Cât pierdem anual pentru că alegem să muncim în altă țară

0
81
sursa foto: dw.com






Nu este o noutate faptul că tot mai mulți români aleg drumul străinătății. Titrați sau nu, calificați sau nu, mulți dintre noi decid să lucreze într-o altă țară, iar motivele invocate au devenit deja redundante: pleacă, în cele mai multe cazuri, sătui de viața mizeră pe care o duc aici, din cauza lipsei locurilor de muncă, a salariilor umilitoare și a stresului. Iar acestea sunt doar câteva dintre variabilele care i-au împins pe culmile disperării pe majoritatea.

În urma lor rămân nu doar multă amărăciune și copii în voia sorții, dar și bani mai puțini în vistieria statului. La un simplu calcul, cum este cel realizat de Ziarul Financiar, reiese că dacă măcar un milion din cei trei milioane de emigranţi români ar fi rămas ca angajaţi în ţară, iar 500.000 s-ar fi orientat către antreprenoriat, România ar fi avut un PIB de cel puţin 200 de miliarde de euro (şi nu de 160 de miliarde de euro, cum a fost anul trecut). Astfel, dacă un milion de salariaţi plătiţi cu salariul mediu de 500 de euro brut pe lună şi 500.000 de antreprenori care ar fi făcut un profit de 50.000 – 70.000 de euro pe an ar fi rămas în ţară în loc să emigreze, produsul intern brut al Ro­mâniei ar fi crescut anual între 25 şi 35 de miliarde de euro, arată simulările făcute de ZF. Așadar, valoa­rea adăugată adusă în economie de cei 1,5 milioane de români care n-ar mai fi plecat este mult mai mare decât valoarea remiterilor, de 3 – 4 miliarde de euro în fiecare an. Potrivit celor mai recente date statistice, numai în 2014 au plecat 185.000 de români. Îngrijorător este faptul că cei mai mulți dintre ei au studii medii sau superioare, în condițiile în care inițial, emigranții români erau, în mare parte, din rândul şomerilor sau al oamenilor rămaşi fără loc de muncă de mult timp ca urmare a închiderii marilor fabrici, uzine și combinate. Astfel, cei mai mulți posesori de diplome care părăsesc România se orientează către ţările nordice sau către destinaţii precum Germania, Marea Britanie şi Elveţia.  La polul opus, nici costurile rămânerii lor în țară nu sunt de neglijat. Cu siguranță că lipsa locurilor de muncă și intrarea acestor persoane în sistemele de asistenţă socială ar fi împovărat cheltuielile făcute de stat şi ar fi accentuat nivelul de sărăcie a populaţiei.

Bloomberg scrie că statele fost comuniste au realizat cu întârziere, ce-i drept, că emigraţia costă anual procente din PIB, așa că acum s-au apucat să conceapă fel și fel de strategii de atragere acasă a cetățenilor plecați la muncă în Europa. Dacă guvernul României se aliază cu mediul privat pentru a oferi burse şi târguri de joburi, Letonia strigă sus și tare ”Te vreau înapoi!”, slogan al unei campanii intense, menită să îi aducă acasă mai ales pe tineri, în timp ce Polonia oferă ponturi pentru joburi, imobiliare şi sănătate. Se pare că o contribuție semnificativă, chiar dacă spontană, a avut-o votul pentru Brexit, care a dat un puternic impuls acestor inițiative ale statelor fost comuniste. Potrivit unei analize a Fondului Monetar Internațional, migrarea muncitorilor către alte economii deja a costat cele 21 de naţiuni din Europa Centrală şi de Est 7% din PIB. Iar previziunile sunt din ce în ce mai sumbre. FMI estimează că impactul în următorii 14% ani va fi de 9%.

Ce-ar putea să-i aducă înapoi acasă pe toți acești oameni dezamăgiți de propria economie, în condițiile în care reticența lor cu privire la condițiile de muncă din țara de origine rămâne ridicată? Este o întrebare al cărei răspuns încă mai necesită îmbunătățiri și ajustări din partea statelor ce au aparținut cândva blocului sovietic.

 

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here