MUNCHEN – O economie tot mai slabă a readus la viaţă o dezbatere mai veche: are Germania nevoie de o scutire fiscală tangibilă pentru forţa sa de muncă şi pentru întreprinderi pentru a rămâne competitivă la nivel internaţional? Sau taxele ar trebui să crească pentru a furniza mai multe fonduri pentru programe sociale şi investiţii publice?

Taxele mai mari creează mai mult loc pentru cheltuieli guvernamentale, în timp ce taxele mai mici limitează capacitatea statului de a cheltui. Alegerea dintre aceste opţiuni este o chestiune politică. Dar o abordare generală care ar putea aduna suport în rândul partidelor din Germania ar fi asigurarea faptului că partea de randament economic revendicată de sectorul public nici nu creşte, nici nu scade pe termen mediu.

În fapt, raportul dintre taxe şi contribuţii de asigurări sociale către PIB în Germania este în creştere de ani. Un punct de referinţă pentru a decide sarcinile fiscale totale ar putea fi anul 2014, în care noul debit net pentru bugetul federal a scăzut la zero. În aceea perioadă, venitul fiscal (incluzând contribuţii) s-a ridicat la 38.6% din PIB. Până în 2018 raportul a crescut la 39,8%.

În mod similar, raportul impozit-PIB, excluzând contribuţii sociale, a crescut de asemenea semnificativ, de la 22,1% în 2014 la 22,8% în ultimul an. Până în 2020 va depăşi 23%. Motivul principal este că inflaţia şi creşterea câştigurilor împing numere din ce în ce mai mari de plătitori ai taxei de venit în intervale de procente mai mari. Aducerea raportului impozit-PIB înapoi la nivelul din 2014 ar necesita scutiri fiscale în 2020 până la 34 miliarde € (38 miliarde $). Chiar şi pentru a atinge nivelul din 2017, guvernul ar trebui să scadă sarcinile fiscale cu 22 miliarde €.

Dar care taxe anume ar trebui reduse? Anularea taxei de solidaritate, o suprataxă pe impozitul pe venit, ar fi un bun punct de pornire. Această taxă a fost introdusă cu acordul că va fi percepută doar temporar pentru a finanţa reconstrucţia fostei Germanii de Est după reunificare. După treizeci de ani a venit momentul ca această promisiune să fie respectată.

Argumentul că anularea taxei de solidaritate ar fi un nepoftit „dar către cei bogaţi“ denaturează faptele. Adevărul este că introducerea sa a fost o măsură specială ce a lovit în special în „cei bogaţi“. Orice partid politic german dornic să-i taxeze mai mult pe cei cu venituri mai mari ar trebui să facă o campanie pentru a reforma procentele venit-impozit, nu pentru a bloca retragerea deja întârziată a taxei de solidaritate.

Opinia conform căreia ar avea mai mult sens să se redirecţioneze sumele strânse din taxa pe solidaritate către investiţii publice este, de asemenea, neconvingătoare, deoarece nu există lipsă de fonduri disponibile pentru investiţii. În acelaşi timp, cheltuielile finale de consum ale guvernului cresc masiv, şi programele de redistribuire deseori nu îi vizează pe cei săraci. Eşecul proiectelor de infrastructură din Germania se datorează mai mult proceselor prelungite de planificare şi rezistenţei comunităţilor locale decât unei lipse de fonduri.

Sunt, de asemenea, necesare acţiuni urgente privind impozitul pe profit. În Germania, procentul standard de impozitare pentru rezultatul reportat al societăţilor este în jur de 30%, semnificativ mai mare decât în ţări similare. Printre ţările din G7, doar procentul de 33% al Franţei este mai mare, şi acesta va scădea la 28% în următorii ani, cu reduceri ulterioare de 25%  deja convenite. Pentru a împiedica o reducere a veniturilor fiscale prin mutarea profiturilor societăţilor în străinătate, şi pentru a menţine investiţiile şi locurile de muncă în Germania, guvernul federal ar trebui să urmeze exemplul Franţei şi să reducă gradual sarcinile fiscale ale societăţilor către 25%.

Cei care se opun reformei impozitului pe profit susţin că surplusul crescut de export al Germaniei arată că nu există nicio necesitate ca economia sa să devină mai competitivă. Dar acest lucru este pur şi simplu greşit. Oricine susţine acest lucru confundă potenţialul de export al societăţilor cu atractivitatea Germaniei ca spațiu  de investiție și locuri de muncă.

Surplusul de export al Germaniei este însoţit de exporturi de capital net, deoarece în străinătate se fac mai multe investiţii decât intern. Impozitele mai mici pe profit ar schimba acest lucru. Conform estimărilor curente, dacă procentul de impozitare ar scădea de la 30% la 25%, societăţile din Germania şi-ar mări investiţiile până la 14%. Mai mult, în urma impozitelor reduse, profiturile înregistrate în Germania ar creşte cu aproximativ 4%. Per ansamblu, acest lucru înseamnă că reformele impozitului pe profit ar fi destul de neutre faţă de venit.

Şi există un argument final irezistibil pentru scutirile fiscale. Ar forţa politicienii germani să reexamineze cheltuielile şi priorităţile guvernamentale existente, în loc să prezinte întotdeauna prompt noi programe de cheltuieli doar pentru că par să existe fonduri abundente.

