Victoria lui Emmanuel Macron în alegerile prezidențiale din Franța reprezintă cel mai sigur indiciu că, după o serie de crize și regrese, Europa începe să-și recâștige o oarecare încredere în sine. Dar încrederea reînnoită nu trebuie să ducă la automulțumire.

Cu Macron, mișcarea franceză de centru a împiedicat atacurile electorale de ambele părți. Dar vigoarea acestor atacuri arată cât de precare sunt circumstanțele Uniunii Europene. Și, deși se cunoaște necesitatea urgentă de a întreprinde acțiuni îndrăznețe, nu există niciun acord cu privire la măsura ce ar trebui luată.

Abordarea care a dominat dezbaterile privind reforma în UE este crearea unei „Europe cu mai multe viteze”. Ideea este că, în locul unui acord privind momentul și modul de atingere al unui nivel optim de integrare, fiecărei țări membre UE ar trebui să i se permită să progreseze spre integrare în ritmul ei, având un set de țări membre avangardiste care să conducă procesul de integrare.

Dar, ceea ce ar putea părea a fi un mod convenabil de a împiedica negocierile complexe are de fapt implicații serioase. Pentru început, abordarea cu mai multe viteze ignoră sentimentele persistente de suspiciune și ostilitate a electoratului față de Uniunea Europeană: referendumul pentru Brexit este doar ultimul – deși cel mai elocvent – dintr-o lungă serie de exemple. La fel de important este și faptul că ignoră nevoile reale ale țărilor membre.

Europa, fără îndoială, are nevoie de o viziune comună – bazată pe valori, libertăți și standarde comune – spre care să conlucreze. Dar orice viziune largă la nivel european trebuie să respecte viziunile, să nu mai vorbim de identitățile statelor membre ale UE și ale guvernelor alese să urmărească prioritățile alegătorilor.

Valorile comune reprezintă o chestiune; detaliile privind reformele sociale și ale pieței forței de muncă, sistemele fiscale sau regimurile de reglementare (dincolo de reglementările esențiale pentru o piață unică) reprezintă cu totul altceva. În aceste zone, statele membre UE, potențiale candidate la UE și chiar țările care ies din UE au nevoi foarte diferite, în funcție de bazele lor industriale, de dinamica demografică, moșteniri istorice și, în cazul statelor balcanice, poverile post-conflict. Aceste diferențe vor afecta nu doar ritmul integrării, ci și calea de urmat.

Conform Raportului privind competitivitatea globală a Forumului Economic Mondial, opt din 10 cele mai competitive economii din Europa se află în Europa de Nord-Vest; statele non-UE, Elveția și Norvegia, finalizând clasamentul. Dar o soluție pentru reducerea decalajului nord-sud în materie de competitivitate nu poate fi impusă nici de sus și nici nu va fi singurul obiectiv care să conducă la îmbunătățirea climatului de afaceri în UE. Cu siguranță nu poate fi găsită o rezolvare peste noapte.

Ceea ce nu înseamnă că abordarea diferenței de competitivitate nu este de o importanță critică. Dimpotrivă, crearea unui peisaj economic mai echitabil va aduce beneficii cetățenilor prin intermediul UE, va reaprinde atracția față de Uniune din partea lumii exterioare și o va identifica precum o insulă de stabilitate într-o mare globală de conflict și lipsă de securitate.

Însă liderii europeni trebuie să găsească o abordare care să ia în considerare nevoile diverse ale țărilor și chiar perspectivele acestora. Asta înseamnă să se concentreze mai puțin pe a avea dreptate – și mai mult pe a face ceea ce trebuie făcut.

Noi, germanii, ne putem bucura de faptul că țara noastră a trecut atât de abil de criza economică din 2008, menținând șomajul la niveluri rezonabile și devenind, într-o oarecare măsură, mai puternică. Cu toate acestea, în calitate de europeni, trebuie să recunoaștem că majorarea excedentului de cont curent al Germaniei generează un dezechilibru nesustenabil în UE.

Adăugați la aceasta și piața forței de muncă foarte atractivă din Germania – ca să nu mai vorbim de atracția aproape magnetică pe care o reprezintă Berlinul pentru milenialii europeni – și dezechilibrul crește și mai mult. La urma urmelor, în zilele noastre, economia Europei este impulsionată mai puțin de investiții de capital, decât de talente și idei.

