Ce am putea face dacă am avea la dispoziție 67,27 miliarde euro? Probabil am putea construi peste 1 000 de spitale regionale moderne, la un cost mediu de 60 milioane euro per spital. Sau am putea instala peste 20 de milioane de sisteme fotovoltaice rezidențiale, la un cost mediu de 3 000 euro per sistem. Ori am putea acoperi integral mai mulți ani de finanțare a programului Erasmus+ pentru toți studenții europeni. Desigur, dacă am avea acces la ei, s-ar putea construi mii de kilometri de autostradă, plus/minus câteva sute de km, în funcție de costurile naționale. Treaba e că nu avem acești bani, dar știm pe cineva care are o idee clară unde s-ar putea găsi acești bani. Acest cineva este Parchetul European.

La sfârșitul anului 2025, Parchetul European avea în lucru 3 602 de dosare, cu un prejudiciu estimat total de peste 67,27 miliarde euro la adresa bugetului UE și a bugetelor naționale. Dimensiunea uriașă a acestei sume marchează o schimbare de scară față de anii precedenți și indică o intensificare semnificativă atât a activității investigative, cât și a volumului financiar al fraudelor detectate. Potrivit raportului de activitate al EPPO, cifra este aproape triplă față de prejudiciul estimat la finalul anului 2024, când totalul ajungea la 24,8 miliarde euro.

Creșterea nu reflectă doar valoarea estimată a daunelor, ci și în dinamica operațională. În 2025, EPPO a deschis 2 030 investigații noi, cu 35% mai mult decât în 2024, iar prejudiciul aferent acestor dosare noi este estimat la 48,7 miliarde euro. În paralel, instituția a procesat 6 966 sesizări și plângeri, în creștere cu 6% față de anul anterior, majoritatea provenind de la autorități naționale și de la părți private. Datele indică o combinație între consolidarea capacității de detecție și o expansiune a fenomenului infracțional.

Structura prejudiciului relevă și el o schimbare în zona infracțională. Deși 68% dintre dosarele active sunt legate de fraudă pe cheltuieli, adică fonduri, subvenții sau ajutoare din bugetul UE, acestea reprezintă doar 27% din prejudiciul total estimat, respectiv 18,67 miliarde euro. În schimb, frauda de venituri, în principal TVA și vamă, strânge peste două treimi din prejudiciul estimat, 45,01 miliarde euro, deși reprezintă 27% din dosarele active, 981 de cazuri. Această disproporție arată că impactul financiar sistemic este generat în principal de scheme fiscale transfrontaliere de mare amploare.

În prefața raportului, procurorul-șef european Laura Codruța Kövesi contextualizează aceste cifre în termeni instituționali și de securitate economică. Sumele și sursa lor nu mai pot fi tratată ca o problemă marginală de administrare fiscală, ci ca un fenomen structural care afectează stabilitatea financiară a Uniunii.

În esență, datele raportului arată că EPPO (care a a devenit operațional la 1 iunie 2021) a intrat într-o fază de maturitate, cu un volum record de investigații și cu o expunere financiară fără precedent. Creșterea numărului de dosare și a prejudiciului estimat reflectă o activitate investigativă mai intensă și, în același timp, complexitatea și amploarea rețelelor implicate în fraude transfrontaliere, în special în domeniul TVA și al vamă, care domină acum peisajul infracțional care afectează interesele financiare ale Uniunii Europene.

Cum funcționează frauda de TVA și vamă

Două treimi din prejudiciul total investigat de EPPO provine din fraude care afectează direct sursele de venit ale Uniunii, nu cheltuielile. Impactul financiar al acestor fraude arată că dosarele de TVA și vamă sunt, în medie, mult mai mari și mai sofisticate. Raportul indică faptul că aceste fraude sunt predominant transfrontaliere și asociate cu criminalitatea organizată. În prefață, Laura Codruța Kövesi subliniază că acest fenomen reprezintă o „industrie criminală” ignorată sau tolerată prea mult timp.

Secțiunea dedicată criminalității organizate arată că 22,23% din prejudiciul total din dosarele în curs este legat de participarea la organizații criminale, iar în interiorul acestei categorii frauda de venituri reprezintă aproximativ 86,66% din prejudiciul estimat. Această concentrare indică faptul că rețelele organizate au identificat în TVA și vamă un model de afaceri cu profituri ridicate și risc relativ scăzut, în comparație cu alte activități ilegale tradiționale.

