de afaceri în sectorul producției de gaze care mai degrabă stagnează de la an la an, fără oscilații prea mari: în 2008 cifra de afaceri era de 917 milioane euro, în 2017 a ajuns la doar 1040,2 milioane euro (1,3% din total cifră de afaceri la nivelul UE). Prin prisma acestui indicator, România are o poziție, mai degrabă, marginală la nivelul UE decât un jucător important în materie de producție (avem resurse importante la care preferăm să ne uităm decât să le exploatăm și să le introducem în piață, dându-le valoare economică). O taxă pe cifra de afaceri în domeniul producției de gaze ajută la dinamizarea vânzărilor în sector? Cu siguranță nu. În al doilea rând, numărul companiilor producătoare de gaz din România este în scădere în ultimii ani (4 companii din 12 care activau în producția de gaze în 2014 au renunțat, în 2017 mai fiind active doar 8 companii; în plus, 2 din cele 8 dețin peste 80% din cifra de afaceri a pieței de producție a gazelor din România). În plus, 7,5% din companiile producătoare de gaze din Uniunea Europeană activează în prezent în România. În Polonia, spre deosebire de România, gazul este exploatat de 25 de companii în prezent. Nivelul concurențial relativ scăzut și în scădere este clar în defavoarea consumatorului de gaze (industrial, individual). Ajută ordonanța la intensificarea concurenței? În niciun caz. În al treilea rând, ocuparea în sector a scăzut constant în ultimii 5 ani: dacă în 2014 lucrau în sectorul producției de gaze 6629 persoane, în 2017 numărul lor a scăzut la 6284 persoane. Angajații din sectorul producției de gaze reprezintă 25% din totalul persoanelor angajate în acest sector la nivelul Uniunii Europene. Acest lucru spune că ocuparea în sector este supra-dimensionată în momentul de față (producția și cifra de afaceri în sectorul gazelor se obține la nivelul Uniunii Europene cu un număr considerabil mai mic de angajați). Va ajuta o supra-taxare a sectorului de gaze din România creșterea sau menținerea ocupării la același nivel? Puțin probabil. Mai degrabă vom vedea disponibilizări menite să compenseze costurile suplimentare induse de acestă supra-taxare. Numărul mediu al persoanelor angajate în sectorul producției de gaze este, în momentul de față de 582 angajați / companie. La nivelul Uniunii Europene numărul este semnificativ mai mic (de circa 3 ori): 174 de angajați / companie. Cifra de afaceri pe angajat (o măsură a productivității muncii) este de doar 0,12 milioane euro în timp ce în Uniunea Europeană este de 2,32 milioane euro. Taxarea cifrei de afaceri va eroda și mai mult din această cifră de afaceri / angajat punând o presiune în plus pe ocuparea din sector. În final, apreciem că ceea ce câștigă statul prin taxarea cifrei de afaceri pierde din taxarea muncii. Având în vedere presiunea pe sistemul public de sănătate și pe sistemul public de pensii, această mutare a taxării ascunde fără îndoială probleme suplimentare pentru bugetul României.

Sectorul gazelor, ca întreg sectorul de exploatare a resurselor naturale, rămâne sectorul cel mai vulnerabil la criză în momentul de față. Vulnerabilitatea sectorială (apreciată prin prisma prisma ponderii cheltuielilor fixe în cheltuielile totale, a prăbușirii cifrei de afaceri și prin prisma duratei medii de plată a obligațiilor companiilor din sector) a crescut continuu și semnificativ în ultimul deceniu. Lichiditatea în sector este și ea puternic afectată, lichiditățile de care dispun companiile ce exploatează resursele naturale scăzând de 6 ori în ultimul deceniu. Îndatorarea a crescut continuu, față de 2008 datoriile aproape că s-au dublat (de la 16 miliarde lei la 24 miliarde lei). Sectorul operează cu un grad de îndatorare mult peste media națională. Exploatarea resurselor naturale se face de la an la an cu investiții tot mai puține. Companiile din sector renunță la investiții noi și le reduc la minim pe cele pe care trebuie neapărat să le realizeze (din motive de siguranță). Sectorul exploatării resurselor naturale are cea mai mare rată de dezinvestire dintre toate sectoarele din România (activele imobilizate au scăzut în ultimul deceniu cu 72%). Industria extractivă are în prezent un ROE negativ și un ritm mediu multi-anual de evoluție a cifrei de afaceri negativ (cifra de afaceri, mai degrabă scade), fiind în topul sectoarelor cele mai puțin interesante pentru investitori din România în momentul de față.