Sunt destul de realist ca să realizez că niciun guvern – din Germania, dar probabil că nicăieri în Europa – nu poate să fie de acord cu o inițiativă europeană majoră de scutire a unei părți a datoriilor statelor aflate în pericol, doar cu câteva luni înainte de alegerile parlamentare. Dar sunt de asemenea optimist că liderii din cele mai competitive țări din UE vor vedea înțelepciunea de a lucra pentru a susține progresul economic în toate statele membre.

Aceasta nu ar fi prima oară când Germania s-a ridicat peste egocentrismul național dăunător și a avut un stil de a conduce receptiv și responsabil. În 2015, guvernul de coaliție al Germaniei a decis, în pofida reacțiilor interne puternice, să primească un milion de refugiați care fugeau de ororile războiului din Siria și Irak. Politica a costat partidele guvernamentale un capital politic considerabil, dar în cele din urmă își va dovedi valoarea sa pentru o țară care se confruntă cu provocări demografice.

Liderii politici și omologii lor din sectorul privat trebuie să emuleze acum exemplul pe care Germania l-a stabilit cu politica sa privind refugiații. Aceasta înseamnă a rezista ideii conform căreia compromisul este un semn al slăbiciunii și o rețetă pentru ineficiență și, în schimb, să o susțină ca pe unul dintre cele mai puternice instrumente de luare de decizii democratice – și o piatră de temelie a proiectului european. Mai presus de toate, înseamnă să recunoaștem că despre ce ar trebui să vorbim nu este o Europă cu viteze diferite, ci de nevoi diferite.

Copyright: Project Syndicate 2017 – Macron and a Multi-Need Europe

Donald Trump se ţine de cuvânt. Preşedintele american a semnat vineri noapte un ordin executiv care suspendă primirea refugiaţilor şi impune controale dure pentru cetăţenii a şapte ţări predominant musulmane care vor să viziteze Statele Unite. Trump îşi respecta astfel una dintre cele mai controversate promisiuni făcute în timpul campaniei electorale, atunci când a cerut ”o interdicţie totală pentru intrarea musulmanilor în SUA”, informează News.ro.

Miliardarul republican a susţinut că acest ordin executiv îi va ţine departe pe ”teroriştii islamişti radicali” de Statele Unite. ”Vorbim de un lucru mare. Protejarea naţiunii de terorişti străini care intră în SUA”, a declarat preşedintele de la Casa Albă.

Acest ordin executiv blochează cu efect imediat, pentru o perioadă temporară de cel puţin 120 de zile, toate programele de primire a refugiaţilor în Statele Unite. De asemenea, preşedintele cere impunerea unor reguli mai dure pentru selecţia refugiaţilor, dacă programele vor fi reluate în viitor. Noile reguli vor da asigurări ”că cei care primesc aprobare prin programul de primire a refugiaţilor nu reprezintă un risc la adresa securităţii şi prosperităţii din Statele Unite”.

Prin acest ordin executiv s-a decis inclusiv blocarea pe termen nedeterminat a primirii refugiaţilor sirieni în SUA. Această interdicţie poate să fie ridicată doar atunci când preşedintele republican decide că refugiaţii sirieni nu mai reprezintă o ameninţare de securitate. De asemenea, autorităţile americane nu vor mai emite vize pentru o perioadă de cel puţin 90 de zile pentru migranţii sau vizitatorii din şapte ţări musulmane, printre care se numără: Iran, Irak, Libia, Somalia, Sudan, Siria şi Yemen. În timpul suspendării programelor de primire a refugiaţilor şi de emitere a vizelor, administraţia va fi ocupată cu redactarea unor noi regulamente, care să permită ”verificarea extremă a istoriei” aplicanţilor pentru viză sau azil în Statele Unite.

Preşedintele Donald Trump permite însă o serie de excepţii pentru membrii unor minorităţi religioase, ceea ce înseamnă tratament distinct pentru creştinii din Orientul Mijlociu. Măsura miliardarului republican a fost dur criticată de zeci de activişti care militează pentru respectarea libertăţilor civile, precum şi de experţii antiterorism din Statele Unite. Acest ordin executiv este catalogat drept o măsură inumană care pune laolaltă victimele unui conflict violent cu extremiştii care îi ameninţă.

