Investiţiile străine directe au scăzut în primul trimestru al acestui an cu circa 20% faţă de perioada similară a anului trecut, la 1,243 miliarde de euro, conform datelor publicate marţi de Banca Naţională a României.

„Investiţiile directe ale nerezidenţilor în România au însumat 1.243 milioane euro (comparativ cu 1.555 milioane euro în perioada ianuarie – martie 2018), din care participaţiile la capital (inclusiv profitul reinvestit net estimat) au însumat 854 milioane euro, iar creditele intragrup au înregistrat valoarea netă de 389 milioane euro”, menţionează BNR.

De asemenea, în perioada ianuarie – martie 2019, numărul firmelor cu capital străin nou înfiinţate a crescut cu 9,1%, comparativ cu perioada similară a anului anterior, la 1.496 de unităţi, conform datelor centralizate de Oficiul Naţional al Registrului Comerţului (ONRC).

Cele 1.496 de societăţi noi aveau un capital social subscris în sumă totală de 3,941 milioane dolari, în creştere cu 127,3% faţă de perioada ianuarie – martie 2018, scrie Antena3.ro.

Potrivit sursei citate, în intervalul 1991 – 2018, au fost înfiinţate 221.334 de societăţi cu participare străină la capital, valoarea totală a capitalului social subscris fiind de peste 63,117 miliarde de dolari.

Fondul de investiţii de tip private equity, Black Sea Fund, cu fonduri totale de 42,7 milioane euro, oferă finanţări de până la 4 milioane de euro firmelor româneşti mici şi mijlocii, potrivit Hotnews.ro.
Principalul finanţator al fondului este Fondul European de Investiţii prin Programul Operaţional Regional, co-finanţat prin Fondul European de Dezvoltare Regională.
Vor putea primi finanţare firmele româneşti care au o cifră anuală de afaceri între 5 şi 50 de milioane de euro şi care au posibilitatea de a deveni lideri de piaţă în domeniul în care activează, conform sursei citate.
Fondul European de investiții (FEI) este parte a Grupului Bancii Europene de Investitii si este principalul finantator de risc pentru IMM din Europa, prin instrumente de capital de risc, garantii si microfinantare.

Investiţiile directe ale nerezidenţilor în România au însumat 3,517 miliarde euro, în perioada ianuarie – septembrie 2018, fiind mai mici cu 5,73% comparativ cu perioada similară din 2017, se arată într-un comunicat al Băncii Naționale a României (BNR). Din această sumă, participaţiile la capital (inclusiv profitul reinvestit net estimat) au însumat 3,152 miliarde euro, iar creditele intragrup au înregistrat valoarea netă de 365 milioane euro, conform datelor oferite de Hot News.ro.

Contul curent al balanţei de plăţi a avut un deficit de 6,619 miliarde euro, comparativ cu 4,779 miliarde euro în perioada ianuarie – septembrie 2017.

„În structură, balanţa bunurilor a consemnat un deficit mai mare cu 1,492 miliarde euro, balanța serviciilor a înregistrat un excedent mai mic cu 190 milioane euro, balanța veniturilor primare a înregistrat un deficit mai redus cu 124 milioane euro, iar balanța veniturilor secundare un excedent mai mic cu 282 milioane euro”, se arată în document.

Gradul de acoperire a datoriei externe pe termen scurt, calculată la valoarea reziduală, cu rezervele valutare la BNR la 30 septembrie 2018 a fost de 72,6%, comparativ cu 79% la 31 decembrie 2017.

Amundi Asset Management a organizat, în data de 7 noiembrie a.c., primul eveniment Crossroads în România, acesta reprezentând o serie de evenimente desfășurate la nivel mondial, în care specialiști de renume în materie de investiții împărtășesc perspectivele lor asupra ciclului economic actual care dă semne de maturizare.
Cu această ocazie, experții Amundi au prezentat teme investiționale precum Step out of Cash și Value & Quality Mix. Evenimentul a inclus o întâlnire cu presa, urmat de o conferință de investiții adresată bancherilor de top de la UniCredit Bank, principalul partener de distribuție al Amundi în România.
„Suntem încântați să îi întâmpinăm pe experții Amundi în România, cu ocazia seriei internaționale de evenimente Crossroads. Acest eveniment dovedește implicarea și angajamentul grupului nostru în dezvoltarea și diversificarea pieței financiare din România”, a declarat Florin Dolea, CEO al Amundi Asset Management S.A.I. S.A. (Romania).
Piețele financiare trec printr-o schimbare a sentimentului general cauzată în principal de procesul de normalizare a politicilor monetare naționale, riscurile au crescut și volatilitatea s-a amplificat, în special în segmentul acțiunilor și al valutelor. Cu toate acestea, perspectivele globale de creștere rămân solide: unele economii dezvoltate vor atinge o creștere mai mare decât cea din anii precedenți. Vârful ritmului de creștere global a fost probabil depășit, dar este posibil ca în viitor să asistăm la un mediu de creștere internațional cu mai multe viteze.
„Găsirea unei soluții perfecte care să se potrivească atât obiectivelor investiționale ale clienților noștri, cât și apetitului pentru risc, într-o etapă de maturizare a ciclului economic, este o provocare; cu toate acestea, am creat o colecție de teme de investiții care încearcă să contureze cele mai bune idei ale momentului alese din gama noastră de produse de la Amundi. Fiind unul dintre cei mai importanți manageri de active financiare din lume, Amundi îi poate ajuta pe investitorii săi să înțeleagă principalele tendințe ale piețelor de astăzi și să găsească modalități de a profita de noile oportunități”, a afirmat Bertrand Pujol, Head of Partnerships & Services – Amundi Paris.
Experții Amundi estimează că scenariul cel mai probabil pentru piața de capital pentru anul 2019 aduce o volatilitate în creștere. Diferiți factori pot influența tendințele generale ale pieței, de la factori macroeconomici la riscuri geopolitice. Pentru perioada în care ne aflăm, o influență mare o au măsurile adoptate de băncile centrale din fiecare regiune în ceea ce privește „normalizarea” politicilor monetare, în ce măsură economia va confirma așteptările crescânde ale piețelor, cum vor evolua tendințele inflaționiste, in funcție de evoluția războiului comercial sau dacă tensiunile geopolitice curente se vor amplifica. „Portofoliile conservatoare, de tip «randament absolut» administrate de centrul de expertiză multi-asset al Amundi sunt gestionate în mod activ și sunt bine diversificate în diferite strategii de investiții pentru a capta setul de oportunități pe care instrumentele financiare le oferă investitorilor pe parcursul unui orizont de investiții rezonabil”, a declarat Nuria Trio, Head of Business Development and Investment Specialists, Multi-Asset Investments – Amundi Milan.
În ceea ce privește piețele de acțiuni internaționale, marcate de un potențial de volatilitate în creștere, o abordare bazată pe selecția individuală a companiilor atractive, cu accent pe explorarea oportunităților sectoriale printr-o analiză de tip „bottom-up”, poate fi văzută ca o soluție atrăgătoare în acest mediu.
„În cadrul centrului de expertiză Amundi pentru acțiuni europene, abordarea unei filozofii investiționale centrale de tip «Core» însoțită de o alocare tactică – «Oportunistic», acompaniate de un focus strict pe construcția portofoliilor, a avut succes în livrarea unor randamente competitive, ajustate la risc, pe termen lung”, a declarat Chris Morgan, Senior Investment Specialist – Amundi Dublin.

