Asociaţia Companiilor de Distribuţie de Bunuri din România (ACDBR) implementează la nivel național, pe o perioadă de 12 luni (27 iunie 2018 – 26 iunie 2019), proiectul „Legislație actualizată pentru un comerț calitativ cu produse agroalimentare” – ID proiect 111846/Cod Sipoca 165. Valoarea totală eligibilă a proiectului este de 843.158 lei, iar valoarea eligibilă nerambursabilă din FSE este de 693.954,33 lei.
Obiectivul general al proiectului este formularea de propuneri alternative la politicile publice pentru actualizarea cadrului legislativ specific în vederea îmbunătățirii activităților de comerț cu produse agroalimentare din România.
Până la această dată au fost realizate în cadrul proiectului următoarele activități: o cercetare asupra nevoilor de modificări legislative în domeniul vizat de proiect, realizată pe un eșantion de 232 de persoane (reprezentanți ai ONG-urilor, partenerilor sociali, autorităților publice), trei cursuri de instruire în domeniul comerțului cu produse agroalimentare și în domeniul fiscal cu 50 de reprezentanți ai unor ONG-uri în domeniul vizat de proiect, două evenimente de diseminare și dezbatere a propunerilor de modificări legislative. Ca urmare a acestor activități au fost formulate 53 de propuneri de modificări legislative în 14 acte normative, care sunt în curs de diseminare la autoritățile publice locale, Parlamentul și Guvernul României.
O parte importantă a propunerilor de modificări legislative elaborate în cadrul proiectului vizează Ordonanța Guvernului nr. 99/2000 privind comercializarea produselor și serviciilor de piață, Legea nr. 296/2004 privind Codul consumului, Legea nr. 321/2009 privind comercializarea produselor alimentare.
Propunerile de modificări legislative din cadrul acestor trei acte normative au izvorât din necesitatea reglementării, pe bază de practici comerciale loiale, a raporturilor dintre furnizori/producători de alimente și comercianți.
De altfel, pe lângă numeroasele practici concurențiale neloiale pe filiera produselor agroalimentare semnalate cu ocazia derulării proiectului implementat de Asociația ACDBR fie de către producători, fie de către distribuitori sau chiar de către consumatori în relația cu supermagazinele prezente în comerțul din România, încă din 2007 Parlamentul European a elaborat „Declaraţia nr 88/2007 privind anchetarea abuzurilor de putere exercitate de supermagazinele din Uniunea Europeană şi soluţionarea acestei probleme”. Prin acest act, constatând printre altele că „pe întreg teritoriul UE, sectorul de vânzări cu amănuntul este dominat din ce în ce mai mult de un număr mic de lanţuri de supermagazine” sau că „marile supermagazine abuzează de puterea lor de cumpărare pentru a-i obliga pe furnizori (atât cei stabiliţi în UE, cât şi în afara UE) să îşi reducă preţurile la niveluri imposibil de susţinut şi pentru a le impune condiţii inechitabile”, Parlamentul European solicita în urmă cu 12 ani Direcției Generale pentru Concurență de la Bruxelles „să efectueze o anchetă privind efectele pe care concentrarea sectorului european de supermagazine le are asupra micilor întreprinderi, furnizori, lucrători şi consumatori şi, în special, să evalueze abuzurile legate de puterea de cumpărare care ar putea fi generate de o astfel de concentrare”, iar „Comisiei Europene să propună măsuri adecvate, inclusiv reglementări, pentru a proteja consumatorii, lucrătorii şi producătorii de orice abuz de poziţie dominantă sau de efectele negative identificate în cursul acestei anchete“.
La 12 ani distanță de la Declarația Parlamentului European a fost publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. 111 din 25 aprilie 2019 Directiva (UE) 2019/633 a parlamentului European și a Consiliului din 17 aprilie 2019 privind practicile comerciale neloiale dintre întreprinderi în cadrul lanțului de aprovizionare agricol și alimentar.
Din preambulul directivei 633/2019 cităm:
„(1) În cadrul lanțului de aprovizionare agricol și alimentar se constată în mod curent inegalități semnificative în ceea ce privește puterea de negociere a furnizorilor și cea a cumpărătorilor de produse agricole și alimentare. Respectivele inegalități privind puterea de negociere pot conduce la practici comerciale neloiale în cazurile în care parteneri comerciali mai importanți și mai puternici încearcă să impună anumite practici sau clauze contractuale care sunt în avantajul lor în legătură cu o tranzacție de vânzare. De exemplu, este posibil ca astfel de practici: să se abată în mod considerabil de la buna conduită comercială, să fie contrare bunei-credințe și corectitudinii și să fie impuse în mod unilateral de un partener comercial unui alt partener comercial; sau să impună un transfer nejustificat și disproporționat al riscului economic de la un partener comercial la altul; sau să impună o inegalitate semnificativă în ceea ce privește drepturile și obligațiile în defavoarea unui partener comercial. Unele practici ar putea fi vădit neloiale chiar și atunci când ambele părți sunt de acord cu ele. […]”
