Antreprenori, fonduri de investiții, instituții financiare: Atenție!!!

0
10

DataBase-Final-Art-12

Peste 1.000 de oportunități de investiții în România!
În articolele anterioare am evidențiat o serie de provocări ale antreprenorilor care dezvoltă afaceri în România: creșterea costului de finanțare, spirala contagioasă a creditului comercial, interdependența dintre companii, volatilitatea veniturilor, deteriorarea comportamentului de plată, impredictibilitatea fiscală, dificultatea de a găsi forță de muncă, decelerarea creșterii economice din cauza temperării consumului, amplitudinea ciclurilor economice (trecerea de la o extremă la cealaltă de la perioada de expansiune la cea de recesiune etc.). Pe lângă acestea, unii dintre antreprenorii români se mai confruntă cu o mare problemă: cui lasă afacerile construite în peste două decenii de muncă?

Timpul a trecut implacabil și nu mai are răbdare cu oamenii! Prima generație de capitaliști români a ajuns la vârsta la care nu mai au energia și motivația să-și dezvolte mai departe afacerile construite în peste două decenii de muncă. Cei care au construit afaceri înainte de anul 2005 au trecut prin foarte multe: perioada brutală de tranziție din anii ’90 (marcată de hiperinflație, explozia dobanzilor, deprecierea accelerată a monedei naționale, accesul dificil la finanțare, cadrul juridic nepregătit pentru capitalismul competitiv), creșterea brutală a concurenței imediat după liberalizarea contului de capital și aderarea la Uniunea Europeană, impactul crizei financiare pe plan local (blocarea creditării, explozia dobânzilor, prăbușirea consumului și insolvențele clienților), programul foarte dur de austeritate din anul 2010 (reducerea veniturilor în sectorul public cu 25% și majorarea TVA la 24%), accesul din ce în ce mai dificil la resursa umană (din cauza efectelor emigrării, îmbătrânirii populației și sporului demografic negativ), concurenței dure din partea multinaționalelor active pe plan local și a importurilor (care au determina accentuarea fenomenului polarizării și concentrării veniturilor la vârf), dar, mai ales în ultimii ani, revoluții fiscale care au șubrezit încrederea într-un cadru predictibil și prietenos mediului de afaceri.

Mulți dintre antreprenorii români nu au rezistat acestor șocuri și au intrat în insolvență. Cei care s-au reinventat au devenit mai puternici. Totuși, în lipsa unei pasiuni efervescente și nebune, precum și a unui scop pentru un viitor al generațiilor viitoare, este foarte greu pentru mulți dintre acești antreprenori să continue să ducă această luptă. Cei aproape 30 de ani de capitalism au trecut implacabil, iar viața nu stă pe loc. Antreprenorii care au construit o companie și au ajuns la vârsta pensionării, se uită peste umăr să vadă cine vine din urmă, cine va moșteni afacerea de familie. Personal, mă întâlnesc deseori cu antreprenori seniori care nu au cui să lase afacerea, fie pentru că nu au moșteniori, sau aceștia există, dar nu doresc (ori nu sunt capabili) să preia responsabilitatea afacerii respective. În acest articol încerc să cuantific acest fenomen, care sunt provocările unui exit din aceste afaceri, precum și care ar fi impactul în economia națională dacă asistăm la un transfer cu succes al acestor afaceri!

Analizând situația financiară a tuturor companiilor active în Romania, constat următoarele:

1.    27.577 companii active în România au înregistrat o cifră de afaceri peste 1 mil EUR pe parcursul anului 2016, acestea generând venituri totale de 1.067 mld RON și concentrând aproape 85% din venitul tuturor companiilor active în România. Dintre acestea, 1330 nu mai sunt în activitate astăzi (DA, în mai puțin de un an am pierdut aproape 5% din companiilor nucleu active în România – voi analiza cauzele acestui fenomen în articolul următor

2.    Din cele 26.247 companii active cu venituri peste 1 mil EUR, 15.709 înregistrează cel puțin un deceniu de activitate, respectiv 9.934 sunt înființate înainte de anul 2000, în timp ce 5.775 sunt înființate între 2000-2005;

3.    Din cele 15.709 companii, 10.431sunt deținute de acționari persoane fizice cu domiciliul în România, aceștia fiind antreprenori români sau persoane din străinătate care au devenit rezidenți (din punct de vedere fiscal) în România;

4.   Din cele 10.431 companii dezvoltate de antreprenori români, 5.102 sunt deținute de un singur acționar, în timp ce 3.620 sunt deținute de doi acționari (majoritatea fiind soț și soție), însumând astfel 8.722 firme;

5.    Din cele 8.722 companii, 1.425 sunt deținute de unul sau doi acționari care au vârsta minimă de peste 60 ani, aceștia înregistrând o vârstă medie de 65 de ani.

