Apropierea momentului adoptării deciziilor de investiție în ceea ce privește perimetrele din Marea Neagră, majorarea de vineri a redevențelor sau alte modificări ale reglementărilor (printre care și posibilă instituire a taxei de finanțare a studiilor de mediu de 1% din valoarea investiției) au intensificat în ultimul timp discuțiile dintre agențiile de reglementare din România și companiile petroliere implicate în proiecte offshore, conform Profit.ro.

Astfel, s-a organizat o întalnire a președintelui Agenției Naționale pentru Resurse Minerale (ANRM), Gigi Dragomir și a consilierului său, Nicoleta Husaru, cu Shelley Saxen, consilier economic adjunct al Ambasadei SUA la București. Lukoil deține 72% din drepturile și obligațiile aferente concesiunii Trident (cu resurse de gaze descoperite de peste 30 miliarde metri cubi, consumul României pe 3 ani), restul fiind în posesia PanAtlantic Petroleum (18%) și Romgaz (10%).

De asemenea, Ministerul Mediului susține ca proiectul de lege reprezintă o transpunere a Directivei 52 din 2014 a Uniuni Europene, însă aceasta nu conține nicăieri taxa de 1% din valoarea investiției, propusă de Executivul roman, potrivit unui proiect criticat de mai toată lumea, de la Consiliul Investitorilor Străini (CIS) la Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere (CNAIR) sau Nuclearelectrica.

India se pregăteşte să devanseze Marea Britanie şi Franţa pentru a deveni, în 2018, cea de a cincea economie a lumii, potrivit un studiu publicat marţi de, transmite AFP.

India este în prezent cea de a șaptea economie a lumii, însă anul viitor va depăși Franța și Marea Britanie clasându-se în premieră în top 5, pentru ca în 2032 să urce pe podium, locul 3, se arată într-un studiu realizat de institutul londonez Centre for Economics and Business Research (CEBR)

Ascensiunea Indiei face parte dintr-o tendinţă mai largă care, în următorii 15 ani, ar urma să se traducă printr-o dominaţie a ţărilor asiatice în topul celor mai importante economii ale planetei.

„În pofida unor eşecuri temporare, economia Indiei a ajuns din urmă economiile Franţei şi Marii Britanii, iar în 2018 le va depăşi pentru a deveni a cincea putere economică mondială calculată în dolari”, a declarat vicepreşedintele CEBR, Douglas McWilliams.

Acesta a apreciat că ritmul de creştere al Indiei a fost frânat de restricţiile privind circulaţia bancnotelor cu valoare mare, precum şi de o nouă taxă pe vânzări. Ritmul de creştere a coborât la 5,7% în al doilea trimestru, pentru a reveni la un avans de 6,3% în trimestrul al treilea.

La nivel general, studiul CEBR oferă o imagine optimistă asupra economiei globale, care în 2018 va fi stimulată de preţurile reduse la energie şi revoluţia digitală.

CEBR adaugă că SUA, prima economie a planetei, ar urma să fie depăşită de China în anul 2032.

„Pentru că impactul preşedintelui Trump asupra comerţului a fost mai puţin sever decât ne aşteptam, SUA va păstra titlul de cea mai mare economie a lumii un an mai mult decât preconizam în precedentul raport”, subliniază analiştii CEBRD.

În schimb, Rusia este vulnerabilă la preţul scăzut al petrolului şi mult prea dependentă pe sectorul energiei şi în consecinţă ar urma să coboare pe locul 17 în topul marilor economii ale lumii până în 2032, de pe poziţia 11 pe care o ocupă în prezent.

Ca persoană născută în 1948, riscul unui al Treilea Război Mondial nuclear a făcut parte reală din copilăria mea. Acel pericol – sau cel puțin pericolul ca Germania de Est și cea de Vest să fie amândouă complet distruse – a persistat până la sfârșitul Războiului Rece și căderea Uniunii Sovietice.