În concluzie, statul își face iluzii că va obține mare lucru din supra-taxarea sectorului gazelor din România. Mai mult, riscul ca operatorii din sector să treacă la ajustări de personal la amânări de proiecte de investiții cu rol vital pentru calitatea produselor și serviciilor sau chiar să părăsească piața este foarte mare. Analizând în profunzime contextul, considerăm că renunțarea la această ordonanță este o decizie normală și înțeleaptă.

Daniel Apostol, FPPG: „A nu face programe de investiții înseamnă a demola securitatea energetică națională”

Daniel Apostol, Director Relații Externe al Federației Patronale Petrol și Gaze (FPPG), ne-a acordat un interviu în cadrul primei ediții a evenimentului FORUMUL ENERGIEI, organizat de Financial Intelligence.

Citiți mai jos principalele declarații:

“Toate companiile care sunt implicate în dezvoltarea de proiecte de investiții la zăcămintele din subsolul Mării Negre au tot interesul să opereze cât mai curând posibil”.

“Orice program de investiții pus pe hold nu aduce niciun beneficiu investitorului, în primul rând, și, în al doilea rând, nu aduce niciun beneficiu țării ale cărei resurse naturale ar trebui să fie exploatate”.

“Din zona companiilor implicate în proiectele de la Marea Neagră avem, deocamdată, niște semnale de rezervă”.

“Noi, în FPPG, încă analizăm impactul posibil și impactul real al OUG 114”.

“Am făcut analize independente și am ajuns la sume consistente privind impactul, nu numai asupra industriei, dar și asupra bugetului. Taman invers decât ceea ce s-ar fi încercat prin această ordonanță – să sporească veniturile în zona bugetară”.

“Cel mai mare impact al OUG 114 va fi asupra investițiilor”.

“Proiectele de investiții sunt cele care au de suferit. Asta înseamnă că noi toți avem de suferit. Compania care a avut un program de investiții și îl blochează pierde și operațional, dar și din profitabilitate. Pe de altă parte, un program de investiții înseamnă și locuri de muncă create, și venituri pentru companie, dar și venituri bugetare”.

“A nu face programe de investiții înseamnă a demola securitatea energetică națională.”

“OUG 114 nu avea cum să fie elaborată altfel decât în lipsa unui studiu de impact și a unei judecăți așezate a ceea ce se dorește și ceea ce se va obține.”

Guvernul a decis în şedinţa de vineri modificarea OUG 114/2018, astfel încât preţul gazelor de producţie internă să fie plafonat la 68 de lei pe MWh doar pentru consumatorii casnici şi pentru CET-urile care livrează agent termic populaţiei, a anunţat ministrul Energiei, Anton Anton, la finalul şedinţei Executivului, conform Antena3.ro

„Aşa cum am spus, noi vrem să protejăm consumatorul casnic, în consecinţă preţul reglementat de 68 de lei (pe MWh – n.r.) la producător se referă la gazele care vor fi vândute spre consumatorul casnic şi spre CET-uri, pentru partea de gaze care se referă la încălzire, adică protejăm în continuare numai consumatorul casnic”, a spus Anton.

OUG 114/2018 prevedea plafonarea preţului gazelor la 68 de lei pe MWh atât pentru consumatorii casnici, cât şi pentru cei industriali.

