Reconstruim încrederea în siguranța gazului natural. Pașii urgenți și concreți pentru reducerea incidentelor în rețelele de gaze prin Sistemul de Comunicare Național „SapăSigur”

Reducerea incidentelor asupra rețelelor de gaze se bazează pe o abordare integrată care combină monitorizarea continuă și întreținerea preventivă a infrastructurii, utilizarea tehnologiilor moderne de detecție și control, instruirea riguroasă a personalului și a contractorilor, corelarea eficientă între autorități și operatori în gestionarea lucrărilor din proximitate Cultivarea unei culturi organizaționale și publice orientate spre siguranță și responsabilitate, trebuie realizată cu consecvență și completată cu Sistemul de Comunicare Național ”SapăSigur”. Necesitatea acestui sistem trebuie să fie urgent analizată de Guvernul României și aprpbată printr-o Ordonanță de Urgență. Tema siguranței infrastructurii de gaze ajunge rar în prim-planul dezbaterii publice din mai multe motive interconectate:

• Invizibilitatea problemei – Rețelele de gaze sunt, prin natura lor, „invizibile” pentru majoritatea oamenilor. Conductele sunt subterane, infrastructura e tehnică, iar riscurile nu sunt evidente până la apariția unui incident. În lipsa unui contact direct, subiectul nu generează atenție constantă.
• Percepția de stabilitate – Gazele naturale fac parte dintr-un sistem energetic considerat „matur” și stabil. Oamenii tind să creadă că infrastructura e sigură și bine reglementată, deci nu o percep ca prioritate.
• Lipsa presiunii mediatice – Presa se concentrează pe crize imediate, conflicte politice sau teme cu impact emoțional mai puternic. Siguranța tehnică e un subiect mai greu de transpus într-o narațiune captivantă pentru publicul larg, mai ales în lipsa unui eveniment dramatic.
• Responsabilitate fragmentată – Siguranța infrastructurii de gaze implică operatori privați, autorități de reglementare, instituții de control și administrații locale. Această fragmentare diluează responsabilitatea publică și face dificilă asumarea sau discutarea clară a riscurilor.
• Focusul pe costuri și tranziția energetică – În contextul actual, discursul despre gaze se concentrează pe prețuri, independență energetică și tranziția către surse verzi. Dimensiunea de siguranță e percepută ca un subiect tehnic secundar, nu ca o prioritate de politică publică.

Educația si comunicarea permanentă cu cetățenii, cu consumatorii, cu beneficiarii, trebuie reconsiderată la nivel național. Trebuie îmbunătățită prin efort si mai ales prin sinceritate de către toti operatorii actuali de rețele, firme de verificare a instalațiilor de gaze și autorități competente. Doar printr-un astfel de proces consecvent de comunicare ambele parti pot câștiga. Doar comunicarea sincer poate deschide poarta către acceptarea de către populatia tarii a altor opțiuni de transport prin rețele subterane fie a energiei electrice, fie de transport a hidrogenului sau a dioxidului de carbon. În același timp trebuie să depășim etapa de informare, să mergem către o schimbare a unei culturi de percepție a riscului. Mesajele standard („atenție la conducte de gaze”) sunt prea vagi pentru a genera comportamente responsabile. Iată câteva direcții eficiente pentru a educa publicul și micii dezvoltatori:

• Campanii vizuale și interactive, nu doar pliante – materiale video, simulări 3D sau aplicații online care arată ce se întâmplă efectiv când se lovește o conductă de gaz. Impactul vizual și emoțional e mult mai puternic decât o pancartă.
• Integrarea în procesele administrative – la eliberarea autorizațiilor de construire sau de săpătură, micii dezvoltatori ar putea fi obligați să participe la un mini-modul de instruire despre riscurile infrastructurii subterane, eventual online și certificat.
• Educație în comunitate – operatorii de rețea, împreună cu primăriile, pot susține Campaniile de infoirmare ale unor asociații profesionale așa cum este AEI, în localități cu infrastructură critică, explicând riscurile în termeni simpli, dar cu exemple locale concrete.
• Transparență digitală – crearea unor hărți publice interactive, actualizate, care arată amplasamentele conductelor și zonele cu restricții, astfel încât oamenii să poată verifica rapid înainte de a începe o lucrare.
• Narațiuni umane, nu tehnice – prezentarea unor cazuri reale (fără senzaționalism), în care neglijența a dus la pierderi de vieți sau pagube, ajută la conștientizarea riscului. Oamenii reacționează la povești, nu la cifre.
• Colaborare cu școlile profesionale și ONG-urile preocupate de siguranță – formarea unei rețele de educatori locali care pot traduce informațiile tehnice în mesaje relevante pentru publicul general.