De atunci, riscul ca superputerile militare și nucleare să declanșeze un Armageddon a fost redus în mod substanțial, chiar dacă nu a dispărut complet. Astăzi, pericolul mai mare este că un număr în creștere de țări mai mici conduse de regimuri instabile sau dictatoriale vor achiziționarea de arme nucleare. Devenind o putere nucleară, aceste regimuri pot să-și asigure propria supraviețuire, să-și promoveze interesele geopolitice locale sau regionale și chiar și să-și urmărească o agendă expansionistă.

În acest nou climat, „rațiunea de descurajare” menținută de Statele Unite și Uniunea Sovietică în timpul Războiului Rece s-a erodat. Acum, dacă proliferarea nucleară crește, reținerea de folosire a armelor nucleare probabil că va scădea.

După cum arată situația actuală din Coreea de Nord, apariția armelor nucleare în Asia de Est și în Golful Persic ar putea reprezenta o amenințare directă la adresa păcii mondiale. Luați în considerare confruntarea retorică recentă dintre dictatorul nord-coreean Kim Jong-un și președintele American Donald Trump, în care Trump a promis că va răspunde cu „foc și furie” oricăror alte provocări nord-coreene. În mod clar, Trump nu se bazează pe raționalitatea forței de descurajare, așa cum s-ar fi așteptat de la liderul ultimei superputeri rămase. În schimb, el și-a dat frâu liber emoțiilor.

Bineînțeles, Trump nu a început criza care escaladează în Peninsula Coreană. Aceasta a început să crească de ceva timp, din cauza dorinței regimului nord-coreean de a plăti orice preț pentru a deveni o putere nucleară, pe care o consideră o modalitate de a-și asigura propria siguranță. În plus, regimul dezvoltă rachete balistice intercontinentale capabile să transporte o armă nucleară și să lovească coasta de vest a SUA sau chiar mai departe de atât. Aceasta ar reprezenta o provocare majoră pentru securitatea oricărei administrații SUA.

În cele din urmă, nu există opțiuni bune pentru a răspunde amenințării nord-coreene. Un război preventiv codnus de SUA asupra Peninsulei Coreene, de exemplu, ar putea duce la o confruntare directă cu China și la distrugerea Coreei de Sud și ar avea implicații imprevizibile pentru Japonia. Și, deoarece triunghiul dintre China-Coreea de Sud-Japonia a devenit noul centru de putere al economiei globale din secolul al XXI-lea, nicio țară nu ar fi scutită de impactul economic. Chiar dacă SUA continuă să facă aluzie la posibilitatea unui război, liderii armaeti americane știu foarte bine că utilizarea forței militare nu este într-adevăr o opțiune viabilă, date fiind costurile și riscurile sale prohibitive.

Atunci când Coreea de Nord atinge statutul de putere nucleară, garanția americană de securitate nu va mai atât de sigură. O Coree de Nord cu arme nucleare și mijloacele de a le folosi ar pune presiune asupra Coreei de Sud și Japoniei pentru a-și dezvolta propria capacitate nucleară, pe care o pot face cu ușurință. Dar acesta este ultimul lucru pe care China îl dorește.

Situația din Asia are astăzi atributele nucleare ale secolului al XX-lea și dinamica puterii naționale a secolului al XIX-lea. Acest lucrur ar putea să se dovedească a fi un cocktail extrem de inflamator. În același timp, sistemul internațional devine din ce în ce mai instabil, structurile, instituțiile și alianțele politice din întreaga lume fiind upended sau contestate.

Multe vor depinde de ce se întâmplă în SUA sub președinția lui Trump. Ancheta privind posibila colaborare între echipa de campanie a lui Trump și Rusia înainte de alegerile prezidențiale din 2016, și eșecul abrogării legii asigurărilor medicale din vechea administrație (Obamacare) au arătat că administrația SUA este instabilă și ineficientă. Și elementele de pe ordinea de zi, cum ar fi reducerea impozitelor, zidul de la frontiera mexicană și renegocierea acordului NAFTA – să nu mai pomenim de izbucnirea emoțională a lui Trump – alimentează dreapta radicală a Americii.

