În cincea zi a manifestațiilor împotriva regimului de la Teheran, numărul morților a trecut de 12. Președintele Rouhani a făcut apel la calm și a spus că apără dreptul poporului iranian de a protesta cu ocazia unei intervenții la postul public de televiziune.

Numărul victimelor variază, în funcție de sursă, dar se pare că 12 oameni ar fi murit până acum. Oficialități locale au declarat agenției semioficiale de presă Mehr News că patru persoane au fost ucise duminică noapte, din care două călcate de o mașină de pompieri în orașul din vestul țării, Dorud. La televiziunea de stat s-a anunțat că 10 oameni au murit în timpul luptelor forțelor de securitate cu protestatari înarmați cu puști care au atacat posturi de poliție și baze militare.

Raportul oficial nu precizează locul unde au avut loc aceste incidente violente și nici nu a oferit dovezi care să susțină cele afirmate.

Președintele Hassan Rouhani, încercând să dezamorseze situația, a apărat din nou dreptul poporului iranian de a demonstra.

„Protestele reprezintă o oportunitate, nu reprezintă o amenințare”, a declarat el, potrivit agenției semi-oficiale Students News. Legitimarea celui mai puternic val de disidență din Iran în anii ani a venit la doar câteva ore după ce guvernul a limitat accesul la social media care a fost o sursă majoră de informații – și eventual dezinformare – despre proteste.

Manifestațiile și primele ciocniri cu forțele de securitate au început joia trecută în orașul Mashhad din nord-est, și vizau inițial proasta conducere a economiei țării. Dar, după o zi, accentul s-a mutat împotriva conducătorilor religioși și a forțelor de securitate ale statului care susțin linia dură a islamiștilor. Pe înregistrările video difuzate pe site-urile de socializare precum cel iranian, denumit Telegram, dar și pe Twitter și Instagram se văd protestatari care cer plecarea de la putere a Liderului Suprem, Ayatolahhul Ali Khamenei, care deocamdată nu a comentat public despre această mică revoluție împotriva sa.

Luni seară, în capitala țării, Teheran, sute de polițiști păzeau aproximativ 100 de tineri, bărbați și femei, lucru mai puțin obișnuit pentru un stat islamic, care scandau „Forțe de securitate, sprijiniți-ne! Moarte dictatorului!”. Pe românește ar suna „securitatea e cu noi!”

Opoziția fățișă față de conducătorii țării este deosebit de rar întâlnită în Iran, dar a izbucnit într-un moment în care prețurile și șomajul cresc abrupt, iar disensiunile dintre Iran și SUA s-au agravat.

Președintele SUA Donald Trump a impus sancțiuni suplimentare Iranului și a amenințat că va denunța unilateral acordul nuclear internaţional încheiat în 2015 pentru garantarea unei utilizări paşnice a programului atomic al Iranului, acord prin care s-a pus capăt sancțiunilor economice și izolării țării.

Liderul american, care a scris de mai multe ori despre proteste, a declarat luni pe Twitter că Iranul „eșuează la toate nivelurile”. „Marele popor iranian este reprimat de mulţi ani. Vrea hrană şi libertate. Bogăţia Iranului este prădată, la fel şi drepturile omului. Este timpul pentru o schimbare”, a adăugat el.

Temutul și puternicul Corp Revoluționar al Gărzii Republicane Iraniane (IRGC) – care apără Revoluția Islamică care a adus la putere în 1979 pe ayatolahi  – a amenințat că va lua măsuri dure dacă mișcările de protest la adresa regimului de la Teheran nu încetează. Protestele populare sunt cele mai mari de la cele din 2009, provocate de alegerile considerate a fi fost manipulate în favoarea președintele antireformator de atunci Mahmoud Ahmadinejad. IRGC este corpul de elită al armatei iraniene, iar comandantul ei raportează direct ayatolahului Ali Kameney, liderul suprem al statului.

„Pumnul de fier al Teheranui a fost dezlănțuit” a spus luni, Farnaz Fassihi, un binecunoscut observator din Iran care a urmărit îndeaproape protestele din țară, și care a raportat că IRGC a anunțat că se ocupă de securitatea din Teheran după ce au apărut noi rapoarte oficiale că din mijlocul mulțimilor de demonstranți s-a deschis focul aspra forțelor de ordine și instituțiilor oficiale ale statului.

