Comisia Europeană a condamnat decizia Fondazione Biennale de a permite redeschiderea pavilionului național al Rusiei la cea de-a 61-a Expoziție Internațională de Artă a Bienalei de la Veneția din 2026 și avertizează că, dacă această participare va merge mai departe, executivul european va examina măsuri suplimentare, inclusiv suspendarea sau încetarea unui grant UE aflat în derulare pentru fundația Bienalei.

Pe scurt

1. Henna Virkkunen și Glenn Micallef condamnă public decizia Fondazione Biennale privind revenirea Rusiei la Bienala de Artă de la Veneția din 2026.

2. Comisia afirmă că poziția UE față de războiul ilegal de agresiune al Rusiei împotriva Ucrainei este clară.

3. Executivul european spune că cultura nu trebuie să fie folosită ca platformă pentru propagandă.

4. Comisia cere statelor membre, instituțiilor și organizațiilor să acționeze în conformitate cu sancțiunile UE și să nu ofere o platformă persoanelor care au susținut sau justificat agresiunea Kremlinului.

5. Bruxellesul avertizează că decizia Bienalei nu este compatibilă cu răspunsul colectiv al UE și amenință cu suspendarea sau încetarea unui grant european acordat fundației.

Prin declarația comună a vicepreședintei executive Henna Virkkunen și a comisarului Glenn Micallef, Comisia Europeană transformă participarea Rusiei la Bienala de la Veneția într-un dosar politic și instituțional, nu doar cultural. Mesajul central al executivului european este că redeschiderea pavilionului național al Rusiei la ediția din 2026 nu poate fi separată de războiul împotriva Ucrainei și de regimul de sancțiuni adoptat de Uniune.

Comisia spune că „condamnă cu fermitate” decizia Fondazione Biennale de a permite Rusiei să își redeschidă pavilionul național la cea de-a 61-a Expoziție Internațională de Artă. În versiunea în limba română, formularea este: „Condamnăm cu fermitate decizia Fondazione Biennale de a permite Rusiei să își redeschidă pavilionul național la cea de-a 61-a Expoziție Internațională de Artă a Bienalei de la Veneția din 2026.”

Virkkunen și Micallef leagă direct această decizie de poziția generală a Uniunii față de agresiunea rusă. Ei afirmă că executivul european a fost „clar în poziția sa privind războiul ilegal de agresiune al Rusiei împotriva Ucrainei”. Din această perspectivă, disputa nu este tratată doar ca o controversă artistică, ci ca o problemă de coerență între spațiul cultural european și răspunsul politic al UE la război.

Declarația insistă și asupra rolului normativ al culturii. Cei doi oficiali spun că „cultura promovează și protejează valorile democratice, încurajează dialogul deschis, diversitatea și libertatea de exprimare și nu ar trebui niciodată să fie folosită ca platformă pentru propagandă”. În română, acest pasaj se traduce astfel: „Cultura promovează și protejează valorile democratice, încurajează dialogul deschis, diversitatea și libertatea de exprimare și nu ar trebui niciodată să fie folosită ca platformă pentru propagandă.”

Pe această bază, Comisia formulează și o cerință politică mai largă pentru statele membre, instituțiile europene și organizațiile culturale. Potrivit declarației, acestea trebuie „să acționeze în conformitate cu sancțiunile UE” și „să evite să ofere o platformă persoanelor care au susținut sau justificat în mod activ agresiunea Kremlinului împotriva Ucrainei”. Formula arată că executivul european vrea să extindă logica sancțiunilor și în zona legitimității culturale și simbolice.

Cel mai puternic semnal din text este însă cel financiar. Virkkunen și Micallef spun că decizia Fondazione Biennale „nu este compatibilă cu răspunsul colectiv al UE la agresiunea brutală a Rusiei”. Ei adaugă că, dacă fundația merge mai departe cu decizia de a permite participarea Rusiei, Comisia „va examina măsuri suplimentare, inclusiv suspendarea sau încetarea unui grant UE aflat în derulare pentru Fundația Bienalei”. În traducere, avertismentul este direct: executivul european este pregătit să folosească și instrumentul finanțării pentru a răspunde.

Prin această poziționare, Comisia transmite că spațiul cultural internațional nu este în afara conflictului politic declanșat de invazia rusă în Ucraina. În lectura Bruxellesului, problema nu este doar cine expune la Veneția, ci și dacă o instituție culturală europeană poate găzdui o reprezentare oficială a Rusiei fără a intra în contradicție cu răspunsul colectiv al Uniunii.

Declarația vine într-un moment în care Uniunea Europeană încearcă să mențină coerența regimului său de sancțiuni și a poziției sale politice față de Rusia în toate domeniile, inclusiv în cele cu puternică încărcătură simbolică. Cazul Bienalei de la Veneția arată că Bruxellesul tratează cultura nu doar ca spațiu al libertății artistice, ci și ca spațiu în care legitimitatea democratică, propaganda și războiul informațional nu pot fi separate complet.

În același timp, faptul că executivul european invocă explicit posibilitatea suspendării sau încetării unui grant UE transformă această dispută într-un test pentru relația dintre finanțarea europeană și alinierea instituțiilor culturale la răspunsul politic al Uniunii față de agresiunea Rusiei.