„(8) Majoritatea statelor membre, dar nu toate, au reglementări naționale specifice care protejează furnizorii împotriva practicilor comerciale neloiale aplicate în relațiile dintre întreprinderi în cadrul lanțului de aprovizionare agricol și alimentar. În cazurile în care este posibilă recurgerea la dreptul contractelor sau la inițiativele de autoreglementare, teama de represalii comerciale împotriva unui reclamant, precum și riscurile financiare pe care le implică contestarea unor astfel de practici limitează în practică efectele acestor căi de atac. […]”
„(21) Cumpărătorii cu o mai mare putere de negociere nu ar trebui să modifice unilateral clauzele contractuale convenite, de exemplu prin delistarea produselor care fac obiectul unui acord de furnizare. […]”
„(22) Furnizorii și cumpărătorii de produse agricole și alimentare ar trebui să poată negocia liber tranzacțiile de vânzare, inclusiv prețurile. Negocierile respective includ, de asemenea, plățile pentru serviciile prestate de către cumpărător furnizorului, cum ar fi serviciile de listare, marketing și promovare. Cu toate acestea, perceperea de către cumpărător de plăți din partea furnizorului, care nu sunt legate de o anumită tranzacție de vânzare, ar trebui să fie considerată neloială și să fie interzisă în temeiul prezentei directive. […]”
„(26) Costurile aferente stocării, afișării sau listării produselor agricole și alimentare, sau ale punerii la dispoziție pe piață sunt suportate în mod normal de către cumpărător. În consecință, ar trebui să fie interzisă în temeiul prezentei directive perceperea unor plăți din partea furnizorului fie către cumpărător, fie către un terț, pentru aceste servicii, cu excepția cazului în care plățile au fost convenite la încheierea acordului de furnizare sau în cadrul unui acord ulterior dintre cumpărător și furnizor și fac obiectul unor clauze clare și lipsite de ambiguitate. În cazul în care se convine asupra unor astfel de plăți, acestea ar trebui să se întemeieze pe estimări obiective și rezonabile. […]”
„(28) Statele membre ar trebui să desemneze autorități de aplicare a legii pentru a asigura o aplicare eficace a interdicțiilor prevăzute în prezenta directivă. […]”
„(40) Statele membre ar trebui, de asemenea, să poată menține sau introduce reglementări naționale menite să combată practicile comerciale neloiale care nu fac parte din domeniul de aplicare al prezentei directive, cu condiția respectării dispozițiilor dreptului Uniunii aplicabile funcționării pieței interne și cu condiția proporționalității reglementărilor respective. […] Astfel de reglementări naționale ar putea, de asemenea, depăși numărul și tipul practicilor comerciale neloiale interzise enumerate în directivă. […]”
Referitor la conținutul Directivei, aceasta poate fi consultată pe pagina Asociației ACDBR, https://acdbr.ro/category/comunicare-publica/teme-de-interes/, dar în cele de mai jos prezentăm obiectul de reglementare și datele limită de adoptare de către România:
„Articolul 1 Obiect și domeniu de aplicare
Pentru a combate practicile care deviază considerabil de la buna conduită comercială, care contravin bunei-credințe și corectitudinii și care sunt impuse unilateral de un partener comercial altuia, prezenta directivă stabilește o listă minimă a practicilor comerciale neloiale interzise în relațiile dintre cumpărătorii și furnizorii din cadrul lanțului de aprovizionare agricol și alimentar și prevede norme minime de asigurare a aplicării respectivelor interdicții și modalitățile de coordonare între autoritățile de aplicare a legii. […]”
„Articolul 13 Transpunere
Statele membre adoptă și publică, până la 1 mai 2021, actele cu putere de lege și actele administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive. Statele membre comunică de îndată Comisiei textul actelor respective.
Statele membre aplică actele respective cel târziu de la 1 noiembrie 2021. […]”
Propunerile integrale de modificări legislative elaborate în cadrul proiectului pot fi consultate pe pagina Asociației ACDBR, https://acdbr.ro/proiect-poca/metodologii-proceduri/.
Una dintre aceste propuneri are următorul conținut: „Amplasarea structurilor de vânzare cu suprafața mai mare de 400 m.p. se face exclusiv în teritoriul periurban, așa cum este acesta definit de Legea nr.350/2001 privind amenajarea teritoriului și urbanism.”