Manifestaţiile în Iran nu sunt decât „începutul unei mari mişcări” care ar putea căpăta o amploare mai mare decât cea din 2009, a apreciat avocata iraniană Shirin Ebadi, laureată a premiului Nobel pentru pace, într-un interviu publicat duminică de ziarul italian La Repubblica, citat de agenţia de presă Belga.

„Cred că manifestaţiile nu se vor termina prea devreme. Mi se pare că asistăm la începutul unei mari mişcări de protest care poate merge mai departe de valul din 2009. Nu m-ar mira ca aceasta să devină ceva mult mai mare”, a declarat Ebadi, care trăieşte în exil la Londra.

Cauzele revoltei sunt înainte de toate economice şi sociale. ”În Iran, şi asta nu este ceva nou, există o foarte gravă criză economică. Corupţia în toată ţara este la niveluri înspăimântătoare. Sfârşitul unor sancţiuni legate de acordul asupra programului nuclear cu UE şi SUA în 2015 nu a adus beneficii reale populaţiei, contrar a ceea ce multă lume aştepta”, explică avocata Ebadi.

Tot luni, premierul israelian Benjamin Netanyahu a transmis un mesaj televizat adresat Iranului prin intermediul canalului de internet YouTube, prin care transmitea „succes poporului iranian în căutarea nobilă a libertății” – ceea ce ar putea avea un efect negativ asupra protestelor, având în vedere că autoritățile din Teheran au acuzat liderii opoziției că slujesc intereselor străine și sunt în cârdășie cu „dușmani” țării precum Arabia Saudită și Israel.

Din acest motiv, Netanyahu a negat în mod expres că Israelul ar fi responsabil pentru tulburările sociale, așa cum a sugerat anterior președintele iranian Hassan Rouhani într-un alt discurs difuzat la TV mai devreme în aceeași zi.

Rachetele lansate de forțele militare americane împotriva Siriei tensionează și mai mult relațiile dintre SUA și Rusia, după ce vineri Kremlinul a acuzat utilizarea forței de către președintele Trump, iar surse militare rusești au declarat că ar putea suspenda acordul pentru schimbul de informații privind zborurile avioanelor militare în spațiul aerian sirian pentru a evita angajări accidentale, conform The New York Times.

Donald Trump, care-și făcuse unul dintre punctele principale ale campaniei electorale îmbunătățirea relației cu Moscova, a intrat într-una dintre cele mai dure confruntări diplomatice cu Moscova din ultimii ani.

Purtătorul de cuvânt al președintelui Vladimir Putin a catalogat atacurile aeriene împotriva Siriei ca fiind o „lovitură puternică” dată relației ruso-americane, în timp ce administrația Trump a sugerat că Rusia poartă o parte din responsabilitate pentru atacul cu arme chimice asupra civililor sirieni care a urgentat răspunsul american.

Atacul cu rachete de croazieră a demonstrat potențialul pericol al operațiunilor forțelor armate rusești și americane care operează foarte aproape unele de altele. Aproximativ 100 de militari ruși ar fi fost detașați la baza aeriană care a fost atacată de forțele americane. Americanii i-au anunțat pe ruși că baza militară unde erau localizați va fi bombardată în aproximativ 90 de minute, dar fără să le spună exact direcția în care ar trebui să se refugieze.

Cu toate că Rusia nu a activat sistemul de apărare aerian împotriva rachetelor de croazieră americane, vrea să își demonstreze forța militară după acest atac. Oficialii de la Moscova au anunțat că vor întări sistemul de apărare aerian din Siria, iar o fregată din Marea Neagră a fost transferată imediat în Marea Mediterană, îndreptându-se spre baza Tartus.

Oficialii americani au acuzat Rusia că nu a reușit să ducă la îndeplinire înțelegerea din 2013, care prevedea eliminarea tuturor armelor chimice de pe teritoriul sirian.

Secretarul de stat Rex Tillerson a declarat că este clar că Rusia este responsabilă de utilizare a armelor chimice, indiferent dacă aceasta a fost complice sau doar incompetentă.

Rusia neagă în continuare faptul că Siria deține armament chimic sau că a executat atacul în care și-au pierdut viața peste 80 de civili și adaugă că este doar un pretext fals pentru ca SUA să atace direct forțele guvernamentale siriene.

În plus, președintele Vladimir Putin a catalogat loviturile date de SUA ca o încălcare gravă a legilor internaționale.