În plus, raportul descrie o evoluție a modului de operare. Frauda de tip „carusel” este completată de scheme fragmentate, utilizarea companiilor intermediare, abuzul procedurilor vamale și integrarea serviciilor profesionale de spălare a banilor. Există o implicare accentuată a rețelelor criminale și în lanțurile de import din afara UE, cu o prezență semnificativă a rețelelor de origine chineză în frauda vamală. În acest fel, frauda fiscală nu mai este un fenomen pur administrativ, ci parte a unei infrastructuri criminale integrate.

Din perspectivă sistemică, această mutație schimbă centrul de greutate al politicilor antifraudă europene. Dacă în trecut atenția publică era concentrată pe deturnarea fondurilor structurale, datele pentru 2025 arată că vulnerabilitatea majoră se află în zona veniturilor proprii ale UE. Frauda de TVA și vamă afectează simultan bugetul european și bugetele naționale și are impact direct asupra concurenței loiale în piața internă.

NextGenerationEU și RRF însumează 5,08 miliarde euro prejudiciu estimat

Un al treilea pilon major al raportului îl constituie investigațiile legate de NextGenerationEU, în special de Facilitatea de Redresare și Reziliență (RRF). La finalul anului 2025, EPPO avea 518 dosare active legate de NextGenerationEU, dintre care 512 priveau direct RRF. Prejudiciul estimat în aceste cazuri se ridica la 5,08 miliarde euro, din care 2,63 miliarde euro erau asociate investigațiilor privind fraude în domeniul achizițiilor publice.

Cifrele sunt relevante din două motive. În primul rând, ele reprezintă aproximativ 21% din totalul investigațiilor active de fraudă pe cheltuieli. În al doilea rând, dinamica anuală indică o accelerare pronunțată. În 2025, EPPO a deschis 293 de noi investigații legate de NextGenerationEU, aproape dublu față de 2024, când au fost deschise 145 de cazuri. Toate aceste noi investigații, cu excepția uneia, au vizat RRF.

Raportul subliniază că, până la finalul anului 2025, aproximativ 50% din fondurile RRF fuseseră deja alocate, în timp ce statele membre trebuie să finalizeze jaloanele și țintele și să transmită ultimele cereri de plată până în decembrie 2026. Această concentrare a plăților spre finalul perioadei de programare amplifică presiunea administrativă și, implicit, riscul de fraudă și corupție. EPPO avertizează explicit că mediul de risc rămâne „atractiv” pentru fraudă, având în vedere volumul mare al plăților și complexitatea proiectelor.

Tipologiile identificate în dosarele RRF reflectă o combinație între fraude clasice și vulnerabilități noi. În zona non-procurement, cea mai frecventă formă este furnizarea de informații false, incomplete sau înșelătoare pentru obținerea ilegală a fondurilor, inclusiv falsificarea facturilor și a contractelor sau ascunderea criteriilor de neeligibilitate. În domeniul tranziției verzi, au fost identificate cazuri de subvenții pentru panouri fotovoltaice sau lucrări de izolație unde imaginile satelitare și verificările la fața locului au arătat că investițiile erau realizate înainte de depunerea cererii de finanțare. Au fost semnalate și abuzuri privind credite fiscale pentru formarea angajaților, deși sesiunile de training nu au avut loc.

În zona achizițiilor publice, fraudele au inclus licitații trucate în infrastructura de energie regenerabilă, specificații tehnice restrictive care exclud competitori și conflicte de interese familiale sau corporative. În unele cazuri, autoritatea contractantă și compania câștigătoare erau legate prin relații de familie, ceea ce ridică probleme privind imparțialitatea și integritatea procesului de atribuire.

Raportul mai indică faptul că prejudiciul estimat generat de corupție și delapidare în dosarele active NextGenerationEU este de 2,05 miliarde euro. În unele cazuri, funcționari publici ar fi solicitat și primit plăți în schimbul manipulării procedurilor de achiziție și favorizării anumitor companii.

În ansamblu, secțiunea dedicată NextGenerationEU sugerează că faza finală a implementării RRF este una critică din perspectiva integrității financiare. Volumul mare al fondurilor, presiunea de a îndeplini jaloanele și complexitatea tehnică a proiectelor creează un mediu favorabil pentru scheme sofisticate de fraudă.

