Capitala României a coborât două poziții și se află pe locul 124 în clasamentul celor 133 cele mai scumpe orașe din lume, realizat de Economist Intelligence Unit (EIU), fiind la egalitate cu Kiev și New Delhi. Primele două poziții în acest top sunt ocupate de Singapore și Hong Kong.

În ultimii ani, costul vieții din numeroase orașe din Asia a urcat semnificativ. Astfel, orașele asiatice au ajuns să ocupe cinci dintre primele șase locuri ale celor mai scumpe metropole de pe Pământ. Între ele, pe poziția a treia se află Zurich, singurul oraș european care a spart trendul asiatic.

Tokyo a revenit în 2017 în rândul celor mai costisitoare 10 oraşe din lume, pe fondul creşterii reprezentativităţii Asiei, reflectând creşterea importanţei regiunii în economia mondială. Capitala Japoniei, care până în 2012 era cel mai scump oraș din lume, a urcat șapte poziții până pe locul al patrulea, în timp ce Osaka a avansat nouă poziţii, pe locul al cincilea, ambele datorită aprecierii yenului, se arată în studiul EIU.

Singapore şi Hong Kong  au păstrat primele două poziţii, iar capitala Coreei de Sud, Seul, ocupă locul al şaselea.

Asia contribuie cu 40% din economia globală, iar, până în 2020, Fondul Monetar Internațional estimează că aceasta va conta cu două treimi din totalul mondial. În același timp, orașele din China, centrul de putere economică a regiunii, au coborât între cinci și 16 locuri în topul EIU, din cauza scăderii consumului și deprecierii yuanului.

Totodată, Europa a avut patru orașe în top 10: Geneva, Paris, Copenhaga și Zurich.

Parisul este singurul oraş din zona euro prezent în top 10, costul vieţii din capitala franceză continuând să fie extrem de mare, din punct de vedere structural, doar alcoolul şi tutunul fiind mai ieftine faţă de alte oraşe europene, se arată în raport.

New York-ul este singurul reprezentant al Americii de Nord în top 10, coborând de pe locul şapte pe nouă, ca urmare a deprecierii uşoare a dolarului.

Temperarea dolarului şi cotaţia relativ constantă cu euro înseamnă că monede precum cele ale Canadei, Australiei şi Noii Zeelande s-au apreciat. Drept rezultat, oraşul Sydney a urcat pe locul 14, iar Melbourne pe 15, cele două devenind mai scumpe decât Shanghai.

Auckland şi Wellington au avansat cu 22 de locuri, respectiv 26 de locuri, intrând în top 20.

Raportul anual publicat de EIU analizează cele mai scumpe orașe din lume în funcție de raportul dintre costul vieții dat de prețurile pentru alimente, combustibil și altele și veniturile populației.

Cine se aseamănă se adună! Preşedintele ales al Statelor Unite, Donald Trump, se pregăteşte să aducă în preajma sa mai mulţi miliardari care ar urma să facă parte din viitorul Cabinet. Potrivit presei internaţionale, averile raporate ale celor 23 de membri pe care i-ar putea avea Trump, estimate la 35 de miliarde de dolari, ar depăşi PIB-urile înregistrate anul trecut de100 de ţări. Mai mult, ar valora cât PIB-ul Republicii Democrate Congo, care are o populaţie de 77,2 milioane de locuitori.

Datele, calculate de publicaţia Politico, sunt uşor speculative şi se bazează pe mărturiile lui Trump în legătură cu propria avere, precizează agenţia de presă Mediafax. Dacă se calculează valoarea de zece miliarde de euro a averii lui Trump, având în vedere că nu se ştie suma reală, deoarece acesta a refuzat să publice declaraţiile de venituri, şi s-ar adăuga la cele 5,1 miliarde de dolari ale familiei lui Betsy DeVos, secretarul numit pe domeniul educaţiei, averea celor doi depăşeşte deja PIB-urile a 79 de ţări, printre care şi Mozambic, o ţară cu 28 de milioane de locuitori.

Dacă se iau în considerare averea de 14,9 miliarde de dolari a lui Harold Hamm, consilierul lui Trump şi presupus secretar al energiei şi cea a potenţialului secretar al comerţului, Wilbur Ross, care valorează 2,9 miliarde de dolari, suma ajunge la valoarea PIB-ul Bahrainului, evaluat la 32,2 miliarde de dolari.