Germania, cel mai mare producător de bere din Uniunea Europeană, a înregistrat un nou declin al vânzărilor în primele nouă luni din 2017, consumatorii preferând un stil de viață mai sănătos și având la dispoziție mai multe tipuri de băuturi, transmite DPA.

Pentru cel mai mare producător de bere din Uniunea Europeană, 2017 nu a fost un an fast pentru berari. Germania a întregistrat un nou declin al vânzărilor de bere din primele 9 luni ale anului, consumatorii tradiționali reorientându-se spre alte băuturi, considerate mai sănătoase.

Cei aproximativ 60 de berari din Germania au vândut 72 de milioane de hectolitri de bere în primele nouă luni din 2017, în scădere cu 3,1% comparativ cu perioada similară din 2016, a anunțat luni Oficiul Federal de Statistică (Destatis).

Cererea externă a scăzut chiar mai mult decât consumul intern, exporturile micăorându-se cu 7,2%. Piața internă reprezintă 81,9% din totalul vânzărilor berarilor germani.

Cu o producție de 8,31 miliarde litri (21% din producția totală a UE), Germania a fost principalul producător în 2016, când una din cinci beri conținând alcool produsă în UE a venit din Germania, arată datele publicate recent de Eurostat.

Înmatriculările de autoturisme Dacia noi în Germania au ajuns la 43.471 de unități în primele opt luni ale acestui an, o creștere cu 26,2%. Piața germană a avansat cu 2,9%, la 2,32 milioane de autoturisme, conform autorității germane pentru transporturi auto KBA.

Dacia a obținut așadar o cotă de piață de 1,9% în Germania.

În august, înmatriculările de autoturisme Dacia au ajuns la 6.437 unităţi, cu o creștere de 31,2%, obținând astfel o cotă de piaţă de 2,5%.

Înmatriculările de autoturisme Volkswagen au scăzut în primele opt luni cu 5,8% în Germania, la 425.875 de autoturisme (cotă de 18,3%), iar în august, marca a înregistrat o scădere de 10,9% a înmatriculărilor, la 43.531 autoturisme (cotă de 17,2%).

Înmatriculările Porsche au crescut în intervalul ianuarie-august cu 0,8%, ale Seat s-au majorat cu 11,4%, iar cele ale Audi au scăzut cu 2,3%.

Germania este al doilea producător de grâu din Uniunea Europeană, însă însă ploile care au căzut în acest an cu câteva săptămâni înainte de recoltatul grâului ar putea face ca o parte însemnată din recoltă să nu poată fi folosită decât ca nutreț pentru animale, informează Bloomberg.
„Calitatea grâului, până acum, este mai slabă decât anul trecut și mai proastă decât în 2015”, a declarat Bernhard Chilla, analist la Agravis Raiffeisen AG, unul din principalii colectori de cereale din Germania. Potrivit estimărilor Agravis și firmei de consultanță Agriculture Market Information Co., până la 40% din recolta de grâu a Germaniei ar putea fi utilizată ca nutreț pentru animale în acest an, un nivel dublu față de un an normal.

La fel ca și omologii lor europeni, fermierii germani s-au confruntat cu evoluțiile meteo nefavorabile din acest an. Mai întâi a fost o secetă prelungită în timpul iernii în multe zone, după care a urmat frigul în timpul primăverii și un val de căldura în iunie. Apoi în iulie ploile abundente au lovit Germania, ploi care au continuat și luna aceasta.

În mod normal, grâul folosit ca nutreț pentru animale are o greutate și un conținut de proteine mai redus decât grâul utilizat la producția de făină de panificație.

„Vom avea mai multe cereale pentru nutreț și mai puțin grâu de calitate ridicată. Anul trecut am fost la limită cu oferta de grâu pentru nutreț însă anul astă am putea avea supraofertă. Restul ar putea să ajungă în Europa de Sud”, susține Wienke von Schenck, analist la AMI.

Potrivit analiștilor ploile ar putea să mai persiste încă două săptămâni. Până acum precipitațiile au avut cel mai mare impact asupra zonei centrale a Germaniei, una din cele mai importante regiuni pentru culturile de cereale. Situația depinde însă de evoluțiile din nordul Germaniei, unde ploile au întrerupt recoltatul. Până acum doar 5% din grâu a fost colectat și cea mai mare parte din această regiune nu a început încă recoltatul.

Națiunea care a dat lumii cârnații Bratwurst și hotdog-ul își reduce consumul de carne, în special de porc, reorientându-se spre diete mai vegetariene, consemnează Bloomberg.

Anul trecut, nemții au consumat cea mai redusă cantitate de carne de porc de după 2005, iar tendința de scădere va continua și în 2017, conform datelor firmei de consultanţă Agriculture Market Information Co. Este al treilea an consecutiv în care asistăm la o scădere a cererii de şuncă şi cârnaţi în Germania, cel mai mare producător şi consumator de carne de porc din Europa.

Carnea de porc continuă să dețină peste jumătate din totalul consumului de carne în cea mai mare economie europeană, însă pierde din cota de piață în favoarea cărnii de pui și de vită, precum și a dietelor vegetariene.