”Verificarea extremă este doar un eufemism pentru discriminarea împotriva musulmanilor”, a declarat Anthony Romero, directorul executiv al Uniunii Americane pentru Libertăţi Civile. Romero a argumentat că acest ordin este neconstituţional, pentru că încalcă interdicţia cu privire la discriminarea pe bază de religie înscrisă în Constituţia Statelor Unite.

De asemenea, printre persoanele care au reacţionat se numără şi Malala Yousafzai, laureată în 2014 a premiului Nobel pentru Pace. Acesta s-a arătat rănită de o asemenea măsură şi i-a cerut preşedintelui republican să nu abandoneze ”copiii şi familiile lipsite de orice apărare”.

Măsura este însă extrem de populară pentru baza naţionalistă a electoratului lui Donald Trump. Susţinătorii preşedintelui cred că măsura este necesară pentru a preveni infiltrarea unor militanţi al-Qaeda şi ISIS deghizaţi ca refugiaţi în Statele Unite. Prin acest ordin executiv, preşedintele republican a decis reducerea programului de primire a refugiaţilor de la 110.000 la 50.000 de persoane şi o interdicţie nedeterminată pentru primirea refugiaţilor din Siria.

Liderii lumii se întâlnesc la New York în cadrul primului Summit ONU pe tema crizei migraţiei. Statele membre ale ONU, 193 la număr, adoptă luni, înaintea Adunării Generale, o serie de angajamente prin care să răspundă celei mai grave crize a migraţiei de la al Doilea Război Mondial şi până în prezent. Anumite ONG-uri denunţă, însă, încă de pe acum o ocazie ratată, scrie News.ro.

Acest prim summit ONU consacrat migraţiilor se desfăşoară pe fundalul Războiului din Siria, care s-a soldat cu peste 300.000 de morţi în peste cinci ani şi care a determinat peste patru milioane de sirieni să plece în exil în ţări vecine, deja saturate, sau către Europa. Un armistiţiu, tot mai precar, a fost în vigoare zece zile în Siria, iar luni expiră. Acest dosar urmează să domine discuţiile în marja Adunării Generale a ONU, care începe marţi.

O simplă declaraţie politică au hotărât liderii lumii să adopte luni. Ea pune accentul asupra „respectării drepturilor fundamentale” ale migranţilor, asupra cooperării internaţionale în lupta împotriva traficului de migranţi şi xenofobiei şi asupra accesului la educaţie a copiilor deplasaţi. Însă declaraţia nu conţine obiective cuantificate şi mai ales nu conţine angajamente precise cu privire la împărţirea poverii.

Secretarul general al ONU Ban Ki-moon a sugerat ca ţările să primească anual 10% din numărul total al refugiaţilor, în cadrul unui „pact mondial”. Însă, de-a lungul negocierilor, acest obiectiv a dispărut, iar pactul a fost amânat până cel mai devreme în 2018. ONG-ul britanic Oxfam consideră că guvernele „se vor felicita, fără îndoială, luni, însă angajamentele lor politice sunt mai puţin decât ceea ce este necesar pentru abordarea problemei”.

Există 65 de milioane de persoane deplasate în lume, din calea persecuţiilor, sărăciei sau conflictelor, între care 21 de milioane de refugiaţi . În faţa acestei crize fără precedent, „nu se simte în mod clar vreo voinţă politică puternică’, a declarat pentru AFP preşedintele Médecins du monde Françoise Sivignon. Ea deplânge „absenţa unui plan veritabil de relocalizare” şi menţionarea în proiectul declaraţiei finale „a retenţiei copiilor, care pentru noi nu este acceptabilă”. Protecţia minorilor neînsoţiţi, care sunt „extraordinar de vulnerabili”, „nu este pusă în evidenţă în mod special”, subliniază ea. Federaţia Internaţională a Crucii Roşii aminteşte că, în doi ani, 7.000 de bărbaţi, femei şi copii au murit pe Marea Mediterana, încercând să ajungă în Europa.

Respingând aceste critici, reprezentanta lui Ban ki-moon pentru acest summit, Karen Abuzayd, a declarat pentru AFP că ţările se vor angaja, în declaraţia lor de intenţie, să atingă obiectivul stabilit de Înaltul Comisariat ONU pentru Refugiaţi (UNHCR). Acesta preconizează „relocalizarea” a 5% din totalul refugiaţilor. Procentul echivalează cu 1,1 milioane de oameni în 2017, faţă de 100.000 în 2015, „adică de zece ori mai mulţi”, a spus ea.