Performanța judiciară și confiscarea activelor

Dincolo de volumul dosarelor și de dimensiunea prejudiciilor estimate, raportul anual 2025 indică o consolidare a activității judiciare a EPPO. În cursul anului, au fost depuse 275 de rechizitorii, cu 34% mai multe decât în 2024. Indicatorul este esențial, deoarece marchează trecerea de la faza predominant investigativă la o fază în care un număr tot mai mare de cauze ajunge în fața instanțelor naționale.

Rata de condamnare raportată de EPPO este „aproape de 95%” în ultimii doi ani. În 2025, au fost pronunțate 168 de decizii finale în cauze EPPO, dintre care 159 au fost condamnări.

În paralel, componenta de recuperare a prejudiciilor a devenit tot mai relevantă. În 2025, instanțele au acordat ordine de înghețare a activelor în valoare de 1,13 miliarde euro. Valoarea activelor efectiv înghețate în cursul anului a fost de 288,93 milioane euro. Diferența dintre cele două valori reflectă distincția dintre potențialul de recuperare recunoscut de instanțe și activele deja identificate și puse sub sechestru.

Raportul evidențiază și utilizarea mecanismelor de confiscare extinsă și confiscare valorică. Confiscarea extinsă a fost solicitată în 19 situații, iar confiscarea bunurilor utilizate la comiterea infracțiunilor sau a valorii echivalente a fost dispusă în 30 de cazuri. De asemenea, EPPO a formulat 52 de cereri de confiscare pentru a asigura plata unor eventuale amenzi. Aceste instrumente sunt relevante în special în dosarele de criminalitate organizată și fraudă fiscală, unde structurile financiare sunt fragmentate și transfrontaliere.

Tipologia activelor sechestrate este variată: numerar și conturi bancare, proprietăți imobiliare, activități comerciale, vehicule, bunuri mobile, aur, acțiuni, criptomonede, produse financiare și bunuri de lux. În unele cazuri, au fost retrase de pe piață bunuri comerciale precum telefoane mobile sau produse de larg consum, privând astfel rețelele criminale de instrumentele de operare.

Frauda fiscală, rețele transnaționale și rolul rețelelor chineze în remodelarea ecosistemului criminal

Raportul anual 2025 introduce o schimbare conceptuală importantă în modul în care este descrisă criminalitatea organizată în Uniunea Europeană. EPPO arată că percepția tradițională a grupărilor infracționale, ca structuri exclusiv orientate spre profit și periculoase doar prin violență, este depășită. Investigațiile din 2025 indică faptul că aceste rețele reprezintă un risc sistemic pentru guvernanța democratică și pentru stabilitatea economică a Uniunii.

Datele arată că 22,23% din prejudiciul total estimat în dosarele EPPO aflate în curs este legat de infracțiunea de participare la o organizație criminală. Un element distinctiv al raportului este referirea la rolul rețelelor criminale de origine chineză în fraudele vamale legate de importurile din afara UE. EPPO arată că aceste rețele controlează segmente extinse ale lanțului de aprovizionare, de la furnizorii externi până la distribuția în statele membre, exploatând proceduri vamale și fiscale pentru a evita plata taxelor. În acest context, fraudele vamale și de TVA sunt descrise ca remodelând ecosistemul criminal din Uniune.

Raportul indică și utilizarea frecventă a corupției și a violenței pentru protejarea intereselor rețelelor, precum și infiltrarea în sectoare economice legitime. Practic, granița dintre economia legală și cea ilegală devine tot mai permeabilă în anumite sectoare, în special acolo unde marjele comerciale sunt mari și controlul administrativ este complex.

Raportul EPPO sugerează că frauda împotriva intereselor financiare ale UE nu mai este un fenomen periferic, ci parte a unei infrastructuri criminale sofisticate, capabile să opereze simultan în mai multe jurisdicții și să exploateze vulnerabilitățile sistemelor fiscale și vamale.

Implicații instituționale și politice. Unde este România în acest tablou

Numărul relativ scăzut de rapoarte provenite de la instituțiile, organismele, oficiile și agențiile UE, 143 în 2025, sugerează că nivelul de detecție și raportare la nivel european ar putea fi îmbunătățit. Creșterea provenită din partea autorităților naționale și a părților private indică însă o creștere a vizibilității și a încrederii publice în EPPO.

În perspectivă, raportul 2025 alimentează dezbaterea privind posibila extindere a competențelor EPPO, consolidarea cooperării fiscale și vamale și eventuale reforme ale cadrului TVA la nivel european. Volumul și complexitatea fraudelor fiscale descrise în raport indică faptul că protecția intereselor financiare ale Uniunii devine tot mai interconectată cu politica fiscală, politica comercială și securitatea economică.