Instabilitatea din Statele Unite este cauza îngrijorării globale. Dacă nu ne mai putem baza pe SUA să asigure pacea și stabilitatea globală, atunci nicio țară nu poate face asta. Va rămâne cu un vid de putere, și nicăieri nu este atât de periculos decât în ceea ce privește proliferarea nucleară.

Un alt pericol nuclear survine toamna aceasta. Dacă Congresul american impune noi sancțiuni Iranului, acordul nuclear dintre această țară și P5+1 (cei cinci membri permanenți ai Consiliului de Securitate al Organizației Națiunilor Unite, plus Germania) ar putea eșua. Președintele iranian Hassan Rouhani a anunțat public săptămâna trecută că Iranul ar putea renunța la acord „în câteva ore” ca răspuns la noi sancțiuni.

În lumina crizei din Coreea de Nord, ar fi climaxul iresponsabilității de a declanșa o criză nucleară gratuită – și posibil un război – în Orientul Mijlociu. Iar revenirea din partea SUA la o strategie de schimbare a regimului în Iran ar fi probabil o înfrângere în sine, pentru că ar întări liderii țării.

Toate acestea ar avea loc într-o regiune care este deja înfrântă de crize și de războaie. Și, pentru că Rusia, China și europenii ar fi de acord cu acordul nuclear, SUA s-ar găsi singură și în contradicție cu chiar cei mai apropiați aliați ai săi.

Astăzi, amenințărilor nucleare trebuie să li se răspundă exact cu opusul „focului și furiei”. Este nevoie de înțelepciune, raționalitate și diplomație, care să nu se bazează pe amenințări periculoase și demonstrații de forță. Dacă ultima superputere va abandona aceste virtuți, lumea – noi toți – va trebui să ne confruntăm cu consecințele.

China a efectuat, în luna iunie, cele mai mari achiziții de obligațiuni guvernamentale americane din ultimii șase ani, devansând Japonia și revenind pe prima poziție în topul creditorilor SUA, arată datele publicate de Trezoreria SUA, informează Reuters.

A doua economie a lumii și-a majorat treptat achizițiile de obligațiuni americane, profitând de faptul că rezervele sale valutare au fost solicitate mai puțin la apărarea cursului de schimb al yuanului.

În 2016, China a cheltuit aproximativ 320 de miliarde de dolari din rezervele sale valutare pentru a opri deprecierea monedei sale în raport cu dolarul american. De la începutul acestui an, grație introducerii controalelor de capital și deprecierii dolarului, rezervele valutare ale Chinei, cele mai mari din lume, au început să crească prin acumularea de obligațiuni americane.

În luna iunie 2017, rezervele valutare ale Chinei au crescut cu 3,2 miliarde de dolari, până la 3.057 miliarde de dolari, cel mai ridicat nivel din ultimele opt luni, în condițiile în care pachetul de obligațiuni americane a ajuns la 1.147 miliarde de dolari.

„Poate că și-au reorganizat puțin portofoliul și au vândut unele active. Poate cred că dolarul este, în prezent, atractiv și în consecință și-au majorat portofoliul de bonuri de Trezorerie”, a comentat Kevin Lai, economist la Daiwa Capital Markets.

În paralel, Japonia deținea la finele lunii iunie un pachet de obligațiuni americane în valoare de 1.091 miliarde de dolari, în scădere față de 1.111 miliarde de dolari, în luna mai. Pe locurile următoare în topul deținătorilor de obligațiuni americane se situează Irlanda, cu 302,5 miliarde de dolari în luna iunie, în creștere față de 295,8 miliarde de dolari în luna mai, Brazilia, cu 269,7 miliarde de dolari, și Insulele Caiman cu 254 miliarde de dolari.

În total, investitorii străini au achiziționat, în luna iunie, obligațiuni americane în valoare de 19,73 miliarde de dolari, în scădere semnificativă față de 46,37 miliarde de dolari în luna mai, când aceste achiziții au atins cea mai ridicată valoare din ultimii doi ani.