Marţi va fi rândul preşedintelui american Barack Obama să abordeze criza migraţiei, dintr-un unghi mai concret. El a invitat aproximativ 40 de ţări donatoare, care vor promite să primească mai mulţi refugiaţi, să le ofere posibilităţi de educaţie şi locuri de muncă şi să sporească ajutorul către principalele ţări gazdă, care sunt adesea depăşite. Peste jumătate dintre aceşti refugiaţi trăiesc în opt ţări cu venituri mici sau medii, şi anume Libanul, Iordania, Turcia, Iranul, Kenya, Etiopia, Pakistanul şi Uganda. Şase dintre cele mai bogate ţări din lume – Statele Unite, China, Japonia, Regatul Unit, Germania şi Franţa – găzduiesc 1,8 milioane de refugiaţi, reprezentând 7% din total, potrivit Oxfam.

Uniunea Europeană este foarte împărţită asupra acestei probleme, din care dreapta populistă a făcut calul ei de bătaie, transformând astfel orice iniţiativă politcă într-un risc. Marea reuniune diplomatică anuală la care participă lideri din întreaga lume se desfăşoară sub măsuri de securitate foarte importante, într-un oraş care a fost sâmbătă seară teatrul unui atac cu bombă, revendicat de rețeaura teroristă Stat Islamic.

Eșec al negocierilor între Washington și Moscova la Summit-ul G20 din China! Statele Unite ale Americii și Rusia nu au reusit luni să ajungă la un acord privind conflictul din Siria în cadrul discuțiilor purtate în marja summitului de la Hangzhou, din cauza divergențelor care persistă, a precizat un diplomat american, citat de agenția France Presse. Surse din Ministerul rus de Externe, citate de Interfax, spun însă că nu există motive de îngrijorare. 

Liderii Grupului celor mai puternice 20 de economii din lume s-au reunit în 4 și 5 septembrie în China, pentru a discuta pe tema revigorării economiei mondiale, stimularea comerţului, dar şi despre o serie de chestiuni majore cu impact la nivel global, cum ar fi războiul din Siria, problema imigranților care au luat cu asalt Uniunea Europeană și lupta împotriva terorismului.

În ceea ce privește războiul civil din Siria, în care au pierit 250.000 de oameni, iar 11 milioane au fost nevoiți să-şi părăsească locuințele, Statele Unite şi Rusia au negociat, fără succes, încheierea unui acord durabil de încetare a focului. Noile discuții care s-au purtat luni între secretarul de Stat american John Kerry și ministrul rus de Externe Serghei Lavrov s-au încheiat fără să se ajungă la un acord, potrivit diplomatului. Liderul de la Casa Albă, Barack Obama, preciza în prima zi a Summit-ului că „Există divergenţe semnificative cu ruşii, atât în ceea ce priveşte părţile beligerante pe care le susţinem, cât şi referitoare la ceea ce este necesar pentru a restabili pacea în Siria.” În prima zi a Summit-ului, Washingtonul a acuzat Moscova că „a dat inapoi” în privința anumitor puncte din negocieri, făcând imposibil pentru moment un acord de cooperare între cele două mari puteri. Moscova si Washingtonul, care efectuează separat atacuri asupra jihadiștilor în Siria, sunt în dezacord în special în privința a ceea ce ar trebui să se întample cu președintele sirian Bashar al-Assad, în contextul în care regimul de la Damasc continuă să lovească opoziția siriană cu sprijin rus. Surse din Ministerul rus de Externe, citate de Interfax, spun însă că nu există nicio bază pentru afirmatii dramatice după eșecul negocierilor, relatează Reuters.

Între timp, președintele Franței, Francois Hollande, afirmă că statele G20 ar trebui să acţioneze pentru a lichida sursele de finanţare ale terorismului. În ultimii doi ani, în Franţa au avut loc mai multe atacuri teroriste revendicate de reţeaua extremistă Stat Islamic, fapt ce a forţat autorităţile franceze să introducă măsuri sporite de securitate.

