România a raportat a doua cea mai mare creștere a vânzărilor cu amănuntul din Uniunea Europeană în luna iulie, respectiv de 8,8% comparativ cu perioada similară din 2016. Avansul în UE a fost de 2,7%, iar în zona euro de 2,6%, conform datelor publicate recent de Eurostat.

Slovenia a fost țara în care s-a înregistrat cea mai mare creștere a vânzărilor cu amănuntul din UE, de 10%, iar un ritm ridicat a fost consemnat și de polonia cu 7,9%. Singura țară în care vânzările de retail au scăzut a fost Belgia, cu -1%.

România s-a plasat pe poziţia a doua și în iulie față de luna anterioară, având o creștere a vânzărilor cu amănuntul de 1,2%, la egalitate cu Suedia, fiind depășită de Slovenia, cu 1,4%.

La nivelul UE, vânzările cu amănuntul au scăzut în iulie cu 0,2%, iar în zona euro cu 0,3%. Cele mai mari scăderi au fost raportate în Germania (-1,2%), Croaţia (-1,1%), Estonia şi Austria (ambele cu -1%).

Insitutul Naţional de Statistică a anunţat luni că volumul vânzărilor din comerţul cu amănuntul a crescut în iulie cu 1,2% faţă de iunie, dinamica anuală accelerând la 10,1%, transmite News.ro.

Cifra de afaceri în comerțul cu amănuntul, principalul indicator al evoluției consumului, a crescut față de luna precedentă cu 2,8%, după ce în ianuarie scăzuse cu 25% față de decembrie 2016, arată datele publicate de Institutul Național de Statistică (INS).

Factorii care impulsionează consumul populației sunt creșterile semnificative ale salariilor, precum și a numărului de angajați, din sectorul bugetar, renunțarea la taxa specială de 0,07 euro pe litru de carburanți, dobânzile mici pentru creditele bancare și scăderea la 19% a TVA.

Toți factorii enumerați conduc la concluzia că, la fel ca anul trecut, consumul va continua să impulsioneze creșterea economică și în acest an, deși dinamica anuală s-a mai temperat. În februarie a.c., comparativ cu februarie 2016, cifra de afaceri în comerțul cu amănuntul a crescut cu 4,8% în serie brută, după un avans de 6,4% în ianuarie.

Luna februarie reprezintă totuși cel mai redus ritm de creștere de la reducerea TVA la alimente, de la 24% la 9% (mai 2015). Dar chiar și în aceste condiții, România ocupă locul patru în UE după dinamica comerțului cu amănuntul, conform datelor anunțate de Oficiul european de Statistică (Eurostat).

Datele publicate de INS arată că produsele nealimentare au luat locul produselor alimentare în topul creşterii. Dacă în primele două luni din an vânzările de alimente au crescut cu 1%, vânzările de produse nealimentare au avansat cu 6,5%.

O creştere semnificativă se înregistrează în primele două luni din an la vânzările de carburanţi susţinută de eliminarea accizei speciale de 7 eurocenţi pe litrul de carburat: majorare de 12,4%. În termeni anuali, creşterea din februarie faţă de februarie 2016 este de 9,4%, mai redusă decât cea din prima lună a anului 2017 față de ianuarie 2016, când a fost de 15%.

Tot datele INS arătau că salariul mediu net pe economie a crescut în ianuarie cu 18,4% față de ianuarie 2016, consemnându-se cea mai înaltă creștere anuală din ultimii opt ani. Salariile au crescut în ianuarie, în medie la nivel național, cu 24% în sectorul public şi cu 17% în sectorul privat.

Potrivit estimărilor oficiale ale guvernului, consumul final al populaţei ar urma să se majoreze anul acesta cu 7,2%, ceea ce ar contribui cu 4,7% la creșterea economică de 5,2% luată în calcul la stabilirea bugetului din acest an.

Evoluțiile politice derutante din Statele Unite și Marea Britanie ar putea conduce la concluzia că o economie mondială supusă deja la grea încercare, se va zbate și mai mult în perioada următoare pentru a-și reveni. Dar pe măsură ce avansăm în anul 2017, dovezile ciclice sugerează de fapt contrariul.

Încă din perioada în care eram economist-șef la Goldman Sachs am urmărit cu atenție șase indicatori din întreaga lume care, luați împreună, oferă o imagine fiabilă a felului cum va arăta economia globală pentru următoarele șase luni. Chiar acum, toți cei șase indicatori sunt mai promițători decât au fost de ceva timp, și doar unul dintre ei a înregistrat o ușoară scădere față de o valoarea foarte mare înregistrată recent.

Primul indicator reprezintă șomajul săptămânal din Statele Unite, din care se poate deduce puterea de ansamblu a economiei americane.

Economiștii sunt pe bună dreptate învățați să trateze șomajul precum un indicator care se modifică întârziat în raport cu ceilalți indicatori, dar aceste date pot fi de asemenea utile pentru prognozele pe termen scurt. Cererile de șomaj din SUA sunt întotdeauna actualizate, iar dovezile statistice sugerează faptul că sunt un indicator important pentru cotațiile acțiunilor americane. Începând de săptămâna trecută, cererile de șomaj au rămas la un nivel destul de scăzut, așa cum au fost de ceva timp, ceea ce este de bun augur pentru piețe bursiere din SUA.