Ovidiu Gheorghe
Președinte ACDBR www.acdbr.ro

Comerțul ilegal cu țigarete este în ușoară scădere. Potrivit ultimului studiu al companiei de cercetare Novel Research, contrabanda cu țigări a scăzut sub media ultimilor cinci ani.

Contrabanda cu țigări s-a redus în iulie până la 14,9%, comparativ cu 16,9% în mai, arată cele mai recente date ale companiei de cercetare Novel Research. După aproape șase luni, procentul de 14,9% se situează sub media de 16% din 2015, precum și sub cea a ultimilor cinci ani, de aproximativ 15%.

„În iulie 2016, regiunea nord-est continuă să fie cea mai afectată de comerțul ilegal cu țigarete, cu toate că piața neagră a scăzut cu 15,2 p.p. față de luna mai. Regiunile vest, sud-vest și nord-vest dețin, de asemenea, cote importante (23%, 22,9% respectiv 21,1%). Din punct de vedere al provenienței, ponderea „cheap whites”, se află în creștere (plus 2,5 p.p. față de mai) și continuă să dețină cea mai mare cotă (59,9%) din totalul pieței negre. Produsele provenite din Moldova, Ucraina și Serbia se mențin la nivel relativ constant (15,7%; 16,5% respectiv 1,8%)”, a declarat Marian Marcu, Directorul Companiei de Cercetare Novel Research.

„Piața neagră a scăzut cu două procente, ca urmare a actiunilor țintite ale instituțiilor de aplicare a legii și in ciuda faptului că 2016 e un an electoral, iar companiile producătoare de țigarete se afla într-o incertitudine legislativă fără precedent. Nu știm nici acum, după mai mult de doi ani de la publicarea Directivei tutunului în Jurnalul Oficial al UE, cum va arăta legea locală de transpunere și normele ei de aplicare. Pentru a spori confuzia, există două proiecte  aproape identice, unul aflat în dezbaterea Camerei Deputaților și un altul, de OUG, inițiat in paralel de guvern. Niciunul nu prevede o perioada de tranziție pentru modificarea producției și fabricarea potrivit regulilor viitoare, existând astfel un real pericol de disturbare a pieței legale și de stimulare a  contrabandei. Modul în care este înțeleasă reglementarea celor mai taxate produse din România, a fost însă contrabalansat de politica fiscală coerentă din ultimul an. Deși a crescut acciza în ianuarie, pentru a compensa scăderea TVA, nu ne-am mai confruntat cu creșteri de taxe și modificări de structură neașteptate sau cu „inovații” de genul cursului de schimb artificial”, a declarat Gilda Lazăr, Director Corporate Affairs & Communications, JTI România, Moldova și Bulgaria.

„De obicei, în lunile de vară contrabanda scade, iar în lunile de toamnă și iarnă se înregistrează creșteri. Ca să putem spune că am intrat pe un trend de descreștere ar trebui ca, de două ori la rând, cercetările Novel să consemneze reduceri semnificative ale comerțului ilegal cu țigarete. În plus, suntem și într-un an electoral, iar cadrul legislativ în care ne vom desfășura activitatea nu este deloc clar. În nici unul dintre cele două proiecte de transpunere a Directivei tutunului nu este prevăzută o perioadă de tranziție pentru conformarea producției, ceea ce înseamnă că va trebui să ne adaptăm producția de la o zi la alta.  În timp ce producătorii legali vor fi în pericol de a bloca producția și de a nu putea vinde, consumatorii au la dispoziție opțiunea țigaretelor ilegale. Iată cum incertitudinea creează prejudicii agenților economici, prin costuri suplimentare de administrare a stocurilor, dar și bugetului de stat, care înregistrează fluctuații la încasările din acciza la țigarete și pierderi anualizate de peste 500 de milioane de euro! Nu în ultimul rând, fiecare punct procentual de scădere a contrabandei presupune resurse suplimentare alocate de autoritățile de aplicare a legii. Așa cum se vede din datele Novel pe luna iulie, contrabanda a scăzut considerabil, cu peste 15 p.p. în nord-est, reflectând  eforturile pentru reducerea traficului ilegal.”, a declarat Ileana Dumitru, Director Legal & Corporate Affairs, BAT Romania.

