de Yvette Cooper,
Secretar de Stat pentru Afaceri Externe al Regatului Unit
„Suntem legați unii de alții printr-un singur destin. Dacă ne prăbușim, ne prăbușim împreună; dacă vrem să atingem culmile, o facem nu prin conflict, ci prin efort comun.”
Aceste cuvinte au fost rostite acum un secol de un ministru de externe german, aflat la Ministerul Afacerilor Externe al Regatului Unit, după ce tocmai semnase un pact care își propunea să garanteze pacea între națiunile Europei și să evite prăbușirea într-un alt război mondial. Pentru Gustav Stresemann și ceilalți miniștri de externe care au semnat Tratatul de la Locarno, acel moment de speranță a fost efemer: un deceniu și jumătate mai târziu, un conflict mondial a izbucnit din nou.
Dar viziunea pe care Stresemann și ceilalți au propus-o atunci a rezistat ca un experiment curajos de a pune cooperarea înaintea diviziunii. La ceremonia decernării Premiului Nobel pentru Pace din 1926, activistul umanitar norvegian Fridtjof Nansen a descris „spiritul Locarno” ca fiind „încercarea aproape fără precedent de a baza politica pe principiul prieteniei și al încrederii reciproce”.
De aceea, guvernul britanic a ales recent să marcheze centenarul pactului încheiat în cadrul Ministerului Afacerilor Externe, cu reprezentanți ai mai multor țări implicate în negocierile inițiale, adunați în aceleași săli istorice în care au fost semnate tratatele. Însă, în timp ce comemoram evenimentele începute acum o sută de ani, nu am putut ignora conflictele acute care încă bântuie lumea noastră, crizele umanitare pe care le generează și riscurile regionale și globale extinse pe care le prezintă pentru securitate și stabilitate.
Și, în numeroase dintre aceste situații, de la Orientul Mijlociu și Sudan până în Ucraina, știm că va fi necesar același spirit Locarno, și anume cel al țărilor care cooperează în parteneriat, pentru a depăși provocările comune, în loc să le permitem să ne dezbine și să ne învingă.
În primul rând, provocarea de a crea o pace și securitate durabile în Orientul Mijlociu este prioritară. Planul de pace condus de Statele Unite, prezentat în septembrie, a fost elaborat după doi ani de suferință inimaginabilă pentru populația civilă din Gaza și doi ani de chin pentru ostaticii israelieni și familiile lor, ca urmare a oribilelor atacuri teroriste din 7 octombrie 2023.
Comunitatea internațională s-a unit pentru a sprijini acel acord de încetare a focului și trebuie să continuăm să colaborăm pentru a avansa fiecare dintre cele 20 de puncte ale planului președintelui american Donald Trump și pentru a transforma încetarea focului într-o pace justă și durabilă.
Rezoluția Consiliului de Securitate al Națiunilor Unite din noiembrie, care susține planul, a fost larg susținută, inclusiv de statele arabe și cele cu majoritate musulmană din regiune. Aceasta a acordat mandatul ONU necesar Forței Internaționale de Stabilizare pentru a sprijini implementarea planului, susținerea încetării focului și evitarea unui vid pe care Hamas ar putea să-l exploateze.
Rezoluția a subliniat, de asemenea, importanța creșterii ajutorului umanitar, încă extrem de necesar în Gaza. Atât timp cât copiii suferă de foame, iar tinerele mame nu au acces la asistență medicală de bază, prioritatea cea mai urgentă trebuie să fie deschiderea tuturor punctelor de trecere, ridicarea restricțiilor și trimiterea în masă de ajutoare umanitare în Gaza.
Sprijinind această rezoluție a ONU, Regatul Unit a reiterat importanța implementării aranjamentelor tranzitorii propuse în conformitate cu dreptul internațional. Implementarea trebuie să respecte suveranitatea și dreptul la autodeterminare al palestinienilor, să consolideze unitatea dintre Gaza și Cisiordania și să sprijine și să întărească instituțiile palestiniene pentru a permite unei Autorități Palestiniene reformate să reia guvernarea în Gaza. Acest lucru este esențial pentru a menține progresul către soluția celor două state, care rămâne singura cale de a asigura o pace justă și durabilă, cu israelieni și palestinieni trăind în siguranță unul lângă celălalt.
Provocările etapei următoare vor fi chiar mai dure decât obținerea unui armistițiu, iar în acest moment ar fi ușor pentru persoane, guverne și comunitatea internațională să înceapă să se retragă sau să renunțe, considerând că este prea dificil sau va dura prea mult. Prin urmare, este mai important ca niciodată să menținem cooperarea internațională, să dublăm angajamentul comun pentru pace și să permitem fragilei speranțe din ultimele luni să se dezvolte.
Sarcinile viitoare
Așa cum cooperarea și sprijinul internațional au asigurat armistițiul în Gaza, avem nevoie de aceeași determinare și de același angajament pentru a pune capăt războiului brutal din Sudan și pentru a alina suferința imensă a poporului sudanez. Peste 30 de milioane de oameni au nevoie de ajutor vital.