Despre Amundi

Amundi Asset Management este cel mai mare administrator de investiții din Europa, considerând activele aflate în gestiune, și este printre primii 10 la nivel global. Prin integrarea Pioneer Investments, Amundi gestionează acum active de peste 1.470 de miliarde de euro în șase centre principale de administrare a investițiilor. Amundi oferă clienților săi din Europa, Asia-Pacific, Orientul Mijlociu și America o bogată expertiză de piață și o gamă largă de competențe în tot spectrul strategiilor de investiții active, pasive și al activelor reale din universul investițional. Cu sediul în Paris și listat la bursă din noiembrie 2015, Amundi este cel mai mare administrator de investiții din Europa și ocupă locul cinci la nivel internațional, luând în considerare capitalizarea bursieră.

Beneficiind de avantajele unei dimensiuni și ale unei acoperiri geografice sporite, Amundi are capacitatea să ofere clienților săi servicii și soluții noi sau îmbunătățite. Bazându-se pe competențele sale unice de cercetare și pe abilitățile unei echipe de 4.500 de membri și experți de piață localizați în 37 de tari, Amundi oferă clienților individuali, instituționali și corporativi strategii inovative de investiții și soluții adaptate nevoilor proprii, obiectivelor țintă și profilurilor de risc specifice.

Amundi. Încrederea se câștigă.

Pentru mai multe informații, vizitați amundi.com, amundi.ro.

În contextul creșterii presiunilor inflaționiste, dobânda medie practicată de sectorul bancar pentru creditele noi contractate în RON de către companiile private ar trebui să crească până la 6%-8% pe parcursul anului curent, comparativ cu o medie de 4,10% înregistrată pe parcusul anului 2017. Având în vedere creșterea gradului de povară financiară în contextul creșterii costului de finanțare, există companii care vor înregistra dificultăți în rambursarea creditelor contractate de la bănci. Un indicator foarte important care reflectă capacitatea unei companii de rambursare a serviciului datoriilor contractate este gradul de acoperire al dobânzilor prin  profitul operațional (eng. EBIT = Earnings Before Interest and Tax). Normele de analiză financiară recomandă ca profitul operațional să acopere de cinci ori cheltuielile privind dobânzile, tocmai pentru a permite o profitabilitate finală competitivă chiar și în contextul creșterii costului de finanțare. Media acestui indicator pentru întreg mediul de afaceri activ în România este foarte aproape de acest prag în anul 2016, respectiv 5,1. Așa cum am arătat în articolul anterior, o parte dintre companii se vor regăsi într-o situație foarte delicată în anul curent, în condițiile în care profitul operațional va deveni insuficient pentru acoperirea dobânzilor aferente creditelor contractate. Mai exact, numărul companiilor cu risc major de insolvență va crește de la 15% (anul 2016) la 32% (la o dobândă medie practicată companiilor de 6%), 35% (la o dobândă medie practicată companiilor de 7%) respectiv 39% (la o dobândă medie practicată companiilor de 8%).

În acest context, este foarte important să distingem între cauză și efect. Dificultățile companiilor vor fi cauzate de majorarea dobânzilor (?), sau problemele acestora sunt de natură intrinsecă (referitoare la eficiența investițiilor, strategie, dezvoltarea resursei umane, calitatea serviciilor sau produselor oferite, poziționarea pe piață etc.)?  Există un mit în politicile monetare și publice conform căruia firmele au nevoie de acces facil la finanțare ieftină pentru încurajarea investițiilor. Aceasta este și piatra de temelie a programului QE (Quantitative Easing) promovat de BCE (Banca Centrală Europeană), prin care aproape 2.500 de miliarde de euro au fost injectate în sistem prin cumpărarea de obligațiuni. Excesul de lichiditate a menținut nivelul EURIBOR cu maturitate la 3 luni aproape de zero pe parcursul anului 2015, și în teritoriu negativ ulterior, pentru încurajarea investițiilor, relansarea consumului și evitarea deflației, aceasta din urmă fiind o capcană mult mai periculoasă pentru economia europeană. Politica monetară promovată de BNR pe plan local a urmat aceleași tendințe, prin reducerea dobânzii cheie de la 6% (ianuarie 2012) la 1,75% (decembrie 2017) după cincisprezece ajustări consecutive. Aceasta a contribuit la scăderea ROBOR cu maturitate 3 luni de la 6,04% (nivelul maxim înregistrat în decembrie 2012) la 0,7% (nivelul minim înregistrat în octombrie 2016). Singura diferență față de media observată în UE, este faptul că inflația locală a crescut în România mult mai accelerat pe parcursul anului anterior. Astfel, inflația anuală înregistrată în luna martie a anului curent a ajuns la 5%, majorarea prețurilor fiind cauzată atât de ofertă (creșterea costurilor salariale și a cheltuielilor cu combustibilul) cât și de avansul cererii (pe fondul creșterii salariului mediu nominal cu 14% în sectorul privat, 22% în sectorul public, avansul soldului creditelor acordate populației cu 8% și creșterea deficitului fiscal la 3% din cauza măsurilor populiste). Aceste dinamici din România și UE se observă foarte clar în graficele următoare.