Achizițiile de companii europene au înregistrat un avans în ultimele luni, datorită optimismului generat de perspectivele economice din regiune, pe de altă parte s-a observat o diminuare a volumului de tranzacții la nivel global, iar valoarea totală a tranzacțiilor în SUA a scăzut drastic din cauza incertitudinii legate de reforma fiscală și de planurile de simplificare a reglementărilor ale președintelui Donald Trump, informează Reuters.

În Europa, fuziunile și achizițiile au crescut anual cu 45% la 234 de miliarde de dolari în al doilea trimestru al acestui an, companiile mizând pe faptul că economiile din regiune se vor redresa, conform datelor Thomson Reuters.

Totuși, achizițiile și fuziunile de la nivel global au scăzut cu 12% la 771 miliarde de dolari, iar cele din SUA au scăzut cu 36% la 281 de miliarde de dolari.

„Redresarea economică are loc în Europa și face companiile mai atractive, ciar dacă sunt obstacole mai mari din partea reglementărilor”, a declarat Hernan Cristerna, director pentru fuziuni și achiziții la JPMorgan Chase.

În al doilea trimestru, Atlantia, operatorul italian de drumuri, a făcut o ofertă de 16,3 miliarde de euro pentru operatorul spaniol Abertis Infraestructuras, iar companiile din industria chimică Huntsman (SUA) și Clariant (Elveția) au ajuns la un acord asupra unei fuziuni de 14 miliarde de dolari. Și în SUA au avut loc acorduri importante, între care achiziția de către furnizorul de echipamente medicale Becton Dickinson a companiei C R Bard, pentru 24 miliarde de dolari.

Volumul fuziunilor și achizițiilor din SUA, în funcție de valoarea acordurilor, a înregistrat o scădere, iar numărul tranzacțiilor a stagnat.

„Unele companii americane așteaptă să vadă claritate referitoare la fiscalitate și reforma reglementărilor promise de administrația Trump. Acest tip de incertitudine este în obstacol major în calea mega-acordurilor”, a precizat Bill Curtin, director global pentru fuziuni și achiziții la Hogan Lovells.

Ruptura dintre Statele Unite și principalele state industrializate aliate pe tema schimbărilor climatice s-a intensificat luni, când Washingtonul a refuzat să subscrie pe deplin la declarația Grupului celor Șapte referitoare la mediul înconjurător, transmite Reuters.

Statele Unite ale Americii au declarat că nu vor semna un angajament al Italiei, Canadei, Marii Britanii și al Germaniei prin care se consideră că acordul de la Paris privind schimbările climatice este „ireversibil” și esențial pentru „securitatea și prosperitatea planetei noastre”.
Așadar, Washington a refuzat oficial să susțină băncile multilaterale de dezvoltare – organisme menite să finanțeze națiunile mai sărace și să le ajute să-și reducă emisiile poluante.
Președintele american Donald Trump a retras SUA din acordul de la Paris la începutul aceste luni, iar poziția americană a fost prezentată într-o scurtă notă de subsol într-un comunicat general, în urma unei întâlniri a miniștrilor de Mediu din G7 ce a avut loc în Bologna, în nordul Italiei.
”Statele Unite vor continua să colaboreze cu partenerii internaţionali majori într-o manieră conformă cu priorităţile interne, menţinând atât o economie solidă cât şi un mediu sănătos”, se arată în comunicat.
Șeful Agenției de Protecție a Mediului din SUA, Scott Pruitt, a participat doar în prima zi a întâlnirii de duminică.
Într-o declarație de luni, acesta a apărat poziția SUA în privința deciziei luate.
„Restabilim dialogul pentru a spune că Parisul nu este singura modalitate de a face progrese”, a scris Pruitt.
Miniștrii mediului și oficialii din statele dezvoltate s-au întâlnit într-un hotel de lux, discutând diverse aspecte de la schimbările climatice până la dezvoltarea durabilă în jurul unei mese acoperite cu iarbă luxuriantă, relatează agenția.
Trump, care a respins în trecut schimbările climatice și le-a descris ca fiind o farsă, declară că acordul de la Paris ar submina economia SUA, ar costa locuri de muncă și ar pune țara în dezavantaj față de concurenții săi.
De cealaltă parte, republicanul Rob Mckenna a afirmat că acordul de la Paris ar putea crea oportunități de „zeci de miliarde de dolari”.
Acordul din 2015, susținut de aproape 200 de țări, vizează să limiteze încălzirea globală la 2 grade sau mai puțin până în 2100, în principal prin angajamente de reducere a dioxidului de carbon și a emisiilor.