Discuţii au purtat și premierul britanic, Theresa May şi preşedintele rus, Vladimir Putin, care s-au întâlnit pentru prima dată. Cei doi s-au axat pe modalităţile de îmbunătăţire a relaţiilor bilaterale, care sunt grav afectate de divergenţele cu privire la situaţia din Ucraina sau Siria, dar și pe pe o serie de probleme de interes comun, precum terorismul, Siria şi combaterea traficului de droguri, a declarat ministrul rus al Economiei, Alexei Ulyukayev. Relaţiile dintre Rusia şi Marea Britanie se află la un nivel scăzut din cauza divergenţelor privind Siria şi Ucraina, dar şi din cauza intensificării zborurilor efectuate de avioanele ruse în apropierea spaţiului aerian britanic.  Înainte de a începe discuțiile, May a declarat: „Deşi, recunosc că există unele diferenţe între noi, sunt unele zone de interes şi unele chestiuni care trebuie discutate şi sper că vom avea un dialog sincer şi deschis”.

May a discutat și cu Obama, despre viitorul „relaţiei speciale” între SUA şi Marea Britanie, după Brexit, încercând să minimalizeze impactul ieșirii Regatului Unit din Uniunea Europeană  asupra „relaţiei speciale” între cele două state, notează The Associated Press online. A fost de asemenea prima întâlnire între cei doi oficiali. Obama a declarat că, în opinia sa, prioritatea Marii Britanii este „să-şi dea seama ce înseamnă Brexitul în ceea ce priveşte Europa,” şi a promis că va colabora cu May pentru a evita „efectele adverse” asupra relaţiei comerciale dintre cele două state. Liderul de la Casa Albă a mai adăugat că Marea Britanie va avea de aşteptat până când Statele Unite va intra în negocieri pentru un nou tratat comercial, separat, cu Regatul Unit. Obama a precizat că prioritatea Washingtonului este de a finDecizia Marii Britanii de a se separa de UE este văzută de unii analişti ca semnalând o respingere a principiilor comerţului liber şi avertizează că exemplul britanic ar putea stimula şi alte state să facă acest pas, notează The Associated Press. Referitor la Brexit, paliza tratatele comerciale cu Uniunea Europeană şi statele din zona Asia-Pacific. La rândul său, May a declarat că intenţionează să profite de oportunităţile economice pe care Marea Britanie le va căuta în afara UE, reiterând faptul că „Brexit înseamnă într-adevăr Brexit” şi că nu va exista „vreo încercare de a ieşi din asta.”

Decizia Marii Britanii de a se separa de UE este văzută de unii analişti ca semnalând o respingere a principiilor comerţului liber şi avertizează că exemplul britanic ar putea stimula şi alte state să facă acest pas, notează The Associated Press. Referitor la Brexit, preşedintele Consiliului European, Donald Tusk, a reiterat poziţia UE, anume că nu vor exista discuţii cu Londra pe tema relaţiilor viitoare, până când procesul de separare nu este iniţiat în mod formal de guvernul britanic. Incertitudinile cu privire la situaţia comerţului, imigraţia şi alte aspecte critice au perturbat activitatea de afaceri şi au provocat anxietate în rândul investitorilor. „Trebuie să protejăm interesele membrilor UE care doresc să rămână împreună, nu pe ale celui care vrea să plece,” a adăugat Tusk.

Nu în ultimul rând, preşedintele chinez Xi Jinping, gazda summit-ului, a declarat că G20 ar trebui să devină un mecanism de reacţie la crizele globale și îndeamnă liderii acestor ţări să implice mai mult în modelarea politicilor internaţionale pe termen lung. „Având în vedere problemele actuale, ar trebui să folosim metode inovatoare de dezvoltare, care vor deveni noi motoare de creştere,” a adăugat liderul chinez.

Beijingul speră că organizarea Summitului G-20 îi va spori influenţa în gestionarea economiei mondiale. Oficialii chinezi au declarat că vor propune un plan pentru stimularea comerţului mondial, printr-o cooperare mai strânsă în ceea ce priveşte reglementarea, finanţele, politicile fiscale, dar şi în alte chestiuni. De asemenea, Germania, Coreea de Sud şi alte state doresc să folosească reuniunea pentru a discuta despre schimbările climatice, domeniul energiei şi posibilele reforme ale sistemului fiscal global cu scopul de a reduce evaziunea fiscală.