Sursa – Eurostat, BNR, INSSE, date prelucrate autor

Desigur, din punct de vedere economic, face sens și este corect – finanțarea ieftină încurajează investițiile, deoarece relansează consumul și reduce povara financiară pentru dezvoltarea companiilor. Totuși, cred că o întrebare și mai importantă pentru dezvoltarea mediului de afaceri pe termen lung, în ansamblul său, este ce tip de investiții sunt încurajate prin politica banilor ieftini și ușor de accesat? Pentru a răspunde la această întrebare, am analizat evoluția tuturor proiectelor de investiții realizate de toate companiile active în România. Practic, am parcurs următoarele etape (metodologie)

• am considerat toate companiile pentru care creșterea activelor imobilizate a depășit 10%, iar valoarea netă a investițiilor realizate a depășit 100.000 RON (practic, acestea sunt companii care au investit semnificativ pe termen lung)
• am calculat randamentul activelor (ROA, eng. Return On Assets = Profit Net / Active) obținut de aceste companii pentru următorii trei ani, imediat dupa realizarea investițiilor respective
• am reluat acest exercițiu pentru fiecare an din perioada 2010 – 2015 (pentru ultimii doi ani putem observa evoluția randamentului până în anul 2016, inclusiv)

Rezultatele sunt ilustrate în tabelul și graficul următor, iar concluzia este cât se poate de simplă și evidentă – cele mai bune investiții s-au realizat atunci când costul finanțării a fost ridicat iar accesul la finantare a fost dificil. Când banii se obțin ușsor și ieftin, atunci se realizează cele mai proaste investiții. Astfel, investițiile realizate în perioada 2010-2012, când nivelul ROBOR cu maturitate la 3 luni era cel mai ridicat și accesul la finanțare a fost mai dificil (din cauza provizioanelor ridicate generate de rata creditelor neperformante), au fost singurele care au generat un randament mai mare de 5% în primul an, respectiv peste 10% după trei ani de la momentul investiției. Spre deosebire de acestea, investițiile realizate în perioada 2013-2015 se dovedesc ineficiente, în condițiile în care nu vor genera un randament superior costului de finanțare.

Interesant este faptul ca vremea dobânzilor mici a apus în România, și această dinamică va fi observată și in restul țărilor din Uniunea Europeană în perioada următoare. Începând cu ianuarie 2018, BCE a redus la jumătate volumul achiziţiilor lunare de active, de la 60 de miliarde de euro la 30 de miliarde de euro, diminuând programul său de relaxare cantitativă (QE) pe fondul redresării economiei și creșterii inflației catre ținta de 2%. Astfel, Banca Centrală Europeană se îndreap­tă uşor către încheierea a patru ani de măsuri de relaxare cantitativă, iar această misiune pare una uşoară comparativ cu ceea ce va urma. După încheierea progra­mului de achiziţii de active în acest an, în 2019 consiliul guvernator al băncii ar putea îndrăzni să retragă practic stimulentele pentru prima dată din 2012 cu una sau mai multe ma­jorări de dobânzi.  Aşteptările pieţei privind o primă majorare a ratelor dobânzilor la mijlocul anului viitor ‘probabil nu sunt în întregime nerealiste’, a declarat Jens Weidmann, membru în consiliul guvernatorilor Băncii Centrale Europene, într-un discurs rostit la Viena. Acesta a adăugat: ‘Pe termen mediu, în linie cu perspectiva privind inflaţia, politica monetară trebuie normalizată pentru a recâştiga spaţiu de manevră. Încheierea programului de relaxare cantitativă (QE) este doar începutul procesului de normalizare a politicii monetare, care va dura câţiva ani, şi de aceea este foarte important să înceapă curând’.

Care sunt implicațiile și oportunitățile?

Așa cum am arătat într-un articol anterior (Secretul unei investiții eficiente – alegerea momentului perfect, 25 martie 2018), rata de supraviețuire a companiilor înființate în perioada de creștere acelerată (perioada 2007-2008) este cea mai scăzută. Aceste companii s-au bazat pe un plan de afaceri foarte optimist, considerând nivelul foarte mare de creștere al PIB real din perioada respectivă. În acest context, investițiile au fost calibrate la un nivel foarte mare de creștere economică, fără să considere scenarii de stres privind impactul crizei financiare pe plan local. De asemenea, aceste companii au investit în active supraevaluate (terenuri, construcții), pe fondul bulei imobiliare din perioada respectivă. Astfel, investiția inițială în proiectele de afaceri care s-au extins în perioada respectivă a fost supraevaluată, fiind alimentată de credite foarte mari contractate de la bănci și furnizori. Cred că acest lucru este valabil și pentru cele aproape 100.000 de companii înființate pe parcursul anului 2017, într-un an de creștere accelerată mult peste nivelul potențial. Dacă aceste firma s-au înființat ca urmare doar a efectului de turmă, în contextul oportunismului temporar al dobânzilor ieftine, doar 45% dintre acestea vor mai fi în funcțiune în 2022-2023. Ce e val, ca valul trece! În schimb, dacă aceste afaceri au în spate antreprenori vizionari, adevărați profesioniști, care pun multă pasiune în tot ceea ce fac și cred foarte mult în produsul / serviciul lor, atunci aceștia vor reuși, indiferent de creșterea dobânzilor sau impactul următoarei recesiuni.

Interesant este faptul că aproape o treime din firmele active astăzi în România nu dispun de un profit operațional suficient pentru acoperirea cheltuielilor privind dobânzile pe parcursul anului curent (așa cum am remarcat în articolul publicat săptămâna trecută – Fragilitatea companiilor la fluctuația costului de finanțare). Practic, aceasta reprezintă o mare oportunitate pentru restul firmelor, care vor rezista acestor șocuri, sau cele nou înființate – acestea vor investi când banii sunt scumpi și greu de accesat, dar vor crește afacerea semnificativ și foarte sănătos, deoarece vor acoperi golul lăsat de catre firmele care vor intra în insolvență! În acest context, este foarte important pentru antreprenorii actuali și viitori să beneficieze de aceste oportunități și să capteze creșterea potențială, prin strategii care să evite greșelile companiilor insolvente. Exact în acest scop am scris prima mea carte, intitulată “De ce esuează companiile? 10 Greșeli și 100 Soluții”, Editura Publica, prin care încerc să transform eșecul altora într-o curbă a învățării pentru antreprenori!