Douăsprezece milioane au fost forțați să-și părăsească locuințele. Foametea se răspândește. Holera și alte boli sunt răspândite pe scară largă.
Oriunde se desfășoară războiul, au loc atrocități îngrozitoare, execuții în masă ale civililor și violuri sistematice folosite ca armă de război. Acest lucru nu poate continua. Aceasta nu reprezintă doar o vastă urgență în domeniul drepturilor omului și o urgență umanitară, ci și un test esențial al hotărârii internaționale.
În luna noiembrie, Regatul Unit a convocat o sesiune specială a Consiliului ONU pentru Drepturile Omului, unde o rezoluție redactată de Regatul Unit a fost adoptată în unanimitate, solicitând o încetare imediată a focului, acces umanitar neîngrădit și încetarea sprijinului extern care prelungește conflictul. În mod esențial, rezoluția a impus, de asemenea, noi investigarea urgentă a atrocităților de către Misiunea ONU de Stabilire a Faptelor, pentru a documenta adevărul și pentru a ne ajuta să asigurăm că cei responsabili pentru violul în masă și uciderea civililor vor fi într-o zi trași la răspundere. Mesajul transmis de comunitatea internațională a fost clar: impunitatea nu va fi tolerată; suferințele poporului sudanez nu pot continua, iar acest război trebuie să înceteze.
De asemenea, este necesar să depunem același efort colectiv pentru a pune capăt războiului de agresiune al Rusiei împotriva Ucrainei. La aproape patru ani de la invazia de amploare lansată de Kremlin, este clar că obiectivele de război ale președintelui rus Vladimir Putin au eșuat. Dar, chiar și după un milion de victime ruse, o economie în declin și 40% din cheltuielile federale rusești alocate războiului, acesta continuă să refuze să urmărească pacea. Deși președintele ucrainean Volodimir Zelenski a subliniat că este pregătit pentru o încetare a focului și pentru discuții serioase, singurul instinct al lui Putin este să escaladeze și mai mult conflictul, lansând unele dintre cele mai ample atacuri din Europa de la apogeul celui de-al Doilea Război Mondial.
Însă poporul ucrainean rămâne puternic, iar noi continuăm să fim alături de ei. Împreună cu aliații noștri din „coaliția celor dispuși”, Regatul Unit asigură un flux constant de arme, sisteme de apărare antiaeriană și sprijin pentru infrastructură, pentru a susține Ucraina în lupta sa. În cooperare cu Statele Unite și Uniunea Europeană, am introdus, de asemenea, noi pachete de sancțiuni menite să vizeze veniturile Rusiei din petrol și gaze, precum și furnizorii acesteia de echipamente de apărare.
Securitatea Ucrainei este securitatea Europei. De aceea, Regatul Unit va continua să sprijine Ucraina, acum și în deceniile ce vor urma. Suntem hotărâți nu doar să ajutăm un popor curajos să se apere, ci și să apărăm principii fundamentale pentru întreaga lume: agresiunea nu va aduce niciun câștig și va fi respinsă.
Apatia nu este o opțiune
În eforturile noastre pentru pace în Orientul Mijlociu, Sudan și Ucraina în 2026, nu trebuie să uităm de alte conflicte care au durat prea mult, de la Myanmar până în Sahel, precum și de teribilele crize umanitare pe care le-au generat. Este mult prea ușor să întoarcem spatele conflictelor în care nu există o soluție simplă sau crizelor unde nu există o rezolvare rapidă, însă spiritul cooperării internaționale ne cere să lucrăm împreună pentru a găsi răspunsuri și a oferi speranță.
Același lucru este valabil pentru numeroase alte provocări majore cu care ne confruntăm astăzi: să ajutăm fiecare copil din întreaga lume să-și atingă întregul potențial; să le oferim femeilor și fetelor posibilitatea unei lumi violență; să evităm punctul fără întoarcere în ceea ce privește schimbările climatice; să restabilim creșterea sustenabilă și prosperitatea pentru toate economiile noastre; să asigurăm ca puterea remarcabilă a inteligenței artificiale devine o forță pentru bine; să protejăm țările noastre de terorism și amenințările statale, precum și democrațiile noastre de interferențe; gestionarea migrației în masă cauzate de foamete, conflict și insecuritate economică; și să ne asigurăm că vom fi mai bine pregătiți pentru următoarea pandemie majoră decât am fost pentru COVID-19.
Un lucru este sigur: o retragere în izolaționism nu va ajuta nicio țară, cu atât mai puțin întreaga lume, să facă față acestor provocări. Doar prin cooperare internațională și puterea acțiunii comune vom reuși.
După cum a afirmat Nansen la ceremonia decernării Premiului Nobel pentru Pace în 1926, „singura şansă de a crea un viitor real pentru umanitate este să rămânem uniți în dorința sinceră de a colabora”. Acest lucru era adevărat acum un secol și rămâne valabil și astăzi. Este timpul să acționăm în consecință.
Yvette Cooper este Secretarul de Stat pentru Afaceri Externe al Regatului Unit.
©Copyright Project Syndicate 2026