„Chiar dacă piața neagră a scăzut cu două procente, încă suntem departe de media europeană a comerțului ilegal cu țigarete, de 10%. În plus, evoluția fluctuantă a contrabandei de la începutul anului și până acum ne determină să fim precauți în a previziona un trend real de scădere. Traficul ilegal și contrafacerea sunt încurajate de lipsa unor soluții de dezvoltare regională pentru anumite zone ale României, unde comerțul ilicit reprezintă singura sursă de venituri pentru o mare parte a populației. Pe lângă o abordare în context economic lărgit a acestui fenomen, reiterăm faptul că este nevoie de o Strategie Națională de Combatere a Comerțului ilegal cu țigarete, care să implice toți factorii cu putere de decizie asupra  industriei, în materie de reglementare, politici fiscale și terminând cu autoritățile de aplicare a legii“, a declarat Alexandra Olaru, Director Corporate Affairs, Philip Morris Romania.

„Autoritățile au depus și în ultimele luni eforturi pentru reducerea pieței negre. Au fost făcute confiscări, s-au capturat țigarete ascunse în rezervoare de benzină, în cherestea sau lipite pe corp. Instituțiile statului competente în combaterea contrabandei nu pot însă compensa lipsa de predictibilitate în care ne desfășurăm activitatea în momentul de față, situație care este de natură să determine creșterea comerțului ilegal. Pentru a evita viitoare perturbări majore ale pieței, cea mai bună soluție ar fi ca, în privința transpunerii Directivei tutunului, să se permită adaptarea producției pe parcurs, în paralel, după vechea și după noua lege, astfel încât să fie respectat termenul de piață curată, 20 mai 2017, când vor trebui comercializate doar produse conforme. Ori de câte ori au ocazia, pentru a justifica lipsa de transparență și dialog eficient, reprezentanții Ministerului Sănătății invocă infringementul. Însă România avea deschise, la sfârșitul anului trecut, peste 50 de astfel de proceduri, iar in prezent este întârziată transpunerea în legislația naționala a nu mai puțin de 44 de directive europene ”, a declarat Adrian Pirau, Director Comercial, Imperial Tobacco Romania.

„Autoritatea Vamală se află într-un amplu proces de reorganizare, cu scopul eficientizarii  și transformarii instituției în principalul pilon de cooperare vamală în regiune. Efectele pozitive ale acestui proces sunt deja vizibile: în doar două luni de când am început să funcționăm într-o nouă structură, contrabanda cu țigarete  a scăzut cu două puncte procentuale. Un element important al transformării organizaționale a Vămii este reînființarea echipelor mobile, cel mai eficient mijloc de combatere a comerțului ilegal, alături de echipamentele de scanare. În momentul de față, finalizăm strategia de reoperaționalizare a echipelor canine, urmând să fie disponibile în punctele vamale din toată țara un număr de circa 40-50. Am convingerea că Autoritatea Vamală va deveni una dintre cele mai importante instituții ale statului, cu beneficii majore pentru veniturile bugetare ale țării și implicit ale Uniunii Europene”, a declarat Dorel Fronea, vicepreședintele ANAF și coordonatorul Autorității Vamale din România.

Pentru reducerea contrabandei pe viitor, sunt necesare mai multe schimbări legislative, pe care industria tutunului împreună cu autoritățile de aplicare a legii le solicită de ani de zile. Astfel, pe lângă reglementarea unitară, pe criteriu cantitativ, a infracțiunilor de evaziune fiscală și de contrabandă cu țigarete, este necesară clarificarea situației la punctele de trecere a frontierei interne, cu Ungaria și Bulgaria, precum și stabilirea unor atribuții specifice pentru poliția locală și jandarmerie, întrucât comerțul ilegal cu țigarete se desfășoară în zona de competență a acestora – piețe, oboare, stații de metrou.

Marii producători de tutun au semnat acorduri de cooperare cu Comisia Europeană pentru combaterea comerțului ilegal cu produse din tutun și susțin instituirea, din sumele alocate României ca urmare a acestor acorduri, a unui fond de premiere pentru cei care s-au remarcat prin rezultate deosebite în lupta împotriva contrabandei cu țigarete.

Industria tutunului este al doilea mare contribuabil la bugetul de stat al României, după sectorul petrolier. În 2015, companiile de tutun au virat la buget circa 3 miliarde de euro, însemnând accize, TVA, taxe și contribuții. Suma reprezintă aproape 2% din PIB, sau echivalentul a 12,5% din totalul veniturilor bugetare.