La finalul anului 2016, parcul auto de vehicule electrice de la nivel mondial a înregistrat pentru prima dată peste două milioane de unități, iar până în 2025 se estimează că se vor produce cel puțin 40 de milioane de astfel de automobile, conform raportului recent al Agenției Internaționale pentru Energie, citat de Hotnews.

Cea mai mare piață de desfacere pentru vehicule electrice în 2016 a fost cea chineză, cu peste 300.000 de unități, iar în Statele Unite ale Americii s-au înregistrat peste 150.000 de unități vândute. Din totalul vehiculelor electrice produse la nivel mondial, circa 95% au fost vândute în doar 10 țări, respectiv China, SUA, Japonia, Canada, Norvegia, Marea Britanie, Franța, Germania, Olanda și Suedia.

În 2015, parcul auto mondial format din vehicule electrice (atât cele 100% electrice, cât și plug-in hybrid) a depășit pragul de un milion, iar anul trecut a fost depășit pragul de două milioane, conform raportului Agenției Internaționale pentru Energie.

Rachetele lansate de forțele militare americane împotriva Siriei tensionează și mai mult relațiile dintre SUA și Rusia, după ce vineri Kremlinul a acuzat utilizarea forței de către președintele Trump, iar surse militare rusești au declarat că ar putea suspenda acordul pentru schimbul de informații privind zborurile avioanelor militare în spațiul aerian sirian pentru a evita angajări accidentale, conform The New York Times.

Donald Trump, care-și făcuse unul dintre punctele principale ale campaniei electorale îmbunătățirea relației cu Moscova, a intrat într-una dintre cele mai dure confruntări diplomatice cu Moscova din ultimii ani.

Purtătorul de cuvânt al președintelui Vladimir Putin a catalogat atacurile aeriene împotriva Siriei ca fiind o „lovitură puternică” dată relației ruso-americane, în timp ce administrația Trump a sugerat că Rusia poartă o parte din responsabilitate pentru atacul cu arme chimice asupra civililor sirieni care a urgentat răspunsul american.

Atacul cu rachete de croazieră a demonstrat potențialul pericol al operațiunilor forțelor armate rusești și americane care operează foarte aproape unele de altele. Aproximativ 100 de militari ruși ar fi fost detașați la baza aeriană care a fost atacată de forțele americane. Americanii i-au anunțat pe ruși că baza militară unde erau localizați va fi bombardată în aproximativ 90 de minute, dar fără să le spună exact direcția în care ar trebui să se refugieze.

Cu toate că Rusia nu a activat sistemul de apărare aerian împotriva rachetelor de croazieră americane, vrea să își demonstreze forța militară după acest atac. Oficialii de la Moscova au anunțat că vor întări sistemul de apărare aerian din Siria, iar o fregată din Marea Neagră a fost transferată imediat în Marea Mediterană, îndreptându-se spre baza Tartus.

Oficialii americani au acuzat Rusia că nu a reușit să ducă la îndeplinire înțelegerea din 2013, care prevedea eliminarea tuturor armelor chimice de pe teritoriul sirian.

Secretarul de stat Rex Tillerson a declarat că este clar că Rusia este responsabilă de utilizare a armelor chimice, indiferent dacă aceasta a fost complice sau doar incompetentă.

Rusia neagă în continuare faptul că Siria deține armament chimic sau că a executat atacul în care și-au pierdut viața peste 80 de civili și adaugă că este doar un pretext fals pentru ca SUA să atace direct forțele guvernamentale siriene.

În plus, președintele Vladimir Putin a catalogat loviturile date de SUA ca o încălcare gravă a legilor internaționale.

În urma bombardamentului efectuat de SUA, patru militari sirieni și-au pierdut viața, în timp ce alți doi sunt dați dispăruți.