Această schimbare în obiceiurile de consum se explică și prin afluxul masiv de imigranți musulmani care nu consumă carne de porc dar reflect și interesul germanilor pentru diete considerate mai sănătoase și o industrie alimentară care să prevină schimbărilor climatice și să fie sustenabilă.

„Chiar dacă în continuare se manifestă apetit pentru preparatele tradiționale pe bază de carne de porc, ne-am adaptat meniul”, a declarat Christoph Wagemann, director de achiziţii la o berărie din Dusseldorf care acum oferă şi feluri vegetariene de mâncare alături de tradiţionalii cârnaţi.

Consumul de carne de porc are o lungă tradiţie în Germania, ţară care se laudă cu peste 1.500 de varietăţi regionale de cârnaţi, marea majoritate fiind de porc, spune Asociaţia măcelarilor germani. Cu toate acestea, potrivit datelor firmei de cercetare Euromonitor International, consumul total de carne de porc în Germania a scăzut cu 10% după 2011, până la aproximativ două milioane de tone anul trecut. Comparativ, în aceiaşi perioadă, cererea a crescut în ţările vecine Polonia, Franţa şi Austria.

În medie, fiecare german a consumat anul trecut 36,2 kilograme de carne de porc faţă de 40,1 kilograme în 2011. Declinul a fost cu atât mai semnificativ cu cât, în pofida creşterii consumului de carne de pui şi de vită, consumul total de carne în Germania a scăzut la 60 de kilograme, cel mai scăzut nivel de după 2006, se arată în studiul Agriculture Market Information Co.

De la Bratwurst la cârnații din mazăre

Potrivit estimărilor German Vegetarian Union, în prezent unul din zece germani refuză să mănânce carne, faţă de unul din o sută în urmă cu un deceniu. În plus, peste 200 de cărţi de bucate cu rețete vegane/vegetariene au fost publicate anul trecut în Germania, dublu faţă de 2015.

În condiţiile în care consumatorii şi-au pierdut apetitul pentru carnea de porc, chiar şi producătorii de cârnaţi tradiţionali au început să ofere variante vegetariene. Firma de familie Ruegenwalder Muehle Carl Mueller GmbH & Co. KG, cu o tradiţie de 183 de ani, produce în prezent un Leberwurst vegetarian, care conţine mazăre în loc de ficat de porc. Firma precizează că vânzările sale de carne au scăzut cu 5% anul trecut dar vânzările de produse vegetariene şi vegane au crescut cu o treime şi în prezent sunt responsabile pentru 26% din veniturile totale ale societăţii.

Cererea de carne de porc a fost afectată de recentele scandaluri privind fermierii care cresc porci în spaţii improprii. Aproape 60 de milioane de porci sunt sacrificaţi anual în Germania, în principal în landurile Saxonia Inferioară şi Renania de Nord-Westfalia, potrivit statisticilor oficiale. În plus, există îngrijorări crescute cu privire la carnea procesată după ce Organizaţia Mondială a Sănătăţii a inclus şunca şi cârnaţii în categoria produselor cancerigene.

O altă influenţă asupra cererii de carne de porc vine din partea evoluţiilor demografice după sosirea în Germania, doar în 2016, a peste un milion de refugiaţi, majoritatea din ţări musulmane, care nu mănâncă carne de porc din motive religioase. Creșterea numărului de practicanți ai Islamului a făcut ca  în 2016 vânzările de carne de miel, oaie şi capră să se ridice la cel mai înalt nivel din ultimii opt ani.

Un alt rol important în scăderea consumului de carne de porc sunt îngrijorările legate de impactul creşterii animalelor asupra mediului. Potrivit estimărilor Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru Alimentaţie şi Agricultură (FAO), şeptelurile sunt responsabile pentru 14% din emisiile de gaze cu efect de seră. În aceste condiţii, Ministerul german al Mediului a decis ca la recepţiile sale nu vor mai fi servite carne şi peşte pentru a da un exemplu deoarece mâncarea vegetariană este mai prietenoasă cu mediul.

Victoria lui Emmanuel Macron în alegerile prezidențiale din Franța reprezintă cel mai sigur indiciu că, după o serie de crize și regrese, Europa începe să-și recâștige o oarecare încredere în sine. Dar încrederea reînnoită nu trebuie să ducă la automulțumire.

Cu Macron, mișcarea franceză de centru a împiedicat atacurile electorale de ambele părți. Dar vigoarea acestor atacuri arată cât de precare sunt circumstanțele Uniunii Europene. Și, deși se cunoaște necesitatea urgentă de a întreprinde acțiuni îndrăznețe, nu există niciun acord cu privire la măsura ce ar trebui luată.

Abordarea care a dominat dezbaterile privind reforma în UE este crearea unei „Europe cu mai multe viteze”. Ideea este că, în locul unui acord privind momentul și modul de atingere al unui nivel optim de integrare, fiecărei țări membre UE ar trebui să i se permită să progreseze spre integrare în ritmul ei, având un set de țări membre avangardiste care să conducă procesul de integrare.

