Anul II. De la Covid

0
5

Acum aproape un an, scriam aici, în „Economistul”, că 2020 ar putea fi botezat „Anul Phoenix”, în ideea că Phoenix (pasărea ce renaște din propria-i cenușă, unul dintre cele mai puternice mituri ale omenirii) era economia românească (în pas cu cea globală). A venit însă luna martie, adică începutul sfârșitului a tot ceea ce tocmai începuse. Pandemia de COVID-19 închidea rutele de transport și bloca lanțurile de aprovizionare internaționale, punea lacătul pe porțile a sute de mii de companii și arunca în disperare, cu o rapiditate de nebănuit, miliarde de locuitori ai planetei. Impresionat de starea de incertitudine care începuse să guverneze soarta multor afaceri și a și mai multor oameni, semnam în primăvară un alt editorial în care spuneam că 2020 ar fi putut fi rebotezat în toate calendarele lumii drept „anul virusului”, „anul COVID”. Întreaga lume căzuse sub stăpânirea nemiloasă a noului coronavirus și, în același timp, întreaga lume se infecta de incertitudine. Lumea s-a trezit brusc lovită de „mama tuturor crizelor” cu caracteristici ieșite din comun, neasemănătoare cu nimic din ceea ce a mai consemnat istoria ultimei sute de ani.

Treptat-treptat, guvernele au început să acționeze, iar injecțiile de lichiditate administrate de acestea au încercat să readucă speranța redresării economiilor naționale lovite simultan de pandemia de COVID-19, de „pandemia” economică și de pandemia de neîncredere. Mulți au sperat așadar că, până la Crăciun, lumea își va fi revenit. Dar în economie lucrurile nu stau chiar așa: banii sunt extrem de fricoși și fug imediat ce sunt loviți de neîncredere, iar încrederea pierdută într-o secundă se reface în ani. Este deja limpede că severitatea și durata crizei economice depind mult mai mult de succesul planului de sănătate decât de disponibilitatea statelor de a pompa bani în economia reală. Iar valurile doi și trei – și cine știe câte altele vor mai veni – ale pandemiei rămân încă amenințări extreme pentru economiile deja fragilizate, chiar și în prezența noutăților legate de posibilitatea administrării pe scară largă a unor vaccinuri ce s-ar putea dovedi eficace.

Cea mai adâncă prăbușire a economiei globale din ultimii 100 de ani nu are de gând să ne părăsească prea curând. Anul 2020 se încheie în câteva săptămâni, dar nu știm sigur dacă se termină și „anul virusului”. Sperăm cu toții să începem cât de repede posibil perioada postpandemică, de refacere a stării globale de sănătate, de redresare a economiei, de reclădire a încrederii. Mie mi-e teamă însă că nu vom putea face decât ca, la 1 ianuarie, să trecem în Anul II DC. Anul II „de la COVID”.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here