Consiliul Național al Întreprinderilor Private Mici și Mijlocii din România (CNIPMMR) a lansat Programul de Guvernare 2016-2020 al Mediului de Afaceri”. Acesta este structurat pe 7 capitole:

1. Măsuri administrative/ institutionale,
2. Accesul la finanţare,
3. Sprijinirea şi promovarea antreprenoriatului,
4. Stimularea creării de locuri de muncă în sectorul privat,
5. IMM-urile inovative şi internaţionalizarea,
6. Sprijinirea turismului,
7. Măsuri legislative,

și cuprinde următoarele obiective:

1. O structură administrativă modernă, aliniată nevoilor antreprenorilor: Ministerul Antreprenoriatului şi Turismului,
2. Plasarea României ca ţara cu mediul antreprenorial cel mai atractiv din regiunea de sud-est a Europei,
3. Plasarea României în primele 20 de tari la nivel global (indicator măsurabil in rapoartele Doing Business, locul 37 înanul 2016, şi în Global Entrepreneurship Index rankings, locul 42 în 2016),
4. Protejarea investitorilor romani prin sustinerea eforturilor acestora de investitii si promovarea intereselor de export ale acestora,
5. Transferul de autoritate din partea statului spre entitati de tip parteneriat public-privat,
6. Debirocratizarea masivă a sistemului (niciun document pe care statul îl detine nu poate fi solicitat unui contribuabil, nicio sancţiune administrativă fără o actiune de prevenţie),
7. Un sistem fiscal atractiv,
8. Programe de finanţare adecvate antreprenoriatului implementate în parteneriat public-privat,
9. Reducerea şomajului in rândul populaţiei tinere, cu vârsta până în 25 de ani, de la 24% în prezent, la sub 3%.

Pe lângă măsuri administrative, programul cuprinde și altele care privesc transferul de autoritate din partea statului spre entități de tipul parteneriatului public-privat, implementarea programelor de finanțare din fonduri europene, stimularea creării de locuri de muncă în sectorul privat, sprijinirea turismului dar și o serie de alte măsuri legislative.

În cadrul conferinței de presă, dl. Președinte Florin Jianu a precizat: “Fac apel, pe de-o parte, către mediul politic în vederea aderării de către aceștia la principiile cuprinse în document și înțelegerea necesității unei abordări unitare, care să țină seama de nevoile micilor antreprenori iar, pe de altă parte, fac un apel și către mediul de afaceri, patronate și alte organizații, de a se alinia la programul nostru și de a ne transmite propuneri de îmbunătățire a acestuia.” De asemenea, Jianu a invitat reprezentanții mediului politic la o serie de discuții pe baza materialului realizat de CNIPMMR.

Mediul privat din România pare să se afunde în nisipuri mișcătoare. Zdruncinate de șocul recesiunii, dar mai ales pe fondul cadrului fiscal incert și al jocului de-a spânzurătoarea pe care îl practică statul cu antreprenorii, tot mai multe firme aleg calea reorganizării judiciare. Din păcate, însă, doar 3% dintre acestea o fac cu succes, un procent de aproape zece ori mai mic decât media țărilor dezvoltate din Uniunea Europeană. În timp ce pentru celelalte, insolvența nu reprezintă decât ultimul pas spre faliment. În aceste condiții, e limpede că statul mai mult pierde, refuzând să creeze noi facilități fiscale pentru mediul de afaceri.

Potrivit unui studiu realizat de COFACE, în intervalul 2011 – 2015 au intrat în incapacitatea de a-și mai achita datoriile aproximativ 105.500 de companii. La un calcul anual, înseamnă insolvență pentru 20.000 de firme. Volumul este îngrijorăror, deoarece se ridică la aproximativ 16% din totalul companiilor înregistrate în țara noastră și respectiv un sfert din totalul firmelor active, adică cele care desfășoară activitate în baza cărora înregistrează venituri. La fel de îngrijorător pentru statul român este și faptul că aceste companii nu sunt numai dintre cele mici. Aproape 3000 aveau o cifră de afaceri e peste un milion de euro, în condițiile în care media companiilor active la nivel național pe acest segment de venituri a fost de 23.455, notează Economica.net. Astfel, mediul de afaceri din România a pierdut în ultimii cinci ani aproximativ 13% dintre companiile cu venituri mari.