Dar, ceea ce ar putea părea a fi un mod convenabil de a împiedica negocierile complexe are de fapt implicații serioase. Pentru început, abordarea cu mai multe viteze ignoră sentimentele persistente de suspiciune și ostilitate a electoratului față de Uniunea Europeană: referendumul pentru Brexit este doar ultimul – deși cel mai elocvent – dintr-o lungă serie de exemple. La fel de important este și faptul că ignoră nevoile reale ale țărilor membre.

Europa, fără îndoială, are nevoie de o viziune comună – bazată pe valori, libertăți și standarde comune – spre care să conlucreze. Dar orice viziune largă la nivel european trebuie să respecte viziunile, să nu mai vorbim de identitățile statelor membre ale UE și ale guvernelor alese să urmărească prioritățile alegătorilor.

Valorile comune reprezintă o chestiune; detaliile privind reformele sociale și ale pieței forței de muncă, sistemele fiscale sau regimurile de reglementare (dincolo de reglementările esențiale pentru o piață unică) reprezintă cu totul altceva. În aceste zone, statele membre UE, potențiale candidate la UE și chiar țările care ies din UE au nevoi foarte diferite, în funcție de bazele lor industriale, de dinamica demografică, moșteniri istorice și, în cazul statelor balcanice, poverile post-conflict. Aceste diferențe vor afecta nu doar ritmul integrării, ci și calea de urmat.

Conform Raportului privind competitivitatea globală a Forumului Economic Mondial, opt din 10 cele mai competitive economii din Europa se află în Europa de Nord-Vest; statele non-UE, Elveția și Norvegia, finalizând clasamentul. Dar o soluție pentru reducerea decalajului nord-sud în materie de competitivitate nu poate fi impusă nici de sus și nici nu va fi singurul obiectiv care să conducă la îmbunătățirea climatului de afaceri în UE. Cu siguranță nu poate fi găsită o rezolvare peste noapte.

Ceea ce nu înseamnă că abordarea diferenței de competitivitate nu este de o importanță critică. Dimpotrivă, crearea unui peisaj economic mai echitabil va aduce beneficii cetățenilor prin intermediul UE, va reaprinde atracția față de Uniune din partea lumii exterioare și o va identifica precum o insulă de stabilitate într-o mare globală de conflict și lipsă de securitate.

Însă liderii europeni trebuie să găsească o abordare care să ia în considerare nevoile diverse ale țărilor și chiar perspectivele acestora. Asta înseamnă să se concentreze mai puțin pe a avea dreptate – și mai mult pe a face ceea ce trebuie făcut.

Noi, germanii, ne putem bucura de faptul că țara noastră a trecut atât de abil de criza economică din 2008, menținând șomajul la niveluri rezonabile și devenind, într-o oarecare măsură, mai puternică. Cu toate acestea, în calitate de europeni, trebuie să recunoaștem că majorarea excedentului de cont curent al Germaniei generează un dezechilibru nesustenabil în UE.

Adăugați la aceasta și piața forței de muncă foarte atractivă din Germania – ca să nu mai vorbim de atracția aproape magnetică pe care o reprezintă Berlinul pentru milenialii europeni – și dezechilibrul crește și mai mult. La urma urmelor, în zilele noastre, economia Europei este impulsionată mai puțin de investiții de capital, decât de talente și idei.

Sunt destul de realist ca să realizez că niciun guvern – din Germania, dar probabil că nicăieri în Europa – nu poate să fie de acord cu o inițiativă europeană majoră de scutire a unei părți a datoriilor statelor aflate în pericol, doar cu câteva luni înainte de alegerile parlamentare. Dar sunt de asemenea optimist că liderii din cele mai competitive țări din UE vor vedea înțelepciunea de a lucra pentru a susține progresul economic în toate statele membre.

Aceasta nu ar fi prima oară când Germania s-a ridicat peste egocentrismul național dăunător și a avut un stil de a conduce receptiv și responsabil. În 2015, guvernul de coaliție al Germaniei a decis, în pofida reacțiilor interne puternice, să primească un milion de refugiați care fugeau de ororile războiului din Siria și Irak. Politica a costat partidele guvernamentale un capital politic considerabil, dar în cele din urmă își va dovedi valoarea sa pentru o țară care se confruntă cu provocări demografice.

Liderii politici și omologii lor din sectorul privat trebuie să emuleze acum exemplul pe care Germania l-a stabilit cu politica sa privind refugiații. Aceasta înseamnă a rezista ideii conform căreia compromisul este un semn al slăbiciunii și o rețetă pentru ineficiență și, în schimb, să o susțină ca pe unul dintre cele mai puternice instrumente de luare de decizii democratice – și o piatră de temelie a proiectului european. Mai presus de toate, înseamnă să recunoaștem că despre ce ar trebui să vorbim nu este o Europă cu viteze diferite, ci de nevoi diferite.

Copyright: Project Syndicate 2017 – Macron and a Multi-Need Europe

Săptămâna trecută, alegătorii olandezi au dat o lovitură populismului de extremă-dreapta. Partidul pentru Libertate (PVV), partid eurosceptic și anti-imigrație, condus de Geert Wilders, a obținut un număr de locuri substanțial mai mic față de cât se anticipa. Astfel, rezultatul din Olanda reprezintă un start promițător într-un an cu alegeri critice pentru Europa.