Producţia de gaze a Romgaz va cunoaşte o creştere până la finalul acestui an, odată cu sporirea producţiei din zona Caragele.
Zăcământul de la Caragele livrează zilnic în sistem 700.000 metri cubi de gaze, iar tendinţa este una de majorare a producţiei până la mijlocul lunii decembrie, la 1.000.000 metri cubi pe zi, o dată cu finalizarea şi punerea în funcţiune a colectorului de 16 km. În funcţie de rezultatul sondelor de cercetare, producţia zilnică estimată poată creşte începând cu anul 2020 până la 1.700.000 metri cubi pe zi.
Investiţiile propuse pentru anul următor în zăcământul de la Caragele constau în săparea a 15 sonde şi instalaţii tehnologice de suprafaţa la 10 sonde în valoare totală de circa 45 milioane de euro. Viitoarele eforturi de explorare sunt concentrate în acest moment pe planificarea şi realizarea forajelor pentru confirmare şi creşterea potenţială a volumului resursei estimate cu investiţii de peste 100 milioane de euro.
Menţionăm că, zilnic, Romgaz livrează în sistem 15 milioane de metri cubi, iar producţia de gaze a crescut în acest an peste estimările iniţiale. În primele nouă luni ale anului curent, Romgaz a produs circa 4 miliarde de metri cubi de gaze, înregistrandu-se o creştere cu 4,56% a producţiei faţă de perioada similară a anului trecut şi cu 1,5% faţă de estimările de la începutul anului. Cât priveşte nivelul producţiei de gaze naturale înregistrat în trimestrul trei al anului curent, acesta a înregistrat o creştere cu 7% faţă de acelaşi trimestru din 2017.
“Tendinţa Romgaz este de a spori producţia de gaze în vederea asigurării unui preţ echitabil pe piaţă pentru consumatorul final. Concomitent, avem în vedere înlocuirea rezervelor consumate cu noi rezerve de gaz. Din fericire aici rezultatele sunt spectaculoase: în acest moment gradul de înlocuire a rezervelor este de peste 70%, cu premisele ca în 2019 să se apropie de 100%, în condiţiile în care la nivel mondial , rata de înlocuire de abia ajunge la 30%”, a declarat directorul general al Romgaz, Adrian Volintiru.
La Caragele se află cel mai mare zăcământ onshore de gaze naturale descoperit în ultimii 30 de ani în România, iar resursa estimată este de circa 25-27 de miliarde de metri cubi de gaze.

Biroul de presă Romgaz

Despre Romgaz
Romgaz este cel mai mare producător şi principal furnizor de gaze naturale din România. Compania este admisă la tranzacționare pe piața Bursei de Valori din București şi a Bursei din Londra (LSE). Acționar principal este statul român cu o participație de 70%. Compania are o experiență vastă în domeniul explorării şi producerii de gaze naturale, istoria sa începând acum mai bine de 100 de ani în 1909. Romgaz face cercetare geologică în scopul
descoperirii de noi zăcăminte gazifere, produce gaz metan prin exploatarea zăcămintelor din portofoliul companiei, depozitează subteran gaze naturale, efectuează intervenții, reparații capitale şi operații speciale la sonde şi asigură servicii profesioniste de transport tehnologic. Din 2013, Romgaz şi-a extins domeniul de activitate prin asimilarea centralei termoelectrice de la Iernut, devenind astfel producător şi furnizor de energie electrică.

România a importat, în primele patru luni din 2018, o cantitate de gaze naturale utilizabile de 616.100 tone echivalent petrol (tep), cu 13,6% (73.900 tep) mai mare față de cea din perioada similară din 2017, conform datelor centralizate de Institutul Național de Statistică /INS/.

Producția internă de gaze naturale a fost, în perioada menționată, de circa 2,812 milioane tep, fiind cu 1% (29.100 tep) peste cea din perioada ianuarie-aprilie 2017, potrivit Agerpres.

Conform proiectului Strategiei Energetice a României, publicat pe site-ul ministerului de resort, producția anuală de gaze naturale este de așteptat să scadă ușor, până la o medie de 9-10 miliarde metri cubi pentru perioada 2016 – 2030.

Ministerul Energiei a emis joi autorizația de construire pentru consolidarea sistemului de transport între Onești (Bacău) și Isaccea (Tulcea) și inversarea fluxului de gaze pe conducta Isaccea-Negru Vodă, proiect care va permite exportul de gaze din România spre Bulgaria, potrivit unui comunicat al instituției, remis AGERPRES. ‘Proiectul pe care tocmai l-am autorizat va permite României să alimenteze Bulgaria cu gaze naturale din producție proprie, dar și preluarea de către Transgaz a gazelor din platoul continental al Mării Negre. Beneficiile proiectului se vor simți inclusiv în ceea ce privește aprovizionarea cu gaze a diferitelor zone ale țării mai ales pe timpul iernii când, din cauza temperaturilor scăzute, cresc foarte mult consumurile”, a declarat ministrul Energiei, Anton Anton, citat în comunicat.

Lucrările ar urma să se desfășoare în perioada 2018-2019. Anul acesta ar trebui ca faza I să fie finalizată, iar proiectul să fie pus în funcțiune, urmând ca partea a doua a lucrărilor să fie gata în 2019.

Bursele de gaze vor fi obligate, de la 1 ianuarie 2019, să publice informații despre prețurile de tranzacționare, precum și lista companiilor care au depus oferte, potrivit unui ordin aprobat miercuri de Comitetul de reglementare din cadrul Autorității Naționale de Reglementare în Energie (ANRE), potrivit Economica.net.

Ordinul se referă la noile reguli generale privind piața centralizată de gaze naturale, unde va exista o piață a produselor standardizate pe termen scurt, precum și o piață a produselor standardizate pe termen mediu și lung.