Având în vedere acest context, voi analiza în articolul următor capacitatea de restructurare a companiilor active în România pe durata următoarei recesiuni! Da, această ajustare negativă va urma, și fiecare companie își poate calcula spațiul disponibil de restructurare, iar eu te voi învăța cum să faci acest lucru în articolul următor. Până atunci, nu uita: nu te descuraja din cauza creșterii dobânzilor, concentrează-te asupra valorii adăugate pe care compania ta o poate aduce partenerilor de afaceri! Pe curând!

*Articolul anterior aparține Presedintelui AAFBR (Asociatia Analistilor Financiar-Bancari din Romania), Iancu Guda. De asemenea, textul redă opinia autorului.

*Articol preluat de pe blogul Mit – avem nevoie de bani ieftini pentru investiții eficiente?

 DataBase-Conditii_Investitii_MIT

Când BNR a prezentat balanța de plăți pe luna ianuarie, veștile bune au fost că am avut totuși un excedent al contului curent, chiar dacă mai mic decât cel din luna ianuarie 2017, potrvit Economica.net.

De asemenea, veștile proaste au fost că investițiile străine directe au scăzut cu 19,9% an la an și depozitele nerezidenților s-au diminuat cu peste 200 de milioane de euro într-o singură lună. „Statisticile privind evoluția balanței de plăți în luna ianuarie 2018, prezentată de BNR, indică o continuare a tendinței de deteriorare a contului curent, evoluție determinată de avântul cererii interne, susținut de nivelul redus al costurilor reale de finanțare.

Pe de altă parte, conform acestor statistici investițiile străine directe au scăzut, iar datoria externă totală s-a diminuat, evoluții care reflectă intensificarea gradului de prudență, în contextul incertitudinilor din sfera politicii economice”, a declarat Adrian Radulescu, economist sef Banca Transilvania.

Datoria externă totală pe termen scurt a crescut cu 1.7% ytd la 25.6 miliarde euro în prima lună a anului curent, evoluție influențată și de majorarea costurilor de finanțare. Anul trecut, contul curent al balanței de plăți a înregistrat un deficit de peste 6,464 miliarde de euro, în creștere cu 84,79% comparativ cu anul anterior.

Mohamed El-Erian, consultant-șef economic la Allianz, spune într-un interviu acordat publicației Finanz Und Wirtschaft că se așteaptă la o schimbare fundamentală a economiei globale, care va duce, fie la un puternic boom economic, fie la noi cutremure pe piețele financiare.

În finanțele mondiale, există puțini oameni la fel de respectați precum Mohamed El-Erian. Nu numai că este consilierul economic principal al Allianz, foarte bine pregătit atunci când vine vorba de piețele financiare globale, ci și strălucit în a explica evoluțiile complexe ale economiei într-un mod pe înțelesul tuturor. Cel mai proeminent exemplu al său este conceptul de „Noua Normalitate” pe care el și partenerii lui l-au introdus la începutul anului 2009, când a fost la conducerea Pimco împreună cu Bill Gross. Astăzi, acest concept al unei noi realități economice, definit printr-o creștere lentă și rate mici ale dobânzilor, este acceptat pe scară largă. Cu toate acestea, El-Erian prezice că „Noua Normalitate”  nu va continua mult timp. El vede schimbări semnificative care vor duce fie la un puternic boom economic, fie la o recesiune cu cutremure reînnoite pe piețele financiare.

Dr. El-Erian, expresia „Noua Normalitate” a devenit un concept general acceptat pentru a defini contextul economic searbăd de azi, caracterizat de o creștere lentă și rate ale dobânzilor aflate la minime istorice. O să reușim vreodată să depășim Noua Normalitate?

Noua Normalitate a avut la bază ideea că criza financiară nu era doar o rană superficială, ci că era ceva mai profund, că era mai degrabă structurală, decât ciclică. La vremea respectivă, acest concept a fost respins de gândirea economică convențională, și a fost foarte greu să fie acceptat, deoarece economiile avansate au trăit mai ales în spațiul ciclic. Țările în curs de dezvoltare trăiau în spațiul structural. Așadar, mentalitatea din economiile avansate se referea la ciclicități și accentul era pus pe măsuri temporare, direcționate punctual și tranzitorii.

De ce aceste politici nu au fost de mare ajutor?

Ceea ce eu și colegii mei de la Pimco am încercat să sugerăm era faptul că redresarea economică nu va urma un model asemănător unui V. Ar arata mai mult ca un L sau U, deoarece Occidentul a avut un model greșit de creștere. S-a bazat pe finanțe, în loc să se bazeze pe vectori de creștere autentici. Prin urmare, ar fi nevoie de timp pentru a dezvolta vectori reali de creștere.

Cât timp va mai dura acest lucru? Deoarece criza financiară a trecut de aproape zece ani.

Astăzi, noțiunea de New Normal a intrat în gândirea economică convențională și a obținut alte două denumiri: „Stagnare Seculară” sau, așa cum o numește FMI, „Noua Mediocritate”. O mulțime de oameni extrapolează mai departe Noua Normalitate, dar eu nu pot să fac asta. Motivul pentru care spun asta este că Noua Normalitate a semănat deja semințele care vor duce la dispariția sa. Atunci când o economie de piață sofisticată, precum cea pe care o avem în țările avansate, crește foarte mult timp într-un ritm lent și creșterea nu este incluzivă, lucrurile încep să se degradeze până la ruptură. S-au rupt din punct de vedere economic, s-au rupt din punct de vedere social, s-au rupt din punct de vedere politic și s-au rupt financiar. Pentru a spune că Noua Normalitate va dura încă cinci ani, trebuie să presupunem că aceste rupturi nu vor conta, dar ele contează.

Însă, din nou, vedem și câteva semne încurajatoare pentru o redresare globală sincronizată.

Cred că această creștere este reală pentru că avem patru motoare importante ale creșterii globale, toate mergând la o treaptă superioară: SUA crește cu 3,3%, Europa se așteaptă la o rată de creștere de la 2% până la 2,5%, pentru prima dată după o perioadă foarte îndelungată, și mai avem Japonia și China care s-au stabilizat la o nouă rată de creștere de aproximativ 5% până la 6%. Acest lucru este binevenit pentru prima jumătate a anului 2018.

Și mai departe de asta?

Cel puțin sigur aspect este cât de durabilă este această redresare. Parțial ea reflectă o vindecare, iar o altă parte reflectă factori temporari, conjuncturali.

