Strâmtoarea Ormuz nu este doar un punct pe hartă. Este artera energetică a lumii. Prin acest coridor îngust dintre Iran și Oman trec, în mod normal, aproximativ 20 milioane barili/zi de țiței (mb/zi) și produse petroliere — aproape 20% din consumul global .
Strâmtoarea Ormuz este singura ieșire maritimă din Golful Persic către Oceanul Indian. Prin ea tranzitează în mod normal cca 20 mb/zi de țiței și produse petroliere – aproximativ o cincime din consumul global.
În termeni logistici, asta înseamnă aproximativ 100 de nave pe zi , peste 3.000 pe lună . Nu există ocolire maritimă directă. Dacă Ormuz se închide complet, piața globală pierde instantaneu accesul la o cincime din fluxul său energetic vital.
Iar în 2026, scenariul nu mai este teoretic.
250 de nave în așteptare la intrarea/ieșirea din Strâmtoarea Ormuz
Conform datelor MarineTrafic, se prezintă că:
- cca. 150 de tancuri crude & LNG sunt ancorate în Golful Persic
- alte cca. 100 de nave cargo și petroliere staționate în apropierea coastelor EAU și Oman
Companiile evită intrarea în strâmtoare. Multe din navele deja aflate în Golf nu finalizează tranzitul. În teoria logistică, aceasta este faza pre-blocaj: înghețarea fluxului înaintea opririi formale.
În cazul blocării Strâmtori Ormuz, conductele sunt singura ocolire reală a Strâmtori Ormuz
Nu există o ocolire maritimă directă pentru petrolul din Golf. Dacă Ormuz este blocată complet, singurul „ocol” realist este prin conductă către porturi situate în afara Golfului Persic.
Conducta Est–Vest (Petroline) – Arabia Saudită
- Leagă estul saudit de portul Yanbu (Marea Roșie)
- Capacitate: 5 mb/zi
- Permite exportul a aproximativ jumătate din producția saudită (10 mb/zi)
Conducta Habshan–Fujairah – Emiratele Arabe Unite
- Leagă Abu Dhabi de portul Fujairah (Golful Oman)
- Capacitate: 1,5 mb/zi
- Acoperă aproape toate exporturile de țiței ale EAU
Matematică brutală a șocului eventualei blocării a Strâmtorii Ormuz
Flux normal prin Ormuz: 20 mb/zi
Capacitate alternativă prin conducte: 6,5 mb/zi
Deficit brut: 13,5 mb/zi
Aceasta înseamnă aproximativ 13% din producția globală .
Pentru comparație Șocul petrolier din 1973 a redus oferta globală cu aproximativ 7% și a adus o creștere de preț de 300%. A durat 5 luni. Aici vorbim de dublu.
Țările direct afectate de eventuala blocare a Strâmtorii Ormuz
Statele aproape complet dependente de tranzitul prin Ormuz:
- Kuweit: 2,5–2,7 mb/zi
- Irak (Basra): 3,5–4 mb/zi
- Qatar (GNL): ~200 mii tone/zi
- Bahrain: 0,2 mb/zi
Aceste volume nu au rute alternative funcționale.
Poate fi compensat deficitul mondial de 13,5 mb/zi, în situația unei eventuale blocări totale a Strâmtorii Ormuz?
a. Suplimentarea pe termen scurt a capacității de producție în alte părți ale lumii
Există state precum SUA, Canada si Brazilia care teoretic își pot crește capacitate de producție a țițeiului
| Orizont | Export suplimentar teoretic posibil (mb/zi) |
| 2 săptămâni | 0 – 0,5 |
| 3 luni | 1 – 2 |
| 12 luni | 2 – 3 |
Dar aceste trei țări nu pot compensa un șoc major pe termen scurt. Piața ar rămâne în deficit sever.
b. Apelarea la stocurile strategice
OPEC+ a convenit să crească producția zilnică cu 200.000 barili pe zi, dar o parte din această creștere ar putea fi blocată de blocarea Strâmtoarei Ormuz. Piața petrolului are cerere rigidă pe termen scurt, nu poate reduce rapid consumul global cu 13,5 mb/zi. De aceea prețurile pot reacționa violent.
Pentru a preveni apariția unor situații de criză există constituite stocuri strategice de țiței la nivel mondial. Stocurile strategice de petrol sunt rezerve de țiței păstrate de guverne și, în unele cazuri, și de companii private, pentru a fi folosite doar în situații de criză majoră (război, întreruperi de producție, blocaje de transport etc.). Ele nu sunt folosite în mod normal pentru a acoperi cererea zilnică.
Stocurile strategice totale de petrol deținute de țări (incluzând stocurile oficiale ale membrilor OECD) sunt estimate la aproximativ 1,5 miliarde de barili și ar putea oferi teoretic aproximativ 111 zile de acoperiri a deficitului mondial de țiței, în situația blocării totale a strâmtorii Ormuz (acoperirea deficitului de 13,5 milioane barili/zi).
În practică nu tot acest volum poate fi eliberat rapid si în unele cazuri stocurile sunt sub formă de produse rafinate, stocurile sunt în locații diferite (caverne/terminale), sunt necesare înaintea eliberării lor licitații / alocări, dar și necesitatea alinierii capacităților disponibile pe conducte, porturi și rafinării
Asta înseamnă că stocurile atenuează un șoc temporar, dar nu îl elimină complet dacă deficitul este mare și prelungit.
Scenariul Pieței de Petrol în situația în care Strâmtoarea Ormuz este blocată complet
| Orizont | Deficit brut (mb/zi) | Acoperire realistă din stocuri (mb/zi) | Acoperire realistă din producție suplimentară | Deficit net rămas | Estimarea intervalului Brent ($/baril) |
| 2 săptămâni | 13,5 | 1–3 | 10,5–12,5 | 80 – 90 | |
| 1 lună | 13,5 | 2–4 | 0,5 | 9,0–11,0 | 100–110 |
| 3 luni | 13,5 | 2–4 | 1 – 2 | 7,5–10,5 | >120 |
Blocarea completă a Strâmtorii Ormuz nu este doar o criză regională. Este un șoc sistemic global de 13% în ofertă .
- Conductele pot salva doar o treime din flux.
- Producția alternativă are inerție.
- Stocurile strategice pot amortiza, dar nu pot înlocui.
- Prețul petrolului ar intra într-o zonă de criză.
În economie, șocurile de ofertă la energie au efect multiplicator:
- inflație
- costuri logistice crescute
- presiune pe dobânzi
- încetinire economică
Strâmtoarea Ormuz nu este doar un punct strategic. Este un barometru al stabilității economiei globale. Iar cifrele arată limpede că un blocaj total nu ar fi doar scump. Ar fi destabilizator.
Dumitru Chisăliță, Președinte AEI
