În urmă cu un an, Macron era văzut de foarte mulți francezi ca un salvator al națiunii, un lider puternic și carismatic, care poate reda gloria și influența statului francez, puternic erodate în ultimii 20 de ani. Azi, și mai mulți francezi îl percep ca o mare dezamăgire, ca un pariu pierdut. Așa se explică că doar 25% dintre conaționali mai cred în Macron, fiind cel mai scăzut nivel al încrederii într-un președinte francez în ultimii ani. E începutul sfârșitului pentru tânăra speranța a politicii franceze, mai ales după amplele demonstrații de stradă ale puternicelor sindicate franceze, care au afectat și mai mult încrederea în Emmanuel Macron.
Franța s-a confruntat, în ultimele săptămâni, cu cele mai violente demonstrații din 1968 încoace, soldate cu mii de victime și tot atâtea arestări. După revendicările economice și sociale ale „vestelor galbene” și după satisfacerea lor de către președintele francez, protestatarii și-au radicalizat și politizat solicitările, cerând nici mai mult nici mai puțin decât demisia lui Macron, a guvernului condus de Édouard Philippe și prerogative legislative pentru popor prin intermediul referendumului cetățenesc. Manifestanții solicită o schimbare radicală a sistemului politic prin impunerea unei democrații directe, participative, adică o guvernare a poporului prin popor și pentru popor, principiu enunțat în însăși Constituția Franței. Francezii de rând, din mediul rural și de la periferia marilor orașe, care trăiesc în sărăcie, s-au săturat de politicieni și de partide care fac jocurile și promovează interesele marilor corporații financiare globale în detrimentul proprilor cetățeni. Ceea ce se întâmplă azi în Franța face parte dintr-o mișcare politică mai amplă, ce a cuprins deja America și Europa. Populiștii, adepții protecționismului și suveranismului, câștigă teren în fața progresiștilor adepți ai globalizării, dereglementării și liberalizării piețelor. Vom asista la o schimbare de paradigmă, la o resetare a scenei politice globale. Vedem o acțiune de emancipare a popoarelor împotriva multinaționalelor care au devalizat economiile naționale cu complicitatea unor politicieni, partide și guverne impuse și cumpărate de marea finanță mondială. Europarlamentarele de anul viitor vor confirma acest trend.
Neoliberalul Macron a coborât socialismul din pod
Peste noapte, Macron s-a transformat, cel puțin declarativ, dintr-un președinte al bogaților într-unul al săracilor. Ba mai mult, neoliberalul Macron a coborât socialismul din pod. Cine ar fi crezut că, după 30 de ani, sceneta din balconul Comitetului Central, prezentată publicului pe 21 decembrie 1989, avându-i în rolurile principale pe Leana și Nicu, va fi readusă în actualitate și interpretată magistral de nimeni altul decât superstarul Emmanuel Macron? Dacă în ’89 cuplul didactorial încerca să cumpere tăcerea și supunerea poporului cu 100 lei, mai marele progresiștilor europeni, în anul de grație 2018, face aceeași încercare în fața poporului francez, promițând câte 100 euro fiecărui cetățean. Chiar plusează cu scutiri de impozite pentru pensiile mai mici de 2.000 euro și pentru orele suplimentare, precum și cu o primă generoasă de Crăciun.Toate pomenile, oferite cu generozitate de chiriașul de la Palatul Élysée, vor costa statul francez vreo 8 miliarde euro. Consecința va fi depășirea pragului de 3% în ceea ce privește deficitul bugetar. Iată, deci, că se întâmplă și la case mai mari.
Ce au în comun Macron, Iohanis si Dragnea
Matteo Salvini ministru de Interne al guvernului italian şi liderul extremei drepte din Italia l-a atacat pe președintele Macron, afirmând despre acesta că este „un produs de laborator inventat de sistem” pentru a zădărnici ascensiunea lui Marine Le Pen. Există o similitudine între Macron și Iohannis. Amândoi sunt percepuți ca manifestând o anumită aroganță în discurs și atitudine, o incapacitate de comunicare și empatizare. Macron a fost acuzat, precum Dragnea, de o verticalizare a puterii, în sensul în care cei doi lideri nu se mai consultă cu colegii de partid în luarea deciziilor. Macron a fost forțat de recentele proteste din Franța să abandoneze această atitudine de frondă, apărând în fața națiunii cu o figură spășită și resemnată. „Mea culpa” președintelui francez din discursul de la începutul săptămânii trecute, adresat națiunii, pe lângă faptul că nu a fost convingătoare, vine, oricum, prea târziu pentru a-i mai salva cariera politică. În curând, tânăra speranță a politicii franceze va deveni istorie.

Deputat,
Av. Dr. Remus Borza

„O ofensivă de şarm pentru a câştiga sprijin”. Aşa prezintă Reuters vizita preşedintelui francez, Emmanuel Macron, în România. Agenţia internaţională de presă citează surse din Palatul Elysee, potrivit cărora liderul din Hexagon vizitează state care sunt „cele mai ataşate ancorării lor europene”, în care Macron va pleda pentru înăsprirea directivei europene ce permite muncitorilor din ţările central şi est-europene să se angajeze în cele din Vest.

Deşi nu admit că Emmanuel Macron ar încerca astfel o strategie de „a diviza pentru a stăpâni mai bine” sau să creeze o separaţie între ţările central şi est-europene care se împotrivesc reformelor în interiorul blocului comunitar şi cele care ar fi dispuse la un compromis pentru astfel de reforme ce ar merge în direcţia unei Europe „cu mai multe viteze”, sursele de la Elysee susţin că insistenţa pentru revizuirea directivei aduce totuşi în atenţie şi o posibilă diviziune Est-Vest. În Austria, Macron se aşteaptă să primească sprijin din partea guvernului de la Viena, în condiţiile în care social-democraţii austrieci, aflaţi la guvernare, se plâng că afluxul de lucrători est-europeni pune presiune în jos pe salariile localnicilor.

Şeful statului francez consideră insuficientă propunerea Comisiei Europene de revizuire a acelei directive astfel încât pachetul salarial pentru lucrătorii detaşaţi să fie stabilit conform reglementărilor ţării unde se angajează şi contractele lor să fie limitate la doi ani. În schimb, ţările Grupului de la Vişegrad (Cehia, Polonia, Slovacia şi Ungaria) apreciază că această propunere a executivului comunitar merge deja prea departe. Estonia, care asigură preşedinţia semestrială a Consiliului UE, va veni în septembrie cu o nouă propunere.

Agenţia de presă Reuters notează că Emmanuel Macron pare să fie într-o ofensivă de şarm pentru a reafirma leadership-ul Franţei în Europa şi, totodată, speră să obţină sprijin pentru o reformă extinsă a Uniunii Europene, care să includă sporirea cooperării în sectorul militar, armonizarea fiscală şi un buget comun al zonei euro. Asta în contextul în care, după ce va încheia acest turneu, Macron ii va primi pe liderii Germaniei, Spaniei si Italiei la un summit ce va avea pe agendă reformele zonei euro, cooperarea în sectorul apărării şi imigraţia.