Ce înseamnă acest lucru pentru perspectiva economiei globale și a piețelor financiare?

Mai degrabă decât să văd o continuare a Noii Normalități, cred că lumea se apropie de un punct critic. Ne îndreptăm spre o intersecție în formă de T, care are trei implicații fundamentale: Prima este că drumul pe care suntem este pe cale să se termine. Cel de-al doilea mesaj este că ceea ce urmează este foarte diferit de ceea ce am avut până acum. Și al treilea mesaj este că nu poate fi vorba decât doar de unul dintre aceste două lucruri. Este ca o bifurcație cu două variante: foarte bună sau foarte rea. Ori intrăm într-o perioadă de creștere înaltă și favorabilă incluziunii, ori intrăm în recesiune și cu instabilitate financiară reînnoită.

Când vom ajunge la acel punct critic?

Cred că, în următorii doi ani, vom merge deja pe una dintre cele două variante. Probabilitatea ca să alegem una dintre cele două este cam aceeași și asta face foarte dificil luarea deciziilor.

Ce va impune care este direcția pe care o vom urma la momentul de cotitură?

Diferența majoră va consta în ceea ce fac politicienii. Nu este o chestiune economică, este o problemă politică. Atunci când dezvolți lent o economie și într-o manieră non-incluzivă, politica furiei preia controlul și obții rezultate considerate foarte puțin probabile precum Brexit, alegerea președintelui Trump în SUA sau dificultățile întâmpinate de cancelarul Merkel în formarea unei noi coaliții de guvernământ. Iar lista este mult mai lungă. Uneori, politica furiei are ca rezultat victoria candidaților pro-reformiști, favorabili creșterii, precum președintele Macron în Franța. Alteori se materializează într-un rezultat foarte dezastruos, precum Brexit. Dar politica mâniei începe să domine, ceea ce înseamnă că establishmentul politic devine tot mai puțin sigur.

Cu toate acestea, unele temeri nu s-au concretizat. Acum un an, piețele financiare erau profund îngrijorate de alegerile din Franța, Olanda și Austria. Dar niciuna dintre aceste țări nu a ales candidatul populist al extremei drepte. Nu este această teamă de un val de populism supralicitată?

Eu nu o numesc populistă, eu o numesc anti-establishment. Există o mare diferență: în Franța, candidatul anti-establishment a câștigat. Președintele Macron a format un nou partid numit «En March». Nu numai că a câștigat alegerile, dar partidul său a măturat efectiv partidele pro-establishment din  adunarea națională. Brexit a fost și un vot anti-establishment, iar președintele Trump a fost un candidat anti-establishment. Deci nu este populism, este anti-establishment.

Care sunt consecințele acestor mișcări anti-establisment?

Mișcarea anti-establishment este ca o întrerupere tehnologică: scutură sistemul și-l duce într-un echilibru mai bun sau într-o situație mult mai gravă. În cazul lui Macron, ceea ce vedeți a fost un șoc care a dus la un echilibru mai bun. În cazul președintelui Trump, începem să vedem că legislativul american începe să ia măsuri pe care nu le-a putut lua de foarte mult timp. De aceea, Brexit va fi foarte important.

Ce e atât de important la Brexit?

Brexit poate fi folosit atât de UE, cât și de Marea Britanie pentru a-și rezolva propriile problemele. UE trebuie să înceapă să facă o mulțime de lucruri și Brexit a fost ca un semnal de trezire. Marea Britanie n-a fost niciodată total în UE, la fel ca într-o căsnicie completă. Marea Britanie a privit UE ca o mare zonă de liber schimb. Germania, pe de altă parte, consideră că UE este o uniune din ce în ce mai strânsă: economic, social și politic. Acestea sunt două viziuni foarte diferite și vor exista în continuare divergențe între aceste două viziuni. Deci, acum, odată ce treceți peste dificultățile pe termen scurt, există o oportunitate de a lucra efectiv la noi viziuni care sunt compatibile cu Marea Britanie în afara UE.

Cât va mai dura pentru a profita de această oportunitate?

Pentru Europa, există patru elemente critice: implementarea reformelor structurale pro-creștere, echilibrarea politicii fiscale în Europa, recunoscând că în anumite cazuri, cum ar fi Grecia, nivelul datoriei este prea mare și coordonarea politică regională și globală. Zona euro ar trebui să fie ca un scaun cu patru picioare. În schimb, este un scaun cu un picior și jumătate. Piciorul complet este uniunea monetară și funcționează bine. Jumătatea de picior este uniunea bancară dar care trebuie finalizată. Însă există alte două puncte în care aveți nevoie de decizii politice, și anume: integrarea fiscală și integrarea politică mai bună. Există probleme de coordonare a politicilor regionale și globale care trebuie abordate curajos.

Care sunt șansele ca acest lucru să se întâmple?

Un rezultat bun al Brexitului și votul împotriva establishmentului din Franța reprezintă ideile pe care se concentrează oamenii acum, referitor la ceea ce trebuie să facă Europa. Aveți posibilitatea unei conduceri Merkel-Macron în Europa. Germania are capacitatea de a fi liderul Europei, dar nu are voința. E mai ezitantă. Pe de altă parte, Franța are voința de a conduce, dar nu are într-adevăr abilitatea, deoarece economia sa este mai slabă. Puneți-i împreună și le aveți pe amândouă: voință și capabilitate. Deci, există o fereastră importantă care s-a deschis pentru a face ca lucrurile să meargă în direcția bună.

Și cum rămâne cu SUA? Ce impact vor avea reducerile de taxe asupra economiei americane?

Cred că este important să primim o reducere fiscală. Modificările fiscale ale întreprinderilor sunt importante și pot genera dezvoltare. Întrebarea cheie este ce vor face companiile: vor reacționa pozitiv și nu vor da pe neașteptate acționarilor profitul prin răscumpărare de acțiuni și prin dividende sau prin fuziuni și achiziții? Sau vor investi în instalații noi, în echipamente noi și în formarea personalului? Deci, accentul va trece la companii și de fapt sunt destul de optimist că se poate obține un rezultat pozitiv, de creștere.

Ca și în 2017, investitorii vor urmări cu atenție ce se întâmplă în 2018 în politică. Care este părerea dvs. despre piețele financiare după un an excepțional de bun?