Așadar, Olanda va fi condusă acum de o coaliție moderată de centru-dreapta, formată din Partidul pentru Libertate și Democrație (VVD) conservator-liberal, Partidul Creștin Democrat (CDA) și social-liberalii din Partidul Democrații 66 (D66). Partidele creștine mai mici – sau, mai puțin probabil, verzii de stânga – se vor alia în afara acestei coaliții. Mark Rutte, liderul VVD, este foarte posibil să își păstreze funcția de prim-ministru.

Afirmarea unei politici moderate va reprezenta un lucru bun pentru Olanda – și pentru Europa. Noul guvern olandez probabil că va continua să urmărească implementarea unor reforme structurale importante, inclusiv o revizuire demult așteptată a sistemului întortocheat de impozitare din Țările de Jos. Cea mai bună abordare pentru o asemenea reformă ar putea să fie introducerea unei rate unice de impozitare și eliminarea sistemului complex de taxare, ajungându-se în modul acesta la un sistem mai transparent și eficient, în paralel punându-se bazele unui fundații pentru o creștere economică mai accelerată pe termen lung.

Datorită excedentului bugetar mare al Olandei, noul guvern va putea, de asemenea, să investească mult mai mult atât în infrastructura umană, cât și în cea fizică – eforturi necesare susținute de cele două partide principale din coaliția de la guvernare. Autoritățile s-ar putea, de asemenea, să continue demersurile în privința agendei digitale a țării, în implementarea căreia au început să lucreze principalele ministere încă de la lansarea acesteia în luna august a anului trecut. Continuarea progreselor în acest domeniu, în care Olanda este deja un lider la nivel european, va stimula creșterea factorului de productivitate totală.

Mai mult decât atât, este probabil ca noul guvern să adopte o abordare, deși critică, totuși constructivă în ceea ce privește Uniunea Europeană și moneda unică. Acest lucru semnifică faptul că Țările de Jos s-ar putea să sprijine și să vină cu soluții la provocările majore cu care se confruntă UE în prezent, începând cu criza refugiaților. Având în vedere faptul că acordul dintre UE și Turcia referitor la stoparea fluxurilor de refugiați spre vest s-a dovedit fragil și ineficient, se prea poate ca olandezii să caute o soluție mai durabilă pentru această problemă.

Toate acestea sunt foarte diferite față de agenda promovată de Wilders, care s-a focusat pe  scoaterea Olandei din UE și închiderea granițelor (în special pentru musulmani). Respingerea de către olandezi a acestei agende are o mare semnificație, deoarece ar putea indica faptul că retorica de tip populist de dreapta, care a convins britanicii să voteze pentru părăsirea UE de către Marea Britanie și americanii să-l aleagă pe Donald Trump ca președinte ar putea să-și piardă atractivitatea.

În acest caz, șansele ca Frontul Național din Franța, partid de extremă dreaptă condus de Marine Le Pen, sau Alternativa pentru Germania (AfD, partid anti-imigrație, dreapta radicală) să câștige alegerile din acest an ar putea fi în scădere. În timp ce UE ar putea să supraviețuiască unui guvern eurosceptic în Olanda, nu ar avea nici o șansă în fața unor astfel de guverne în Franța sau Germania.

De fapt, dacă Uniunea Europeană s-ar reorienta către o traiectorie mai sustenabilă, ar avea nevoie de ambii membri ai axei franco-germane – care a fost dintotdeauna esențială pentru progresul în integrarea europeană – și de întreg sprijinul acesteia, oferind acel fel de conducere politică implicată care lipsește la nivelul UE de o bună bucată de timp. Ei trebuie să fie „purtătorii de speranță”, în cuvintele lui Max Weber, care creează o ancoră pentru stabilitatea economică, socială și politică și de coeziune.

În acest sens, criticile recente la adresa lui Trump și premierului britanic Theresa May ar putea să fie de fapt un lucru bun, pentru că au ajutat să ducă Franța și Germania mai aproape una de cealaltă. Provocările economice, în aparență neîncetate, cu care s-a confruntat UE ar putea ajuta de asemenea în a inspira un leadership dedicat; la urma urmei, UE s-a bazat de-a lungul istoriei pe crize pentru a impulsiona dezvoltarea.

În prezent, progresul presupune crearea unor noi mecanisme pentru coordonarea politicilor fiscale și structurale din țările aflate pe excedent sau deficit. Acest lucru ar necesita, în primul rând, o coordonare economico-politică eficientă între Franța și Germania – un efort care ar avea o mare însemnătate pentru restabilirea încrederii și încurajarea integrării într-un cadru cu mai multe viteze.

Guvernul olandez are de asemenea un rol foarte important. Pentru restabilirea încrederii în Europa va fi nevoie și de acordul țărilor care înregistrează excedente, precum Olanda și împreună cu Germania, să extindă cheltuielile cu infrastructura (cu ajutorul Băncii Europene de Investiții). La rândul lor, țările cu deficit bugetar, precum Franța și Italia, ar trebui să adopte reforme structurale pe piețele muncii și de mărfuri, stimulând astfel potențialul creșterii economice.