Cotația barilului de petrol a urcat vineri până la maximul ultimei luni după ce SUA a atacat cu rachete de croazieră o bază aeriană a guvernului sirian, atac ce a tulburat piețele globale din cauza îngrijorării privind inflamarea conflictului militar în regiunea cu mari rezerve petrolifere, transmite Reuters.

Cea mai dură acțiune militară a SUA în Siria de când a izbucnit războiul civil în această țară a crescut incertitudinile geopolitice din Orientul Mijlociu.

Petrolul, aurul, principalele valute și obligațiunile au reacționat puternic imediat după aflarea veștii atacului împotriva Siriei, pentru ca ulterior evoluțiile abrupte să se atenueze odată cu anunțarea unei cifre mai mici decât se anticipa privind numărului de locuri de muncă nou create în economia americană.

Cotația futures a țițeiul Brent a urcat cu 15 cenți la 55,04 dolari/baril, după ce atinsese un vârf intraday de 56,08 dolari, cel mai mare preț de  după 7 martie, la doar o oră după ce fuseseră anunțate loviturile efectuate de marina americană.

„Piața petrolului este din nou în urcare după reculul suferit în ultimele săptămâni. Fluxul de știri din ultimele ore readuce riscurile geopolitice pe radarul piețelor”, a declarat Frank Klumpp, analist al pieței petroliere la Landesbank Baden-Wuerttemberg, pentru Reuters.

Chiar dacă producția de petrol a Siriei este limitată, poziția geografică că alianțele cu marii producători din regiune înseamnă că orice escaladare a conflictului are potențialul de a provoca o scădere semnificativă a ofertei de pe piață.

Însă, în cursul zilei de vineri, cotațiile petrolului au pierdut din avânt după ce atacul american cu rachete în Siria a fost relativ limitat iar macroindicatorii economiei SUA au fost sub așteptări, ceea ce a influențat piețele globale.

Care este legătura între „America first” a președintelui Donald Trump, maestrul păpușar politic  Jarosław Kaczyński, și președintele rus Vladimir Putin? Trump și Kaczyński, cu piepturile umflate de atâta naționalism, ar trebui să condamne spiritul revanșard al liderului rus pentru politica sa expansionistă din țările ex-sovietice precum Gerogia și Ucraina. Cu toate acestea, Trump îl laudă cu căldură pe Putin, în timp ce Kaczyński își etalează din ce în ce mai mult metodele sale autocratice. Și toți trei par să fie predispuși nu doar să creadă în conspirații excentrice, dar, de asemenea, să utilizeze aceste credințe pentru a modela politica și să manipuleze publicul.

Putin vede comploturi clandestine oriunde pentru a submina măreția Rusiei, cele mai multe inițiate de maeștrii spionajului, Statele Unite și Marea Britanie. Teoriile la care de multe ori el subscrie, deseori nu au nicio bază în realitate, dar cineva poate cel puțin să înțeleagă de ce el le-ar putea crede: un fost agent KGB, el însuși un maestru al spionajului, are un grad sporit de suspiciune și dacă lucrurile nu sunt așa cum ar părea ar fi, asta nu reprezintă nimic șocant.

Susceptibilitatea lui Trump – chiar entuziasmul – pentru teorii ale conspirației radicale este mai greu de explicat. Trump este departe de a fi un maestru al intrigilor, cu excepția cazului în care lumea criminală a pieței imobiliare din New York este chiar mai mult încălecată de Mafie decât își pot imagina cei din afară.

Este evident că strategul-șef al lui Trump, Stephen Bannon, un fabulator anti-liberal de-a lungul întregii sale vieți, îi întărește șefului său viziunea de lumpen asupra lumii. Dar nici măcar influența lui Bannon nu poate explica mesajele exaltate de pe Twitter, trimise sâmbătă dimineața, în care îl acuza pe fostul președinte Barack Obama că Trump Tower a fost „cablat” înainte de alegeri.