Ce ar trebui să se întâmple în 2025 ca să putem spune, realist, că România face un pas decisiv spre a preveni tragedii legate de rețelele subterane de gaze? Cea mai urgentă măsură este instituirea prin ordonanță de urgență a proiectului național „SapăSigur” (o bază de date unică a rețelelor subterane de gaze naturale, un singur număr/portal unic de notificare înainte de orice săpătură), obligatoriu pentru toți: persoane fizice, firme, autorități, operatori de utilități. Fără bilet de săpătură ”valid” se recurge la ”oprire-lucru” și aplicarea de sancțiuni. Acest proces reduce imediat riscul de lovire accidentală a conductelor — cauza numarul unu incidentelor tehnice și a exploziilor. AEI are capabilitatea de a colabora în baza experienței și a datelor culese cu un partener institutional in dezvoltarea sistemului public ”SapăSigur”. Concret etapele propuse de AEI:

1. Etapa I Durata 1-3 luni

Pregătirea notei justificative și aprobarea prin OUG a proiectului ”SapăSigur” Concept: Sistemul național ”SapăSigur”, prin proceduri specifce va obliga notificarea prealabilă pentru orice săpătură planificată a fi efectuată în zona de protecție a rețelelor de gaze naturale, și definește timpi de răspuns (ex. 2 zile lucrătoare pentru marcaje), „zone de toleranță” față de conducte și răspundere clară (executantul răspunde dacă ”Sapă fără bilet”; operatorul răspunde dacă nu marchează corect). Introducerea conceptului ”Oprirea Lucrului” imediat la șantierele fără ”Bilet de săpătură” valid și sancționarea executantului care efectuează lucrări în zona de protecție a rețelelor fără ”bilet de săpătură” valid  (ex. Amenzi graduale la care se vor adăuga costuri de remediere).

• Realizarea unui portal și a unui număr unic național de informare

Un ghișeu digital unde se depune cererea de săpare, după care sistemul rulează automat o interogare către toți operatorii din perimetru lucrării și generează biletul electronic.

• Realizarea unui proiect pilot în București–Ilfov și în alte două 2 județe

Acest proiect pilot va permite validarea procedurilor comune de localizare și marcaj (vopsea, borne, coduri standard) și stabilirea procedurilor de inspecție/controale (ISC și poliție locală) cu țintă de verificare a șantierelor anunțate vs. cele neanunțate.

• Condiționarea autorizațiilor

Primăriile urmează să atașeze obligatoriu la autorizația de construire dovada biletului ”SapăSigur” și un certificat online pentru executanți.

• 3–9 luni
• Realizarea registrului GIS al rețelelor subterane – „minim viabil”

Realizarea unui standard de date (INSPIRE/OGC), cu obligație de încărcare în sistemul informațional a datelor primare în 6 luni (cu o acuratețe ±50 m pentru rețelele de conducte amonte și transport gaze naturale acolo unde există date din GIS; al rețelei cu ramarca ”în curs de actualizare”

• Regim de sancțiuni și stimulente

Stabilirea cuantumului amenzilor pentru săpături fără bilet

• Transparență și educație

Realizarea unui tablou de bord public care să permită vizualizare ”Biletelor de Săpătură”, timpul mediu de raspuns și istoricul incidentelor. Curs pentru dezvoltatori constructori, valabil 2 ani, condiție la eliberarea ”Biletului de Săpătură”. Criterii de performanță a proiectului:

• Acoperire ”SapăSigur” trebuie să acopere mai mult de 70% din teritoriu național (toate UAT-urile urbane și comunele alimente cu gaze naturale) și toți marii operatori integrați.
• Cel puțin 80% din săpături să fie realizate cu bilet valabil înainte de începerea lucrărilor.
• Timp mediu de marcaj cu 48 ore înainte de realizarea săpăturii, respectat în mai mult de 90% din cazuri.
• Reducere cu cel puțin 50% a incidentelor de „Daune produse de terță parte” vs. media 2022–2025 în zonele pilot.
• Registru GIS cu acoperire mai mare 60% din rețelele urbane.

Prin ”SapăSigur”, transformăm modul în care sunt planificate și executate lucrările de săpătură, punând siguranța oamenilor, infrastructurii și mediului pe primul loc. Credem într-un sistem transparent, digital, în care fiecare pas înainte în realizarea lucrărilor se face cu responsabilitate. Proiectul ”SapăSigur” s-a născut din dorința de a preveni, nu doar de a repara. Fiecare notificare, fiecare coordonare și fiecare aviz reflectă respectul nostru față de viață, muncă și infrastructură. Prin ”SapăSigur”, construim o cultură a responsabilității – una în care siguranța devine reflex, nu obligație. Dumitru Chisăliță Președinte AEI Flavius Dordea Coordonator Proiect AEI Punct și de la Capăt in Sectorul de Gaze și Energie