Uniunea Europeană se află într-un punct critic al istoriei sale. Dacă alegătorii francezi și germani urmează exemplul olandezilor, prin alegerea de lideri capabili să dea dovadă de viziune politică reală și leadership, atunci alegerile din acest an ar putea fi un moment de cotitură politică: momentul în care Uniunea începe în cele din urmă să urmărească serios integrarea și reforma de care are așa mare nevoie.

Copyright: Project Syndicate 2017 – Europe‚ Dutch Turning Point?

În primãvara anului 2005, Europa a fost șocatã de dubla respingere a Constituţiei Europene – la referendumurile din Franţa şi Olanda. Procesul de ratificare ajunsese în impas, iar în iunie 2005 liderii UE au hotărât să înceapă o „perioadă de reflexie” înainte de a decide încotro să se îndrepte după această criză.

La 12 ani de la respingerea brutalã a Constituţie Europene de cãtre electoratul din Olanda și Franţa, privirea Europei se îndreaptã din nou asupra acestui binom. Coincidenţã sau nu, Olanda voteazã pe 15 martie 2017 în alegeri parlamentare, iar Franţa își decide în mai 2017 viitorul președinte. Scenariul cu Geert Wilders prim ministru olandez și Marine Le Pen președinte francez oripileazã Uniunea Europeanã. Sã sperãm cã politicienii olandezi vor aplica tactica „cordonului sanitar”, utilizatã acum câţiva ani în Belgia (cu toate cã olandezii sunt adepţii acordãrii puterii și responsabilitãţii celui care câștigã). Iar despre alegerile din Franţa sã avem încredere în acel candidat X din turul doi francez o va învinge pe exponenta naţionalismului francez, așa cum prognozeazã toate sondajele.

Europa este într-un moment de rãscurce? Fãrã îndoialã! Greu de prezãzut un viitor roz, întru-un cocktail Brexit/Trump (vã puteţi imagina cã Marea Britanie și Statele Unite ale Americii vor semna rapid un tratat comercial inspirat din modelul pieţei unice europene), guverne fragile în Spania și Italia, alegerile menţionate din Olanda și Franţa. Iar complexitate alegerilor din Germania (24 septembrie 2017), sãrbãtorirea celor 60 de ani de la Tratatul de la Roma și dezbaterea despre viitorul UE fac parte de asemenea din peisajul european contemporan.

Economia Germaniei „ameninţă” celelalte state membre G7. Anul trecut, ţara a înregistrat cea mai rapidă creştere economică din grupul celor şate state, de 1,9%. Potrivit datelor Biroului Naţional de Statistici, citate de The Guardian, Germania a atins cel mai rapid ritm din ultimii cinci ani. 

În ultimul trimestru din 2016, economia Germaniei a crescut cu 0,4%, îmbunătăţindu-se cu 0,1% în al treilea trimestru. Creşterea a fost generată de cererea internă pe fondul creşterii cheltuielilor guvernamentale şi de consum.

Marea Britanie pierde primul loc în topul creşterilor economice, după ce Biroului Naţional de Statistici a revizuit creşterea la 1,8%, de la estimarea de 2%, notează agenţia de presă Mediafax.

Podiumul este completat de Statele Unite, cu o creştere de 1,6%, urmând Japonia (1,4%), Canada (1,3%), Franţa (1,2%) şi Italia (0,7%). Statele care fac parte din grupul G7 sunt Canada, Franţa, Germania, Italia, Japonia, Marea Britanie şi Statele Unite.

Amendă-record pentru Voslkwagen în cazul măsluirii testelor de poluare! Un judecător din Statele Unite a decis ca producătorul german de automobile să plătească 14,7 miliarde de dolari în urma scandalului legat de modificarea rezultatelor testelor privind emisiile de noxe.

În urma înţelegerii, producătorul auto din Germania a fost de acord să plătească 10 miliarde de dolari pentru compensaţii pentru proprietari sau pentru retragerea automobilelor. Restul de 4,7 miliarde de dolari va merge către programe de reducere a emisiilor de gaze şi proiecte de maşini ecologice, notează Mediafax, care citează BBC.

Maşinile implicate în scandal vor putea fi răscumpărate de Volkswagen la preţul anterior scandalului sau vor putea fi remediate, dacă organismele de control vor aproba modificările. Mai mult, posesorii vor primi compensaţii între 5.000 şi 10.000 de dolari, în funcţie de vechimea autovehiculului.

Volkswagen a instalat un soft în maşinile diesel vândute la nivel mondial care modifica rezultatele testelor de emisii poluante. Producătorul german a declarat că ste vorba de peste 11 milioane de maşini. Scandalul a influenţat afacerile companiei, reputaţia firmei şi a dus la demisia directorului executiv, Martin Winterkorn.

Premierul Italiei, Matteo Renzi, a criticat dur, duminică, Uniunea Europeană şi liderii Germaniei şi Franţei, argumentând că summitul informal de la Bratislava a fost doar o „croazieră pe Dunăre”, fără a se propune soluţii concrete pentru îmbunătăţirea situaţiei sociale şi combaterea imigraţiei, scrie agenția de presă Mediafax. 