În lipsa oricăror dovezi care să-i susțină acuzațiile, Trump a cerut o anchetă, la fel cum a cerut o investigație pentru fraudarea alegerilor pe scară largă (în favoarea adversarului său, Hillary Clinton) și care nu a mai avut loc. Atât de ciudată și neplauzibilă a fost această ultimă tiradă a sa – extremă chiar și pentru un președinte ce urmărește canale de știri confuze, dependent de Twitter – că cineva nu poate decât să se întrebe (și sunt mulți) dacă Trump nu se confruntă cu un soi de tulburări psihice.

Kaczyńskiîși are propriile teorii paranoice. El crede că președintele Consiliului European, Donald Tusk, fost premier polonez, a conspirat cu Putin ca să-l asasineze pe fratele său geamăn, președintele Poloniei Lech Kaczyński. Accidentul aviatic de lângă Smolensk din 2010, în care și-au pierdut viața 92 de demnitari polonezi, inclusiv Lech Kaczyński, a fost investigat în detaliu – și niciuna dintre dovezile găsite la fața locului nu susține afirmațiile lui Kaczynski. Și totuși, pe baza delirului său morbid, Kaczyński s-a implicat într-un complot invizibil, la Bruxelles, pentru a-l înlocui pe Tusk.

Ceea ce istoricul Richard Hofstadter a numit „stilul paranoic“ a atins cele mai înalte cercuri ale puterii politice din SUA și Polonia.

Întrebarea care se pune este cum de aceste două democrații au căzut sub vraja unor lideri care amintesc mai degrabă de Putin decât de lideri occidentali convenționali. Analiza politică obișnuită – și chiar psihologia – nu sunt capabile să ofere un răspuns.

Scriitoarea Joan Didion este poate mai aproape de a identifica traseul urmat de politicile lui Trump și Kaczyński. În eseul său „Note despre politica din vis”, Didion descrie oameni care se mișcă prin lumea „copacilor care se prăbușesc pentru totdeauna într-un fel de pustiu interior”. Ei sunt „pionerii secreți care merg direct în ganglionul unui fantastic puls electronic”, care caracterizează viața modernă, și „continuă să primească informația numai prin lanțurile cele mai subtile de zvonuri, din auzite, scurgeri haotice”. Sunt „alfabetizați aparent” și „iau parte la anxietățile de pe plan național doar printr-o fereastră întunecată”.

Este destul de înfricoșător că președintele american refuză de cele mai multe ori informările zilnice ale profesioniștilor de la Departamentul de Stat și ale serviciilor militare secrete și de informații. Faptul că în schimb el se bazează pe Fox News, bloguri de dreapta rasiste și emisiuni radio pline de furie patologică este cu adevărat terifiant. Liderul lumii libere trăiește la marginea maniacă a discursului politic al Statelor Unite.

Sub Kaczyński, Polonia pare să se fi împotmolit în aceeași cavernă a informațiilor de pe Internet și emisiuni de radio. Într-adevăr, un post de radio al bisericii catolice, Radio Maria, se află printre cele cu cea mai mare notorietate în rândul „oamenilor de frontieră”.

Dar, după cum a demonstrat conducerea lui Putin, stilul paranoic nu este doar o slăbiciune personală. În cartea sa „Istoriile Voodoo: Rolul teoriei conspirației în modelarea istoriei moderne”, jurnalistul britanic David Aaronovitch a descris această paranoia politică ca un fel de voodoo al epocii social media în care trăim. Alegerea cuvintelor este importantă. Așa după cum doctorul Voodoo François „Papa Doc“ Duvalier a arătat în timpul dictaturii sale de 15 ani din Haiti, în cazul în care nu există o bază pentru legitimitatea politică, că paranoia conducătorului trebuie să fie neobosită.

Papa Doc a transformat frica în formă de magie neagră politică. Orice haitian care punea sub semnul întrebării regimul dictatorial se putea aștepta să fie executat – de multe ori în public și într-un mod violent, teatral – de temutul Tonton Macoute, subordonatul lui Papa Doc. Criticii străini își aveau reputația aruncată la gunoi. Graham Greene, care a disecat regimul lui Papa Doc în romanul său „Comedianții”, a fost caracterizat ca dependent de Benzedrină – și chiar mai rău – de către propagandiștii sistemului. La rândul său, Putin nu este străin de astfel de tactici.