Piețele au fost condiționate să cumpere pe fiecare scădere (pe românește strategia de investiție la bursă este: cumpără pe scădere, vinde pe creștere n.r.), indiferent de cât de ridicate erau prețurile activelor și indiferent cât de decuplate erau prețurile activelor de la fundamentele economice. Asta poate dura pentru o vreme. Este nevoie de mult timp pentru a deraia această piață, deoarece strategia de a continua să cumperi pe scădere este foarte simplă și a fost foarte profitabilă în mod repetat – și nu există nimic care să arate că piețele sunt mai mult decât o strategie simplă care este în mod repetat profitabilă. Dar când se oprește, apare un gol de aer care vine după acest avânt.

Dar ce ar putea cauza un asemenea accident?

Întrebarea este de ce este nevoie pentru a schimba condiționarea investitorilor, convingerea că fiecare scădere este o oportunitate de cumpărare. Această condiționare este atât de adâncă încât nu este nevoie doar de un șoc, ci de un șoc major pentru a speria oamenii. O posibilă sursă pentru acest lucru ar putea fi un șoc geopolitic major. Avem o situație geopolitică foarte neobișnuită. Coreea de Nord este imprevizibilă și este foarte dificil pentru piețe de a include în preț riscul reprezentat de Coreea de Nord. De asemenea, sunt schimbări în Arabia Saudită, care sunt foarte importante. Deci avem o mulțime de factori geopolitici pe care trebuie să îi monitorizăm.

Ce altceva ar putea provoca un astfel de șoc major?

Un accident de politică. Majoritatea economiștilor sunt de acord că astăzi ei înțeleg mai puțin trei chestiuni esențiale, decât au făcut-o vreodată în cariera lor: productivitatea muncii, stabilirea salariilor și inflația, despre care președintele Fed, Janet Yellen, spune că sunt «un mister». Aceste trei aspecte esențiale pentru economie și pentru elaborarea politicilor sunt foarte incerte. Deci, atunci când aveți acest grad ridicat de incertitudine, riscul unei greșeli de politică, crește.

Unde se poate observa cel mai mare risc al unei greșeli politice?

Deoarece motoarele de creștere în economiile dezvoltate nu sunt foarte puternice, nici o țară sau regiune nu este dispusă sau capabilă să trăiască cu o monedă puternică pentru o lungă perioadă de timp. Elveția simte asta mai mult decât oricine altcineva. Atunci când o monedă se apreciază și rămâne puternică pentru un timp este ca un cartof fierbinte: doriți să o aruncați altcuiva. Ați văzut acest lucru repetându-se în 2017: dolarul s-a apreciat, iar în ianuarie, președintele Trump s-a plâns că moneda este prea puternică. Deci cartoful fierbinte a fost aruncat la BCE. Apoi, euro s-a apreciat și ați auzit BCE spunând că moneda era prea puternică. Deci, cartoful fierbinte continuă să fie aruncat de la unul la altul și asta pentru că motoarele de creștere reală nu sunt suficient de puternice.

În plus, pentru prima dată de la criza financiară, băncile centrale iau în serios normalizarea politicilor. Vor reuși să facă asta cu bine?

În lumea dezvoltată, avem trei categorii de bănci centrale: una este Fed, care a majorat ratele dobânzilor pentru a cincea oară în decembrie. De asemenea, a încetat să mai cumpere obligațiuni și a început un plan de reducere a bilanțului. Împrumutând o expresie de la Ray Dalio, dintr-un alt concept, toate acestea au fost ceea ce eu numesc o „normalizare frumoasă”. Aceasta înseamnă că Fed a reușit să facă toate acestea fără a perturba piețele financiare și fără a deraia creșterea economică. Aceasta este o mare realizare și punctul meu de vedere este că acest lucru poate continua.

Cum rămâne cu celelalte categorii de bănci centrale?

Cealaltă extremă este Banca Angliei. Dacă vă gândiți la Jocurile Olimpice, pe grade de dificultate, Banca Angliei se confruntă cu un grad foarte mare de dificultate. Ea are cea mai grea situație dintre oricare altă bancă centrală și aceasta este stagflația: creșterea inflației concomitent cu stagnarea dezvoltării. Asta pune o bancă centrală într-o poziție foarte dificilă pentru a lua decizii de politică monetară.

Și cine se află la mijlocul acestui spectru?

În categoria de mijloc sunt trei bănci centrale importante: BCE, Banca Japoniei și Banca Poporului a Chinei. Toate trei încep să se simtă mai încrezătoare în normalizarea politicilor, dar au mult mai multe provocări decât Fed. Deci, chestiunea-cheie pentru economia globală și pentru piețele financiare în 2018 este ceea ce se va întâmpla dacă nu doar Fed, ci patru bănci centrale sistemice încearcă să-și normalizeze politicile monetare în același timp. Dacă este vorba doar de Fed, șansele sunt destul de bune că poate realiza o normalizare frumoasă. Dar dacă sunt patru bănci centrale care sunt importante din punct de vedere sistemic, acestea ridică mult mai multe provocări pentru economia globală și pentru piețele financiare.

În plus, există schimbări importante în leadership. În februarie, Jerome Powell va prelua conducerea Federal Reserve și, în curând, zvonurile vor începe să apară în legătură cu succesiunea șefului BCE, Mario Draghi, al cărui mandat se va termina în 2019.

Adăugați la aceasta Banca Populară Chineză și Fed New York. Deci, aveți o întreagă schimbare în conducerea băncilor centrale importante din punct de vedere sistemic. În cele din urmă, este vorba despre punctul dvs. de vedere, al instituțiilor, și există două puncte de vedere: primul este că atunci când schimbați oamenii, schimbați instituțiile și, prin urmare, fiecare schimbare devine foarte importantă. A doua perspectivă este că instituțiile influențează oamenii: indiferent cine sunteți, atunci când intrați în BCE, în Rezerva Federală, în Fed New York sau în Banca Populară Chineză, există o instituție întreagă, cu un personal și cercetare de anvergură, echipa și procesele care vă influențează. Așa că veți obține mult mai multă continuitate decât ați avea altfel. Cred că a doua caracterizare este cea corectă. Cu excepția cazului în care sunt provocări majore, ca atunci când am intrat într-o criză. În timp de criză, valoarea individuală a conducătorilor contează cel mai mult pentru că trebuie să ia decizii rapide.