De asemenea, se pot adăuga averile lui Mitt Romney (estimată, în 2012, la 230 de milioane de dolari) şi cea a lui Rudy Giuliani (estimată la câteva zeci de milioane), care concurează pentru postul de secretar de stat.

Londra rămâne principalul centru financiar al lumii, în fața New York-ului și a oraşului asiatic Singapore, arată Bloomberg, care citează Indicele Centrelor Financiare Globale. Niciun oraş din România nu a fost inclus în clasament, deoarece se plasează sub pragul-limită.

Într-un top al oraşelor în funcție de atractivitatea serviciilor financiare profesionale, capitala Marii Britanii este lider de clasament, urmată de New York şi Singapore, scrie Profit.ro. Geneva este pe locul 23, Munchen – pe 27, Paris – pe 29, Milano – pe 53, Budapesta – pe 77, Atena – pe 87. Cele mai multe orașe sunt însă din Asia și America de Nord.

În primele 87 astfel de orașe nu a fost selectat niciunul din România, acestea fiind astfel plasate sub acest prag.

Indicele Centrelor Financiare Globale este realizat pe baza datelor statistice și un sondaj realizat printre experți financiari.

Cincizeci de state din întreaga lume și-au luat angajamentul de a primi refugiați anul viitor, a anunțat președintele american, Barack Obama, în cadrul dezbaterii la nivel înalt a Adunării Generale a ONU. Acestea urmează să primească în total 360.000 de refugiaţi în 2017, dublu faţă de valorile actuale. Însă cetățenii UE nu par să fie la fel de încrezători precum liderii lor. În Ungaria, de exemplu, aproape 80% dintre cetăţeni ar vota împotriva cotelor obligatorii la referendum. În timp ce premierul Dacian Cioloș,  a declarat, la New York, că România recunoaşte pe deplin responsabilitatea comună de a gestiona afluxul mare de refugiaţi, afirmând că este nevoie de o serie de măsuri urgente pentru a rezolva această criză.

Potrivit Reuters online şi Le Figaro, Samantha Power, ambasadoarea Statelor Unite la ONU, a declarat că acest lucru reprezintă „totuşi doar o fracţie” din ceea ce este necesar, deoarece Agenţia ONU pentru refugiaţi (UNHCR) a evaluat că aproximativ 1,2 milioane dintre aceştia trebuie reinstalaţi. Barack Obama a declarat la summit că această criză a refugiaţilor este „un test al sistemului nostru internaţional unde toate naţiunile trebuie să împartă responsabilităţile noastre colective, deoarece marea majoritate a refugiaţilor sunt primiţi în doar 10 ţări”. „Trebuie să recunoaştem că refugiaţii sunt un simptom al unor eşecuri mai mari, fie că este vorba despre război, tensiuni etice sau persecutare”, a spus el.

Președintele Statelor Unite a subliniat faptul că peste 50 de state şi organizaţii internaţionale care au participat la summit şi-au mărit contribuţiile la organizaţiile umanitare. „După cum am văzut în trecut, ţările au un prost obicei de a promite lucruri la conferinţe şi de a face angajamentte pe care apoi nu le îndeplinesc”, a spus Samantha Power. „Trebuie să ne descurcăm mai bine de această dată”, a ținut ea să sublinieze.

Dacă liderii lumii sunt încrezători în puterea lor de a gestiona criza refugiaților, nu același lucru se paote spune și despre cetățeni. În rândul acestora, reticența la fenomenul migrației rămâne ridicată, mai ales în estul Uniunii Europene. În Ungaria, de exemplu, aproximativ 72% dintre cetățenii țării se pronunţă împotriva mecanismului de distribuire automată a azilanţilor în statele membre UE, iar 78% ar vota „nu” la referendumul privind cotele de imigranţi, programat să aibă loc în data de 2 octombrie, potrivit unui sondaj de opinie realizat în luna septembrie, scrie agenţia MTI.

La rândul său, premierul Dacian Cioloş a declarat, la New York, că România recunoaşte pe deplin responsabilitatea comună de a gestiona afluxul mare de refugiaţi, afirmând că este nevoie de o serie de măsuri urgente pentru a rezolva această criză.

Liderii lumii se întâlnesc la New York în cadrul primului Summit ONU pe tema crizei migraţiei. Statele membre ale ONU, 193 la număr, adoptă luni, înaintea Adunării Generale, o serie de angajamente prin care să răspundă celei mai grave crize a migraţiei de la al Doilea Război Mondial şi până în prezent. Anumite ONG-uri denunţă, însă, încă de pe acum o ocazie ratată, scrie News.ro.