În mod similar, indicele calculat de Institutul pentru Asigurarea Managementului Industrial (Supply Management Institute) oferă o previzualizare destul de bună a economiei Statelor Unite pentru următoarele 3-6 luni, chiar dacă sectorul industrial deține un procentaj relativ mic din PIB. La fel ca cererile de intrare șomaj, cifrele ISM reprezintă în prezent un motiv de optimism.

Un al treilea indicator este o subcomponentă a aceluiași sondaj al ISM: comenzile noi din industrie și nivelul stocurilor de produse finite.

În prezent, comenzile noi din industrie sunt în creștere, iar stocurile sunt scăzute, ceea ce sugerează faptul că trebuie să se producă mai mult în lunile următoare pentru a satisface cererea.

Privind dincolo de SUA, un al patrulea indicator este raportul dintre vânzările cu amănuntul și producția industrială (ajustat cu inflația) din China. Aceste două cifre ne oferă o idee despre cele două tendințe ciclice și reorientarea economiei Chineze de la export spre consumul intern. Acesta va fi fără îndoială unul dintre cei mai importanți indicatori pentru China dar și pentru restul economiei mondiale în următorii ani.

Raportul dintre vânzările cu amănuntul din China și producția industrială, deși inconstant, a avut o tendință ușoară de creștere începând cu 2008 și se pare că recent ritmul s-a majorat sensibil. Acesta este motivul pentru care sunt mai puțin îngrijorat decât alți analiști față de riscurile amintite în mod frecvent cu care se confruntă economia Chinei. Cheltuielile de consum din China au rămas la un nivel ridicat în ciuda scăderii producției industriale și a investițiilor, precum și a eforturilor guvernului de a limita achizițiile de bunuri de lux.
Unii ar putea obiecta că nu se poate avea încredere în datele provenite din China. Dar eu nu văd de ce, pe de o parte datele privind vânzările să fie mai mult sau mai puțin de încredere față de nivelul producției industriale. De ce ar fi umblat oficialii chinezi la datele privind consumul, permițând în același timp ca cifrele producției industriale să înregistreze un declin. În orice caz, trebuie să lucrăm cu datele pe care le avem.

Un al cincilea indicator sunt datele comerciale ale Coreei de Sud, care sunt raportate constant în prima zi a fiecărei luni după ce au loc tranzacțiile bursiere – mai repede decât în orice altă țară. Coreea de Sud are o economie deschisă și parteneri comerciali din întreaga lume, inclusiv SUA, China, Japonia și Uniunea Europeană, astfel încât putem face o extrapolare a datelor sale comerciale pentru a trage concluzii cu privire la stadiul comerțului mondial.

După tendința de scădere din ultimii ani, din luna noiembrie, comerțul sud-coreean a arătat semne de revenire, în special în ceea ce privește creșterea exporturilor; iar în ianuarie a recuperat semnificativ. În mod sigur, această constatare intră în contradicție cu toate elogiile aduse globalizării pe care le auzim zilele astea, iar administrația Trump, incontestabil adeptă a protecționismului, ar putea trimite comerțul global într-o lungă perioadă de descreștere. Datele recente din Coreea de Sud sugerează însă faptul că globalizarea încă mai dă semne de viață și că are un start decent în 2017.

De fapt, cu excepția celui mai nefavorabil scenariu al președinției lui Trump, este probabil ca încetinirea comerțului mondial din ultimii ani să se dovedească a fi un fenomen temporar. Este posibil să fi fost doar un fenomen temporar, ce reflectă o varietate de factori, inclusiv criza euro; o continuă slăbiciune economică în multe țări europene; scăderea abruptă a prețurilor materiilor prime; încetiniri dramatice ale ritmului de dezvoltare din Brazilia, Rusia și alte economii emergente; și reglementări mai stricte pentru băncile internaționale, care ar fi putut împiedica finanțarea comerțului.

Ultimul indicator cheie este indicele lunar al climatului mediului de afaceri din Germania (Ifo), care conține date ciclice utile pentru Europa în ansamblu, ca urmare a poziției centrale a Germaniei în economia continentală. Sondajul Ifo a relevat rezultate pozitive în ultimele luni, cu toate că datele au fost mult mai promițătoare în decembrie decât în luna ianuarie.
Luați împreună, acești șase indicatori îmi sugerează faptul că economia globală ar putea avea acum un ritm de creștere mai mare de 4%. Aceasta este cea mai rapidă creștere multianuală din ultima perioadă – deși rata de creștere medie a ultimului deceniu de 3,3% a fost doar cu puțin mai mică decât rata deceniului precedent – și aproape de ritmul celor două decenii anterioare.

În același timp, cei șase indicatori nu ne pot spune nimic despre ce se va întâmpla peste câteva luni. Rămâne întrebarea dacă creșterea economică va continua să fie puternică, se va consolida și mai mult, sau va începe să slăbească.

A fost interesant să urmăresc ritmul de creștere accelerându-se în fața unor șocuri precum referendumul din Marea Britanie legat de Brexit și alegerea lui Trump. Și totuși, nu este clar de ce se întâmplă aceste lucruri. Unii ar putea spune că tendința este rezultatul deciziilor politice din SUA și Marea Britanie, însă mult mai mulți ar afirma probabil că aceste lucruri se întâmplă în ciuda luării acestor decizii. Din păcate, nu există indicatori care să ofere un răspuns la această întrebare – doar timpul va decide cine are dreptate.

Copyright: Project Syndicate 2017 – The Global Economy’s Surprising Resilience