Sunt zvonuri că veți fi nominalizat vicepreședinte al Rezervei Federale de către Casa Alba. Cum comentați?

Vă voi dezamăgi și îmi cer scuze pentru asta. Permiteți-mi să spun că atunci când am citit știrea că mă aflu printre mai mulți candidați, am fost foarte onorat că sunt pe lista respectivă. Asta-i tot ce am de gând să spun.

Să schimbăm subiectul atunci. Cum ar trebui să se pregătească investitorii pentru acea intersecție în T pe care ați descris-o la începutul conversației noastre?

Revenind la această distribuție bimodală despre care am vorbit la început, investitorii trebuie să fie pregătiți pentru oricare din cele două variante, până când vom avea mai multe indicii cu privire la direcția în care ne vom îndrepta. Deci, nu trebuie să facem față doar unei incertitudinii, ci unei incertitudini neobișnuite sau o incertitudine radicală, așa cum o numește Mervyn King, fostul guvernator al Băncii Angliei. În astfel de cazuri, științele comportamentale pot ajuta foarte mult și există trei tipuri de greșeli atunci când vine vorba de luarea deciziilor: negarea, reformularea și ceva numit inerție activă.

Ce vreți să spuneți cu acestea?

Cel mai bun exemplu de inerție activă este IBM. În ajunul revoluției pentru PC, IBM a identificat faptul că PC-ul va fi extrem de perturbator pentru modelul lor de afaceri. Ei au înțeles că se confruntau cu o distribuție bimodală și că nu mai puteau funcționa în același mod. Așa că au ajuns la concluzia că ar trebui să ocupe spațiul PC-ului și că ar fi trebuit să-și creeze lanțul de producție pe verticală pentru PC-uri. Această strategie a fost identificată corect. De asemenea, IBM a fost marcă de lider în domeniul tehnologiei, a avut bugete masive de cercetare și dezvoltare și a fost foarte profitabilă. Și totuși, IBM aproape a dat faliment. De ce? Pentru că atunci când au încercat să pună în aplicare această strategie, ei au fost trași înapoi de procesele existente. Rezultatul a fost că IBM a fost mâncat viu, mai întâi de Compaq și apoi de HP. Dacă nu s-ar fi reinventat complet, ei nu ar exista astăzi.

Ce pot învăța investitorii din aceasta?

Că au nevoie de o mulțime de analize pe scenarii diferite și trebuie să-și pună întrebări dificile. Nu este de ajuns doar „ce poate să meargă bine?” Ne place tare mult să ne punem această întrebare. De asemenea, suntem buni la întrebarea „Ce fel de greșeală aș putea să fac?” Dar întrebarea pe care nu o punem niciodată este: „Ce greșeală nu pot ca să-mi permit să fac?” Aceasta este o întrebare foarte dificilă, deoarece vă identificați cu un eșec masiv și găsiți chestia asta ca fiind mult prea greu de suportat.

Deci, cum putem evita un eșec masiv când vine vorba de compoziția unui portofoliu?

Trebuie să aveți această combinație de rezistență și agilitate. Se numește portofoliu halteră. Deci, pe măsură ce piețele publice devin din ce în ce mai costisitoare, luați o parte din acești bani și transformați-i în cash și echivalentul lui. Aceasta este partea dvs. de reziliență.

Și ce e cu cealaltă parte a halterei?

Cealaltă distribuție necesită o mare rezistență: vrei să rămâi în joc pentru că cu cât rămâi mai mult, cu atât sunt mai multe oportunități. 2008/09 a fost un exemplu perfect pentru asta. Dacă ai putut să rămâi în joc, ceea ce înseamnă că nu ai fost forțat să faci lucruri nedorite în momentul nepotrivit, ai avut oportunități masive. Astăzi, aveți aceste oportunități în investiții pe care alte persoane nu le pot accesa cu ușurință. De exemplu ar fi piețele ipotecare din țările în curs de dezvoltare sau fondurile de investiții care investesc în infrastructură. Dar majoritatea oamenilor consideră că acest lucru este dificil de făcut deoarece astfel de investiții nu sunt ușor accesibile. De aceea, ei au fost trași înapoi, ca IBM la începutul anilor ’80, în încercarea de a face mai mult decât ceea ce au făcut.

Producătorul de gaze Romgaz a încheiat un contract cu Ministerul Energiei pentru finanțarea construcției centralei termoelectrice cu ciclu combinat de 430 MW la Iernut, transmite News.ro.

Finanțarea va fi acordată prin intermediul Planului Național de Investiții (PNI) pe perioada 7 decembrie 2017- 31 decembrie 2020, iar valoarea acesteia este estimată între 227,2 milioane lei si maxim 320,9 milioane lei.

„Guvernul României intenționează să finanțeze înlocuirea instalațiilor termoelectrice învechite dintr-un fond alimentat din vânzarea de certificate de emisii gaze cu efect de seră. Primesc finantare nerambursabila din contul Planul National de Investitii (PNI) numai beneficiarii si investitiile din PNI prevazute in anexa nr.3 la Hotararea Guvernului nr. 1096/2013. In Anexa nr.3 ‘Planul National de Investitii’ la pozitia 22, S.N.G.N. ROMGAZ S.A. este inclus cu investitia ‘Ciclu combinat cu turbine pe gaz’. Investitiile incluse in PNI primesc finantare nerambursabila in procent de maxim 25% din valoarea cheltuielilor eligibile, in baza unor contracte de finantare”, se arată în raportul Romgaz.

Ministerul Energiei, acționarul majoritar al Romgaz, a aprobat finanțarea din Planul Național de Investiții a unei noi centrale pe gaze la Iernut în luna ianuarie 2017.

Investiţiile incluse în PNI primesc finanţare nerambursabilă în procent de maxim 25% din valoarea cheltuielilor eligibile, în baza unor contracte de finanţare.

După emisiunea de obligațiuni din această vară de 550 milioane de euro, cea mai mare din istoria Bursei de la București. Papalekas lansează o nouă emisiune de acțiuni de această data de 300 milioane de euro pentru finanțarea investițiilor imobiliare din Polonia și România.

Emisiunea de acțiuni vizează, pe lângă finanțarea investițiilor, atragerea unor noi investitori instituționali și creșterea lichidității acțiunilor înainte de transferul companiei pe piața principală a bursei londoneze, în 2018. În prezent, compania este listată pe piața alternativă de capital de la Londra (AIM).

