Europol a publicat la sfârșitul anului trecut un raport în care discută pe larg efectele tehnologiei asupra criminalității și capacitatea forțelor de ordine de a face față situației. Conform raportului, Europa a intrat deja într-o fază în care transformarea tehnologică nu mai este un subiect de inovare sau competitivitate economică, ci a devenit o problemă de ordine publică și securitate internă. Raportul nu tratează roboții și sistemele autonome ca pe o un scenariu de science fiction. Ne găsim în fața unei realități integrată în criminalitate, în infrastructură critică și în activitatea forțelor de ordine. Documentul Europol subliniază că  statele, așa cum sunt ele organizate astăzi, sunt construite pentru o lume bidimensională, fizică, localizabilă, în timp ce criminalitatea evoluează rapid spre o formă descentralizată, automatizată și la distanță. Discrepanța nu este doar una tehnică. Avem de-a face cu o situație profund politică, pentru că pune sub semnul întrebării capacitatea autorităților publice de a proteja cetățenii fără a pierde în același timp legitimitatea democratică.

Pentru Uniunea Europeană, miza este dublă. Pe de o parte, este vorba despre capacitatea practică de a preveni și combate infracțiuni care nu mai respectă frontierele clasice ale teritoriului sau jurisdicției. Pe de altă parte, este vorba despre menținerea încrederii publice într-un stat care trebuie să își modernizeze instrumentele fără a aluneca spre supraveghere excesivă sau automatizare opacă a forței. Analiza Europol arată că aceste două obiective nu sunt automat compatibile și că lipsa unei strategii coerente riscă să le submineze pe ambele.

Criminalitatea intră în era „crimelor de la distanță”

Primul semnal de alarmă tras de Europol este legat de distanțarea fizică dintre infractor și infracțiune. Raportul arată că utilizarea dronelor și a sistemelor autonome permite desfășurarea de activități criminale fără prezență directă în spațiul în care acestea au loc. Supravegherea zonelor sensibile, transportul de bunuri ilegale, monitorizarea forțelor de ordine sau chiar atacurile pot fi realizate de la kilometri distanță, uneori din afara jurisdicției naționale. Această evoluție schimbă fundamental aplicarea legii. Poliția este organizată în jurul ideii de proximitate prin patrule, perimetre, intervenție rapidă la fața locului. În logica „crimelor de la distanță”, aceste repere se estompează. Infracțiunea poate fi comisă într-un oraș, coordonată dintr-o altă țară și executată de un sistem autonom care nu poate fi „interogat” sau intimidat în sensul clasic al aplicării legii. Raportul subliniază că această distanțare reduce riscurile pentru infractori și crește dificultatea atribuirii responsabilității.

Europol evidențiază că nu este vorba doar despre cazuri izolate sau experimente marginale. Dronele comerciale sunt din ce în ce mai ieftine, mai ușor de modificat și mai performante, iar cunoștințele necesare pentru adaptarea lor circulă rapid online. În acest context, criminalitatea organizată nu mai are nevoie de infrastructuri complexe pentru a-și extinde aria de acțiune, ci poate externaliza riscul către sisteme autonome relativ simple, dar eficiente. Această transformare creează un decalaj strategic. Raportul Europol sugerează că statul riscă să rămână ancorat într-un model reactiv, în timp ce infractorii operează preventiv și anticipativ, folosind tehnologia pentru a evita contactul direct cu autoritățile. În lipsa unor capacități de detectare, monitorizare și contracarare adaptate acestei realități, aplicarea legii riscă să devină simbolică, concentrată pe consecințe, nu pe controlul efectiv al fenomenului.

Afișează informațiile imaginii

Legendă imagine

O dronă survolează un spațiu urban, ilustrând modul în care sistemele autonome pot observa și acționa în mediul public fără prezență umană directă, o realitate centrală a securității într-o societate phygitală.

Drepturi de autor

Europol

O dronă survolează un spațiu urban, ilustrând modul în care sistemele autonome pot observa și acționa în mediul public fără prezență umană directă, o realitate centrală a securității într-o societate phygitală.