Întrebat, într-un interviu acordat Corriere della Sera, despre modul în care s-a derulat reuniunea informală a Consiliului European de la Bratislava, Renzi a răspuns: „Nu a fost nicio dezbatere, pur şi simplu o ocazie pierdută. Bratislava trebuia să fie o oportunitate, dar a fost a nenumărata reuniune la care s-au discutat virgulele unui document care spune totul şi nimic. După ieşirea Marii Britanii din UE, este necesar să reacţionăm, nu să tergiversăm”. „Am o atitudine critică, pentru că în documentul prezentat nu am găsit niciun rând despre îmbunătăţirea situaţiei din Africa sau despre combaterea imigraţiei, nimic despre Europa socială. Pentru a obţine schimbări, trebuie să modificăm direcţia Europei, nu să schimbăm locul summitului. (…) În plus, trebuie să se recunoască faptul că austeritatea europeană a eşuat, în timp ce politica americană a investiţiilor a adus Administraţiei Barack Obama un număr-record de locuri de muncă. Nu este un atac, ci realitatea”, a subliniat premierul de centru-stânga al Italiei.

Întrebat dacă s-a supărat că nu a fost invitat la conferinţa de presă comună organizată de cancelarul german, Angela Merkel, cu preşedintele Franţei, Francois Hollande, Renzi a explicat: „Să fim serioşi, nu am nicio problemă cu Merkel şi Hollande. M-am întâlnit cu preşedintele Franţei la final şi ne-am salutat în mod amical. Dar eu nu sunt o statuetă aşezată frumos, nu ader la decizii prin care nu se stabileşte nimic. Dacă vor să facă ceva, Italia este disponibilă. Dacă vor să petreacă timpul pentru a scrie documente fără suflet şi fără orizont, o pot face singuri. A organiza conferinţe de presă în care nu se spune nimic nu este visul vieţii mele. Şi a mima acorduri când nu sunt nu este serios”.

„Nu ştiu la ce se referă cancelarul Angela Merkel când vorbeşte despre «spiritul Bratislava». Dacă se va continua aşa, cred că «spiritul Bratislava» se va transforma în «fantoma Europei». La Bratislava am făcut doar o croazieră frumoasă pe Dunăre, cu toţii. Dar eu speram să se răspundă la criza generată de Brexit, nu doar să facem o plimbare cu barca”, a reproşat Renzi.

Liderii ţărilor membre UE, fără Marea Britanie, s-au reunit vineri în oraşul slovac Bratislava, în cadrul unei întâlniri informale a Consiliului European. În programul summitului a fost şi o scurtă croazieră pe Dunăre. Referindu-se la criticile Comisiei Europene privind deficitul bugetar al Italiei, Renzi a susţinut că nici alte ţări nu respectă reglementări europene: „Spania are un deficit bugetar dublu faţă de cel al Italiei. Franţa nu respectă nici măcar limita stabilită prin Tratatul Maastricht, având deficitul peste 3%. Iar Germania încalcă regula surplusului comercial: trebuie să fie de 6%, dar este la 9%”.

Sâmbătă, Matteo Renzi a cerut solidaritate la nivelul Uniunii Europene în materie de imigraţie şi a pledat pentru abandonarea politicilor europene de austeritate. „În privinţa imigraţiei, problema nu este dacă vrem să primim extracomunitari ori nu. Dacă este corect să îi salvăm pe toţi din mare, nu este corect să îi găzduim pe toţi în regiunile italiene Sicilia şi Puglia. Noi suntem italieni, adică generoşi, dar nu putem lăsa să explodeze imigraţia din cauza incapacităţii Uniunii Europene”, a declarat Matteo Renzi la Florenţa. „Fie Europa intervine în favoarea dezvoltării ţărilor din Africa, fie pierdem timpul. Dacă nu o face Europa, o poate face Italia, dar acest lucru înseamnă că UE pierde o oportunitate. Ieri, la Bratislava, ni s-a prezentat un document în care nici măcar nu este menţionată Africa. Italia vrea o Uniune Europeană, dar una diferită şi face cunoscut acest lucru”, a subliniat Renzi.

După summit, Germania şi Franţa au anunţat că vor colabora „intens” pentru a obţine „succesul” Uniunii Europene. „Franţa şi Germania se angajează să colaboreze intens în următoarele luni pentru a obţine succesul Uniunii Europene”, a declarat Angela Merkel. „Am stabilit ca în Europa – în situaţia crucială în care se află după referendumul britanic şi din cauza altor dificultăţi – să elaborăm împreună, înainte de împlinirea a 60 de ani de la Tratatul Roma, o agendă, un plan de lucru pentru gestionarea problemelor”, a declarat Angela Merkel. Tratatul de la Roma, care a constituit Comunitatea Economică Europeană, a fost semnat pe 25 martie 1957. La rândul său, Francois Hollande a notat că summitul de la Bratislava a demonstrat că Uniunea Europeană poate continua să funcţioneze după decizia Marii Britanii de a părăsi Uniunea Europeană.