Acest prim summit ONU consacrat migraţiilor se desfăşoară pe fundalul Războiului din Siria, care s-a soldat cu peste 300.000 de morţi în peste cinci ani şi care a determinat peste patru milioane de sirieni să plece în exil în ţări vecine, deja saturate, sau către Europa. Un armistiţiu, tot mai precar, a fost în vigoare zece zile în Siria, iar luni expiră. Acest dosar urmează să domine discuţiile în marja Adunării Generale a ONU, care începe marţi.

O simplă declaraţie politică au hotărât liderii lumii să adopte luni. Ea pune accentul asupra „respectării drepturilor fundamentale” ale migranţilor, asupra cooperării internaţionale în lupta împotriva traficului de migranţi şi xenofobiei şi asupra accesului la educaţie a copiilor deplasaţi. Însă declaraţia nu conţine obiective cuantificate şi mai ales nu conţine angajamente precise cu privire la împărţirea poverii.

Secretarul general al ONU Ban Ki-moon a sugerat ca ţările să primească anual 10% din numărul total al refugiaţilor, în cadrul unui „pact mondial”. Însă, de-a lungul negocierilor, acest obiectiv a dispărut, iar pactul a fost amânat până cel mai devreme în 2018. ONG-ul britanic Oxfam consideră că guvernele „se vor felicita, fără îndoială, luni, însă angajamentele lor politice sunt mai puţin decât ceea ce este necesar pentru abordarea problemei”.

Există 65 de milioane de persoane deplasate în lume, din calea persecuţiilor, sărăciei sau conflictelor, între care 21 de milioane de refugiaţi . În faţa acestei crize fără precedent, „nu se simte în mod clar vreo voinţă politică puternică’, a declarat pentru AFP preşedintele Médecins du monde Françoise Sivignon. Ea deplânge „absenţa unui plan veritabil de relocalizare” şi menţionarea în proiectul declaraţiei finale „a retenţiei copiilor, care pentru noi nu este acceptabilă”. Protecţia minorilor neînsoţiţi, care sunt „extraordinar de vulnerabili”, „nu este pusă în evidenţă în mod special”, subliniază ea. Federaţia Internaţională a Crucii Roşii aminteşte că, în doi ani, 7.000 de bărbaţi, femei şi copii au murit pe Marea Mediterana, încercând să ajungă în Europa.

Respingând aceste critici, reprezentanta lui Ban ki-moon pentru acest summit, Karen Abuzayd, a declarat pentru AFP că ţările se vor angaja, în declaraţia lor de intenţie, să atingă obiectivul stabilit de Înaltul Comisariat ONU pentru Refugiaţi (UNHCR). Acesta preconizează „relocalizarea” a 5% din totalul refugiaţilor. Procentul echivalează cu 1,1 milioane de oameni în 2017, faţă de 100.000 în 2015, „adică de zece ori mai mulţi”, a spus ea.

Marţi va fi rândul preşedintelui american Barack Obama să abordeze criza migraţiei, dintr-un unghi mai concret. El a invitat aproximativ 40 de ţări donatoare, care vor promite să primească mai mulţi refugiaţi, să le ofere posibilităţi de educaţie şi locuri de muncă şi să sporească ajutorul către principalele ţări gazdă, care sunt adesea depăşite. Peste jumătate dintre aceşti refugiaţi trăiesc în opt ţări cu venituri mici sau medii, şi anume Libanul, Iordania, Turcia, Iranul, Kenya, Etiopia, Pakistanul şi Uganda. Şase dintre cele mai bogate ţări din lume – Statele Unite, China, Japonia, Regatul Unit, Germania şi Franţa – găzduiesc 1,8 milioane de refugiaţi, reprezentând 7% din total, potrivit Oxfam.

Uniunea Europeană este foarte împărţită asupra acestei probleme, din care dreapta populistă a făcut calul ei de bătaie, transformând astfel orice iniţiativă politcă într-un risc. Marea reuniune diplomatică anuală la care participă lideri din întreaga lume se desfăşoară sub măsuri de securitate foarte importante, într-un oraş care a fost sâmbătă seară teatrul unui atac cu bombă, revendicat de rețeaura teroristă Stat Islamic.