La o lună de la alegerile prezidențiale, după îndelungi negocieri politice, adică pentru funcții și portofolii ministeriale, avem și guvern și program de guvernare. Un plan care arată serios și drastic pe hârtie, chiar dacă părți bune din conținut par a fi preluate direct de pe un grup de mesagerie folosit de cei din “noua” coaliție de guvernare pentru negocierea măsurilor. În realitate, ne aflăm în fața unei ajustări de urgență, menită să calmeze presiunile Comisiei Europene, mai mult decât să reformeze în profunzime sistemul fiscal. Deficitul este un obiectiv important. Dar dacă măsurile nu sunt dublate de un cadru legislativ coerent, în consultare cu mediul de afaceri și implementat predictibil, riscăm să pierdem încrederea exact acolo unde este cel mai greu de reconstruit: în parteneriatul stat-sector privat.
Prima pagină a documentului mi-a trezit un sentiment de deja vu prin obiectivele îndrăznețe și inovative de genul „reforme structurale fundamentale”, „bună guvernare” (vrea cineva o altfel de guvernare?), „respectul pentru cetățeni” sau „asigurarea unui climat predictibil pentru mediu(l) de afaceri”. Plus „menținerea coeziunii și solidarității sociale”, de parcă am fi avut așa ceva în ultimii ani pentru a avea ce să menținem. Invocarea coeziunii sociale într-un moment de polarizare accentuată riscă să pară mai degrabă o formulă retorică decât un angajament operațional.
Analizând mai în detaliu programul de guvernare, chiar conține măsuri îndrăznețe, care chiar ar putea înfăptui o reformă a statului român, dacă ar fi implementate. La nivel de discurs, m-am bucurat să văd că noul guvern și-a asumat reducerea deficitului bugetar prin măsuri clare de reducere a cheltuielilor publice, fără cosmetizare și onest, că se dorește scoaterea unor insitituții ca ANAF, Antifraudă sau Vama din orice algoritm politic și reorganizate și digitalizate complet și că va deveni o prioritate combaterea evaziunii fiscale.
Pe de altă parte, a fost și este evident pentru toți că măsurile de reducere a cheltuielilor nu se pot implementa în doar câteva luni, iar urgența de a convinge autoritățile europene că suntem în stare să ne redresăm economia impune măsuri care să aducă rapid bani la buget – creșteri de taxe. Este la fel de evident că soluția creșterii taxelor poate fi benefică doar pentru reducerea relativ rapidă a deficitului bugetar, dar va avea efecte adverse imediate pentru populație și mediul de afaceri, dar și pentru economie, pe termen mediu și lung.
Veniturile populației și ale firmelor vor fi afectate direct de măsurile de consolidare fiscală propuse, dacă și când vor fi implementate.
Creșterea cotei de TVA de la 9% la 19% pentru serviciile de alimentație publică se va transpune într-o presiune suplimentară pe costurile restaurantelor, precum și într-o creștere imediată de prețuri pentru consumatorii finali.
O cotă de TVA mărită de la 5% la 9% pentru energia electrică și termică și pentru lemnele de foc va afecta atât buzunarele consumatorilor casnici, cât și bugetele celor industriali.
Piața imobiliară și sectorul construcțiilor vor fi influențate de eliminarea cotei reduse de TVA. Locuințele vor fi mai puțin accesibile pentru cumpărători odată cu eliminarea facilităților de TVA, ceea ce poate conduce la o încetinire a pieței imobiliare și la o reducere a numărului de construcții noi. De asemenea, alinierea valorilor impozabile la cele de piață va duce la o creștere a taxelor pe proprietate începând din 2026, ceea ce va însemna o nouă povară pentru proprietarii de imobile și o grijă suplimentară pentru cei care vor să devină proprietari.
Creșterea TVA va pune presiune și pe agricultură, prin creșterea prețurilor la îngrășăminte și pesticide, care se va transpune cel mai probabil într-o creștere a prețurilor alimentelor și o scădere a profitabilității companiilor din domeniul agricol.
Intenția de a taxa suplimentar câștigurile din criptomonede și din investiții la bursă va influența negativ atât investitorii, cât și atractivitatea și lichiditatea piețelor financiare. Piața de capital din România nu și-a atins încă potențialul, iar descurajarea investitorilor prin taxe majorate nu îi priește deloc. Poate că o reglementare mai clară a investițiilor în criptomonede și a altor active financiare ar fi mai utilă înainte de a impune taxe mai mari.
Cei care obțin venituri din închirierea de imobile în regim hotelier sunt vizați pentru a fi taxați suplimentar, ceea ce va însemna o creștere a prețurilor la cazarea în unități turistice de mici dimensiuni sau eliminarea de pe piață a unora dintre acestea.
Pentru antreprenori pare că nu se mai termină veștile rele. Impozitul pe profit ar putea crește de la 16% la 19%, deci vor rămâne cu mai puțini bani pentru noi investiții și dividende. De asemenea, propunerea de creștere a impozitului pe dividende de la 10% la 16% dă peste cap bugetele firmelor, cele mai afectate fiind firmele de mici dimensiuni împreună cu proprietarii acestora, pentru care dividendele rămase după plata tuturor costurilor și a taxelor reprezintă singura sursă de venituri. Această creștere a taxării dividendelor va afecta și veniturile nete ale investitorilor în acțiunile listate la bursă, ceea ce va reduce și mai mult atractivitatea pieței de capital.
Și băncile au intrat în vizorul Guvernului, care vrea să taxeze suplimentar, pe o perioadă limitată, ”profitul excesiv” al acestora. Nu se cunoaște încă definiția profitului excesiv sau cota de impozitare a acestuia, însă este foarte posibil ca o taxare suplimentară a profiturilor băncilor, peste cei 2% din cifra de afaceri și 16% din profit, poate restrânge apetitul acestora pentru creditarea sectorului privat, cu efecte negative asupra investițiilor firmelor și consumului populației, două motoare esențiale ale creșterii economiei.
Este, într-adevăr, cel mai ambițios plan de guvernare pe care l-am văzut în ultimii ani. Sunt prevăzute multe creșteri de taxe, unele care pot găsi o justificare în uniformizare și echitate, altele care pun presiune suplimentară pe anumite categorii sociale care oricum sunt ”agresate” fiscal în mod repetat. Sper să vedem implementarea cu prioritate a măsurilor de reducere a cheltuielilor disproporționate ale statului și apoi măriri de taxe. În contextul în care taxele se majorează în numele „solidarității”, ne-am dori să vedem și din partea autorităților române mai multă considerație față de contribuabili – așa cum, de altfel, se promite – dar și o coerență reală în modul în care sunt cheltuiți banii publici. Ar fi de dorit ca această creștere fiscală să fie limitată în timp, până la redresarea economiei și reducerea deficitului bugetar – un punct de echilibru de la care să nu mai fie tolerate excesele bugetare din ultimii ani. Pentru ca acest program să-și atingă obiectivele, este esențială nu doar voința politică, ci și un calendar coerent, predictibil, construit împreună cu mediul economic și social.