Războiul accelerează criminalitatea, nu doar inovația

Raportul Europol introduce un element care schimbă radical modul în care trebuie citită relația dintre securitate externă și securitate internă în sensul în care războiul nu mai este un fenomen izolat de criminalitate, ci devine un accelerator direct al acesteia. Conflictele recente, în special războiul de agresiune al Rusiei împotriva Ucrainei, au devenit laboratoare de testare pentru tehnologii care, odată ieșite din contextul militar, se transferă rapid în mediul civil și criminal. Această tranziție nu este una teoretică sau lentă, ci una documentată, rapidă și greu de controlat. Europol subliniază că ritmul de inovare din zonele de conflict depășește cu mult ciclurile tradiționale de reglementare sau achiziție publică. Dronele produse în cantități mari, adaptate rapid, modificate în garaje sau ateliere improvizate și operate cu costuri minime au devenit parte a arsenalului militar. Raportul avertizează că exact aceste caracteristici, prețul redus, modularitatea, ușurința de operare, fac tehnologia extrem de atractivă pentru crima organizată și pentru rețele teroriste, odată ce know-how-ul se răspândește dincolo de linia frontului.

Un element-cheie este normalizarea utilizării violenței automatizate. Tehnologii care în urmă cu câțiva ani păreau excepționale sunt astăzi utilizate pe scară largă în conflicte, ceea ce reduce pragul psihologic și operațional pentru utilizarea lor în alte scopuri. Raportul sugerează că acest proces creează un efect de contaminare în care tacticile, metodele și soluțiile tehnice dezvoltate pentru război sunt replicate, adaptate și simplificate pentru uz criminal, inclusiv în spațiul european. Această dinamică pune forțele de ordine într-o poziție structural dezavantajată. Poliția operează sub constrângeri legale stricte, cu mandate limitate și cu obligația de a minimiza riscurile pentru populația civilă. Criminalitatea inspirată de război, în schimb, nu are astfel de constrângeri. Raportul indică faptul că instrumentele dezvoltate pentru contracararea dronelor în context militar nu sunt întotdeauna transferabile în mediul urban civil, unde siguranța publică și respectarea drepturilor fundamentale limitează drastic opțiunile de intervenție.

De la poliție teritorială la „3D policing”

După ce descrie transformarea criminalității și accelerarea acesteia sub influența conflictelor armate, raportul Europol mută centrul de greutate către o problemă mai profundă. Spațiul în care se exercită autoritatea statului nu mai este bidimensional. Tradițional, poliția a fost organizată pentru a controla suprafețe, străzi, clădiri, cartiere. Criminalitatea mediată de sisteme autonome ignoră însă această logică și operează simultan în aer, pe sol, pe apă și sub apă. Europol descrie această mutație drept o schimbare de mediu operațional, nu doar de instrumente. Această extindere a spațiului infracțional creează un decalaj structural. În timp ce rețelele criminale pot utiliza drone pentru a traversa frontiere, a ocoli infrastructura controlată sau a evita punctele de verificare, forțele de ordine rămân limitate de jurisdicții, competențe fragmentate și resurse concepute pentru control terestru. Raportul sugerează că problema nu este lipsa de voință, ci lipsa unui model operațional adaptat unui spațiu tridimensional, în care infracțiunile nu mai respectă trasee previzibile.

Europol introduce ideea că această schimbare nu afectează doar modul de intervenție, ci și modul de detectare și prevenție. Într-un mediu tridimensional, criminalitatea poate deveni invizibilă până în momentul producerii efectului. Dronele pot colecta informații fără a fi observate, pot livra obiecte fără contact uman și pot dispărea rapid din zona de intervenție. Raportul indică faptul că acest lucru reduce semnificativ eficiența metodelor tradiționale de patrulare, supraveghere și descurajare, care se bazează pe prezență fizică și vizibilitate.

Un alt aspect esențial subliniat de Europol este fragmentarea competențelor. Spațiul aerian, maritim și subteran este reglementat prin cadre diferite, adesea gestionate de autorități distincte. Criminalitatea care exploatează aceste spații se mișcă însă fără a ține cont de aceste separații administrative. Raportul sugerează că, în absența unei abordări integrate, statul riscă să reacționeze punctual la incidente, fără a avea o imagine coerentă asupra fenomenului. În acest context, „3D policing” este prezentat ca o redefinire a misiunii poliției. Europol indică necesitatea unei gândiri operaționale care să includă monitorizarea volumelor, nu doar a suprafețelor, și coordonarea între unități care până acum funcționau relativ independent. Această transformare implică nu doar achiziția de noi tehnologii, ci și revizuirea procedurilor, a formării profesionale și a modului în care autoritatea publică își definește prezența într-un spațiu securizat din ce în ce mai complex.