În prezent, Occidentul se confruntă cu ceva similar. Președintele SUA, George H.W. Bush, a devenit faimos pentru că a avertizat asupra pericolului „economiei voodoo”. Astăzi, ne confruntăm cu o formă de politică voodoo: un regim bazat pe „adevăruri alternative” și teorii fără fundament și instabile care îi vrăjesc pe cetățenii care se chinuie să înțeleagă o economie și o lume globalizată de care se simt îngroziți.

Trump, Kaczyński, și Putin îmbrățișează această abordare, pentru că funcționează. Indiferent dacă, sau în ce măsură, ei cred în ceea ce afirmă, sunt siguri că pentru mulți dintre susținătorii lor, magia nu va dispărea, indiferent cât de rău ar greși sau cât de mult ar minți.

Copyright: Project Syndicate 2017 – When Obama Is Always Listening

Sumele de bani destinate investițiilor în imobiliare la nivel global au scăzut în ultimul an pentru prima dată după 2011, în special în Europa, ca urmare a reducerii ofertei de creditare din partea băncilor, conform unui raport publicat marți de compania de brokeraj Cushman&Wakefield Inc, citat de Bloomberg.

Băncile oferă mai puține credite față de perioada anterioară, mai ales în cazul proiectelor imobiliare cu risc ridicat, se arată în raportul citat.

Per total, 435 de miliarde de dolari reprezintă îmrpumuturile noi și obligațiunile disponibile pentru investiții în proiecte imobiliare comerciale, cu două procente mai puțin decât anul trecut. Pentru prima dată, capitalurile destinate investițiilor din imobiliare din America le-au depășit pe cele din Europa, Orientul Mijlociu și Africa, urmare a întăririi dolarului, potrivit raportului companiei de brokeraj.

Investitorii au alocat constant mai mulți bani în imobiliare după criza financiară din 2008, fiind stimulați de diminuarea randamentelor obligațiunilor suverane sau corporatiste. Creșterea dobânzilor din SUA și incertitudinile politice au încetinit acest trend.

„Pe măsură ce ciclul sectorului imobiliar intră într-o etapă de maturizare pe multe piețe mari, atenția investitorilor trece de la atragerea de fonduri noi la identificarea și alocarea capitalului alocat sectorului”, explică analiștii Cushman & Wakefield.

Împrumuturile acordate de bănci și alte companii financiare au crescut în 2014-2016, dar această tendință pare să se fi moderat în 2016, odată cu scăderea volumului tranzacțiilor.

Calculate în euro, sumele atrase prin emisiuni de titluri în regiunea Europei, a Orientului Mijlociu și Africii a rămas neschimbată față de anul trecut, potrivit raportului. În schimb, emisiunile de titluri destinate sectorului imobiliar al Americilor au urcat cu 8,2%, investitorii căutând protecție față de accelerarea inflației în SUA.

America se pregăteşte să crească dobânzile la dolari, după ce în februarie a creat 235.000 de locuri de muncă. Statele Unite au dat astfel naştere unor aşteptări privind o nouă creştere a ratelelor dobânzilor la moneda americană pe termen scurt, pentru a treia oară săptămâna viitoare.

Locuri de muncă în construcţii, educaţie, producţie, asistenţă medicală şi minerit şi nu numai au contribuit la micşorarea ratei şomajului din SUA la 4,7%, de la 4,8%, în timp ce creşterea cererii pentru forţa de muncă şi a salariului minim pe economie au ajutat la susţinerea creşterii salariale de la an la an, de 2,8%, scrie Ziarul Financiar care citează Financial Times. De asemenea, anumite măsuri ale inflaţiei au fost revizuite, măsura preferată de Fed pentru creşterea preţurilor de la an la an rămânând sub ţinta de 2% a băncilor centrale. Câştigurile vin chiar înainte de orice posibilitate de dezvoltare a economiei prin reducerea taxelor planificate de către Congresul republican, subliniind puterea de recuperare moştenită de noua administraţie.