Chiar dacă România a avut anul trecut cea mai mare scădere a numărului de insolvenţe din Europa Centrală şi de Est (aproximativ 50%), beneficiind de un mediu economic avantajos în 2015, și pe fondul măsurilor fiscale favorabile precum scăderea TVA la produsele alimentare ,se pare că nu a fost sufficient pentru ca fenomenul să stagneze. De altfel, fenomenul începuse să se reducă semnificativ încă din 2014, pe fondul intrării în vigoare a noului cod privind deschiderea procedurii de insolvență: 28% în 2014 și 50% în 2015.

Așadar, media incidenței insolvențelor la 1.000 de companii active în cazul României în perioada 2011-2015 a fost de 40 companii insolvente, de aproape 4 ori peste nivelul Europei Centrale și de Est, în condițiile în care țara noastră a fost tot timpul în primele trei țări din regiune din acest punct de vedere. Mai mult, ponderea companiilor insolvente pentru care s-a deschis procedura de insolvență la cererea debitorului a crescut de la aproximativ 30% în 2008 (înaintea crizei financiare), până la aproape 55% anul trecut. Doar 2%-3% dintre companiile insolvente din România se reorganizează cu succes, de aproape zece ori mai puțin decât media țărilor dezvoltate din UE. Cu toate acestea, pierderile financiare cauzate de firmele care au intrat în insolvență în primul semestru al anului curent s-au redus cu mai bine de jumătate (56%), în timp ce pierderile sociale (numărul locurilor de muncă) s-au diminuat cu 12%. De asemenea, numărul SRL-urilor nou înregistrate în perioada analizată a crescut cu 26% (cel mai ridicat nivel după 2010).

Insolvențele afectează mai ales vistieria statului. Firmele românesti care au intrat în incapacitate de plată în intervalul 2011-2015 au generat o cifră de afaceri totală de 92,5 de miliarde de lei respectiv 9% din cifra de afaceri medie înregistrată de toate companiile din țară în intervalul respectiv. Productivitatea foarte scăzută a companiilor respective, pe fondul unor investiții ineficiente sau cu o finanțare nesustenabilă a formării brute de capital, a contribuit negativ la valoarea adăugată de la nivel national, deci la nivelul PIB. Companiile care au intrat în incapacitate de plată în intervalul analizat aveau aproape 452.000 de salariați, adică 11% din totalul locurilor companiilor active. Și creditorii au avut de pierdut de pe urma acestor firme. Potrivit declarațiilor financiare ale companiilor care au intrat în insolvență în intervalul analizat,  datoriile acumulate în bilanț erau de 127,5 de miliarde lei, respectiv 15% din totalul datoriilor aferente tuturor companiilor din România. Dintre toți creditorii firmelor insolvente, furnizorii au înregistrat cele mai mari pierderi, în condițiile în care aceștia concentrau 47% din totalul datoriilor, respectiv 60 miliarde lei, urmați de instituțiile de credit (bănci, IFN, companii de leasing), cu 36 miliarde lei, respectiv 28% din total și de autoritățile statului, cu 26 miliarde lei și o pondere de 20% în totalul datoriilor firmelor insolvente. Doar 6 miliarde lei, respectiv 5% din totalul datoriilor, au fost atrase de firmele insolvente de la entități afiliate.

• Companiile mijlocii active pe piața globală au incertitudini cu privire la noile reguli impuse de Planul de Acțiuni OCDE privind BEPS ( Erodarea Bazei de Impunere și Repartizare a Profiturilor );
• Companiile sunt divizate în ceea ce privește cine va suporta costurile impuse de implementarea Planului BEPS: acționarii lor, clienții sau chiar companiile, în mod direct;
• Mediul de afaceri susține crearea unui standard global de impozitare, în ciuda costurilor pe care crearea și implementarea unui astfel de model le implică.

72% din companiile mijlocii ce operează la nivel multinațional ( cu venituri anuale cuprinse între 50 milioane și 1 miliard de dolari ) anticipează că vor plăti mai multe taxe ca rezultat al incertitudinii în ceea ce priveste modul de implementare la nivel global a Planului de Acțiuni BEPS inițiat de către OCDE ( Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică ). Un studiu independent asupra companiilor mijlocii care activează în piața internațională, comandat de către RSM – cea de-a șasea rețea de audit, taxe și consultanță din lume – arată că aceste organizații plănuiesc să suporte cea mai mare parte a costurilor, urmând ca diferența să fie transferată către acționari și clienți.

41,2% dintre companiile mijlocii se așteaptă să plătească taxe cu până la 10% mai mari decât în prezent, pe când 31% consideră că acestea vor crește cu un procent mai mare de 10%. Această abordare a fost identificatăși în ceea ce privește costurile de conformare fiscală, unde 65% dintre companiile mijlocii prevăd o creștere de peste 10%. Majoritatea companiilor (53%) intenționează să absoarbă o parte a acestor costuri, pe când 35% dintre respondenți consideră că ele ar trebui să fie suportate parțial de către clienți, iar 30 % consideră că și acționarii ar trebui să fie implicați în susținerea acestor costuri.