În urma bombardamentului efectuat de SUA, patru militari sirieni și-au pierdut viața, în timp ce alți doi sunt dați dispăruți.

Cel puțin trei persoane au murit și alte opt au fost rănite vineri în capitala Suediei după ce un camion a intrat cu viteză în mulțimea de pe o arteră comercială și s-a izbit apoi în vitrina unui magazin, în ceea ce pare a fi un atac terorist conform declarației prim-ministrului suedez, transmite Reuters.

Autoritățile din Suedia au declarat că șoferul camionului nu a fost încă prins, însă au difuzat imagini de la camerele de supraveghere cu bărbatul care a cauzat incidentul.

Atacul nu a fost încă revendicat.

„Suedia a fost atacată. Toate cele întâmplate indică faptul că ar putea fi vorba de un atac terorist”, a declarat prim-ministrul Stefan Lofven într-o conferință de presă.

Centrul Stockholmului a fost închis parțial de către autorități și evacuat, inclusiv stația de metrou, iar traficul a fost oprit în zonă la ordinele poliției.

Ministerul de Apărare al Rusiei i-a acuzat miercuri pe rebelii sirieni pentru atacul chimic în urma cărora au murit zeci de persoane, între care și femei și copii, și care a fost atribuit guvernului sirian, transmite publicația The Washington Post.

Acuzația adusă de autoritățile ruse este respinsă de către rebeli, care spun că reflectă încercările Moscovei de a-l proteja pe aliatul său și guvernul sirian, după ce au fost condamnați la nivel global pentru utilizarea armei chimice împotriva populației civile.

Organizația Mondială a Sănătății a comunicat miercuri că victimele prezintă simptome specifice unei expuneri la gazul de luptă denumit sarin. Washington Post spune că forțele siriene au mai folosit arme chimice pe bază de clor.

Comandantul rebelilor sirieni Hassan Haj Ali, citat de agenția Reuters, spune că interpretarea Rusiei este o „minciună” și că rebelii nu dispun de capacități pentru a produce arme chimice și că nu au existat obiective militare în zona unde a avut loc bombardamentul.

„Toată lumea a văzut avionul care a lansat bombele cu gas”, a declarat acesta.

Guvernul sirian și Rusia au mai condamnat în trecut fracțiunile rebele din Siria de atacuri similare fără să ofere însă dovezi concludente.

ONG-ul cu sediul în Marea Britanie, Observatorul sirian pentru Drepturile Omului, estimează că au fost cel puțin 72 de oameni omorâți, ceea ce reprezintă cel mai mortal atac chimic de după 2013, când guvernul sirian a împrăștiat gaz sarin în suburbiile Damascului, omorând sute de persoane în timp ce dormeau, ceea ce aproape era să provoace intervenția militară a Statelor Unite ale Americii și ale Europei Occidentale.

Unul dintre principalii reprezentanți ai rebelilor sirieni a spus că-l consideră pe mediatorul ONU Staffan De Mistura „responsabil personal” pentru atacul cu arme chimice care a ucis peste 70 de civili în nordul Siriei pe 4 aprilie.
Conducătorul echipei de negociere a rebelilor cu guvernul sirian, care sunt mediate de ONU, Mohammad Alloush, a cerut ca Înaltul Reprezentant al Națiunilor Unite în Siria trebuie să înceapă să eticheteze guvernul de la Damasc ca responsabil pentru uciderea civiliilor. A spus că tăcerea ONU „legitimizează” strategia regimului sirian.

Premierul italian Matteo Renzi promite reconstrucţia caselor, bisericilor şi clădirilor care au fost distruse în urma cutremurelor care a lovit Italia în ultimele luni.

“Vom reconstrui totul, casele, bisericile, magazinele comerciale. Tot ceea ce trebuie făcut pentru a reconstrui aceste zone va fi făcut”, a declarat șeful Guvernului de la Roma. ”Italia trece prin momente dificile”, a adăugat el, promiţând însă că se vor depune eforturi de reconstrucţie în anii ce vor urma, indiferent de posibile obiecţii din partea UE sau a eventualelor costuri.

Anterior, Matteo Renzi a emis anularea taxelor pentru localnicii afectaţi de cutremure şi a anunţat o nouă iniţiativă, „Case italiene”, pentru a stopa criticile în privinţa cauzelor prăbuşirii a sute de clădiri, inclusiv a unora care fuseseră consolidate recent. În acelaşi timp, acesta a declarat că este „absurd” să crezi că Guvernul italian ar putea construi clădiri care să reziste pe deplin în faţa cutremurelor.