Vulnerabilitatea strategică a UE – dependența de furnizori non-europeni

După ce descrie transformarea criminalității și dificultatea statului de a-și adapta spațiul operațional, raportul Europol introduce o problemă mai puțin vizibilă, dar structurală. Forțele de ordine din Uniunea Europeană sunt dependente tehnologic de furnizori din afara UE. În mod explicit, documentul avertizează că o mare parte din capacitățile existente în domeniul dronelor, roboților și sistemelor autonome se bazează pe echipamente și software dezvoltate și controlate de actori non-europeni. Această situație creează o vulnerabilitate care depășește sfera tehnică și intră în zona securității strategice. Europol arată că această dependență se manifestă sub mai multe forme. Pe de o parte, există un fenomen de „vendor lock-in”, în care agențiile de aplicare a legii ajung să își construiască procedurile și capacitățile în jurul unui număr foarte limitat de furnizori. Pe de altă parte, lipsa alternativelor europene reduce capacitatea statelor membre de a reacționa rapid la riscuri emergente, fie ele legate de securitate cibernetică, protecția datelor sau accesul continuu la mentenanță și actualizări critice. Raportul sugerează că această situație poate afecta inclusiv încrederea publică, în condițiile în care infrastructura de ordine publică depinde de tehnologii aflate în afara controlului politic european.

Un element esențial subliniat de Europol este asimetria dintre criminalitate și stat în acest domeniu. În timp ce rețelele criminale pot adopta rapid tehnologii comerciale disponibile pe piață globală, forțele de ordine sunt constrânse de procese lente de achiziție publică, de standarde rigide și de dependențe contractuale. Această diferență de viteză și flexibilitate amplifică riscul ca autoritățile să rămână permanent în urma amenințărilor, nu din lipsă de competență, ci din lipsă de autonomie tehnologică. Raportul evidențiază că problema nu este doar una de hardware, ci și de control asupra datelor și interoperabilității. Sistemele autonome generează volume mari de informații sensibile, iar lipsa controlului deplin asupra modului în care aceste date sunt procesate, stocate sau transmise ridică întrebări serioase privind suveranitatea digitală. Europol avertizează că, în lipsa unor ecosisteme tehnologice europene solide, aplicarea legii riscă să se desfășoare într-un cadru care nu reflectă pe deplin valorile și standardele UE privind protecția drepturilor fundamentale.

În acest context, raportul nu propune soluții simpliste, dar indică direcții strategice cum sunt cooperare industrială europeană, dezvoltarea de capacități interne și crearea unor mecanisme comune de testare, achiziție și standardizare. Pe scurt, fără autonomie tehnologică, adaptarea operațională rămâne incompletă. Pentru Uniunea Europeană, miza nu este doar eficiența poliției, ci capacitatea de a exercita autoritatea publică într-un mod coerent, sigur și legitim într-o lume în care tehnologia devine un factor de putere.

Criza de legitimitate. Tehnologia fără încredere publică devine risc politic

După ce identifică limitele operaționale și vulnerabilitățile strategice ale forțelor de ordine, raportul Europol introduce încrederea publică drept dimensiune esențială, adesea tratată marginal în dezbaterile despre securitate. Documentul subliniază că adoptarea sistemelor autonome de către poliție nu este doar o chestiune de eficiență sau capacitate tehnică, ci și una de legitimitate democratică. Fără acceptare socială, chiar și cele mai avansate tehnologii pot deveni factori de contestare politică și instituțională. Raportul arată că reacțiile publice la utilizarea dronelor sau a roboților de către poliție sunt adesea disproporționate față de capacitățile reale ale acestor sisteme. Exemplele menționate indică faptul că percepția publică este influențată de temeri legate de supraveghere, de pierderea intimității și de „dezumanizarea” aplicării legii. În acest context, tehnologia este judecată nu doar prin ceea ce face, ci prin ceea ce simbolizează, o posibilă extindere opacă a puterii statului în spațiul privat.