Mediul privat din România pare să se afunde în nisipuri mișcătoare. Zdruncinate de șocul recesiunii, dar mai ales pe fondul cadrului fiscal incert și al jocului de-a spânzurătoarea pe care îl practică statul cu antreprenorii, tot mai multe firme aleg calea reorganizării judiciare. Din păcate, însă, doar 3% dintre acestea o fac cu succes, un procent de aproape zece ori mai mic decât media țărilor dezvoltate din Uniunea Europeană. În timp ce pentru celelalte, insolvența nu reprezintă decât ultimul pas spre faliment. În aceste condiții, e limpede că statul mai mult pierde, refuzând să creeze noi facilități fiscale pentru mediul de afaceri.

Potrivit unui studiu realizat de COFACE, în intervalul 2011 – 2015 au intrat în incapacitatea de a-și mai achita datoriile aproximativ 105.500 de companii. La un calcul anual, înseamnă insolvență pentru 20.000 de firme. Volumul este îngrijorăror, deoarece se ridică la aproximativ 16% din totalul companiilor înregistrate în țara noastră și respectiv un sfert din totalul firmelor active, adică cele care desfășoară activitate în baza cărora înregistrează venituri. La fel de îngrijorător pentru statul român este și faptul că aceste companii nu sunt numai dintre cele mici. Aproape 3000 aveau o cifră de afaceri e peste un milion de euro, în condițiile în care media companiilor active la nivel național pe acest segment de venituri a fost de 23.455, notează Economica.net. Astfel, mediul de afaceri din România a pierdut în ultimii cinci ani aproximativ 13% dintre companiile cu venituri mari.

Chiar dacă România a avut anul trecut cea mai mare scădere a numărului de insolvenţe din Europa Centrală şi de Est (aproximativ 50%), beneficiind de un mediu economic avantajos în 2015, și pe fondul măsurilor fiscale favorabile precum scăderea TVA la produsele alimentare ,se pare că nu a fost sufficient pentru ca fenomenul să stagneze. De altfel, fenomenul începuse să se reducă semnificativ încă din 2014, pe fondul intrării în vigoare a noului cod privind deschiderea procedurii de insolvență: 28% în 2014 și 50% în 2015.

Așadar, media incidenței insolvențelor la 1.000 de companii active în cazul României în perioada 2011-2015 a fost de 40 companii insolvente, de aproape 4 ori peste nivelul Europei Centrale și de Est, în condițiile în care țara noastră a fost tot timpul în primele trei țări din regiune din acest punct de vedere. Mai mult, ponderea companiilor insolvente pentru care s-a deschis procedura de insolvență la cererea debitorului a crescut de la aproximativ 30% în 2008 (înaintea crizei financiare), până la aproape 55% anul trecut. Doar 2%-3% dintre companiile insolvente din România se reorganizează cu succes, de aproape zece ori mai puțin decât media țărilor dezvoltate din UE. Cu toate acestea, pierderile financiare cauzate de firmele care au intrat în insolvență în primul semestru al anului curent s-au redus cu mai bine de jumătate (56%), în timp ce pierderile sociale (numărul locurilor de muncă) s-au diminuat cu 12%. De asemenea, numărul SRL-urilor nou înregistrate în perioada analizată a crescut cu 26% (cel mai ridicat nivel după 2010).

Insolvențele afectează mai ales vistieria statului. Firmele românesti care au intrat în incapacitate de plată în intervalul 2011-2015 au generat o cifră de afaceri totală de 92,5 de miliarde de lei respectiv 9% din cifra de afaceri medie înregistrată de toate companiile din țară în intervalul respectiv. Productivitatea foarte scăzută a companiilor respective, pe fondul unor investiții ineficiente sau cu o finanțare nesustenabilă a formării brute de capital, a contribuit negativ la valoarea adăugată de la nivel national, deci la nivelul PIB. Companiile care au intrat în incapacitate de plată în intervalul analizat aveau aproape 452.000 de salariați, adică 11% din totalul locurilor companiilor active. Și creditorii au avut de pierdut de pe urma acestor firme. Potrivit declarațiilor financiare ale companiilor care au intrat în insolvență în intervalul analizat,  datoriile acumulate în bilanț erau de 127,5 de miliarde lei, respectiv 15% din totalul datoriilor aferente tuturor companiilor din România. Dintre toți creditorii firmelor insolvente, furnizorii au înregistrat cele mai mari pierderi, în condițiile în care aceștia concentrau 47% din totalul datoriilor, respectiv 60 miliarde lei, urmați de instituțiile de credit (bănci, IFN, companii de leasing), cu 36 miliarde lei, respectiv 28% din total și de autoritățile statului, cu 26 miliarde lei și o pondere de 20% în totalul datoriilor firmelor insolvente. Doar 6 miliarde lei, respectiv 5% din totalul datoriilor, au fost atrase de firmele insolvente de la entități afiliate.