Autorităţile vor avea suficient de multă treabă în viitorul apropiat în ceea ce priveşte pachetul Fit for 55 şi sperăm să identifice acele resurse prin care tranziția să fie una suportabilă pentru cetățeni. “Nicidecum nu dorim să le oferim un mediu mai sănătos în care să trăiască, dar în acelaşi timp viaţa lor să devină una mai grea pentru că nu ar fi corect şi nici nu cred că populaţia ar pune umărul la astfel de măsuri”, a declarat Mircea FECHET, Vicepreşedintele Comisiei pentru mediu şi echilibru ecologic, Camera Deputaţilor, la Dezbaterea ”Fit for 55: România și Planul UE pentru o tanziție verde” organizată de Financial Intelligence.
Domnia sa a spus: “Suntem în logica Acordului de la Paris pe care România l-a ratificat în 2017 și, de atunci, tot discutăm despre legislație subsecventă, despre noi propuneri pe care Comisia Europeană le face statelor membre. Atunci când vorbim despre mediul înconjurător care impactează în primul rând sănătatea populației, atunci când vorbim despre schimbări climatice care influențează în mod direct calitatea vieții noastre, bineînțeles că lucrurile sunt luate foarte în serios.
La COP 26, unde au fost peste 40.000 de participanți, s-a discutat foarte intens despre noile ambiții referitoare la scăderea emisiilor de gaze cu efect de seră, despre pragul de 1,5 grade Celsius care poate să afecteze într-un mod substanțial calitatea vieții fiecăruia dintre noi.
Comisia Europeană discută în acest moment despre Green Deal, despre Strategia privind biodiversitatea sau despre Strategia Farm to Fork. Toate aceste lucruri, odată transpuse în legislație europeană, respectiv directive europene, regulamente și alte acte normative subsecvente, vor ajunge să impacteze și românii, pentru că vor fi transpuse în legislația națională.
Referitor la schimbări climatice, pentru că în Fit for 55 mai degrabă este vorba despre asta, cred că în România deja suntem afectați de acestea. Am văzut viteza cu care se deșertifică sudul României, am văzut cum pierdem în fiecare an foarte multe hectare de terenuri agricole. Cred că fiecare dintre noi simte pe pielea lui modul în care schimbările climatice ne afectează în România. Nu mai avem patru anotimpuri, ci doar două, există diferențe mari între temperaturile ridicate din vară și cele scăzute din iarnă, avem din ce în ce mai multe fenomene meteo extreme – furtuni, inundații – lucruri cu care în trecut ne întâlneam destul de rar, dar acum au devenit o obișnuință.
România este o țară foarte ambițioasă. Mereu ne propunem ținte foarte mari, ne angajăm printre primele statele membre să avem acele ținte. Când se discuta despre o țintă mai ambițioasă privind emisiile de gaze cu efect de seră, a circulat o scrisoare la care și România a contribuit, în sensul în care – așa cum și Parlamentul European cerea – să avem ținte și mai ambițioase decât 55% pentru anul 2030, era vorba chiar despre 60%, alte termene etc.
Alte state, de exemplu Polonia, în momentul în care veneau la negocieri, discutau aplicat fie la nivel politic, fie la nivel tehnic, despre aceste ținte, despre aceste ambiții noi pe care bineînțeles fiecare dintre noi ni le dorim. Aceste ţări veneau cu lecțiile foarte bine făcute, aveau niște studii de impact foarte detaliate în care puteau să cuantifice, pe fiecare sector de industrie, care va fi afectat și să aibă o proiecție pentru ca să știe foarte exact despre ce discută. Fie că vorbim de 2030, de 2035 sau de niște ținte mai mari sau mai mici, ei stiau exact cât îi costă pe sectorul transporturi, pe sectorul clădirilor reabilitate termic, închiderea industriei de cărbune sau transformarea unităţilor de producere a energiei în unități mai verzi etc.
Cred că la acest capitol am putea și noi să îmbunătățim modul în care abordăm această chestiune, pentru că de multe ori discutăm în orb. Suntem ambițioși, însă nu știm care va fi impactul real asupra economiei românești. Neputând să dăm răspunsuri la aceste întrebări, lăsăm loc de foarte multe discuții despre îngrijorări legate de modul în care vom fi afectați fiecare.
Noi spunem în continuare că efortul trebuie să fie repartizat echitabil. Nu se poate folosi aceeași unitate de măsură atunci când discuți despre state membre cu posibilități și acces la resurse extrem de diferit de la un stat membru la altul, atunci când discuți despre state membre care în mod tradițional folosesc lemnul pentru încălzire. De exemplu, în România, 3,5 milioane de gospodării ard și transformă în fiecare an în scrum 10 milioane mc de lemn, iar aceste gospodării nu au acces la infrastructură de gaze naturale, așa încât să spunem că de mâine le finanțăm și să găsim o soluție prin care să nu mai ardă acest lemn si sa folosească centrale termice pe gaz. Trebuie să ținem cont de specificul fiecărui stat membru, de potențialul acestuia de a-și reduce emisiile de gaze cu efect de seră și, la final, va trebui să partajăm echitabil toate aceste eforturi.
În România, încercăm în fiecare an să identificăm soluții. Spre exemplu în domeniul eficientizării energetice a clădirilor, prin Fondul de Mediu au fost niște alocări semnificative de sume, fie pentru persoane fizice, fie pentru clădiri publice.
Dacă discutăm despre sectorul rutier, situația devine aproape tragică, pentru că parcul auto din România este extrem de învechit față de media europeană și degeaba dăm noi cel mai mare voucher din Europa pentru achiziționarea automobilelor electrice, aproape 10.000 de euro, ceea ce este o sumă mare, mai ales în această perioadă când prețul automobilelor electrice a scăzut considerabil față de acum câțiva ani. Degeaba acordăm aceste vouchere dacă zilnic în România intră sute de rable din Europa de Vest, care conduc și mai mult la învechirea parcului auto național care cred că are ca medie în jur de 15 ani, ceea ce este foarte mult.
În pachetul FIT for 55 nu discutăm doar despre reducerea emisiilor, ci discutăm și despre eliminarea lor. Aici contează modul în care folosim terenurile și mă refer la agricultură și silvicultură în primul rând. Se deschid o serie întreagă de provocări și sunt multe lucruri de făcut în viitorul apropiat – pădurile sunt un subiect extrem de sensibil în România, modul în care sunt exploatate, tăierile ilegale de pădure, am avut întreaga societate civilă interesată despre acest subiect.
În acest pachet major Fit for 55 există și o Strategie a Uniunii Europene pentru păduri, există o strategie a Uniunii privind reîmpădurirea anumitor terenuri, plantarea unui număr semnificativ de arbori”.