Aproximativ 25.000 de persoane au fost dislocate pe teritoriul statului italian, în urma cutremurelor care au avut loc în Italia începând din luna august, conform Unităţii de Protecţie civilă, citată de Euronews.

Un cutremur de 6,5 pe scara Richer a avut loc duminică dimineaţă în regiunea italiană Umbri. Sute de clădiri s-au prăbuşit, iar alte mii au suferit daune structurale, pagubele fiind estimate la zeci de milioane de euro. Amatrice, este o altă localitate afectată grav de cutremurul din august, s-a prăbuşit o biserică şi un sediu al administraţiei locale. În orăşelul Norcia s-a prăbuşit Basilica San Benedict. Prăbuşiri de clădiri au fost înregistrate şi în localităţile Castelsantangelo sul Nera şi Preci. Ca măsură de precauţie, la Roma au fost închise catedralele San Paolo şi San Lorenzo.

Două alte cutremure – de 5,6, respectiv 6,0 pe scara Richter – au avut loc miercuri seară în centrul Italiei. Primul cutremur, de 5,6 grade, s-a produs la ora 19.10 (20.10, ora României), în zona localităţii Visso (provincia Macerata, regiunea Marche), la adâncimea de doar 10 kilometri, a anunţat Institutul american de Geofizică (USGS).

Autorităţile italiene au declanşat o anchetă privind omor multiplu din culpă şi neglijenţă, în urma prăbuşirii a sute de clădiri ca efect al cutremurelor produse în luna august în centrul Italiei.

Au fost găsite și identificate trupurile tuturor românilor care și-au pierdut viața în cutremurul din Italia. Premierul Dacian Cioloș a propus ca vineri, 2 septembrie, să fie declarată zi de doliu naţional în memoria cetăţenilor români decedaţi în catastrofa din Amatrice.

Dacian Cioloș i-a vizitat marţi pe cei patru cetăţeni români răniţi în cutremur, internaţi în spitalele din Italia, apoi s-a întâlnit cu familiile celor din tabăra de sinistraţi din zona Amatrice. Șeful Executivului a participat alături de ministrul Muncii, Dragoş Pîslaru, dar și de la funeraliile de stat organizate în memoria victimelor cutremurului. La slujbă au fost prezenți și preşedintele Italiei, Sergio Mattarella, şi premierul Matteo Renzi. Tot marți, două transporturi funerare cu trupurile a şapte cetăţeni români au ajuns în România. Costurile de repatriere a trupurilor neînsufleţite au fost suportate integral de Ministerul Afacerilor Externe din Fondul special de urgenţă aflat la dispoziţia ministerului.

Potrivit Ministerului Afacerilor Externe, 11 români au murit în cutremur, 6 sunt răniţi şi alți aproximativ 30 se află în taberele de sinistraţi. Guvernul de la București a decis acordarea unor ajutoare financiare de câte 6.000 de euro pentru copiii rămaşi orfani în urma cutremurului din Italia, în sumă de 1.000 de euro pentru fiecare persoană decedată în seism, 10.000 de euro pentru familiile sau persoanele singure ale căror locuinţe au fost distruse în proporţie de peste 50% şi îşi menţin reşedinţa în Italia şi 3.000 de euro pentru cei care nu au locuinţă proprie, dar nu mai au unde să stea după cataclism. De aceste ajutoare urmează să beneficieze aproximativ 50 de familii.

Cutremurul cu magnitudinea 6,2 s-a petrecut în 24 august, la ora locală 3.36 (adică 4.36, ora României), la aproximativ 100 de kilometri nord-est de Roma, într-o zonă muntoasă din centrul Italiei. Peste 1.050 de replici seismice au afectat apoi zona. Cele mai multe dintre persoanele decedate sau rănite sunt turişti aflaţi în trecere, fapt care face și mai dificilă identificarea corpurilor. Aproximativ 2.500 de oameni au rămas fără adăpsot în urma celui mai sângeros seism din Italia din 2009 încoace.

