Bruxelles, 29 ianuarie 2026 – Vasile Dîncu (S&D) s-a alăturat corului de reacții privind audierea cu ușile închise despre statul de drept din România, criticând secretomania procedurilor. Spre deosebire de colegii săi care s-au concentrat pe excluderea politică sau pe defăimare, Dîncu a argumentat că lipsa transparenței riscă să erodeze legitimitatea mecanismului de monitorizare în sine.

Pe scurt

1. Dîncu avertizează că „secretomania alimentează suspiciuni” și susține că transparența este o condiție de legitimitate, nu doar un detaliu tehnic.

2. Europarlamentarul recunoaște „problemele reale” din justiția română, dar insistă că progresele instituționale trebuie documentate pentru o evaluare corectă.

3. El afirmă că o evaluare serioasă pornește de la metodă, nu de la verdict, și necesită o pluralitate de voci pentru a nu deveni un instrument de poziționare politică.

„Nu am participat la această audiere. Tocmai de aceea aleg să vorbesc despre procedură, scop și efecte”, a declarat Dîncu, distanțându-se de conflictele procedurale imediate din interiorul sălii. El a adoptat o poziție fermă împotriva naturii confidențiale a reuniunii DRFMG, argumentând că, pentru un subiect cu impact public major, „lipsa accesului public reduce încrederea”.

Intervenția lui Dîncu oferă un contrapunct nuanțat la retorica aprinsă a celorlalte delegații românești. Deși recunoaște că „nimeni nu neagă” existența unor probleme reale în justiția din România, el a subliniat că o evaluare onestă trebuie să pună pe masă și „progresele instituționale documentabile”. „Altfel, mesajul transmis este unul selectiv, iar selectivitatea erodează încrederea publică în mecanismele europene”, a notat el.

Social-democratul a subliniat că scopul unei astfel de monitorizări ar trebui să fie prevenția derapajelor, nu „acumularea de capital simbolic pentru un partid sau altul”. El a avertizat că, fără recomandări clare, operaționale și un echilibru al perspectivelor, aceste audieri riscă să devină „simple exerciții de poziționare”. Concluzia sa a servit drept avertisment pentru instituțiile UE: „Un mecanism european nu se consolidează prin tăcere, ci prin claritate”.