Va răspunde Europa provocării lui Biden?

0
15






De Sigmar Gabriel

BERLIN – Președintele SUA Joe Biden și-a găsit misiunea: să protejeze Occidentul prin consolidarea democrațiilor sale liberale împotriva tentațiilor autoritare, atât străine, cât și interne. După ce a asistat atât la o tentativă de lovitură de stat, cât și la inegalități socio-economice în creștere puternică în propria țară, Biden știe că democrațiile nu vor găsi sprijin în străinătate până nu își vor îndeplini acasă promisiunile de corectitudine, justiție și securitate.

Dacă Europa vrea să fie partener în această renaștere democratică, ea poate începe prin a recunoaște realismul din spatele retoricii administrației SUA. Biden nu plânge pentru o eră mitică pierdută a măreției americane, așa cum a făcut-o predecesorul său. Se concentrează asupra viitorului și este preocupat de întrebări care animă liberalii democratici și conservatorii deopotrivă.

De exemplu, cum putem crea oportunități pentru cei lăsați în urmă de capitalismul global, astfel încât să nu cadă pradă falselor promisiuni ale populismului? Cum restabilim angajamentul altor țări democratice dezvoltate tocmai față de valorile democratice? Cum reușim să dominăm industriile financiare și tehnologice supradimensionate sau să creăm o ordine globală mai dinamică?

Conceptul „Occidentului” a fost întotdeauna menit să fie universal, oferind un cadru normativ pentru o coexistență pașnică și prosperă între toți oamenii. Drepturile omului, libertatea de exprimare, autodeterminarea democratică și statul de drept nu sunt exclusive pentru nicio regiune sau grup de țări.

Dar dacă sunteți un lider chinez, vă veți întreba de ce țara dvs. ar trebui să urmeze „Occidentul”, mai ales acum că majoritatea chinezilor consideră că ordinea internațională concepută de Vest este ostilă propriilor aspirații. Din această perspectivă, era european-americană s-a încheiat. Semnele decadenței occidentale sunt omniprezente – de la dezastrul războiului din Irak și președinția lui Trump până la ieșirea Regatului Unit din Uniunea Europeană.

În timp ce americanii și europenii susțin importanța drepturilor individuale ale omului, respingerea plină de sine din partea chineză arată că există și drepturi sociale ale omului: educație, nutriție, locuințe adecvate și așa mai departe. Aici, China a realizat în mod incontestabil lucruri mărețe, ridicând peste 800 de milioane de oameni din sărăcia extremă în ultimele patru decenii.

Prin urmare, liniile au fost trasate. Pentru ca Europa să aducă o contribuție semnificativă la misiunea lui Biden, aceasta trebuie să devină mai puternică. Și pentru că politica sa externă și de securitate comună tinde să evolueze doar foarte încet, Europa trebuie să continue cu extinderea pieței unice, care va rămâne principala atracție și sursă de forță a Europei.

Dar piața unică își poate păstra atractivitatea numai dacă permite un dinamism mai mare. Pentru a deveni un lider tehnologic cu mai puțină dependență de China și Statele Unite, Europa trebuie să investească mai mult în cercetare și dezvoltare (R&D), digitalizare și inteligență artificială. Ar trebui să urmărească o politică climatică comună cu SUA. Și, în timp ce G7 a convenit recent asupra unui parteneriat mondial Build-Back-Better (“reconstruiește mai bine“, n.trad.) pentru a concura cu Belt-and-Road – inițiativa Chinei pentru Asia Centrală, Africa și America Latină-,  UE trebuie să facă mai mult pentru a sprijini acest program, consolidând totodată puterea descurajantă a NATO.

Odată cu alegerile federale care vor avea loc în septembrie, Germania – cea mai mare economie a UE- ar trebui să dezbată modul în care intenționează să consolideze blocul comunitar în următorii ani. Cu toate acestea, toate principalele partide și politicieni germani au tăcut cu privire la această problemă, probabil pentru că așteaptă încă să vadă cum va evolua pandemia. Mulți se tem că statele membre mai bogate din nord își vor recăpăta rapid puterea economică, în timp ce altele – și anume, Italia și Franța – vor rămâne în urmă.

Fondul de recuperare al UE de 750 miliarde EUR nu va fi suficient pentru a realiza ceva apropiat de o convergență între statele membre din sud și nord; într-adevăr, nici măcar nu va fi suficient pentru a le împiedica să capete și mai multă distanță. Întrucât statele membre mai sărace ale UE sunt deja supra-îndatorate, nu pot împrumuta mult mai mult, mai ales dacă ratele dobânzilor cresc. Ori de câte ori inflația începe să crească din nou, politica implicită a Băncii Centrale Europene de monetizare a datoriilor statelor membre (prin achiziționarea nelimitată de obligațiuni de stat din țările mai sărace) va trebui să se încheie.

În aceste condiții, singura cale de ieșire rămasă ar fi o „uniune de transfer”: țările mai bogate, precum Germania, își vor crește propriile investiții financiare în statele membre mai sărace. Sunt necesare investiții mai mari în infrastructură, digitalizare și cercetare și dezvoltare nu numai pentru a spori eficiența și productivitatea în statele membre mai slabe din punct de vedere economic, ci și pentru a menține împreună zona euro și UE. Cu toate acestea, drumul este și mai lung, deoarece Europa nu are în prezent instrumentele necesare pentru a vedea călătoria.

Din perspectiva politicii fiscale germane, investițiile într-o Europă mai stabilă din punct de vedere economic și social ar oferi profituri enorme. Da, opinia dominantă în Germania este că țara deja “bagă” mai mult decât “scoate” din Europa. Dar asta este o prostie. În calitate de campion la export cu un excedent comercial masiv și persistent, Germania, prin definiție, primește mai mult decât plătește.

În loc să creeze impresia că Germania este dependentă de piața de export chineză, liderii germani ar trebui să arate clar că dependența reală a țării este de piața europeană. Exporturile Germaniei către alte state membre ale UE reprezintă peste 50% din totalul exporturilor sale, în timp ce China și SUA reprezintă doar aproximativ 10%.

Pe termen lung, Germania se va descurca la fel de bine ca și vecinii săi europeni. Cu cât recunoaștem mai repede acest lucru, cu atât vom fi mai bine. Credința lui Biden despre remedierea lucrurilor acasă se aplică și nouă. Trebuie să arătăm că propriile noastre societăți constituite democratic sunt mai bune decât alternativele autocratice. În caz contrar, ideea normativă a Occidentului își va pierde în continuare strălucirea.

Sigmar Gabriel, fost ministru federal și vice-cancelar al Germaniei, este președintele Atlantik-Brücke.

 

Drepturi de autor: Project Syndicate, 2021.www.project-syndicate.org

Traducere și adaptare: Daniel Apostol, ClubEconomic

 

 

 

 

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here