Uniunea Europeană rămâne, în pofida deciziei Marii Britanii de părăsire a Blocului comunitar, „indispensabilă”, fiind un model care a garantat pacea, democraţia şi a facilitat prosperitatea, a anunţat Consiliul European după summitul informal de la Bratislava. „Chiar dacă o ţară a decis să plece, UE rămâne indispensabilă pentru noi ceilalţi. După războaie şi diviziuni profunde, UE a garantat pacea, democraţia şi a permis ţărilor să prospere. Multe ţări şi regiuni încă încearcă să ajungă la aceste realizări. Suntem hotărâţi să transformăm UE într-un model de succes pentru cele 27 de ţări. UE nu este perfectă, dar este cel mai bun instrument pe care îl avem pentru abordarea noilor provocări cu care ne confruntăm”, a transmis Consiliul European.

Conform comunicatului, UE va lua măsuri pentru a evita fluxuri necontrolate de imigranţi extracomunitari, prin securizarea frontierelor externe şi prin consolidarea Spaţiului Schengen, aplicând politici în materie de imigraţie bazate pe principiul „responsabilităţii şi solidarităţii”. Liderii europeni au stabilit intensificarea eforturilor pentru combaterea terorismului şi sporirea cooperării în materie de apărare, inclusiv cu Alianţa Nord-Atlantică. UE îşi propune să creeze „perspective economice promiţătoare pentru toţi cetăţenii, prin menţinerea modului de viaţă european şi prin oferirea unor oportunităţi mai bune pentru tineri”.

Înfrângere grea pentru partidul cancelarului german, Angela Merkel! Uniunea Creștin-Democrată (CDU) s-a clasat pe locul al treilea în alegerile pentru Parlamentul landului Mecklenburg-Pomerania Occidentală, fost fief al şefei Guvernului. Potrivit datelor oficiale, CDU a obținut doar 19% din sufragii, în timp ce câștigătorul alegerilor, partidul de centru-stânga Social-Democrat (SPD), a adunat 30,6% din voturi, iar Alternativa pentru Germania (AfD), 20,8% din voturi. Alegerile sunt considerate un test înaintea parlamentarelor de anul viitor.

Partidul cancelarului german Angela Merkel, Uniunea Creștin-Democrată (CDU), se află pe locul trei în alegerile regionale din landul Mecklenburg-Pomerania Inferioară. Creștin-democrații rămân astfel în urma social-democraților din SPD și a formațiunii antiimigrație Alternativa pentru Germania (AfD), informează agențiile internaționale de presă. Este pentru prima dată când formaţiunea de extremă-dreapta intră în legislativului landului din nord-estul ţării. AfD este deja reprezentată în alte opt parlamente regionale şi, potrivit sondajelor, va intra şi în cel naţional după alegerile generale.

Totuși, în pofida pierderilor suferite, rezultatele indică faptul că SPD şi CDU vor putea forma o coaliţie pentru încă un mandat de cinci ani. Liderul SPD, Erwin Sellering, nu a confirmat încă nici dacă va încerca, nici dacă va renunţa la o astfel de alianţă.

Aceste alegeri sunt considerate un test înaintea alegerilor parlamentare de anul viitor. Cancelarul Angela Merkel, la putere din 2005, nu a anunţat încă dacă va candida în acest scrutin pentru al patrulea mandat. Invitată weekendul trecut la postul ARD, Angela Merkel a spus că îşi va anunţa decizia „în timp util”. Potrivit unui sondaj publicat duminica trecută de Bild am Sonntag, unul din doi germani s-ar opune ca Merkel să candideze pentru al patrulea mandat.

Seria de atacuri sângeroase care a zguduit Germania în iulie, dintre care două au fost revendicate de gruparea jihadistă Statul Islamic, a relansat dezbaterea cu privire la politica de primire a azilanţilor a lui Merkel, care a autorizat intrarea în ţară, anul trecut, a aproximativ un milion de refugiaţi, provenind în principal din Orientul Mijlociu şi Africa. Considerată mult timp o figură liniştitoare, supranumită „Mutti” (mama) de către compatrioţii săi, Merkel este contestată inclusiv în interiorul CDU. În ultimele săptămâni, odată cu împlinirea a un an de când a luat spectaculoasa decizie, presa germană a reconstituit cu minuţiozitate evenimentele care au determinat-o să suspende regulile europene în domeniul imigraţiei şi să autorizeze ca zeci de mii de refugiaţi să părăsească Ungaria, ţara în care au intrat prima dată în spaţiul european, pentru a trece în Austrai şi apoi în Germania, notează agenția de presă Mediafax. După un an de la această decizie, există un consens asupra faptului că ea a avut dreptate să deschidă frontierele, pentru a evita o criză umanitară majoră, dar că a recunoscut prea încet consecinţele deciziei pe care a luat-o şi s-a înşelat în privința partenerilor ei europeni, crezând în mod eronat că ei aveau să accepte să împartă povara.

În ultimele zile, cancelarul german a adoptat o schimbare de ton. Angela Mekel şi-a exprimat săptămâna aceasta dorinţa, în faţa parlamentarilor CDU, ca ritmul expulzărilor solicitanţilor de azil respinşi să se accelereze. „Lucrul cel mai important în lunile următoare este repatrierea, repatrierea şi încă o dată repatrierea”, a repetat ea, potrivit unor participanţi la întâlnire, mai scrie Mediafax.