Deficitul de încredere

Politicile fiscale responsabile aduc creștere economică sănătoasă, obișnuia să susțină Leszek Balcerowicz, fost ministru de finanțe polonez și fost guvernator al băncii centrale din Polonia. Planul ce-i poartă numele a fost un pachet de măsuri care au pus capăt hiperinflației, au restructurat sectoarele ineficiente și au echilibrat bugetul național. Severitatea reformelor i-a adus lui Balcerowicz critici puternice și sacrificarea carierei politice pe termen scurt. Pe termen lung însă, lumea întreagă recunoaște că Planul Balcerowicz a adus polonezilor dezvoltarea și creșterea economică stabilă.
De 30 de ani și cu atâtea confruntări electorale traversate, România nu găsește un Balcerowicz al ei. Tot polonezul mai spunea că „politicile proaste sunt, de regulă, mai ușor de vândut decât cele bune”. Politicile populiste ce ne-au fost vândute cu prea mare ușurință stau azi să ne arunce economia în haos. Parcă niciodată nu am trăit o mai acută neînțelegere a situației economice: avem pachete de legi promovate cu o cadență alarmantă pe bază de declarații false, de pretenții mincinoase, pe bază de emoții populiste sau în absența totală a unor obiective analize de impact. Și parcă niciodată nu am avut politici publice (mai ales cele fiscale) prociclice ca acum.
În următorii doi ani se întrezărește o înfrânare semnificativă care, peste cauzele externe, are la origine și absența investițiilor, lipsa predictibilității legislative, discontinuitatea reformelor, fragilitatea bugetară și mai ales stilul haotic și nejustificat cu care statul intervine în economie. Toată lumea vorbește zilele astea de deficit: deficit bugetar, de cont curent, de forță de muncă, de dezvoltare, de productivitate etc. Guvernul poate reduce deficitele prin măsuri de creștere economică sănătoasă (prin investiții, nu prin consum), prin reducerea cheltuielilor guvernamentale și prin simplificarea regimurilor fiscale, determinând astfel condiții economice favorabile dezvoltării și un mediu de afaceri încrezător în politicile statului.
Dar noi ne lovim de un alt deficit, pe care eu îl văd a fi cel mai periculos astăzi: deficitul de încredere. Lumea nu mai are încredere în politicile publice. Oamenii nu mai cred deloc în guverne. Alegătorul s-a dus la urnă fără prea mare încredere în ales, speranța mai curând decât încrederea fiind motivul exercitării votului. Mediul de afaceri nu are încredere în politicile statului, economia privată făcând un balet nebunesc prin hățișul legislativ cel mai adesea potrivnic. Ca să reușim redresarea României, relansarea economiei și însănătoșirea societății, guvernul trebuie să lupte în primul rând cu deficitul de încredere.