Deși România nu este membră a OCDE, în noul Cod Fiscal în vigoare de la 1 ianuarie 2016 au fost introduse prevederi care își au originea în BEPS, în special în ceea ce privește noua abordare a prețurilor de transfer și a așa-numitelor tranzacții transfrontaliere artificiale ( tranzacții derulate de entități românești cu companii rezidente în state cu care România nu are încheiate tratate privind schimbul de informații fiscale și comerciale ). De asemenea, în ultimul timp, s-a putut observa o atitudine mult mai agresivă a autorităților fiscale românești în ceea ce privește tratamentul fiscal și deductibilitatea cheltuielilor cu serviciile de management și consultanță prestate internațional, abordare care își are sorgintea tot în BEPS.

Rob Mander, Head of Global Tax Leadership Group în cadrul RSM, a declarat: “Date fiind subdimensionarea compartimentelor interne de conformare fiscală, precum și puțina experiență în ceea ce privește taxarea internațională, punerea în acord cu noile reguli este o provocare semnificativă pentru companiile mijlocii – nu este deloc surprinzător faptul că trei sferturi dintre acestea se așteaptă să fie nevoite să-și modifice structura organizațională pentru a face față modificărilor legislative impuse de BEPS. Deși afacerile mai mici nu vor trebui să respecte toate regulile de transparență și raportare rezultate din Proiectul BEPS, ele se vor confrunta în egală măsură cu modificările de substanță în taxarea internațională care vor afecta celelalte companii.”

În ciuda impactului potențial asupra rezultatelor lor financiare, doar 18% dintre companiile mijlocii și-au planificat alinierea la noile reguli privind sediile permanente, iar numai 20% sunt complet aliniate cu noile prevederi privind prețurile de transfer. Peste două treimi (78%) dintre companiile mijlocii declară că aceste prevederi dau naștere la incertitudini.

Chiar și cu aceste creșteri ale costurilor, companiile – indiferent de dimensiunile lor – sunt în majoritate în favoarea Planului BEPS, 69% recunoscând că un standard global de impozitare este necesar. De altfel, atunci când au fost rugați să evalueze modificările de legislație impuse de principiile BEPS, simplitatea și caracterul practic au fost evaluate ca fiind cele mai importante criterii de luat în seamă, pe când costurile de implementare au primit cea mai mică apreciere.

Cele mai multe companii incluse în studiu nu consideră Planul BEPS o soluție finală, ci mai degrabă un proiect în lucru, care mai necesită în continuare multă muncă din partea guvernelor naționale pentru ca obiectivele propuse să fie îndeplinite. 61% dintre respondenți consideră că acțiunile BEPS satisfac fie moderat, fie slab sau chiar deloc necesitățile impuse de obiectivul lor principal, acela de a oferi asigurări că taxele sunt plătite acolo unde profitul este obținut; doar o treime (35%) dintre respondenți consideră că acestea contribuie în mod eficient la atingerea obiectivului de uniformizare a reglementărilor fiscale la nivel global.

Dan Schwartz, Managing Partner RSM Romania a declarat că „BEPS reprezintă o modificare radicală a principiului care a guvernat până nu de mult filozofia fiscală propusă de OECD și anume acela conform căruia taxele trebuie plătite fie acolo unde o companie multinațională își are înregistrat sediul central, fie acolo unde sunt înregistrate drepturile de proprietate intelectuală asupra unor licențe și patente. Schimbarea esențială a fost impusă de limitele pe care acest principiu le-a arătat în condițiile dezvoltării societății informaționale și a dificultății de adaptare a guvernelor statelor dezvoltate la această nouă evoluție a economiei globale. Principiul anterior a permis și chiar a încurajat înregistrarea de companii și transferul de drepturi de proprietate intelectuală către jurisdicții cu fiscalitate redusă sau chiar către paradisuri fiscale, în acest fel micșorând substanțial nivelul de colectare a taxelor și impozitelor în economiile dezvoltate. Acțiunile BEPS, deși în faza de implementare presupun o creștere a costurilor fiscale și de conformare pentru mediul de afaceri, pot, pe termen lung, să genereze un efect paradoxal și anume acela al relaxării fiscalitatii internaționale, impusă de competiția între statele dezvoltate economic și economiile emergente în ceea ce privește atragerea investițiilor străine.”