Cu 72 de ani în urmă, la 23 august 1944, România întorcea armele împotriva Germaniei în cel de-al doilea Război Mondial, decizie care a scurtat conflictul cu şase luni şi a evitat pierderea câtorva milioane de vieţi omeneşti, susțin cu tărie istoricii militari. La rândul lor, academicienii întăresc ideea că ceea ce s-a petrecut atunci a fost alternativa datorită căreia țara noastră a înregistrat cele mai mici pagube. Semnificaţia momentului a rămas una dintre cele mai controversate din istoria contemporană a României. Astfel, de celalată parte, voci puternice ale spațiului public românesc, dar și internațional, insistă asupra faptului că armistiţiul cu sovieticii nu ar fi fost cea mai înţeleaptă decizie. Ba mai mult, ar fi avut efecte devastatoare: capturarea a peste 170.000 de militari români şi deportarea în URSS a altor peste 70.000 de români.

„România a acceptat armistiţiul oferit de Uniunea Sovietică, Marea Britanie şi Statele Unite ale Americii. Din acest moment încetează lupta şi orice act de ostilitate împotriva armatei sovietice, precum şi starea de război cu Marea Britanie şi Statele Unite„,  declara la radio, în seara zilei de 23 august 1944, Regele Mihai I, în Proclamaţia pentru țară. În consecință, mareșalul Ion Antonescu şi miniștrii săi sunt arestaţi, la ordinul Regelui, iar România întoarce armele pentru recuperarea Transilvaniei şi se alătură Naţiunilor Unite în lupta împotriva puterilor Axei. Până la 28 august, Bucureştiul a fost curăţat de forţele germane, iar la 30 august a fost ocupat de armata sovietică. Războiul avea să se încheie în 9 mai 1945, la acea vreme a doua zi de Paşti pentru români. Însă liniștea nu domnește prea mult în țară. În 30 decembrie 1947, Regele Mihai e obligat să abdice, pentu a lăsa loc sovietizării României: pământuri, dar și afaceri, urmează să aparțină  întregului popor muncitor.

Într-o declarație pentru agenția de presă Mediafax, istoricul Georgeta Filitti susține că “acest gest extraordinar a fost deturnat şi preluat de autorităţile comuniste, care, în funcţie de preţuirea sau de aruncarea în umbră a unei căpetenii comuniste, i-au ridicat pe unii şi pe alţii.” La rândul său, academicianul Dan Berindei susține în cadrul aceluiași interviu pentru Mediafax, că „Dacă n-ar fi fost 23 august, am fi fost supuşi unei ocupaţii militare extrem de dure, care ar fi grăbit ritmul instaurării sistemului căruia i-am fost prizonieri o jumătate de veac. Aceasta din punct de vedere românesc. Iar, din punct de vedere al însemnătăţii în istoria universală, este un lucru cert că această răsturnare din România a slăbit în general apărarea germană şi a dus la grăbirea sfârşitului războiului în ansamblu. Aceasta e însemnătatea, sigur că consecinţele au fost cele pe care le ştim, dar erau nişte consecinţe inevitabile„.

23 august devine zi națională abia din 1948. De atunci și până 1990, Ziua Naţională a României a fost sărbătorită cu mare fast, cu fanfare și manifestații, în timp ce mii de muncitori și de pionieri realizau coregrafii cu enorme portrete ale conducătorilor, Elena și Nicolae Ceauşescu. Dupa prăbusirea comunismului, actul politic de la 23 august 1944 a fost prezentat oficial drept o lovitură de stat condusă de Regele Mihai şi partidele istorice.

Încheierea celui de-al doilea Război Mondial a lăsat în urmă un bilanț aproape incredibil: zeci de milioane de cadavre pe front și peisaje în ruină. Luptele au durat 2.174 de zile şi au provocat câte 25.298 de victime pe zi. În total, pierderile umane au fost estimate la 55 de milioane de persoane, dintre care 30 de milioane de civili şi 25 de milioane de militari. Să nu îi uităm pe cei 5,6 milioane de evrei ucişi în urma Holocaustului. De asemenea, la încetarea conflictului, au rămas 35 de milioane de mutilaţi, un număr impresionant de văduve şi nenumăraţi orfani. Pentru cel de-al doilea Război Mondial s-au fabricat 653.000 de avioane, 287.000 de tancuri şi aproape 1,1 milioane de tunuri. Publicațiile de profil scriu că această construcţie şi întreţinere a uriaşei „maşini a morţii“ a costat 7,36 dolari pe secundă. Potrivit statisticienilor, economisirea acestor sume ar fi făcut posibilă creşterea cu 2% a venitului naţional pe cap de locuitor în ţările subdezvoltate, pe o perioadă de cel puţin 10 ani.