Europol observă că această criză de legitimitate este amplificată de decalajul dintre așteptările publicului și realitatea tehnologică. Cetățenii tind să atribuie roboților și dronelor capacități aproape nelimitate, în timp ce, în practică, aceste sisteme sunt adesea limitate, dependente de operatori umani și utilizate în scenarii foarte specifice. Când beneficiile concrete nu sunt vizibile sau ușor de înțeles, temerile devin dominante, iar orice incident sau utilizare controversată capătă o rezonanță politică majoră. Raportul sugerează că această problemă nu poate fi rezolvată exclusiv prin reglementare sau comunicare post-factum. Din contră, Europol insistă asupra necesității implicării publicului înainte de implementare, prin transparență, consultări și explicații clare privind scopul, limitele și garanțiile asociate utilizării tehnologiei. Fără acest efort, există riscul ca forțele de ordine să piardă sprijinul social exact în momentul în care au cea mai mare nevoie de el pentru a face față unor forme de criminalitate tot mai sofisticate.

O poliție percepută ca distantă, automatizată și invazivă, riscă să fie contestată nu doar de infractori, ci și de cetățeni. Pentru Uniunea Europeană, această dimensiune este critică. Ordinea publică nu poate fi menținută doar prin capacitate tehnică, ci depinde de un contract social care trebuie reînnoit într-o societate din ce în ce mai „robotizată”.

Reglementarea ca punct slab al securității europene

Raportul Europol ajunge în final la un punct de convergență în care reglementarea nu ține pasul cu realitatea tehnologică. Documentul nu contestă existența cadrului juridic european, dimpotrivă, recunoaște progresul în domenii precum dronele, securitatea cibernetică sau inteligența artificială. Problema identificată este una de viteză și coerență, nu de intenție politică. Europol arată că majoritatea regulilor actuale au fost concepute pentru sisteme controlate de la distanță, nu pentru sisteme autonome sau semi-autonome care pot lua decizii și acționa în mediul fizic. În acest context, apar zone gri legate de responsabilitate, control uman, utilizare operațională și răspundere juridică. Raportul indică faptul că, pe măsură ce autonomia tehnologică crește, cadrele legale existente devin insuficiente pentru a acoperi situații reale întâlnite deja de forțele de ordine.

O altă vulnerabilitate evidențiată este fragmentarea reglementării. Dronele sunt reglementate într-un mod relativ avansat, dar roboții terestri, sistemele subacvatice sau platformele hibride rămân guvernate de un mozaic de norme privind siguranța produselor, protecția datelor, munca sau spațiul public. Europol sugerează că această lipsă de armonizare creează incertitudine operațională pentru poliție și, paradoxal, avantaje pentru actorii criminali, care pot exploata lacunele dintre regimuri juridice.

Raportul atrage atenția și asupra decalajului dintre legislația generală și nevoile specifice ale aplicării legii. Acte precum AI Act, Cybersecurity Act sau legislația privind dronele sunt concepute pentru a acoperi o gamă largă de utilizări civile și industriale. Aplicarea lor în contextul operațional al poliției ridică însă probleme distincte, legate de urgență, proporționalitate și protecția drepturilor fundamentale în situații critice. Europol indică faptul că lipsa unor ghidaje clare pentru aceste scenarii riscă să blocheze utilizarea legitimă a tehnologiei sau, dimpotrivă, să genereze abuzuri.

În final, raportul sugerează că reglementarea nu trebuie să fie doar reactivă, ci anticipativă. Nu este suficient ca legea să „ajungă din urmă” tehnologia după ce aceasta a fost deja adoptată pe scară largă, fie de industrie, fie de criminalitate. Europol pledează pentru cadre care să permită testarea controlată, evaluarea etică și adaptarea progresivă a normelor, astfel încât forțele de ordine să poată rămâne relevante fără a depăși limitele legitimității democratice.

Analiza Europol sugerează că miza nu este dacă poliția va folosi roboți sau drone, ci cum va reuși statul să își exercite autoritatea într-o societate tridimensională, automatizată și profund interconectată. Fără autonomie tehnologică, fără reglementare adaptată și fără încredere publică, modernizarea forțelor de ordine riscă să rămână fragmentară sau contestată. În esență, raportul Europol trasează o linie clară. Viitorul securității europene nu va fi decis de hardware sau software, ci de capacitatea Uniunii de a anticipa, coordona și legitima schimbarea. Ordinea publică într-o Europă marcată de „phygital” nu poate fi menținută doar prin achiziții sau reglementări punctuale, ci necesită o strategie care să integreze tehnologia, drepturile fundamentale și contractul social într-un cadru coerent. Fără această convergență, spațiul dintre lege, tehnologie și încredere riscă să devină exact terenul pe care criminalitatea viitorului îl va exploata.