Astfel, am identificat 1.425 de companii înființate înainte de anul 2005, care au înregistrat venituri peste 1 mil EUR pe parcursul anului 2016, cu maxim doi acționari care astazi au vârsta peste 60 de ani. Aceste companii înregistrează venituri totale de 32 mld RON, un nivel consolidat al EBITDA (eng. Earnings Before Interest and Tax = EBIT + Amortizare) de 10,5%, și valoareaza aproximativ 21,1 mld RON (găsești la finalul acestui articol detalii despre modalitatea de evaluare a acestor companii), aproape cât nivelul tuturor investițiilor străine direct în România în anul 2016 ! Tabelele și graficele următoare (de la 1 la 5) redau această analiză cascadată expusă anterior.

Care este profilul celor 1.425 de companii:

–          Distribuția regională este dispersată echilibrat în funcție de zona geografică unde este înregistrat sediul social, cu o ușoară concentrare în București, unde 20% dintre aceste companii au sediul social;

–          1.131 dintre aceste companii înregistrează venituri între 1-5 mil EUR pe parcursul anului 2016, în timp ce doar 13 au venituri peste 50 de mil EUR;

–          1.328 dintre acestea înregistrează un profit net pozitiv, pentru majoritatea (985) profitul fiind sub 10%

–          Primele zece sectoare de activitate concentrează 1.195 dintre aceste companii, jumătate dintre acestea fiind active în comerțul cu amănuntul, distribuție sau construcții (conform CAEN principal declarat).

 

Impactul acestor companii în economie – dublarea ISD (Investițiilor Străine Directe)

Cele 1.425 de companii înființate înainte de anul 2005, care au înregistrat venituri peste 1 mil EUR pe parcursul anului 2016, cu maxim doi acționari care au vârsta peste 60 de ani, înregistrează:

–          venituri totale de 32 mld RON și o margine de profitabilitate netă consolidată de 4,5%, în condițiile în care doar 7% dintre acestea înregistrează piederi;

–          un nivel consolidat al EBITDA (eng. Earnings Before Interest and Tax = EBIT + Amortizare) de 10,5%, reprezentând o aproximare fidelă a marginii de profitabilitate monetară din activitatea operațională (activitatea de bază desfășurată de companiile respective);

–          un număr total de 104.461 salariați la finalul anului 2016, în condițiile în care 86% dintre acestea raportează peste 10 salariați (a se vedea deosebirea comparativ cu majoritatea IMM-urilor active în România, unde 94% dintre companii înregistrează mai puțin de 10 locuri de muncă). Distribuția acestor companii în funcție de numărul locurilor de muncă este ilustrată în tabelul următor.

Numar Salariați Număr companii Total Salariați
Zero salariați 40
1 Salariat 9 9
2-5 salariați 44 165
6-10 salariați 112 909
11-50 salariați 686 18.635
+50 salariați 534 84.743
Total 1425 104.461

                               Sursa: ONRC, MFP, date prelucrate autor

Aceste companii valoarează aproximativ 21,1 mld RON, aplicând următoarea metodologie:

–          calcularea fluxului de numerar disponibil companiei (FCFF, eng. „Free Cash Flow to the Firm” pentru perioada 2017-2022) și valoarea terminală estimată în anul 2022 cu o rată perpetuă de creștere (SGR, eng. „Sustainable Growth Rate” de 3,5%)

–          actualizarea acestor fluxuri de numerar în prezent cu un cost mediu ponderat al capitalului de 15% (WACC, eng „Weighted Average Cost of Capital”)

–          scăderea datoriilor financiare către instituții de credit în valoare de aproape 3 mld RON

–          astfel, pentru eșantionul celor 1.425 de companii, rezultă o valoare medie a companiei de 14,8 mil RON, la o evaluare medie de 7 X EBITDA

Acționarii celor 1.425 de companii au acum peste 60 de ani și o vârstă medie de 65 de ani, aceștia fiind crescuți și educați într-un alt secol, obișnuit cu un mod diferit de a face afaceri. Pentru majoritatea dintre aceștia este foarte greu să facă trecerea de la un anumit model de business la unul nou, ceea ce creează probleme proprietarilor care nu știu să se replieze. Generațiile viitoare nu există, sau copii nu vor să preia afacerea părinților pentru a fi clonă acestora, existând deseori certuri și probleme în familie. Problema forței de muncă devine din ce în ce mai acută, iar acționarii acestor companii ar trebui să se gândească foarte serios la vânzarea afacerii în condițiile în care perioada aceasta (2018-2019) poate fi ultima ocazie, în condițiile în care viitorul business-ului devine mult mai incert din cauza apropierii cu pași repezi a unui nou moment de recesiune!