Totodată, zilnic vor trebui să fie publicate prețul de închidere al zilei de tranzacționare, variația prețului de închidere al zilei față de prețul de închidere al zilei anterioare, prețul la sfârșitul zilei de tranzacționare, variația prețului la sfârșitul zilei de tranzacționare față de prețul la sfârșitul zilei de tranzacționare anterioară, precum și lista participanților înregistrați la piața care au depus minimum o ofertă în piață, indiferent de sensul acesteia – vânzare sau cumpărare.

Un alt aspect important vizat de ANRE este și acela care privește dezvoltarea piețelor Intra-Day (în cursul zilei de livrare) și PZU (piața pentru ziua următoare) pentru asigurarea echilibrării sistemului național de transport al gazelor naturale în așa fel încât să contribuie la creșterea siguranței și continuității alimentării cu gaze naturale.

Conductele magistrale petroliere și de gaze aveau, la finele anului trecut, o lungime de 16.601 kilometri, conform datelor centralizate de Institutul Național de Statistică.

Din totalul conductelor, 80,5% (13.350 kilometri) erau destinate transportului de gaze naturale, din care 12.797 kilometri pentru transport gaze naturale și 553 kilometri pentru tranzit internațional, potrivit Agerpres.

De asemenea, conductele pentru transportul țițeiului aveau o lungime de 2.776 kilometri (16,7% din total), cele pentru transport gazolină 336 kilometri (2%) și cele pentru transport etan – 139 kilometri (0,8%), potrivit sursei citate.

Comitetul de reglementare al Autorității Naționale de Reglementare în domeniul Energiei (ANRE) a aprobat miercuri obligația de constituire a stocului minim ce revine fiecărui titular de licență de furnizare care asigură aprovizionarea cu gaze naturale a clienților finali. ”Pentru asigurarea continuității în alimentarea cu gaze naturale și pe perioada sezonului rece, până la data de 31 octombrie 2018, furnizorii clienților finali au obligația de a constitui, pe perioada sezonului cald, un stoc minim de 21.361.818, 260 MWh”, a informat ANRE.

Această cantitate este defalcată astfel: stocul aferent categoriei de clienți finali casnici – 9.054.583 MWh, stocul aferent categoriei de clienți finali producători de energie termică, numai pentru cantitățile de gaze naturale utilizate la producerea de energie termică în centralele de cogenerare și în centralele termice destinate consumului populației – 3.538.781 MWh, în timp ce stocul aferent categoriei de clienți finali noncasnici este de 8.768.453 MWh, scrie News.ro.

De asemenea, în funcție de modificările care vor interveni în portofoliul de clienți finali, ca urmare a schimbării furnizorului de gaze naturale în perioada 29 martie – 20 septembrie 2018, obligațiile de stoc minim aferente fiecărui furnizor vor fi recalculate și ajustate în mod corespunzător, în luna octombrie, fără ca valoarea totală a stocului minim național aprobată miercuri să fie afectată, adaugă reprezentanții ANRE.

De la 1 aprilie, în fiecare zi, o cantitate între 2.532 și 2.544 MWh pleacă dinspre România spre Ungaria prin gazoductul Arad–Szeged, potrivit România Liberă. Nu este o cantitate mare – reprezintă necesarul pentru 15.000 de locuri de consum –, dar este un semnal că gazele românești sunt competitive. Se așteaptă că Romania sa devina un exportator major odata cu intrarea in exploatare a zacamintelor din Marea Neagră, pe care directorul general al Agenției pentru Resurse Minerale, Sorin Gal, le-a estimat la 200 miliarde metri cubi. În prezent, prețul de pe bursa locală de gaze este de 73 lei/MWh, circa 16 euro.

De asemenea, Comisia investighează potențiale practici anticoncurențiale în furnizarea și transportul gazelor naturale în România, în special în legatură cu un presupus comportament anticoncurențial destinat împiedicării exporturilor de gaze naturale din România în alte state membre UE“, se arată într-un comunicat al Comisiei Europene.

La începutul acestui an, însă, Budapesta a anunțat că nu susține continuarea BRUA până la Viena, dorind ca gazoductul să aibă punctul terminus pe teritoriul Ungariei, gazul urmând a se dispeceriza acolo. Lucrurile sunt în plină evoluție în acest proiect, aproape orice variantă fiind posibilă, inclusiv ca gazul din Marea Neagră să ajungă în Ucraina și în sudul Europei prin conductele de tranzit din Dobrogea.