Noile acțiuni sunt planificate să fie vândute la un preț apropiat de activul net pe acțiune calculat potrivit metodologiei EPRA care, conform celui mai recent raport, este de 8,3 euro.

Cumpărătorii vor primi un dividend de 0,22 euro pe acțiune, aferent primului semestru, care ar urma să fie plătit în ianuarie 2018. Totodată, compania anticipează un dividend de minimum 0,27 pe acțiune pentru semestrul al doilea al acestui an. Luna trecută, Globalworth a anunțat că se extinde în Polonia, unde a depus o ofertă de cumpărare a minimum 50,01% și maximum 67,95 din acțiunile dezvoltatorului Griffin Premium.

Griffin Premium este listată la Bursa de Valori din Varșovia din luna aprilie a acestui an, ocupându-se cu închirieri de proprietăți. Compania are în portofoliu clădiri de birouri și rezidențiale, în Varșovia, Wroclaw, Lodz, Cracovia și Katowice. În prezent, compania deține un portofoliu în valoare de circa 1,1 miliarde de euro.

Potrivit unui acord încheiat în decembrie 2016, fondul de investiții sud-african Growthpoint Properties va deveni acționar principal al companiei de investiții Globalworth până pe 31 decembrie 2017, prin cumpărarea unui pachet de acțiuni de 26,9% în cadrul fondului imobiliar cu afaceri extinse în România, pentru 186,4 milioane de euro.În vară, Globalworth a lansat la tranzacționare la Bursa de Valori București (BVB) obligațiuni corporative, cu o valoare totală de 550 milioane euro, cea mai mare emisiune de acest tip din istoria pieței de capital românești.

Companiile Saudi Agricultural and Livestock Investment Company (SALIC) din Arabia Saudită și Al Dahra din Emiratele Arabe Unite vor investi cinci miliarde de riyali (1,33 miliarde de dolari) în sectorul agricol din regiunea Mării Negre, a declarat, miercuri, directorul general de la SALIC, Abdullah Aldubaikhi, informează publicația Gulf News.

„Investițiile au început deja. Vom achiziționa companii și vom investi în cereale și creșterea animalelor”, a declarat Abdullah Aldubaikhi, cu ocazia unui forum de afaceri organizat la Abu Dhabi.

Aldubaikhi a adăugat că investițiile vor fi realizate în zece țări din regiunea Mării Negre, inclusiv Rusia, Ucraina, România, Ungaria, Belarus și Bulgaria, și vor include achiziția de terenuri agricole, logistică și facilități de depozitare.

Regele Salman al Arabiei Saudite a încheiat recent o vizită istorică la Moscova, prima vizită oficială a unui suveran saudit în Rusia, ocazie cu care a încheiat mai multe acorduri cu președintele Vladimir Putin, în valoare de miliarde de dolari.

Până în luna septembrie a acestui an, fluxurile de capital provenite din Asia au crescut 57% față de aceeași perioadă a anului trecut, atingând valoarea de 13,5 miliarde de euro, tendinţa fiind în continuare ascendentă, conform primelor estimări ale companiei de consultanţă Savills. România este atractivă din punct de vedere al investițiilor imobiliare.

La acest avans a contat vânzarea de către fonul de investiții Blackstone a lanțului logistic pan-european Logicor către China Investment Corp (CIC) contra a 12,12 miliarde euro, cea mai mare tranzacție din sectorul imobiliar european.

După cum era de aștept, grosul investițiilor este absorbit de către Marea Britanie și Germania, cu 65% din total în ultimele 12 luni.

Tinţa investitorilor asiatici se îndreaptă încet şi către Europa de Est. Volumul este ridicat în special în Cehia, graţie celor două mari tranzacţii semnate la sfârşitul anului trecut: achiziţionarea de către fondul suveran de investiţii din Singapore GIC a portofoliului P3 Logistic Parks pentru 375 milioane de euro şi cumpărarea de către CEFC China Energy co a clădirii de birouri Florentinium din Praga pentru suma de 281 milioane de euro.

Un interes crescut se remarcă şi pentru Polonia, România şi Slovacia. Investiţiile asiatice în România vizează în principal proiecte rezidenţiale În România, valoarea activelor logistice achiziţionate de CIC în Bucureşti, Ploieşti şi Timişoara de la Blackstone, cea mai mare tranzacţie din istoria imobiliară a Europei, a fost de 48 de milioane de euro. Ministerul Economiei din România a anunţat în iunie 2016, în cadrul unei reuniuni de cooperare economică, că investorii din China au convenit să investească peste 118 milioane de euro în cinci noi proiecte în România, inclusiv o fabrică de componente auto în Braşov, un complex imobiliar în Bucureşti în valoare de 23 de milioane de euro şi o centrală solară. În prezent investitorii chinezi sunt deja implicaţi în proiecte energetice la centralele Rovinari, Cernavodă, precum şi un proiect imobiliar în Craiova.

Birourile şi segmentul logistic preiau conducerea, a dispărut interesul pentru retail În timp ce apetitul puternic pentru birouri a rămas relativ neschimbat, reprezentând 52% din totalul investiţiilor asiatice în Europa în ultimele 12 luni, interesul pentru activele comerciale a scăzut drastic (2% în ultimele 12 luni, faţă de 41% în 2007). Această nouă distribuire de la retail la logistică reflectă creşterea comerţului electronic şi necesitatea inerentă pentru centre de distribuţie.

„Ne aşteptăm ca apetitul investitorilor asiatici pentru piaţă europeană să continue să crească în 2018, datorită unor evoluţii pozitive ale pieţei imobiliare, a căutării randamentelor mai mari şi a nevoii de diversificare a investiţiilor”, a declarat Lydia Brissy, European Research Director la Savills. Potrivit Savills, în ciuda noilor reglementări financiare restrictive, activitatea investiţională chineză în Europa nu îşi va pierde avântul. Cu toate acestea, va fi gândită strategic şi va fi în concordanţă cu iniţiativele politice cheie ale guvernului, cum ar fi One Belt One Road, bazată pe conectivitatea şi cooperarea între ţările euroasiatice. În timp ce Hong Kong îşi menţine independenţa judiciară strictă faţă de continent, va juca din ce în ce mai mult rolul de intermediar financiar global al Chinei.