În contextul european descris de raportul anual 2025, datele privind România conturează un profil distinct, cu expunere ridicată în zona fraudei de cheltuieli și un volum semnificativ de dosare active. La 31 decembrie 2025, România avea 535 de investigații active în cadrul EPPO, cu un prejudiciu estimat de 6,05 miliarde euro. Această valoare plasează România printre jurisdicțiile cu impact financiar semnificativ în statisticile Parchetului European.

Structura dosarelor active indică o predominanță a fraudei pe cheltuieli. Din totalul cazurilor active, 499 sunt clasificate drept fraudă de cheltuieli, cu un prejudiciu estimat de 5,03 miliarde euro. În interiorul acestei categorii, sunt înregistrate 43 de cazuri care includ corupție asociată fraudei pe cheltuieli. În contrast, frauda de venituri, TVA și vamă, este prezentă în 28 de dosare, cu un prejudiciu estimat de 271,5 milioane euro.

Această distribuție diferă de tendința europeană generală, unde frauda de venituri concentrează peste două treimi din prejudiciul total. În cazul României, riscul financiar major rămâne legat de utilizarea fondurilor europene, inclusiv a programelor de dezvoltare regională, agricultură și a celor din cadrul NextGenerationEU, unde raportul arată o creștere accentuată a investigațiilor la nivelul UE.

Din perspectivă operațională, România a înregistrat în 2025 un total de 416 rapoarte și plângeri, dintre care 359 au provenit de la autorități naționale și 51 de la părți private. În același an, au fost deschise 303 investigații pe baza rapoartelor și plângerilor primite. Aceste cifre indică un nivel ridicat de cooperare cu autoritățile naționale și o creștere a sesizărilor provenite din mediul privat.

Pe dimensiunea judiciară, România avea 76 de dosare în faza de judecată la finalul lui 2025, 18 decizii finale de instanță și 18 condamnări, cu 20 de persoane condamnate. Acești indicatori arată că o parte relevantă din investigațiile EPPO în România au trecut în faza judiciară și au produs rezultate definitive.

În contextul finalizării NextGenerationEU până la sfârșitul anului 2026, presiunea asupra sistemelor administrative și judiciare va crește, iar experiența acumulată în 2025 arată că România rămâne o jurisdicție cu expunere ridicată pe fonduri europene, într-un cadru european în care frauda fiscală transfrontalieră devine dominantă.

Concluzii sistemice

Raportul arată că rețelele organizate tratează frauda fiscală drept o activitate cu profit ridicat și risc relativ redus. În plus, integrarea fraudei fiscale cu spălarea de bani, utilizarea criptomonedelor, sistemele financiare subterane și infiltrarea lanțurilor comerciale legale indică o sofisticare crescută a ecosistemului criminal. Această evoluție are efecte asupra concurenței loiale, asupra încrederii în piața internă și asupra capacității statelor membre de a colecta venituri.

Volumul mare de plăți și concentrarea proiectelor în domenii precum tranziția verde și digitalizarea amplifică presiunea asupra mecanismelor de control.

Raportul anual 2025 al EPPO arată că protecția intereselor financiare ale Uniunii a intrat într-o zonă de risc structural, nu episodic. EPPO descrie un peisaj în care frauda nu mai este un fenomen de margine, ci o formă de criminalitate economică integrată, capabilă să exploateze simultan breșe fiscale, vamale, administrative și de achiziții publice.

Pivotul strategic al raportului este mutarea centrului de greutate de la frauda pe cheltuieli către frauda pe venituri. Această realitate redefinește tema „fraudei cu bani europeni”, arătând că vulnerabilitatea principală a Uniunii se află astăzi în zona resurselor proprii și a fluxurilor comerciale care intră pe piața internă.

În ansamblu, raportul EPPO 2025 transmite o concluzie de guvernanță cât se poate de serioasă în care protecția bugetului UE a devenit o dimensiune de securitate economică europeană. Frauda fiscală transfrontalieră, combinată cu spălare de bani și infiltrare în lanțuri comerciale, afectează nu doar finanțele publice, ci și funcționarea corectă și încrederea în piața internă. În acest context, eficiența cooperării judiciare europene și capacitatea de a controla veniturile proprii ale Uniunii devin elemente centrale pentru stabilitatea financiară și instituțională a proiectului european.