Dacă ar fi preluate, aceste companii valorează 21,1 mld RON, respectiv 4,5 mld EUR, aproape cât nivelul ISD (Investițiilor Străine Directe) în România pe parcursul anului 2017. 21,1 mld RON care se pot duce în economie (consum, investiții pentru retehnologizarea acestor companii, creșterea competitivității și a locurilor de muncă, dezvoltarea afacerilor prin creșterea veniturilor și a profiturilor, implicit taxe mai mari plătite către stat). Bani care, ulterior, se pot multiplica în economie și contribui la creșterea nivelului de trai al populației (salarii majorate în linie cu avansul productivității, nu pe credit și împovărarea generațiilor viitoare)!

Companiile românești, marile firme multinaționale, fondurile de investiții sinergetice sau financiare și diverși antreprenori ar trebuie să fie interesați de aceste companii. Motivul este simplu: extinderea afacerilor existente prin preluarea companiilor concurente duce la economii de scală (prețuri mai bune obținute de la furnizori) sau diferite sinergii (complementaritatea produselor și echipamentelor de producție, dedublicarea costurilor fixe și administrative, extinderea portofoliului de clienți către care se poate vinde o gamă extinsă de produse complementare). Finanțarea acestor achiziții s-ar putea realiza cu sprijinul lichidităților disponibile sau finanțărilor acordate de bănci!

Care sunt cauzele care îngreunează vânzarea acestor companii?

Cred că provocările care blochează preluarea acestor companii se referă atât la actualii antreprenori, posibilii investitori cât și contextul economic general din România. Astfel:

–          antreprenorii actuali au o vârstă înaintată, cu o mentalitate foarte bine formată și greu de schimbat, deseori rezistenți la schimbare și nu percept viteza de schimbare a lucrurilor (progresul tehnologic, viteza de circulație a informației, agresivitatea concurenței). De asemenea, cele două decenii petrecute în dezvoltarea afacerii, au format un bias emoțional foarte periculos de atașament emoțional (deseori, am auzit acești antreprenori vorbind despre afacerea lor precum propriul lor copil). Atașamentul emoțional alimentează o percepție greșită de supraevaluare a afacerii respective de către acționarii afectați de acest bias, așteptările antreprenorilor respectivi fiind mult peste valoarea fundamentală. Nu în ultimul rând, faptul că aceste persoane au reușit să conducă afacerea prin perioade foarte tulburi enunțate anterior (tranziția din anii ’90, criza financiară din 2008-2009, austeritatea din 2010-2011 și revoluția fiscală din ultimii ani), alimentează un efect de supraîncredere foarte periculos. Acești antreprenori au ajuns acum la o vârstă înaintată, și, din păcate pentru ei, și pentru orice om, timpul trece implacabil și nu mai are răbdare cu noi. Dacă nu încearcă să vândă afacerea în următorii doi ani la un preț corect, s-ar putea să vadă cum „le moare în brate” (intrarea în insolvență) „propriul copil” (compania lor mult iubită);

–          reticența investitorilor de a plăti foarte mult pentru o companie activă într-o țara precum România, unde nu au autostrari, forță de muncă este mai scumpă și mai greu de găsit (deși, paradoxal, aceasta este mai puțin educată!), predictibilitatea fiscală și juridică este foarte redusă, birocrația, corupția și economia subterană sunt la un nivel foarte ridicat, piața financiară nu este dezvoltată și intermedierea financiară este modestă și, nu în ultimul rând, amplitudinea ciclurilor economice este foarte mare (trecerea abruptă de la perioada de expansiune la cea de recesiune). Nu avem nevoie decât de stabilitate fiscală și reforme structurale în educație, sănătate, infrastructură și debirocratizarea structurilor fiscale și autorităților statului! Miza este foarte mare: dublarea investițiile străine directe în România și creșterea semnificativă a nivelul de trăi pentru noi și generațiile viitoare!

Așa cum am remarcat în această analiză, în mai puțin de un an am pierdut aproape 5% din companiile care înregistrează venituri peste 1 mil EUR.  În articolul următor, voi analiza cauzele acestui fenomen, de ce au eșuat aceste companii. Până atunci, nu uita: Timpul are răbdare cu oamenii care îl respectă și știu cum să-l folosească cu înțelepciune. Pe curând!

ARTICOLUL EXPUNE OPINIA PREȘEDINTELUI AAFBR, IANCU GUDA ȘI ESTE PRELUAT DE PE http://iancuguda.ro.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here